vineri, 6 aprilie 2018

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufletul, ajuns plin de fiere si venin. Intr-atat de mult adunase fata, care fusese de mica una dintre preferatele amicului meu bun despre care am sa va povestesc mai tarziu. El era unchiuletul ei, o crestinase, vazuse ce era de vazut, atunci, nu si mai tarziu, cand fata pesemne o fi cunoscut fiorii primei indragostiri pe cand altii inca nu stiu cum ii cheama nici cu buletinul in mana. Si de atunci, pentru ca era un peste mereu visator si cam rupt de realitate, cam oscila intre a fi fost mereu temerara in deciziile sale si urmarea trasei pe drumul ei in viata. Ce vreau sa spun e ca daca odata cu acei fiori despre care va aminteam adineauri, fata noastra, ma rog, a noastra, a omului care a facut-o, respectiv cumnatul amicului meu, care era fratele mamei fetei, pe care, apropo, o cheama Jana, pentru ca maica-si-i placuse-n tinerete de aplombul unor Jeanne d'arc, sau Jana Gheorghiu din presa romaneasca, ar fi mers pe aceeasi cale adoptand atitudinea lui mereu inainte, ar fi fost, dupa umila mea parere, una dintre  poate cele mai bune ale sale, cel putin pentru vremea respectiva. Se facea ca atunci cand descoperise dansul pentru ca-i placea mereu sa fie admirata, sa fie gratioasa, nu avea deloc probleme cu greutatea, exercitiile, repetitiile si colegialitatea propice disciplinarii adolescentei precoce care la 12 ani devenea tot mai autonoma fata de parintii ei, in masura in care se poate spune acest lucru, pentru ca stim ca si cand mor, oamenii batrani tot copiii unor alti parinti si mai batrani decat ei insisi sunt, reusind s-o educe in asa fel incat sa-i deschida copilei parghiile spre posibilitatile deschise de conturare a unui frumos destin. Doar ca 3 ani mai tarziu copila avea sa devina o alta, complet necunoscuta parintilor sai si implicit si unchiuletului ei iubit, fata de care avea acum nu doar gura inchisa pentru ca nu dorea sa stie toata lumea patima din sufletul ei, pe de alta parte si pentru ca nediscutand nici macar cu mama ei despre cum e sa fii deceptionata la o varsta cand partea cu importanta iubirii la inceput de coacere a omului invata anumite lectii dure pe care e bine sa poti fi detasat si atent sa le retii, nu cazut intr-o lacuna care te inghite cu totul si-ti rapeste dreptul la fericire pentru totdeauna pentru ca la un moment dat in viata ta ai cunoscut persoana nepotrivita tie. Sunt Mihai Macovei, om bun, cinstit, fost campion al Romaniei la box amator-tineret, am dat o buna perioada cu pumnul in saci si-n capete destule, prietenul meu e unchiuletul fetei, Daniel Tacu, la fel si el campion national. Ne reunim de mai bine de 4-5 ani, fiecare venind dupa ani buni de cand stabiliti o perioada cu viata si cu joburile, unii mai civili, altii cu joburi mai periculoase, uniforma si prestanta in afara granitelor tarii, la un bun prieten comun nu numai noua, in Spania, la Tenerife. 

