joi, 27 aprilie 2017

ce faci, Cristi, dormi?

Cristi s-a dezis deja
nu-i mai e nevoie
de o ea
coasta-i lipsa-i deajuns
nu mai vrea sa piarda
si-altceva.
os mai cere timp prea mult
viata nu-l cedeaza
decat cenusa pe vatrai
sau in cea mai stramta
ultima casa
in care mai si bate
cate-un cui
sa-mparta liniste
ca sa le uneasca totodata
prin firul tras
din foc in teaca
sorbi ceai cald
si-o sa-ti mai treaca
oful
mai Cristi, draga.

luni, 24 aprilie 2017

me, neather

she swear it to be faithful
'til the sun comes up
and plenty night stars
they all died out
into the complete circle
of the life diskus
in fact, there is a sphere
which it looks tremendous
and by the time you'll be dead
it will be shinning a lot.
in your arms she's in flower
all that means to you
is girl super-power
instead of wided legs
she's spreading all the thoughts
like the sky
when it's in tears
and its tear drops falling
the soil feeds the grass
and smells like you're in heaven
loved by the thousands of angels
and all by one time

marți, 18 aprilie 2017

e Super asta, da!!!

absconsa mi-e trairea
printre natii fel de fel
etirarea-i cea cu darea
in primire la un ER
cand prin clovni de peste tot
tot misteru-i chiar sublim.
nici ca se poate mai bine
broasca usii folosite
pana-i cade clantei felul
tot pe scartaitul lemn
ce tine
povara lumilor ce-l calca
in casa impartita
cu tocuri si destine
calcaturilor ce alterneaza
de la greutati aproximate
 gramelor cele putine si pana la
ati auzit-o bine...
elefanti
cu trompa si cu surle-n
urechile care capteaza bine
sunetele de trompete
plus tobele batute bine
fiecare seara inainte de plecare
iara nu chiar de culcare
de cadetii pregatiti chiar peste garduri
viitorul tarilor multiple
sa apere chiar si cu viata
nu doar din butoane.
subseara-i de la timpul cel mai nou
cand se face primaverii sa-i dam crez
Luminii sa-i asternem valurile bratelor
ce nu ocult se misca-n toate cele
ca sa reveleze trup si minte
pastrate ambele unitati de formare
pentru trup si pentru minte
drumul vietii inainte
sa duca pas-cu-pas
mereu
inainte.
fruntea sus 
nedezlipita-i inima de rest
ea bate-n perfect acord
si ritm de dans cu crez
pe DJ Bobo-l pune la piept
si pray si respect yourself
duce rochia miresei
mai aproape peste primaveri
si veri toropitoare
pana-n rodul toamnei
ce ingaduie-n Enjoy
accesul si la rod.
e vorbit si apelu-i chiar inregistrat
cu zeii mari de la mt o
si nu-i ca-n Andra si cu ochisorii
litigiul ca se minte pe fata
arta-i sublimul despre care
viata poate ca sa fie viata
fara ca sa doara
sa mai supere si-ntr-atat sa ofenseze
treaba cand nu-i facuta
ca la carte
destinatia sa deranjeze.
nu, caci etichete 
nu se cade sa lipim
peste clopote cu marca-nregistrata
crezu-i tot la fel
si se pastreaza dincolo
de nasturele crapat al camasii
dinspre care bate-n piept
cu sange cald si de iubire animat
pulsiunea inimii-n acord
cu buze ce soptesc peste tot
siguranta ce uimeste
muscata ce nu s-a clintit din geam
ori de cate ori ploaia
i-a zambit de dupa el
dar nicicand sarutul dulce
al buzelor ce-au umezit cadere
din sticla stropi de viata
sarutati cu dor
antere, filament, stamine
sa imbie si culoare-n petale
cu arome de-ncondeiere
langa pasca ce da viata si aroma ei
bucatariei care fierbe
a nerabdarea marii innoieli
de primavara asta.
din chenar poate lipsi
dezinteresat total, se-ntelege
ochii juramintelor nespuse
la ceas mic si fara cuc
seara cand se da jos de la gat
verde-a farmecului personal
esarfa ce pastreaza pulsul
femeii ce si-a-ngaduit
sa nasca
leaganul umanitatii care
de atunci si pan-acum
tot continua sa uite
programat, voit, sau fara voie
ce importa realmente-n vietuire
sa aduni din piatra seaca
sa le porti la gat cu fala mare
nu-i doar oaia sa-ncete sa graiasca
si din resturile ei
sa facem amestecatura pentru drob
caci farmec vine de la sine
cand toate cele-s la timp facute
si bucuria Invierii sacrale
coboara pe firul de leagan
dinspre zeii cerurilor zambitoare
spre viata care se-nverzeste 
de seninul potopit de vestea care
confirma pruncul cel nascut
atunci cu buna veste de la magi
ce-a trecut de faza bucuriei
leaganului dus de vant
si care gusta cu foame
si cu sete din afabila poveste
care se traieste si nu doar se povesteste
 in conversatii de obisnuinte
si fade. Super asta, da!
ce bulbuci din cand in cand
mai face ca sa fie
lucrul cel de mana buna sigur
de cuvantul bun care-l aproba.

