miercuri, 27 noiembrie 2019

Cadouri de iarnă pentru cei dragi. Accesibilitate și utilitate cu design atrăgător la preț avantajos pentru portofelul tău.

Când șeful m-a chemat la el în birou să-mi arate noua lovitură în ceea ce privește recrutarea finalizată pentru postul pentru care găsirea unei asistente manageriale de aici din țară i-a fost imposibilă pentru că unde nu e material de care trebuie să corespundă așteptărilor, nu ai și gata, reorientezi și extinzi aria, nu, nu musai a cercului, a căutărilor și mizezi pe ceva mai exotic. Am văzut profilul de pe LinkedIn, citit CV, scrisoarea de intenție, apoi câteva din recomandările pe care Victoria le avea în portofoliul cu care a aplicat la postul pe care compania la care lucrez căuta să-mi ajute misiunea de zi cu zi, găsindu-mi o asistentă, înțeleaptă și descurcăreață, cu documente, cu discurs, cu atitudine, curaj, stare de spirit, logică și argumentație, capabilă de curaj în a expune sincer și deschis o situație așa cum e, chiar dacă bilanțul nu e favorabil, pentru a avea timpul necesar așa cum datele nu foarte optimiste arată la un moment dat, să fie posibil a fi schimbate de o mobilizare prin decizia schimbării unei atitudini, unei formule de urmat pentru restul timpului, dispusă chiar a înlocui temporar pentru diverse ocazii (concediu de odihnă, recte mini-vacanță, sau incapacitate temporară de lucru, sinonim cu concediul medical) prezența mea la companie. Ce am văzut acolo, am văzut o întruchipare a lui Maitreyi eliadian și-am prins tare drag de ființa cu care aveam să continui să lucrez cot la cot, pentru că descrierea-i caracterială mă îndrituia la asta. Constituția ei fizică, o robustețe de om care nu și-a pierdut nicio clipă delicatețea, tactul și șarmul pe care orice prezență feminină ce-a ales să participe la un astfel de drum profesional mizează dincolo de feminitatea cu care se naște și care dincolo de afinitatea alegerilor inspirate în materie de accesorii vestimentare și încălțăminte care să-i transpună factual punctul de vedere în ceea ce privește marcarea topicii gândirii sale ce-apucă în negocierile unde participăm în ședințe și dezbateri aprinse unde este loc dincolo de testosteron încins și ego masculin puternic dorit a se ști ierarhizat pentru că așa le place unora să dețină cu orice preț o supremație de care se simt oarecum atrași ca de o parteneră umană, poate fi iubita, soția sau mama, după caz pentru starea civilă a bărbatului în cauză și nu doar că atrași, cât dependenți, mai ceva ca de un drog de care, ca în situația disperată a unor bolnavi incurabili, ultimele cercetări și descoperiri medicale pe aria de acoperire a afecțiunii de care pacienții respectivi suferă, vin aceste substanțe, votate de ceva vreme ca fiind legale pentru tratamentul medical adiacent celui strict alopat și de a căror folosire asumată în parte de pacient și de cealaltă parte de medicul care le prescrie și recomandă clar dozajul lor, depinde soarta și viața omului, aflat altfel pe moarte. După ce am cunoscut-o, înainte de a fi deja colegi și împărți sarcini profesionale la orele de program, o întreagă aventură aveam să experimentez, pe drumul spre recuperarea ei de la aeroport și însoțirea ei la pensiunea la care șefii cei mari o cazaseră, alegându-mă pe mine să îmi fac curajul de a ieși puțin timp din bula cotidiană profesională și a o cunoaște prin interacțiune directă și imediată, proximă, prin asta decizia lor fiind nu una de necontestat pentru că venea de le șefi, ci pentru că reducând timpul necesar unor două persoane de a se cunoaște mai întâi pentru a face o bună echipă de lucru cu randament zilnic cuantificat, aveam s-o calific drept una genială. Cât despre ea, ființa pe care o cunoscusem deja din imaginile și descrierea felului în care se prezenta și-și punea-n valoare atât calitățile adaptate strict pe cum anume poate concura la a-și aduce cât mai bine aportul la îndeplinirea unor sarcini de serviciu care erau menite a depăși doar aria de acoperire strictă a unui anumit post, pentru că nu era secretariat ce făcea ea, erau mai