Un fost coleg de cantonament in multele stagii de pregatire pentru loturile nationale este stabilit de 10 ani acolo si impreuna cu tatal sau, care facea comert cu amanuntul in anii '90 in tara, conduce o afacere frumoasa pe litoral. Au concesionat o plaja si terase, restaurante, plus tot ce mai poate exista pentru indestularea poftelor omenesti e administrat de baietii astia doi. Tata si fiu. Bine, tata, da, e bine zis, dar acum tata e fiul, ca tatal, intre timp e un bunic care se respecta si care se menajeaza, iar contractele mari trec prin semnatura lui Remus, Traian, bunicul sta acum deoparte si lasa fiului sa pregateasca nepotul pentru spiritul intreprinzator de mai tarziu. Suntem fiecare nu bine, foarte bine aparati de toti si toate, nu e prostie mai mare decat sa iti pui mintea sau puterea cu oameni care au carat pumni in saci, perne, pietre, nisip, capete si falci, ficati si burti cat poate nu ai apucat tu sa respiri. Alt aspect al protectiei voiam sa-l aduc in prim-plan aici: Remus Giurgea a reusit nu doar prin fizic, pumni sau experienta sa sportiva sa impuna respect, ci atitudinea, munca si devotamentul sau care i-au permis ca alaturi de tatal sau sa aiba afacerea lor, iar capitalul adunat investit pe termen mediu si lung a adus prosperitate si respect invederat. Jos palaria pentru baietii nostri. De asta va zic, ca si acum, cand il sunam la agapa noastra la Remus acasa, pe plaja din Tenerife, pe al nostru big boy din generatia de frumosi ani ai mijlocului anilor '90, un baiat de Bucuresti care a mancat mult greu si a strans in el suficiente sacrificii, incat dupa problemele din boxul romanesc si coruptia de la nivelul federatiei si finantarea disproportionata a pugilismului, in raport cu alte ramuri sportive in care desi nu se aducea performanta masurata in rezultate si medalii, plus prestigiu adus culorilor drapelului national bugetul acelor federatii era mai mare, Constantin Onofrei, cand intra dom' capitan in Stuttgart, in tricou mulat, nici aerul nu mai incape prin tocul usii. Nu e usa o problema, doar ca al nostru Titi a fost mereu mare si chiar nu e bine sa te pui cu el. Chiar daca acum, doar de vreo 7-8 ani a pus manusile-n cui, are si titlul de campion national al Germaniei si la profesionisti, omul are functie si biroul unde printre documente si cazuri, rapoarte, sedinte, mai are timp si de un antrenament-doua saptamanal, macar  de intretinere a unei forme, chiar nu e bine sa te pui cu el. Venisera o data, acum vreo 2 ani, cativa romanasi, ca ba coa', ce ma, ai mancat mult si nu-ti sta frez si mi ti i-a luat Titel mai ceva ca Piedone, de ne umflasem de ras. Ei, probabil de la lopata prinsesera gustul lui No pasa nada rostit fara accent si Costel chiar nu are timp sa vada prostia la rang de apreciere publica. A dus o viata in care munca si efortul, greutatile au fost depasite cu greu, iar a fi onest in fata lui inseamna sa-ti mai dea o sansa. La viata pe care sa ti-o lase intacta in trupul pe care se va opri sa nu-l manjeasca de nimic pentru ca vrea omul asta mare sa poata si dormi calculat noaptea pe perna lui acasa, cand ajunge. Cand suntem numai noi baietii adunati in concediu, venim frumos cu familiile, dar chiar si aici acasa la Remus, cu hotelurile, cu luxul si opulenta la care zona asta de Spania o are pentru ca turismul e foarte bine dezvoltat si asigura venituri frumoase operatorilor din domeniu, tot nu te poti simti ca la tine acasa. I mean, cum ar zice-o englezul, casa e spatiul acela unde nu doar ca ai acoperisul deasupra capului, pat, masa, televizor si alte utilitati pe care ti le doresti, dar mai ai si un sentiment aparte de siguranta care nu poate fi transpus in cuvinte. Doar ca din cand in cand face bine si o evadare si o perioada de concediu in care-ti duci familia departe, sotia la bronz natural, fiica si baiatul sa vada lumea, tu ramai aproape de povestile pe care le imparti cu fostii buni prieteni si camarazi de cantonamente si parteneri de sparing de pe vremuri. O, Doamne! Nu te bate nimeni la cap, Remus stie si cum sa faca bine contractele cu paza si protectia asa incat sa nu fie nimeni nici speriat ca nu stiu ce pui de rebel intra cu tiru-n tine, sau detoneaza te miri ce bomba improvizata cand ti-e lumea mai draga cand toata lumea e-n slip sa se arda la soare, dar nici sa fie deranjat de nu stiu ce blituri, sau paparazzi, sau interviuri propuse asa cu sulita VIP-urilor care nu intarzie sa-si faca aparitia si care chiar nu-si fac reclama unde se duc, caci sunt si ei oameni si vor sa apuce sa-si traiasca unele clipe departe de ochii, urechile si pixurile ziristilor. Eram anul trecut, ca acum imi amintesc bine noi 4 la o masa, Remus ni se alaturase, noua, eu Mihai, Dan si Costel cand alt preput de om, cu unghia-n gat si Adibas la inaintare la pasii ce-i avanta inconstient inspre masa noastra si cu o furie de bovina si-o dadea-n petec. Si Dan se ridica-i explica decent, calm omului ca nu-i e permis accesul inspre masa noastra pentru ca asa cere protocolul si nu vrem sa fim deranjati de la povestile noastre, iar sectorul acela nu sta in calea toaletei unde probabil ca el va fi vrut sa ajunga, la care prostul din te miri ce motiv, da sa ridice mana si urmarea fu fatala, ca Dan desi si-a jurat ca nu va mai lovi vreodata un om, cred ca s-a gandit mai mult la ring, caci a pus manusile in cui pentru o anume zi din vara lui '94 cand incepea World cup, Sua, iar I will always love you rasuna pe scena stadionului central din Washington unde in ceremonia de deschidere a competitiei supreme internationale de fotbal, regretata Whitney Houston facea din sound trackul lui Bodyguard o piesa cu o incarcatura emotionala deosebita indiferent de contextul in care se auzea. A trebuit sa se apere si si-a folosit uppercutul de stanga pentru care era si cunoscut si prostutul a plonjat si n-a mai ajuns nici la toaleta unde poate ca ar fi fost mai bine pentru el daca ar fi mers, inainte de a fi fost luat de ambulanta chemata sa-l resusciteze. Seagal, Van Damme si cateva domnisoare care le tineau companie aplaudau furtunos, dar Dan era cutremurat de fiorii ce-i traceau prin tot corpul. Inima-i bubuia de emotie si de foc, sira spinarii si picioarele transpirate brusc erau reci ca gheata. Retraise spaima autoinvinovatirii pericolului in care se regasise in acea noapte de vara cand intr-un mic oras din Brasov, Zarnesti, la Cupa Piatra Craiului, Dan incrucisase manusile cu un alt Dan, Vanaga, legitimat la CSM Optim Calarasi. Dan trecuse prin curtea clubului Ministerului de interne, Dinamo, de unde un fost coleg de breasla cu buget adunat cu sarg din afacerile inceputului democratiei romanesti din anii '90 crease Merkur Olimpia Bucuresti, o sectie de box intr-un Bucuresti, unde Costel Onofrei era titularul tineretului tricolor la categoria supergrea. Un clinci din care ambii boxeri din ring iesisera, ii aruncase concomitent pe Dani, pe unul in corzi, asta era Tacu, celalalt Vanaga, bun oponent era jos si nici dupa o ora si jumatate nu putusera sa-i desclesteze limba, doctorii din ambulanta care chemata de urgenta au reusit doar sa-l mentina in viata in ring pana la conducerea lui la spital. Teribila lovitura. Si soc. Ambii sarisera din impact. Tacu reusise sa sparga mai bine garda adversarului si pumnul sau drept de asta data, cu acelasi procedeu, uppercut, il putea trimite direct in mormant. Trauma a avut omul, care plangea cand la baie l-au taiat toate emotiile si frica a pus stapanire pe el, incat viata-i era si lui in acelasi fel pusa in pericol de sportul care-l facuse mare si-i daduse faima si bani. Cat de scurta e granita intre viata si moarte, frate!- exclama omul si plangea ca un copil care nu mai are jucaria la dispozitie c-a facut pozne si e pedepsit. Puteam fi oricand eu in locul sau si ai mei ramaneau pe drumuri! Daca moare, ce dracu' fac, merg sa-i despagubesc eu, cum, cu ce, sportul asta inseamna sudoare si paine cumpatat mancata, nu case si vile si lux, ci truda si cumpatare... Cand si-a auzit omul vorbele in acel gest de autoaparare, altfel perfect dovedit ca odinioara, remuscarea si durerea dinauntru iar l-a incoltit. Remus a scos-o la capat cu restul, Dan a fost apoi usor menajat de efectele amintirilor din trecut si-n cautarea locului potrivit relaxarii si odihnei pe care le vrem acum la varsta asta, fata de setea de nebunii cu care ne avantam mai in tinerete, ne-am pus pe seara pe plimbat pe plaja. Bustul gol, picioarele in contact cu inca fierbintele nisipului unei plaje impecabil intretinute si iarasi linistea dinauntrul colegului nostru era ceva ce cautat iar de noi toti, aparea si la el, dupa incidentul amintit. Nu e niciun truc sa cauti sa stai deoparte de ochii sau urechile deranjante ale altora, nu vrei sa fii pus in nicio lumina a reflectoarelor, vrei doar putina liniste si-atunci cand poate si-un deranj ajuta sa-ti redescoperi puterile prin care-ti invingi acele momente din trecut in care ai simtit o durere si-o groaza sora cu moartea, e despre cum inveti singur sa te accepti. Si sa fii iarasi tu. De atunci de cand ai mai uitat sa fii. Si aducerea aminte poate ca doare, dar lecuieste, inchide rana care supura altfel. Toate pe un drum al cunoasterii. Unde un Christian tour asteapta mereu sa te duca.