Articolul in care clantele duc spre parteneri ai competitiei participa  in mod clar la Spring superblog 2017, pai cum altfel?!

vineri, 14 aprilie 2017

Ma iubeste, nu-l iubesc, #ptlm


n-are farmec daca nu-i
pe jos cand calci prea tare
nervos nevoie mare
ruginit saracul cui
si tie talpa prea solicitata
de la piciorul ala care
stang fiind apesi mai tare
skateboardul din dotare
cu care faci flitflackul
printre fete, ochi si nasuri
masini si biciclete
toate adunate ca sticletii
din poezia lui Eliott
unde-s mumii multimile de ochi
cascati si singurele lor faclii
ademenesc intunericul

dar si-alunecoasa
ca-n multimea credincioasa
care-asteapta acasa-n noaptea
de-nviere Lumina ca sa ia
sa-mparta Trup si suflet inviat
din moarte si exemplu ca sa dea
la toti necredinciosii
ca se poate face din nimic
sa fie si frumos si bine
si o viata avem cu totii
si ea-i bine sa continue
de la un anumit punct incolo
pe alta carare pe care
ne-am inscris si noi pasii
ceva mai hotarati si fermi
in alegerea asumata
sa nu fie chiar si doar asa
de ochii si urechile lumii cuiva.
c-avem si noi o lume
in care trebuie sa vrem sa fie
bine ca la noi
si nu ca la altii
cand materialu-i asta care e
si care e facut de un dorel si altul
si o lenuta stie doar sa duca
si sa traga pentru ea si-ai ei
nicidecum sa faca si sa fie
toate bune pentru toti ceilalti.
de asta zic pentru toti aceia care
dau inapoi de la a mai crede
ca se poate din lovit
la loc puternic sa revii
si s-au afectat pe ici pe colo
c-o crema-doua sa-ti invie
de la piele, ten si cot si coate
toate cele adunate cat sa fie
puse-n sirul indian
ca cei de-a doua varsta-n coada
la cumparaturi de produse
nu musai necesare.
luati si dati si prinde bine
farmecul pe loc se da-n fata
si chica imediat se da pe spate
de la ochii ce clipesc mai iute
si zambetul iscoditor
sa cerceteze dinainte locul
si raspunsul la-ntrebarea
e liber, se poate?
afla ce-i cu tine si de-i cazul
sa faca ce-o sti si ea mai bine
sa mai urneasca din loc macazul
c-a ruginit locomotiva si
gara noastra mic-asteapta
de hau timp sa mai retreaca
trenul care suiera si canta
calatorii sa-i care si sa-i duca
la tot felul de drumuri
si obiective, scopuri
atinse pe cap si pe spranceana
doar de a omului decizie
liber exprimata.
pentru frumos la noi aici
in tara cu omul in rai
fara frunza ce-a iscat atatea
discutii si aprinse cercetari
tevaturi si bani si milioane
penalizate pe persoane fizice
si pe alte tipuri de autonomii
cand credinta-i la camin
si poseta pe culoar se poarta mandra
ca din ministresa rolu-i acum
de majoreta-sefa
la balul boboacelor
care se roaga.
cine da-i de vina
la o adica, nu cine ia
si duce ca sa aiba mai incolo
un carnat, doua si-o roaba de ceva
sa-ngroape atmosfera taciturna
cu mirajul fantanei ce se face
din comoara pusculita-n cont plin
la banca. afara, nu aici
ca prea se stie
si n-are farmec asta.
stii ce zic? #
Articolul participa la Spring superblog 2017.