multe și ea era doar una. Una aparte, pregătită să facă față sarcinilor de serviciu cu tot ce presupun ele, ședințe, negocieri, prezentări, mese festive, întruniri, team building, mai puțin pregătită pentru sezonul rece din emisfera nordică, Nigeria de unde vine Victoria Mulungu necomportând până acum întersectarea ei cu fulgii de nea, nici acasă la ea, niciunde altundeva unde viața și alegerile personale dându-i oportunitatea de a călători și a experimenta în anumite perioade ale anilor și alte zone decât clima propriei țări. Niciunde nu a prins iarnă pe bune, frig, ger, zăpadă, febra cumpărăturilor iscate de o atare isterie antrenată de firme pentru scopuri strict comerciale și care nu întârzie să se aplice i străzile și miloacele de transport devin inutile, căci nu mai asigură transportul spre casă, ci staționarea și la pachet cu ea, apare firește și nemulțumirea. Și-atunci, pentru că fata era logodită și a condiționat preluarea jobului oferit de firma la care lucrez, de asigurarea cadrului necesar cazării pentru două persoane, recenta sa logodnă fiind pusă pesemne pe seama negocierii șefilor mei cu ea și atunci omul care-i făcea curte și-a luat o grijă, făcând un pas înainte pe scara cuceririi oficiale a mâinii Victoriei, aparte de felul meu de a fi, după ce-am povestit soției despre noutatea de la serviciu, a propus clar și rapid, fără ezitări o seară de terapie prin cumpărături la care să participăm toți 4, adică noi doi și ei doi, Victoria și omul ei de nădejde, care și-a blocat doar studiul ingineriei medicale din Lagos, nesperând imediat la găsirea unui serviciu propice așteptărilor sale, voind doar să fie și el aproape de femeia pe care cu inelul de logodnă în mână oferit în seara zilei când Victoria primise cu ochi buni vestea că șefii mei au ales-o să se alăture colegilor noștri și ea le-a făcut apoi cunoscută situația ei cu care firma a fost absolut de acord, înțelegând nevile umane firești ce nu pot decât contribui la o ușoară și mai rapidă acomodare a ei, promitea recunoștință și devoțiune veșnice, ambii respectând cuvintele profunde ale antecesorilor lor, oameni a căror simplitate era apreciabilă până la culme. La cumpărături ne-a furat valul și fetele parcă s-ar fi vorbit dinainte, ce limbă or fi folosit nu știu, că româna Victoriei era doar puțin peste cunoștințele unui preșcolar ce se pregătește de prima zi de școală, ideea e că s-au coalizat și noi doi, eu și Vincent a trebuit să le ținem isonul îndeaproape, timp în care am apucat să ne cunoaștem destul de bine, așa încât la finalul sesiunii de shopping, soția le-a făcut invitația de a ne asista la cina de început de final de săptămănă, lucru cu care cu toții am fost de acord, oaspeții ce se pregăteau doar pentru a-și face cât mai rapidă inserția în cadrul societății noastre restrânse pentru ei la început la tot ce înseamnă serviciu, fiind mai mult decât onorați și plăcut surprinși de deschiderea noastră, la finalul serii  cu pricina mulțumindu-ne pentru binecuvântarea de care avuseseră parte. Iar pentru că febra apropierii sărbătorilor de iarnă ia fie pe nepregătite pe mai toți, nu musai pe cine lasă pregătirile pe ultima sută de metri, ci și pentru că sunt destui cei care nu știu nici ce și nici când vor și se trezesc că duc lipsa atunci când dat din calendar ar trebui asociată cu belșug și masa plină cu de toate, soția a făcut oficiile pentru ca oaspeții noștri din emisfera sudică să nu aibă de suferit prea mult de zăpada și de frigul care vor veni. Așa că a spus ca moșul a trimis-o pe ea înaintea venirii lui cu sania magică trasă de reni și pentru Victoria cizme de iarnă Mango - Cizme Arizonaa pregătit pentru asistenta mea de la serviciu, iar pentru logodnicul ei pulovere bărbați, mie o nuia pe post de baghetă magică cu care fac și desfac lucruri la serviciu, sursa de venit care să asorteze portofelul pe care l-a achiziționat special pentru ocazia Crăciunului ce va veni, să fie acolo frumos sub bradul împodobit și ornat cu lumini și globuri.Medicine - Cardigan Urban Stories
Articolul participă la SuperBlog 2019.