Articolul participa la Spring Superblog 2018.

duminică, 1 aprilie 2018

Jocul si beneficiile sale. Prepelix Pano sau atentia pusa-n slujba concentrarii

Misu Gainusa, Andrei Prepelita, Viorica Pitulice, Ion si Ionut Lupescu, Vasile Urs, COrneliu Vulpe, Nicu Sarpe. Nume. Unul dupa altul. Onomastic, oamenii care le  poarta au sau au avut la timpul cand au trait prilejul de a se bucura de urarea La multi ani cuvenita lor, de cel putin doua ori. Numele lor de familie indica o origine care coboara pana acolo incat sa apropie strabunii lor de una din vietatile pe care numele o aminteste. Pe vremea cand Vasile Urs, vecinul meu, tatal lui Marius si Nicu lucra in fabrica si facea mereu aceeasi gafa de care parintii mei si acum povestindu-mi cu lacrimi in ochi, o data pentru ca nenea nu mai e si ca timpul nu trece doar  peste unii, apoi pentru ca fara sa vrei, intai razi de ce-ti aduci aminte si o povestesti cu haz, apoi realizand implacabilul timpului, constati ca in orice pare si chiar e de ras, dupa ras, mai urmeaza si altceva si apoi serios fiind pret de o clipa si intelegand trecerea timpului mai mult decat despre a vorbi despre lucruri si intamplari de altadata si care acum nu mai sunt decat amintire, incepi sa lacrimezi. Si umezindu-ti ochii nu mai poti sa-i opresti cu una, cu doua, ca doar nu-s robinete noi la chiuveta din bucataria noua in care de-abia ce te-ai mutat.
Cand Viorica Pitulice, Liana Ciocarlie sau Maricica Puica faceau cariera, un Ionut Lupescu sau Misu Gainusa nici cu puta-n tarana nu se jucau, dandu-se de-a busile in tentativa lor de a descoperi lumea bipeda. Dar asa e la-nceput. Inveti explorand si lumea ti se-arata prin toti porii fiintei tale de la nivelul tau de cateva zeci de  centimetri. Cu timpul inveti ca ascensiunea presupune intai oprelisti si bariere, scancete si cazaturi, dar cand brav reusesti sa ramai in picioare si sa-ti continui drumul atuni inseamna ca nimeni nu te mai poate infrange in tentativa ta de a cauta si gasi de unul singur raspunsuri. Asta e copilaria. Un Andrei Prepelita, fost fotbalist la Fc Arges si apoi la Steaua, iata ca inspira onomastic un nume de brand. Jocul PREPELIX PANO a-nceput din 2000 sa fie viral pentru utilizatorii de jocuri de calculator si o alternativa la brick game sau super mario, impuscat rate sau gaste, plus altele de strategie sau tintit tot felul de farfurii, sau inamici in fascinanta lume virtuala unde realitatea de dincolo de peretii camerei unde sezi lesne la birou si faci toate astea poate ca e alta.

Cam asa e in PREPELIX PANO. Un utilizator cu mare experienta si o prietena buna a mea si a competitiei Superblog, Olimpia Sapunaru, alias Almanahe(r) mi-a oferit posibilitatea de a va evidentia concludent cum sta treaba. Priviti, admirati, sau luati aminte, cum va place. Enjoy it, va zic si eu!Dar in lumea ta aceea construita de datele jocului, cu regulile si determinarile sale, adevarul e doar acela, subiectiv, ai o singura misiune, tu esti cel care ia decizie si trebuie sa stii ca orice tentativa a ta e de a face evolutia mereu mai buna. Pana cand, nu stii, stii de la bun inceput cand incepi sesiunea de joc, ca nu ai timpul necesar intre o pauza de relaxare dupa antrenamentul sportiv la care elev fiind participi ca sa-ti dezvolti si o latura disciplinara si vocationala care sa te ajute pe viitor in cariera profesionala pe care o vei fi ales, apoi ca de la o pauza bine meritata de la lectiile de la scoala ce par a nu se mai termina nicicand, e numai bine sa bifezi o alta sesiune de JOC COPII
Atentia distributiva, focalizarea in timp ce itemii pe care in lumea jocului trebuie sa-i dobori iti pun in valoare muschiul ocular si maresc acuitatea vizuala pana acolo incat gradul de concentrare la care din toate punctele de vedere poti ajunge atinge cote inalte. Pentru asta si nu doar pentru asta, da, PREPELIX PANO e de apreciat. Dincolo de ce simti, incordarea data de a fi acolo, in datele de timp si de loc, concentrarea patimasa si dorinta de a fi mereu mai bun in rata de eficienta cu care impusti saracele pasari, iarasi iti urca adrenalina la cote care te fac sa te simti infailibil. Noroc ca, Alex, coboara mama din camera, da-ti castile alea odata jos, e gata cina, coboara sa fim toti la masa te aduc mereu cu picioarele peic, iti zici, pamant. Nu-i nim mai incep o sesiune si-i bat si pe Gogul2 si pe RamscAli deseara, dupa cina, fix inainte de a pune alarma de trezire pentru a doua zi dimineata la o noua zi de scoala. Si cresti cu obisnuinta asta pana cand acum cand cu propria ta afacere, raspunzand de o droaie de sarcini, nu mai ai niciun timp de tine. Si totusi il gasesti cand cu alt plic de 3in1 amesteci fin licoarea obtinuta din praful maroniu cu apa fiarta si gura de lapte din frigiderul bucatariei, revii la birou si-ntr-o pauza scurta pe care ti-o permiti, nimeni n-are cum te deranja in firma, iar pentru colaboratori sau potentiali clienti stii din start ca trebuie sa sune la secretariat pentru a se interesa de o eventuala colaborare, deci nu raspunzi tu din prima... JOC MOBIL, PREPELIX PANO si-ncepi si da-i si omoara si cad pe capete si-ntelegi ca nu esti sadic, ci fleosc ce se aude-n timpanul ascutit la maximum din urechea ta dreapta ori de cate ori reusesti sa tintesti fix in vigilenta creatura care se misca pe masura ce avansezi cu nivelele jocului, din ce in ce mai tare si mai iute, astfel incat, daca vrei sa iti permiti pentru o secunda doar, iti zici chiar ca ochii-ti joaca-n cap ca peliculele de cacao din cana diminetilor copilariei tale, cand mama va chema pe tine si pe varul tau, copilul surorii ei care  vacantele de vara din scolaritatea lui se afla mereu la voi, matusa ta isi traia viata alaturi de sotul ei in strainatate, aveau ambii jobul bun, dar pentru baiat au ales ca scoala sa fie aceeasi pe care si pe ea o disciplinase si atunci aducandu-ti aminte de toate astea intelegi cat de puternica e nostalgia care te poarta prin diferite colturi de memorie care-ti aduc pe display-ul actualitatii fiecarei zile placutele momente ce ti-au marcat existenta. Vorba unui slogan, pentru toate celelalte de-aia exista jocul in viata noastra, sa ne distraga atentia de la stress si incordare atunci cand concentrarea in momente apasatoare de munca este prea mare si solutiile asteptate nu vin nici arse cu drugul de fier incins in carbuni. Deconecteaza-te si mergi mai departe, mai impusca o rata, o prepelita, o cafeluta, o prajitura, o ceva, vorba regretatului Dem Radulescu, alias Gogu din seria BD din faimosii ani '80 ai comediei cinefile romanesti.
Fa-ti viata asa cum vrei! Cand nu mai stii care e drumul inainte, ia o pauza scurta si intra-ntr-alta relitate. JOCUL  PREPELIX PANO detaseaza si ofera perspective diferite asupra implacabilului apasator. De aici sinteza rapida cu care asociezi diversele posibilitati de continuare a trasei si asumarea pasului urmator fac din tine un invingator al propriilor dileme si de aici ezitarea aferenta oricarei temeri de pasire inainte dispare.