marți, 11 aprilie 2017

Flori


- Have you found joy in your life?
Si de aici filmul s-a-ncheiat pentru Filip, iubitul Cezarei, cel intrebat de maestrul sau pe cand initierea-ntr-ale tainelor lumii se preconiza lunga si anevoioasa, caci fundamentul departarilor curente de idei, lume si persoane iubite face casa buna uneori doar c-o retragere-n sine, pastrandu-i pe toti ceilalti departe si gasind sensul vietii, fantana primordiala intr-un sine care e templu, zid-fortareata, dar si cuget bine antrenat s-absoarba dinafara orice fel de energie negativa.
Cand maestru-i spunea asta, el a-ncercat, dar nu a reusit sa-nteleaga sensul acestei indepartari controlate, sinele de cei dragi si mai ales de cea mai iubita dintre pamanteni, femeia care l-a-mplinit si l-a-nteles, completandu-se reciproc, Florina. Asa ca, din toate relele din lume, asa cum omul pe a carui invatatura o urma pana s-o cunoasca pe ea, el l-a ales pe cel mai mic, renuntand la a-si mai urma chemarea cunoasterii diferite pe care acel om o propunea si, mergand pe calea unui conformism rational care l-a si satisfacut, n-a putut fi altfel decat fericit. Iar starea de fericire n-are nevoie de niciun fel de descriere, sau retetar pentru a fi traita, caci fiecare om are calea sa, destinul sau si functie de alegerile pe care cand timpul i le solicita la momentele cand imperios necesar pentru traiectul oricui, omul are de facut alegeri care-l duc mai departe in actiune, sau care, din contra-l retrag si-i iau din elan si tot asa. Pana sa fi-nteles ca a calatori poate fi, in lipsa unui intemeiat motiv, scop si directie stiuta dinainte o alegere nepotrivita, decizia de a plonja in interiorul fiintei lui a fost de cel mai bun augur din cate i-a fost dat sa traiasca. Ce a gasit acolo e simbolul dragostei ca atitudine specific umana, imaginea unei flori vitregite de mediul ei propice, la fel ca sufletul parasit de vointa abandonat intr-un trup lenes sa se dezvolte. E totodata ambitia unui gand incapatanat sa se inalte chiar si atunci, sau mai ales cand niciun detaliu aparent nefavorabil nu-l crediteaza cu vreo sansa la realizarea sa.  

E speranta unui Arghezi din "... si rasadit in cremeni", e simtamantul unor piese ca "Left outside alone"- Anastacia, sau "Outside"- Staind. Sau imaginea florii intre gratii, care nu accepta ingradirea, foloseste zidul ca pavaza si nu se clinteste din cutezanta cu care asemenea curajosului tanar fir de iarba-si continua ascensiunea spre cer. Pas cu pas.

Asa ca, raspunsul pe care Filip i-l da acum fostului sau maestru e ca da, a aflat Joy si afla zi de zi alaturi de femeia lui iubita cu care doreste sa-mbatraneasca intr-un implacabil optimist, ca-n floarea cea creste si bucura ochii de dincoace, sau dincolo de gratiile gardului ce-o apara sau opreste sa se intinda-nafara de. Ca-n Loredana cu Bug Mafia si Lumea e a mea, momondo!



Articolul participa la Spring superblog 2017.