marți, 26 noiembrie 2019

Turism de azi și de ieri

Pasionat de mic copil, de când unchiul Armand, plecat de pe vremea împușcatului în Occident l-a cadorisit cu un set de literatură pentru copii din care Jules Verne, Vasile a fost mereu o fire meditativă și visătoare până în pânzele albe. Pasionat și de călătorit, excursii, descoperiri ale formelor deosebite de relief create de natură de-a lungul timpului, el și-a făcut un obicei din a bifa măcar 5 noi obiective pe harta sa în fiecare an și de promisiune se ține cu o perseverență de catâr. Folosește serviciul Oferte Early Booking și mereu se vede căutând tot felul de ocazii cu care să mai iasă din cotidian. La un singur click distanță, el tastează Vacanță în...și spațiul liber îl completează ulterior săpăturilor pe internet după surprinderea unei oferte care-l avantajează din toate punctele de vedere, perioadă, destinație, ofertă concretă cu tot pachetul de servicii incluse în cost. Viața l-a pregătit bine pentru vremurile de azi Dotat cu o memorie de elefant încă de copil, atât vizuală cât și a datelor și evenimentelor importante ce țin de propria persoană, își amintește deseori cu drag de unchiul său și de pasiunea inoculată de acesta pentru lectura care l-a clădit mai apoi așa cum este azi, un om pragmatic care muncește și călătorește mult pentru media generală a oamenilor care resimt azi, parcă mai mult ca altădată o presiune tot mai mare asupra simplității vieții de zi cu zi, prin prisma diversității comportate de accidental. Instabilitățile curente ale zilei, poluarea, numărul mare de mașini, traficul insuportabil pe alocuri, care descurajează și macină decât să fortifice și mobilizeze ce are omul mai bun, situația economică globală, raportul muncă-remunerație-costuri de trai devenit cam prea 1/1, trimit pe mulți dintre semenii noștri cu gândul la planificarea din timp a măcar două concedii anuale. Unul vara, altul toamna-iarna, musai primul să fie la mare, nu la noi, cum era odată obișnuința, de litoralul nostru se umplea de viață, ci la alții, măcar greci, bulgari, turci, sau de ne permitem gândul ajutat de buzunar să ajungem pe coasta de azur, la italieni, francezi, spanioli, sau mai departe cu gândul și cu geografia, în golf, Thailanda, Bali, eu știu mai pe unde? Prima rațiune e aceea că e mai ieftin afară la alții, decât pe litoral la noi, vorba aia n-avem bani să ne ducem la mare mai aproape la noi, că pe lângă că e și plin și n-ai loc să te simți degajat și relaxat, să-ți priască perioada de concediu, că mai e și al naibii de scump, drumurile-s așa cum sunt, puține, blocate, închise, prost asfaltate, așa plătești mai puțin și faci plajă la alții, ai și all-inclusive, ce n-ai peste tot aici. Și așa începem să ne credem și cosmopoliți, dacă mai ieșim pe ici-colo în vacanțe în străinătate, de unde revenim în aceeași țară pe care am schimba-o cu una ca afară imediat de a doua zi după ce am revenit acasă, pentru că mai nimic nu ne mai place, ajunge, dar pe bune, concret, în afară de a ne exprima simplist acest punct de vedere care ne desconsideră ca națiune, popor și stare de lucruri girată și de acțiunea sau lipsa ei, cu precădere implicarea mai activă în pulsul vieții sociale, neparticiparea sau nesancționarea prin vot, demonstrații de protest asupra politicienilor care să miște lucrurile dintr-o mai veche ordine de lucruri și de fapte, prea mare izbândă nu am reușit să obținem. Unii, destul de mulți aleg ieșirea