Articolul participa la Spring SUperblog 2018.

vineri, 30 martie 2018

Aurora te iubim si promitem sa revenim!

Constanta e poezia marii si e regasire pe plaja ei asa, cu nisip si cu scoici si cu talpi goale, la debut de mai cand efectele incalzirii globale sau poate doar o coincidenta de bun augur face ca primavara sa se apropie mai repede si mai intens de sora ei mai calda. Langa toate astea mai pune si un om aparte si o mana-ntr-un buzunar si la pas prin targul deschis ochilor celor curiosi neobisnuiti cu extrasezonul sa se fi regasit tocmai acolo in bataia placuta a unei brize cu iz de iasomie, aloe vera si niste peste cu pescarusi planand triumfal aproape de maluri si viata vine in poveste. Si nu oricum, ci cu asumare, cu responsabilitate, cu pasi impreuna de urmat pe aceeasi carare a vietii, cu cercul iubirii pe degetul obisnuit sa marcheze pentru ochii dinafara respectul cuvenit omului care iubeste si e iubit si care nu are nimic de impartit mai mult decat un salut si-o politete pentru oricine. 
Turul de anul trecut de la gala Spring Superblog 2017 din parcarea hotel Aurora ** superior din Mamaia si pana in centrul municipiului resedinta de judet al Constantei, orasul port, cu Diana Slav la timona povestilor despre istoria, geografia, cultura, arta, dreptul si tot ce misca sau a miscat relevant odinioara in orasul de la mare fu super. Oau. Vremea a tinut cu noi cu toti, desi aparent spre ora fixata a plecarii autocarului cu terasa speciala pentru a cuprinde si de la etaj cele mai tari, cool si faine perspective asupra a tot ce urma sa vedem pe drum, timpul dadea semne de inrautatire. 
Poate si asta a determinat alegerea unora, putini, ce-i drept, de a nu se fi aventurat in tur, pe principiul si-asa-s obosit deja, vremea nu ajuta, sanatatea-i la pamant in tara, am proiecte cu deadline, vreau sa fiu sanatos si dupa gala sa le pot onora asa cum le-am primit. Coincidenta si anticiparea unei sarbatori cu mai multe valente, venea anul trecut si pe seama faptului ca Steaua aduna pe 7 mai, asta fiind anul trecut undeva pe luni, gala si turul Mamaia-Constanta fura pe 5, 31 ani de la victoria din finala Cupei campionilor europeni la fotbal asupra Barcelonei, victorie obtinuta prin parada consecutiva a unui numar de 4 penalty-uri a portarului nostru, intrat de atunci, din seara acelei povesti cu happy end de la Sevilla in Guiness Book, drept primul om care a reusit asa ceva. Daca vreti un plus, peste reusita omului nostru, acelasi numar de penalty-uri salvate l-a mai reusit in 1990, portarul argentinian, presupus a fi rezerva unui titular mai experimentat, pe numele sau Goikoyceea, care si-a dus echipa nationala in finala, invingand in sferturile competitiei gazduite atunci sub titulatura de Copa del mondo 1990 selectionata Albionului, unde straluceau atunci un Shilton in poarta si un Garry Lineker, sau David Platt varfuri. Dar asta era doar o completare. Sa vedeti ca in pofida unui numar de reusite egal pe care doi oameni le reusesc la distanta de 4 ani, timpul si locul difera, numarul e la fel, o diferenta e vitala: consecutivitatea. Heltmut al nostru a descurajat pe toti executantii Barcelonei de atunci, asa incat la diferenta 2-0 pentru ai nostri, executarea ultimului 11m nu si-ar mai fi gasit utilitatea, neobturand posibilitatea ca parand-o si pe aceasta din urma, portarul nostru sa se fi zeificat drept cel mai de temut pentru adversari aparator al propriei porti. Un arhanghel daca vreti, intr-o comparatie cu ingerul pazitor al portii, arhanghelul e totusi un inger cu responsabilitate mai mare. Revenind la turul de anul trecut, coborati din autocarul cu etaj pentru privelisti de minune adulmecate la mare inaltime, Constanta pasnica, dar in plina sarbatoare pentru ca Ziua Marinei scotea la parada uniforme imbracate de tineri absolventi de ambele genuri care dupa responsabilitatea jobului lor in ziua aceea se odihneau pe terasele care imbiau turistii sa vina sa-i acompanieze. 
Poze, povesti, incurajari pentru brava lor alegere in cariera uniformei militare si prin apele patriei sa faca bine sa apere tarisoara de pericole de orice fel. Faleza cu Farul cel vechi, pastrat parca de o incapatanare ingenua tuturor acelor constructii in care mesterii au pus inainte de toate pasiune si suflet si nu doar piatra pe piatra ca sa vada casa ridicata. Valurile saline ale marii agitate din timp in timp lovesc mereu si mai mangaie sau sperie doar incapatanarea de neclintit a Farului de a nu se inclina precum Turnul din Pisa romanilor. Biserica Greceasca, cu Dumnezeul pe care si acum il duc cu mine la mana dreapta, e iarasi locul de pe intreaga derulare a turului foarte fain gandit si pus in practica fix asa cum trebuie de Diana Slav, unde nu doar spirit, bunavointa, charisma si generozitate ingenua am gasit odata ce-am urcat cele 20 trepte ce separa nivelul strazii de cel al portii de intrare in vestigiul unde divinitatea salasluieste de cand lacasul a fost zidit si destinat acestui scop. Liberul la plimbari si curiozitatea degustarii mancarurilor cu care participantii la targul culinar imbiau turisti sau oameni ai locului ne-a prilejuit intalnirea cu Nicolai, maramureseanul care gateste si o face bine, explica ce face el acolo la televizor, dar cum a tot lucrat o buna perioada in Franta, iar asta pentru ca scoala frantuzeasca de bucatarit e recunoscuta drept una de high class in toata lumea, de asta, da?- are un accent cel putin ciudat. In sens bun. Adica asocierea lui Tulai si no, i-o facut cu tres bien si altele e ca o arie din opera pe care cel putin bucatarii pasionati, sau cei care lucreaza sub tutela bucatariei italiene o asculta mereu cand gatesc. Relaxeaza, imbie la reusita de gust, poezie, nu doar cantitate si iuteala a livrarii comenzii in sala. E bine de stiut ca arta are tabieturile sale, gusturile nu se discuta mai mereu, iar cand intri in restaurant sa mananci, nu esti ca la coasa, Scoate Gheo pita si slana sa crapam!- ci comanzi, astepti sa vina si dupa ce vine te bucuri de culoare, gust, savoare, pentru ca nu bolul plin satura stomacul, ci intreaga adunare a acestor factori ce concura la pregatirea preparatului. Or, o La primavera sau Traviata cand afara ploua si comenzile vin iute si stressul apasa, ascultata in linistea ta interioara, chiar face minuni, credeti-ma! Nu credeti? Ia uitati-va voi si la Zoe, dintr-un film ce se cheama No Reservations, cu Aaron Echart si Catherine Zeta Jones si mai vorbim pe urma! Orasul de la malul marii e pavaza unor Zale de a caror reflectare a razelor soarelui trimis dinspre zarile levantine doar lumina unui inceput de bun augur zi  de zi. Nu doar daca esti de-al locului. Cand nu esti acolo, vocea placuta si cuvintele potrivite ale Dianei, aceeasi care face turul orasului, vin pe calea undelor sa dea masura unei stari de spirit calme si care anticipeaza o forfota controlata de izul concediilor ce deschid hotelurile si restaurantele navalei cererilor de Si noi vrem de toate, cazare, oferte, mancare, plimbari, plaja, sa ne relaxam si toate cele. Orasul isi aduna fortele si cu Hagi si brava lui echipa de tineri talentati, merge mereu inainte pentru ca o data nici nu se poate altfel, pe de alta parte totul renaste, iar orasul nu inseamna doar plaja, piscine, hoteluri si turisti ca taurii la corida, nu!
Inseamna mult mai mult decat atat. Inseamna oameni care fac prin sfintenia lucrului lor bine facut in bransa aleasa pentru a-l depune, pregatirea terenului pentru ca altii sa se bucure de tot ce poate fi mai bun si mai frumos. La fel ca Diana care face si aceasta munca de popularizare a tot ce are orasul mai bun si mai frumos de oferit turistilor sai, oameni ca Meryem Mambet, manager general al Hotelului Aurora ** superior Mamaia dau viata unei statiuni care chiar te relaxeaza, iti incarca bateriile oricat ai fi de obosit, plictisit si vii la mare sa te regasesti, nu conteaza ce timp e, ca e extra sau plin sezon, reusesti nu doar pentru ca-ti propui tu, ci pentru ca altii si-au propus ca pentru oameni ca tine ei sa fie pregatiti oricand le-ai calca pragul unitatii sa te simti cum vrei tu mai bine! Piscina, privelisti extraordinare din balconul camerei, pescarusii-ti canta poezia pe care n-o auzi pe nicaieri, iar marea care te cheama la ea, oricat ar fi de innorat afara, iti iei iubita de mana si va descaltati de incaltari si romantic si apostoliceste va conectati la natura, fix ca scenele din Avatar. Si una cu natura, nimic nu poate fi mai  frumos, dulce sau placut ca un rasarit ori apus de soare pe nisipul plajei, unde malul scanteiaza de viata, apa fierbe a necunoscut, iar ochii ei te devoreaza asa incat iti doresti sa tot revii, acolo la hotelul Aurora, locul unde generozitatea, plus toate celelalte bune auspicii ale profesionalismului nu lasa loc de tocmeala.