duminică, 9 aprilie 2017

Aurica si splendoarea

La momentul cand sensul vietii-l descoperea pe Bujorel, Aurica era cea care-i papa fiecare fir de alb ce tuns periuta omul nostru, abia se mai tinea pe scalpul obisnuit mereu sa fie acoperit, ba de fes pe timp rece, ori de sapca si basca pentru celalalte ocazii cu care vremea era mai ok. la 5 luni de cand se cunoscusera cei doi, Aurica avea deja dosarul depus la agentie pentru munca in strainatate si lui Bujorel ii cam picase fata cand pe zi ce trecea, femeia ce-i intrase in gratii si fata de care incepuse a simti cele mai fierbinti doruri si ofuri-i strabateau imperturbabil fiinta ori de cate ori nu era ea langa el, se apropia tot mai aleert de momentul cand agentia-i dadea unda verde finala pentru contractul cu strainatatea la care a sperat de mult timp sa-l obtina si pentru care a irosit timp, bani, nervi si draci, rabdare si iubire, caci saracul burete de acasa a-ncercat el sa le absoarba pe toate si sa-i dea oarecum mintile inapoi c-o decizie capitala pentru destinul lor impreuna, dar n-a reusit! Asa ca data cand cu doua saptamani inainte de confirmarea datei cand va decola de pe aeroport, partida lor de iubire a fost una inlantuind la capatul orelor trecute bine de pragul acela temporal cand media celor mai multi dintre vecini ii califica prin orice sondare de opinie drept oameni care se odihnesc devreme pentru ca-s foarte matinali si cu metabolismul si cu serviciul, si-mbratisari, si dezmierdari si prolog dat pe repeat de ceva ori, extaz prelungit si camuflat totusi pentru ochii si urechile celor mai curiosi si sensibili dintr-odata in toiul noptii ce-si cauta perechea matinala pentru a desavarsi completitudinea timpului si a reda vietii activitatea uitata pesemne odata cu apasarea clantei dormitoarelor...
Aurica, ce mai femeie, matura in gandire, a stiut ce vrea, a ales in consecinta!

Cu toate astea, femeia si-a vazut de drumul ei, i-a explicat ca n-are nicio legatura cu el, decizia ei era deja luata inainte de a-l fi cunoscut, asa ca ea nu poate si nu are cum ca nu vrea sa dea inapoi, nu e un test al ei, al lor, ea cu el, acesta cu incercarea relatiei cata vreme unul e-ntr-o parte si ea-ntr-alta a globului, ci o cale care pentru ea e mai bine s-o mentina continua. Nu e perfida, lasa, ori alte atribute prin care in relatie fiind are deja o decizie de a merge inainte si care nu-l contine pe iubitul ei, care pentru ea conteaza la fel de mult, dar data fiind nepotrivirea asta temporala de si el sa vina acum cu plecatul odata cu ea in alt colt de lume, ea nu poate da inapoi, merge ea prima, el poate veni pe urma, timpul va decide.
Bujorel nu s-a simtit atunci ca-n Skyfall-ul lui Adele, dar nici ca-n Hello al lui Lionel Richie, a doua cel putin, una din piesele de referinta ce-i reprezentau pe amandoi atunci cand erau impreuna, dar pana ca sa inteleaga ca anume asa se intampla uneori vietii sa-i aduci pe contrasens obiectii si reprosuri care n-au nicio noima, caci ei nu-i pasa ca atunci cand un om pe care-l acuzi de ceva, tot iti mai raspunde fie si-n raspar, dar iti raspunde, pe cand ea, nu, ca fie are altele pe cap mai bune de facut si merita mai multa atentie decat tu si atunci n-ai ce sa faci, fie, alt motiv, pe care oricat de mult te-ai strofoca sa-l descoperi, nu-l intrevezi la orizont, a-ncercat sa batatoreasca si el cu pasii lui pana sa inteleaga ca realitatea asta care-l tinea fara de ea n-o putea schimba decat actionand cumva. A-nteles ca poate ea nu l-a folosit ca trapa de lansare pentru libertatea pe care i-o oferea strainatatea, ci ca si fiind singura intr-o tara straina, daca nu stii sa administrezi bine asta, te simti Lonely ca-n piesa lui Nana si-atunci poate ca nu e tocmai rau sa nu se dea lovit in aripa de faptul ca ea a plecat acolo si el e singur, ci ca respectand principiile prieteniei, sa respecte decalajul de fus orar si in masura timpului scurt avut de femeie acolo sa se auda pe net sa stie fiecare ce mai e cu viata celuilalt si tot asa. Pana sa afle ca e ok si el ca sa vina acolo unde ea lucreaza deja si e bine, chiria o pot schimba dintr-o camera, intr-o garsoniera, fapt ce-l bucura, el incepuse deja cautarile, sedintele de psiho-terapie in care cauta raspunsul la intrebarea cum fac s-o am pe ea inapoi, aici la noi, sau acolo unde e? Simplu, raspunsul putea fi dedus imediat: spune-i ca vii dupa ea si aveti de gand sa ramaneti acolo, sau veniti amandoi aici pe urma, dar du-te si arata-i ca-ti pasa mult de ea, femeile apreciaza mult asta, iar daca in peisaj mai tii si niste flori in mana si-o cutiuta de bijuterii intr-unul din buzunarele accesibile tie c-o mana ocupata deja cu flori pentru ea, atunci sa tii bine, va fi a ta, trup si suflet, nu incape loc de-ndoiala!
A-nceput el sa tot caute in stanga si-n dreapta, sfaturi si povete si cand a-nteles ca femeia din viata lui e comoara cea mai pret, atunci s-a gandit c-o bijuterie pe langa o comoara asigura bogatia cu care orice barbat n-are cum sa fie mai mult decat super multumit de asta, mai ales cand ea consimte, cum s-a si-ntamplat deja asta, cand el a regasit-o, cu bratul plin de flori pe care i-a cerut putin sa i le tina cat timp el si-a cautat inelul pretios de cerut un Da in masura acordului pe o solicitare de facut planuri de viata in tandem pe o perioada nelimitata. Bijuterii, inele, cercei, SPlendor intr-un cuvant viata la superlativ, atunci cand e-n doi K 1, asemanator acronimul, da, cu cel ales de Radu sa dea viata primelor trupe de dance romanesti la finele anilor '90, din repertoriul careia amintim hiturile Fata verde si Te voi iubi mereu. 

Asa s-a intamplat, sunt cam nedormit la ora cand va scriu asta, asa ca doar asta poate afecta dispozitia cu care poate sa para vazuta povestea dinafara ei c-ar fi scrisa cu mai putin entuziasm. Va asigur ca nu e asa si ca planurile au si plecat deja sa le construiasca bucurosi de regasire si pasul facut de el.
Articolul participa la Spring superblog 2017.

vineri, 7 aprilie 2017

#fieK

- Ba Dorele, stii tu de ce mi-e mie dor acum sa bag in gura, ma?
- Coa', nem tu dom, ca-n zilele bune de studentie, as avea asa vrea cateva posibilitati, da' ma bufneste asa o cantitate mare de ras de-ala ironico-sarcastic, de nici dracu' nu mai stie ce sa creada, care Doamne fere' o fi mai sanatos dintre noi 3, eu tu si ala de-ar fi pe-aici sa-si dea cu parerea, nu ca ne-ar interesa pe noi prea mult asta, cu parerea lui, vreau sa zic!
- Pai bine, ma, eu te intreb si tu eviti ca Gheorghe tot raspunsul si-o dai pe dupa pom si gard, ca-n final sa-mi spui ca oricum ce-ai zis tu nu conteaza? Atunci la ce mama dracu' te-am intrebat, hhhm, ia zi, daca eu stiam ca nici pe un simplu cuvant drept raspuns la ce te-am intrebat nu puteam conta, o mai faceam, crezi tu oare?
- Adica eu pentru tine insemn chiar-chiar ceva?
- Pai nu, esti om, ai pomenit de studentie, de pe vremea cand imparteam ce e omeneste de impartit, adica la partea cu bune, tot, de la mancare, la imbracaminte si incaltaminte, timp de mers la cursuri, tu in locul meu (mai rar), eu intr-al tau (oho, de-atatea multe alte ori, dar nu e repros, e doar purul adevar si-l stii doar bine!), examene nu, ca ne cam stiau profesorii si atunci fizionomiile au facut obiectul unor cercetari mai ample din punct de vedere antropologic decat am fi putut-o noi vreodata anticipa, dar asta a stat in avantajul nostru pentru ca tot de prin acele vremuri stii doar bine ca era coada la fiecare dintre noi in materie de pretendente. Iar prin asta nu am avut nici motive, nici ocazii sa ne confundam standul si tu sa te ocupi de coada mea si invers, fetele ce te placeau sa ma faca pe mine curios sa zic ca tu nu poti veni azi si sunt legitimat de tine sa fac asta in locul tau si bla-bla...
- Bine, frate, am inteles, am facut noi de toate amandoi, acum ne e foame, unde merem sa mancam, iute ca mi-e un dor de papa, de nu-ti poti imagina! Si stii de ce mi-e dor?
- N-am idee, fidea cu lapte, bulz ca la Bran, friptane ca pe la noi la gratar, nu stiu!
- Nu, vai. Gustul unturii de casa intinse pe felia de pita, luata de mine dupa ce-am stat o noapte-ntreaga-n frig si ploaie, gunoaie de oameni asteptand acelasi lucru ca si mine, tirul cu pita sa-l descarcam, inceputurile democratiei romanesti, postrevolutionare, blocuri gri si fara de caldura sau apa calda, uite peisajul ce m-anima pe mine uite-acus-acus!
- Esti zdravan la cap?
- Cat se poate de, da!
- Nu stiu, o spui parca cu mult prea multa seninatate si fermitate totodata in glas, dar continutul caruia-i dai tu viata spune ceva despre un trecut care e mai degraba mort, decat viu si asa de revitalizat de gandurile tale, uite de-asta te-am intrebat de esti tu bine acum-acum, ori ba!