Ne place si vom reveni ori de cate ori se va ivi ocazia. De om prinde chiar la jurizare un loc care sa merite un voucher, trecem mari si tari sa aratam ca nu am scris aici degeaba!
Florii frumoase si speram sa ne putem vedea si la Gala!

Articolul participa la Spring Superblog 2018.

Petrica, iepurasul poznas

Sunt Petrica, iepurasul vesel, cu mustatile pan' la genunchi, flamand nevoie mare si cu glumele la el. Vreti si voi? Haideti ca va dau, acum ce sa fac, n-am ce sa fac, va dau, dar doar acum o musca, doua, nu mai mult. Pentru cine vrea mai mult, sa faca bine sa nu uite ca maine sa puna alarma si sa trezeasca sluj de cu dimineata, pentru ca cine face ca cum am zis eu, nu numai ca prinde puteri mari, dar are si timp destul sa vina la cinema. De ce? Pai cum adica, de ce? C-asa am zis eu, ia uite domne, auzi si tu la ei, ca de ce, pai d-astia-mi sunteti, lasa frate ca v-arat eu voua, numai sa fiti la coada la bilete si apoi in salile de cinema. Cand veti fi stand voi ca bossii si ca asistentele lor in fotolii, numai la locurile inscrise pe bilete, va rog, va implor nu va alegeti alte locuri pentru ca nu e frumos sa alegi locul altuia daca ai platit pentru altul mai putin bine pozitionat in sala de vizionare. Va mai zic ca Petrica, iepurasul cum mi-ar zice pe la noi, Peter rabbit in original ma cheama de la numele sfantului ala de-i mana dreapta a tatalui din ceruri, c-asa vrut-a mama sa-i dea motiv de suparare si temere lu' tata, ca prea a iepurit-o pana m-au avut pe mine, s-atunci m-a botezat asa, sfantul Petrica, iepuras cu coada sura care umbla teleleu, morcovii sa-i ia-n gura, nu conteaza din gradina cui!