- Bai, da' uite c-aici langa ditamai stadionul, unde pe vremuri tata si mama cand erau ei doar copii si visau cum va fi vremea cand vor fi parinti, obisnuiau sa se mai vada la-nceputurile lor si la cate-un meci din ala memorabil, de pilda cum Dino Zoff o lua printre picioare de la nu mai stiu care, Sabau parca i-o vara si bateam multipla campioana a Europei si a lumii, sau pe cate alte echipe mari aici la Bucuresti, unde vechiul National, uite c-a prins iarasi viata dupa ce buldozerele au ajutat daramarea lui si proiectul noului ditamai stadionul dotat cu de toate, malluri, parcari si super-parcari si alte cele au dat o noua viata importanta fotbalului nostru, asa incat sub ultimele zile ale mandatului fostului prezident de la fotbal, Mircea Sandu, uite ca Bucurestiul a ajuns si el pe harta fotbalului international sa conteze mai bine, am avut finala ultimei cupe Uefa aici la Bucuresti, stii doar... Ce voiam sa zic, c-am pornit de la foame si mancare si-am ajuns ca nerodul la fotbal si stadioane, e ca acilisea e mancare chinezeasca, uite-te si tu, Wu XIng...
- Asa, si?
- Cum asa si? CUm draci o fi sa stai la coada pana-ti vine randul si in loc de comanda de pe meniul lor tu sa le ceri, stiti ce, nu va suparat' vreau untura pe pita si stai si le explici ca untura se poate face si daca pun sa prajeasca ei ceva-n tigaie si lasa uleiul ala sa se raceasca, intarindu-se devine untura si apoi tu nu vrei decat acea untura culeasa din tigaie si cateva felii de pita facuta toast la cuptorul de prajit pita si apoi gata, asta e, ti-ai facut pofta!
- Nu stiu, incearca, sa vedem de te-or intelege, da-te si tu student din Afganistan, fiu de taran de munte, tatal are turma de oi, le paste printre roci si ierburi inalte si rare la inaltimea unde misuna avioanele americane care inspecteaza frontiera orientului mijlociu pentru a desavarsi nivelarea democratiei peste tot pe glob, shituri de-astea, ce pana corbului, vorba mioritei de baza la adolescenti, dar si pentru noi ca tara, doar vezi bine cat de centrati sunt atatia pe atitudinea baciului moldoveam in fata pretinsei viitoare morti, nu?
- Ba, hai ca incerc, stai tu in fata mea, tu esti roman, coleg cu mine la aceeasi facultate, tu n-ai mofturi, ia de-aici meniul si alege-ti odata ce vrei ca sa-ti gate astia fuga comanda si apoi cu cutia de mancare de-a lor in mana, pana dai tu sa te retragi la masa mai poposesti putin in coada si intervii peste mine, cand incerc in limba noastra, care o fi aia, ca eu incep in chineza si le zic, Ni hao, wo shi de shueseng, doctor I want to become, surgeon, I want to command something that reminds me of home, right now a tremendous missing my home statement is trying me hard, you have no idea, guys si dupa introducerea asta, te bagi si tu, nu ca strampul in partea dorsala a fizionomiei feminine, ci ca prietenul care inainte sa iasa din coada ajuta prietenul sau strain sa fie inteles de vanzatori, ne-am inteles?
- Ok, bro, stai chill! Eu mi-am luat deja, uite o share box de-asta mai mare ca au promotie acum cu apropierea Pastilor, cu Fie ca... ei zic ca altii daca tot e  Sa fim mai buni, mai darnici, mai... exploateaza asa in reclame si uite ca vand bine, asa ca din cutioiul meu iti dau si tie o data, de doua ori sa iei din preparatele picantei bucatarii venite din orientul bine indepartat de locul in care noi suntem geo-localizati aici in Bucurestiul zilelor noastre care cine stie daca vor mai fi la fel peste cativa ani, cine poate sti, la o adica, cu o mare precizie, eu cred ca nici macar un doctor chirurg, asa cum tu te dai drept, n-ar putea-o face, desi, actul preciziei e o rutina la el, de vreme ce asta e munca lui, precizie, lungime, latime, localizarea durerii, operatia, timpul efectiv al ei, totul e de precizie... Au si discount de 15% pentru fiecare comanda lansata prin noua aplicatie pe smart phone Wu Xing. si care e valabil pâna la 30 aprilie 2017