Ce sa mai vedeti in film nu va zic, e animatie, asta da, pot s-o fac, dar cateva chestii care n-au mai incaput in scenariu tot imi scapa fix acum.
Cica eram o data pe varful unui munte unde fix in varful celui mai inalt verde brad o iepuroaica de vreo cativa ani trecuta prin focurile Bac-ului, ma tot striga de undeva de unde eu fiind atat de sus, chiar sa fi fost vultur si tot n-aveam cum s-o vad. Asa ca i-am zis, Marie da-te-ncoa' sa te vaz si io, ca prea ai vocea faina, nu stiu de ce ma tot chemi asa cu foc, ca daca la o adica, uite-acum ma dau jos si viu sa te vaz! La care ea ce crezi ca zice? Ptiu, fir-ai al soimului ce vine tare de pe creasta de la est si care-acum cu deltaplanul vine si te face hat! M-au taiat toate apele pamantului, va spui p-a dreapta, fix atunci cand ma gandeam ca poate agat si eu o coada de iepuroaica fara parte de carte, cu inima bubuindu-mi de o frica nu va spun de care ca mi-era coada toata cufurita si de pradatoarea ce m-ataca-n zbor, dar si de-naltimea de la care eu nici n-o puteam macar vedea pe cea care ma speria cu vestea ei. Greu am scapat din bucluc, nu m-a mancat pasarea rea nu m-a mancat, dar nu pentru ca n-a avut ce prinde, era miezul zilei, vedea doar bine, eu nu miroseam si nici nu aratam prea bine, curat. Asa ca decat sa pranzeasca un Petrica plin tot de ciocolata naturala ca atunci cand vine Pastele si magazinele umplu figurinele iepuresti in ciocolata cu care altadata twixul stang si twixul drept aveau ambalari diferite dar imparteau o parcare prost gandita, ciocanitoarea aducatoare de spaima, sau norocul meu providential de sub coada si apoi de peste tot, c-a prins amploare pe masura ce coboram parca prea repede din varful bradului cel inalt... Hai ca v-am pierdut, vorbesc mult, scriu bine, dar cand vorbesc de la incisivii aia buni sa taie morcovii, nu foarte buni sa articuleze vorbele, sunetul se-aude cam distorsionat si stiu ca asta e de vina, marimea dintilor mei, cei doi din fata, da. Tot asa mergeam ca ieri, dar fusese cu ceva ani buni in urma, ma trimisese mama la butic sa-i iau dero cu flori pe cutie si am fost, am intrebat daca are flori cu dero pe ele intr-o cutie si nu a zis aia,  asa ca mama m-a certat, ca s-a dus ea si chiar fara sa intrebe vanzatoarea si-a luat cutia cu pricina din raft, a platit-o apoi si mi-a indesat-o in ochi sa o vad mai bine si sa stiu si eu altadata cand i-o mai trebui asa ceva si ma trimite pe mine sa stiu ce sa iau. Nu cred c-am facut-o de oaie, decat atunci cand ma trimisese tata sa-i iau de la carciuma o saniuta si tonul ii fusese cam aspru, m-am urnit repede spre birt, dar cum nu aveam incredere prea mare in mine si in tata nici atat, mi-am zis doar ca nu vreau sa-si rada de mine toti betivii din sat, in frunte cu Pavelica, carciumarul sef. Imi trecuse prin cap, doi sfintisori procura fericire la poarta raiului din vale, unde cu mic si cu mare, toi vin sa bea pe rupte. Faza cu dilema mea era in felul urmator, cum mama dracu' sa pleci vara cu soare pe cer si o caldura de pici din picioare si sa iei, tocmai de la carciuma o saniuta? O data mi-am zis eu, nu a venit iarna, deci unde sa te dai si cand cu saniuta, daca nu e zapada, nu! I mean, hello, come on! Mi-a dat tata come on de nu am mai vazut cu stangul deloc pret de-o luna si cu alalaltu' numa' vreo jumate, c-a sarit mama si-a zis, daca mai dai in el, eu cu mana lui si cu toporu-ntr-a mea te omor. Adica sa faca puscarie cine, ca ma si gandeam, singur la parinti, raman doar cu unul dintre ei, unul e ucigas, organele cu catuse ma pot suspecta chiar si pe mine, ciudata postura. Si ce sa crezi, toate de la o dilema: vara sa te trimita tac-tu dupa saniuta. Numa' asa pe bajbaite cand am ajuns, dupa ce taica-miu s-a oprit de frica toporului pe care mama-i spusese ca-l tine ridicat deasupra capului lui cu mana mea proprie, doar in mine daduse si ea-si ocrotea odrasla, nu?

Asa si va ziceam c-am ajuns la Pavelica si i-am zis nu-i asa ca doar iarna aveti si saniute de vanzare, c-acum nu-si au rostul? La care, smecherasul asta care-ar vinde-o si pe ma-sa daca ar iesi ceva bani de pe urma ei, zice, stai un pic, fiule, ca tu nu vrei sa te joci, ci te-a trimis tac-tu dup-o carte veche. Stai sa intru in biblioteca, sa vad daca mai avem exemplare, dimineata a venit masina si mi-a lasat cateva lazi cu carti de-astea mai vechi...
Bibilioteca cu carti in lazi n-am vazut in veci, la fel nici carciumar care tine de urat betivilor cu creionu' atarnat la urechea stanga, nici sa ceri sa-ti cumpar saniuta de la carciuma sa te dai vara cu ea. Lumea mi se-nvartea cu ochii ca-n rolling, rolling, rolling on a river, nu mai stiam nici ce-i aia realitate, cat am urechile de lung si coada de stufoasa, intrasem intr-o stare de silentio stampa cu mine si cu lumea de afara, ia mai lasati-ma, frate, toti in pace, ce coada mea vreti, pai in ce lume traim, te dai cu saniuta vara pe caldura sufocanta si te duci s-o iei din carciuma din raftul unde-s carti in lazi, ihim si iepurasul uite-asa impacheta ciucalata, castorul croseta putovarul pentru cel mic si tot asa. Si cum tara arde, baba se scarpina la floci, tot asa, numa' maine nu-i poimaine si ziua pacalelii vine dupa, sa stiti, pe bune!
Nu uitati, cum va ziceam, pe 30 martie 2018, premiera Peter rabbit in cinema, animatie de vazut nu doar de cei mici ci si de cei care i-au facut, merge numai bine inainte de Florii si de Pasti!
Articolul participa la Spring Superblog 2018.

miercuri, 28 martie 2018

Gerovital Beauty, fii iar frumoasa! Farmec e de vina!

Stii acea perioada a ta cand nimic nu-ti mai iese, te uiti in oglinda si degeaba, tot ce vezi acolo e parca o alta, iar nu tu? Pentru ca nu te mai recunosti, asta clar, reflexia acelei suprafete nu-ti mai redau confortul, farmecul si increderea pe care altadata le spicuiai de cum trageai dimineata cu coada ochiului sa vezi daca ultimul retus si-a atins scopul si-ti mai ramane un pic de timp inainte de a cobori in parcare sa pleci la birou si pentru mini-ragazul absolut esential sa-ti incepi benefic alta dimineata a restului zilelor tale. La ce folos, va veti putea intreba? Vine si raspunsul, imediat: sa apuci sa mai sorbi o data si nu mai mult din licoarea ce-ti reda bunadispozitie inapoi de unde ai lasat-o aseara si sa te mai privesti in oglinda si sa-ti zambesti cu subinteles si sa fii multumita de ce vezi reflectandu-se in ea, stiind ca e ceva mai mult decat culoare.
Asta inseamna sa fii fericita, sa iubesti si sa fii iubita, chiar daca el nu e acolo imediat sa-ti incalzeasca noptile reci si e nu doar frig, ci si al naibii de imposibil de greu fara el, dar de-aia e dor, sa-ti tii spiritul mereu treaz si sa pretuiesti mai mult decat orice pe lumea asta orice farama de timp pe care vi-l impartasiti atunci cand el in focul tiradelor din lumea unde terorismul, e trimis sa asigure liniste pentru populatie si apuca o permisiune scurta sa-si sune sotia si sa aiba momentul lor de reconfigurare a departarii de spatiu si timp ce-i uneste laolalta prin videochat.