Acum sa te vad pe tine cu cata precizie le si explici, anume te faci de ei inteles cu ce vrei sa mananci...
....................................
- Ba, Jackie CHan ala a-nteles frate, doar ca initial mi-a transmis ca dureaza pana sa se uste uleiul... I-am replicat sa-l bage in frige, a-nteles ochi inchisi si lati asta si zambitor poate de context, ca n-a cica n-a mai avut neconformisti clienti asa ca mine sa-i ceara ceva asa de simplu, dar care de la digestie sa completez ganduri si amintiri ce pot face bine corpului omenesc, era la fel de incantat de ideea care-i amintea atunci in timp ce-mi prelua comanda, spunand ca-i aduc aminte prin ce tip de asocieri fac de bunicul sau, un om trecut saracul in nefiinta, dar de la care pustiul asta care m-a servit mi-a spus c-a avut o gramada de invatat de principiu in viata, iar multe din reusitele sale, printre care una ar fi si c-a ajuns liber, independent si cu mari sanse sa mai evolueze profesional si nu numai, odata ce e deja aici la noi in tara...
- Vrei si tu sa Share my box cu chinezarii?
- De ce nu, ca untura, na, a fost ceva simbolic, din partea casei, ca tinerelul si-a adus aminte cate greutati a-ntampinat si pe drum si odata cu acomodarea aici, iar pentru ca si eu din ce i-am spus is tot asiatic, cel putin pentru el, ne-am imprietenit asa instantaneu, iar omul a zis ca pe bani comanda din meniu imi ia, asta e un ajutor pentru un frate pe care tatal cerurilor i l-a adus azi aici.
- Tatal cerurilor...
- Da, ma, the heaven's father, asa a zis tanarul, ce vrei, e cam poetic, dar na... daca mai au si aplicatie pe smart phone, Wu Xing cu noua idee de Share your box, papa la comun, mai vorbim, mai socializam, impartim spatiu intim, povesti, mai na si o musca de la mine, mai da-mi si mie o data de la tine, uite-asa solidaritatea umana ajuta oamenii sa, doua lucruri: 1. depaseasca mai usor inevitabilele impasuri care afecteaza pe acelasi traiect spatio-temporal mai multe identitati de sine statoare si 2. ajuta la cunoastere si pe acelasi principiu cu care azi imparti odata cu Share my food box, maine poti imparti cuvinte, idei, planuri, vise, asteptari, doruri, de ce nu, casa-masa-pat si familie, why not, vezi ce simplu ar fi si de fain?
- Deci, Pastile-s de vina, sau oricand putem fi mai buni, deschisi spre ajutor, interactiune gentila si aducatoare de profit impartit la cel putin 2?
- Eu zic ca normal si moral e oricand, raspunsul!! Ca om fiind, n-ai de ce fi perfid si doar functie de context sa faci pe omul bun, ca nu stii mai apoi cum ti se-nvarte roata si ti-o iei de nu te vezi deloc bine!

Articolul participa la Spring Superblog 2017.