Gerovital Beauty de la Farmec Cluj-Napoca vine mereu in intampinarea cerintelor mereu inalte ale evelor si te redescopera si pe tine in lumina cea mai stralucitoare a ta.
Cum ar zice-o Grig din satul bunicilor, din clipa acestui moment, da, poti fi iarasi tu, sa te surprinzi redecoperindu-ti charisma, increderea in sine si frumusetea interioara care valoreaza pentru orice fel de pereche de ochi a purtatorilor lor mai mult decat poate exprima o carte intreaga pentru un critic de literatura sau dramaturgie pentru ca in sinea ta tu esti cea care simte si stie momentul si intensitatea la care pulsiunea interioara face sa transmita inafara ei si dincolo si chiar de cristalul oglinzii acea imagine de diva. Acel nimb al surasului viu si autentic, acea traire interioara de o vitalitate iesita din comun si care nu poate minti pe nimeni asupra a ceea ce se intampla cu cea despre care se spune, complimentata fiind din x colturi de unde e vazuta si admirata, ca e asa si pe dincolo. Cand doar ploua cu regret si cu lacrimi amare dupa Sergiu al ei plecat in teatrul de operatiuni din orientul mijlociu sa asigure ordinea si linistea pentru restul populatiei afectate de terorism si de nerespectarea drepturilor omului, creionul dermatograf nou aparut in gama produselor de machiaj cu care Farmec Cluj-Napoca nu ezita sa ne surprinda mereu prin constanta si ingeniozitatea cu care ofera produse de ingrijit pentru toate doamnele si domnisoarele pentru care efectele catastrofale ale incalzirii globale le ascunde irecuperabil increderea in sine, asa incat primavara interioara este un domeniu la cale de mii de ani-lumina si chiar si pentru ele, sau mai ales pentru ele Farmec cu noua gama de machiaj Gerovital Beauty isi propune si ca dovada toate acele teste prealabile ale produselor dinaintea marketarii au confirmat-o, doamnele si domnisoarele sunt multumite de Farmec si de hidratare, protectie, suras, buna dispozitie, vitalitate, unicitate si autenticitate sub marca unui brand care nu a dezamagit nicicand si care isi propune si reuseste sa readuca in actualitatea femeilor din Romania conceptul de fii frumoasa asa cum esti si altii te vor descoperi fara cusur, decat pretinde a fi ceva ce nu te reprezinta doar pe principiul Vreau sa fiu si eu ca x, y.
Nu e usor sa-ti desenezi, mai ales pe chip harta propriei fericiri, asa incat si altii sa inteleaga adevarata stare de spirit care-ti invadeaza intregul trup dincolo de tot felul de transformari pe care nu doar zilnic, sau lunar, cat mai ales socio-pragmatic cu totii le resimtim, altminteri cine ar fi putut spune inainte ca sa devina o stire de breaking news acceptata sau nu de perceptia sociala, ca Andrei Gheorghe nu va mai fi printre noi inainte de Florii, sau ca tot inainte de aceasta sarbatoare un sot si tata, cu argumente ciudate isi trimite dincolo de viata sotia si cei doi copii, fara umbra de regret. Iei atunci creionul si conturezi asa incat sa pui in evidenta tot ce chipul tau poate radia si impresiona cu ce sufletul de atata bine vrea sa arate si pe dinafara! Cand viata nu inceteaza sa ne acorde mai multe evidente decat poate c-ar fi cazul asupra perisabilitatii sale, frumusetea rezista, renaste si se dezmiarda cu Farmec si Beauty Gerovital.

Pentru o primavara cu muguri si flori in interior, nu musai in gradina, ca la ce intorsaturi continua sa aiba vremea nu stim de om mai vedea!
Articolul participa la Spring Superblog 2018.

luni, 26 martie 2018

Tine minte, e-trad pentru traduceri!


Acum o luna-l auzeam pe Aurel, unul dintre amicii mei, spunand cuvinte de apreciere si multumire la adresa e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România.

Nu-l mai aflasem de ceva timp, ne intalnisem inopinat in tara, in trenul care ma aducea acasa dupa o perioada in care hoinarisem ici-colo. Sa fi existat ei cand am plecat prima data afara, altele erau datele problemei. NU as mai fi pierdut o droaie de timp, banii ca bani ca-s si ei o componenta importanta, dar cand datele problemei se modifica si nu ai efectiv timpul sa astepti dupa nimic pentru ca, ce sa vezi, inainte sa poti sa pleci cu contract ti se aduce la cunostinta ca trebuie sa aduci toate actele tale traduse si legalizate, ca sa poti sa te si bucuri ca ai citit emailul prin care o anume agentie te felicita ca esti fericitul posesor al unui bilet spre succes odata ce a dat de tine. Doar ca prin ce treci in urmatoarele 24-48h e iad curat, nu ai timp nici sa dormi, strici o gramada de bani, rupi prietenii, nu lasi loc de Buna ziua la jobul de unde pleci, ca pleci pe usa din dos la cerere ca ai oferta mai buna si te duci unde cu actele? Era sa zic eu o directie care incepe cu P si se termina cu -ula, dar chiar daca asa am facut, pus in fata faptului implinit am luat acuarela, o panza si cu pensula mi-am calmat imediat starea. NU va spun ce-a iesit ca nici eu nu am putut cataloga opera de arta, ideea e ca mi-a priit, astfel incat eu la vremea aceea am avut parte de raspunsuri pe masura rugamintilor, Da, omule hai cu ele si le facem, zi si noapte lucram la ele de trebuie, doar si tu cand ai putut m-ai ajutat cu ce ai putut. Facem, sigur ca facem! Astazi nu cred ca s-ar mai intampla la fel, dar asta nu pentru ca nu ai ca om nas, stiti expresia sa mai apelezi la o mica-mare favoare, ci pentru ca nu toata lumea mai e acolo unde o stii. Nu mai departe, tu ca persoana, pentru cine te-a vazut acum 2-3 ani si erai neplecat afara, cand cauta intr-un concediu scurt in Romania sa dea de tine si intr-un final i se spune ca ai plecat de-o perioada buna din tara, esti subiect de noutate care uimeste. Dar, posibilitatea ca multi altii dintre compatriotii nostri sa aleaga, sau sa fie alesi sa mearga sa munceasca afara este mult mai mare si ajutata aceasta posibilitate pe masura ce guvernele tarii parca se rafuiesc cu poporul decat sa distribuie si sa managerieze niste resurse in asa fel incat tuturor sa le fie bine. Pe tot acest fond al globalizarii si necesitatii adaptarii omului, din ratiuni socio-economice la mersul acesta prin timp si viata, pulsul zilei, al vietii e luat in miscare, nu cum era mai odinioara acasa, sau relaxe, ci in plina miscare, zbatere, naveta permanenta. Nici oamenii nu mai sunt, nici acolo unde-i stiai, nici macar in viata, o parte a lor. Ultimul din aceasta categorie, stiut de multi, chiar de nu erau de acord cu multe dintre alegerile sau zicerile sale, e Andrei Gheorghe. Unii ar zice-o ca e de rau, altii ca de bine, fiecare tabara are punctele sale de vedere, ideea e ca ai capul pe umeri cand aplici la job afara si cand esti ales si ai un foarte scurt timp de reactie pentru toate cele cate multe mai trebuie sa le indeplinesti fara sa gandesti sau sa respiri, ai  solutie platforma de traduceri e-trad. Specializata pentru toate tipurile de acte de care poate avea nevoie omul la un moment dat, magazin online de traduceri ajuta la greu pe oricine cu traduceri legalizate din majoritatea limbilor de circulatie internationala in romana. Ca ai venit cu autoturism de afara si il treci aici in tara cu carte verde, numere si asigurare iti trebuie traducere legalizata, nu ai timp, e-trad te ajuta. Ajungi afara si vezi ca diplome de la noi nu-s prea recunoscute,  ai si certificari si alte calificari pentru care la jobul pe care ai admis sa-l faci ai castiga ceva bani frumosi in plus daca ti-ar fi echivalate, imediat apelezi la ei si fie ca e vorba despre traduceri acte studii, sau orice alte traduceri tehnice, traduceri documente personale primul magazin online de traduceri din Romania te ajuta prompt, la cateva clickuri distanta si la costuri care fac din timpul castigat de tine o adevarata comoara. E cu adevarat important, revelator, eliberator sa stii ca ai unde apela pentru solutii la problemele pe care le intampini. Aurel, al meu amic se-ntorsese si el prima data dupa ce plecase, nu concediu-vacanta, nimic de timp liber, ci cu probleme personale, nu grave, dar musai implicand deplasarea sa in tara, ma felicita si el la fel cum o facusem si eu pentru pasul facut, mi-i recomanda pe oamenii care din spatele tastelor traduc si legalizeaza furnizandu-ti solutia prompta la necesitatile pe care le ai, scutind bani, timp si dispozitie pe care altfel, in timp si spatiu real le-ai consuma inutil. 
Articolul participa la Spring Superblog 2018.

duminică, 18 martie 2018

Tu si Omul iubit prin lume cu CND Vacante Speciale, Top 10


Destinatii speciale pentru vacante speciale pot fi alese la intamplare, sau planificate din timp, sau chiar inainte de a se intampla efectiv. Cel mai important este nu unde mergi sa vizitezi, sa te bucuri de nou, de altceva, de vreme diferita, de haine diferite, obisnuinte oarecare, limba vorbita care ti se poate parea la prima impresie - Oau, cum or putea vorbi oamenii astia tocmai limba asta?- ci omul langa care mergi acolo unde alegeti sa mergeti. Timpul, vremea, schimbarile de orice tip, cultural, lingvistic, culinar, vestimentar ti se vor parea o nimica toata, iar cat despre socul asa-numit cultural cand esti luat complet prin surprindere de absolut tot cu ce intri mai nou in contact de la primul pas pus pe alta glie decat cea a tarii unde esti obisnuit pentru ca ai fost nascut, crescut, educat, ai apucat sa si muncesti si sa-ti intemeiezi un camin, or schimbarile, fie si ele temporare si doar de mica amploare sau factura au darul de a te fi culturalizat suplimentar si de a te fi experimentat in ceea ce se
va chema pe mai incolo capacitatea subiectului calator de a face o ierarhie, fireste subiectiva a locurilor prin care a trecut si acolo unde el s-a simtit cel mai bine.

Mai urmeaza, dar nu ca la bara de acuzatii din tribunale, ca nu e nimeni aici inculpat intr-o speta si un Pentru ca, dupa care vor urma o serie de alti termeni insiruiti tocmai pentru a da o substantialitate si un mai mult decat o simpla voire subiectiva, asa incat omul dinaintea celui care se explica de ce anume crede el, pentru ca e trait pe viu trecerea de x ori prin cutare si cutare loc va intelege pe bune de ce asa si nu in alt mod cu totul diferit.
Cat despre a vedea lumea si a avea mereu in gand ipoteza pe care o vei indeplini cu siguranta pentru ca te strofoci sa poti, anume muncesti din greu pentru a-ti si putea indeplini marele vis, acela de a vedea cum s-ar zice lumea cu tot ce are ea mai frumos in diversitatea unitara, sau unitatea multidiversitatii sale, care pe cat separa si diferentiaza culturile si civilizatiile intre ele, tot pe atat reuseste ca la un moment dat nu doar tie sa-ti lase doar o vaga impresie, ci chiar asa sa fie, la un moment dat in trecutul civilizatiei umane, nu se putea vorbi despre continente, despre limbi diferite vorbite ici-colo pe glob, pentru ca marea era mare si pamantul-pamant si doar unul. Asta implica faptul ca in istoria umanitatii a existat un precedent intins pe o anume distanta temporala in care clima, plus a gramada de alti factori au ajutat civilizatia umana sa fie una. Cu timpul, din mai multe cauze, meteoriti, ere glaciare, accidente climaterice fara precedent, pamantul s-a tot dizlocat, pozitionarea faliilor a separat continente si ape, mari si oceane si distantele acestea au inceput sa fie explicabile cu timpul prin mai multe etichete. Limbile au inceput sa nu mai semene chiar toate cu un filon principal, iar restul obiceiurilor ce odata demult erau acelasi pentru ca toti erau una, acum nu degeaba se zice pe la noi Cate bordeie, atatea obiceie/-iuri(sa iasa rima pe filon oral e asumata licenta poetica, gramatical cititorul va fi inteles si forma cu -uri!) tocmai prin simplul fapt ca pe cat e lumea de mai larg raspandita pe glob, exista tot felul de diferente in ceea ce poate insemna felul in care o actiune, sau lucruri ce tin in mare de o categorie similara de activitati si lucruri se fac aici intr-un fel si ceva mai incolo un pic diferit.
Cat despre Cnd Vacante Speciale, un furnizor de bucurie la pachet cu lumea noua pe care esti pe cale s-o revezi, descoperi in orice sezon in care alegi sa-ti faci concediul ce sa va mai spun, e probat, dovedit si demn de incredere. Oriunde ar fi sa ajungi pentru prima data, or de-o fi cazul sa revii in locuri prin care la primele dati cand ti-ai urmat gandul, pasii si consoarta inspre acolo nu ai apucat inca acum sa realizezi ce anume ti-a placut cel mai mult pentru ca ce sa vezi, fascinat peste masura de
cultura, limba, traditiile locurilor acelora prin care simti mereu nevoia sa mai revii ca sa-ti umpli rezervorul de cunoastere si astamparandu-ti astfel nevoia de curiozitate tot n-ai apucat sa vezi mare lucru, or chiar pe nepregatite luat n-ai cum face ca lumea o ierarhizare. Cata vreme lasi ca noutatea sa ti se infiripe la timp, fara a tine prea mult cont de ce cunosti din diverse surse, omul de langa tine te va ajuta sa poti peste timpuri sa-ti faci acel top al celor mai frumoase amintiri culese din timpuri,
locuri, culturi si traditii prin care ati pasit la un moment dat, bucurandu-va de tot ce poate fi mai frumos pentru suflet, ochi, trup, minte si papile gustative. 

Pentru astea-s destinatii exotice pentru vacante speciale pe alese din plansa ofertanta a turismului international. Take a pick, cum ar zice-o britanicii sau americanii si enjoy the ride, iuhu, vorba celor doi blonzi notorii de la Roxette.
Articolul participa la Spring Superblog 2018.

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...