din țară și uită de gândul repatrierii pentru că țara a devenit prin felul cum e populată și condusă, manipulată populația și nimic în bine neschimbat de prea mult timp, dar nu se acomodează prea bine nici pe solurile străine unde aterizează, pozând cu toate astea în falsa impresie despre sine de a fi internaționați, cosmopoliți. Asta pe fondul elaborat de tonul cosmopolitismului încă insuficient de bine înțeles de mulți de pe la noi, care cred că a fi cosmopolit înseamnă doar să rezervi biletul de avion către o destinație exterioară României și să urci pe rețelele de socializare poze și clipuri de acolo de unde ajungi în vacanță în Spania, să spunem. Deci nu schimbare de mentalitate, pragmatism în coerență logică, dublate toate de o fluență a folosirii limbilor de circulație internațională, nu, doar simplul tranzit de ici-colo, pentru prea mulți a început să fie fals perceput ca atare. și marea sa calitate de a fi fost prin scrisul său unul dintre marii vizionari ai marilor descoperiri din epoca modernă a umanității, nu avea cum lipsi și micuțul de atunci care deschidea pachetul de la unchiul său avea să se atașeze tare mult și de Jules Verne și de imaginea înțeleptului său unchi, Vasile se simțea chiar plictisit de ritmul prea alert al cotidianului, coroborat cu permanenta nevoie a omului, o dată la 3-6 luni de a evada din prezentul poate prea obsedat de prețuirea, de fațadă, mai mult ca realmente pe bune a performanței și a rezultatelor de prezentat în tot felul de statistici, planuri și rapoarte, dări de seamă cum li se mai spuneau mai acum o vreme și a alege o destinație turistică, musai să fie în străinătate, c-așa-i trendul ăsta indus de media, de descoperirea sentimentului chintesențial al speranțelor puse pe seama poveștilor de succes ale altora care au reușit doar ei știu cum, doar noi, ceilalți crezând că marea cu sarea din reușita lor ne poate fi automat accesibilă pe principiul mimetic, dacă ăla poate, pot și eu. Și-n toiul ăsta de idei care-l stresau o idee care-l măcina de cum intrase în fan-clubul Jules Verne, aceea de a construi chiar el o mașină a timpului cu care să evadeze dintr-un prezent prea anost pe alocuri la un moment dat și a ateriza brusc într-o altă realitate a altor timpuri, prinse brusc contur, pe când în pauza de masă a jobului își pregătea caserola cu mâncare s-o încălzească la microunde.Cât timp platoul care rotea mâncarea și-o încălzea așa încât el să o savureze la o temperatură propice digestiei ulterioare, detaliile unei astfel de realități prindeau contur după cum urmează.
- Aha-ha-ha, și-uite-așa, dar fix așa, ne frecăm noi mâinile și mașinăria prinde contur! Hocus-pocus, hamdârli-damdârli, du-mă iute-n viitor să-mi iau vacanță undeva-n cosmos, c-așa vreau să fiu pionier, să nu calc eu pe urmele altora, ci ei pe ale mele, după ce nu voi mai fi fost!
.............................................................................................................
- Tovarășe Mitică, uitați vă rog, cine și cu ce măgăoaie a venit la noi, noaptea prin gradină, c-am auzit bubuitura și-am făcut semnul sfintei cruci și-am zis Mă, oare ce Dumnezeu vine noaptea-n gradină, de vin să ne atace, rușii, coreenii, americanii?, după care văzui un fum înalt venind din fundul grădinii și mă îndreptai într-acolo, săracul omul aista fu prins înăuntru, în caroseria mașinăriei, am spart geamul și-am deschis ușa să-l scot de-acolo să văd de-i viu, arăta mai mult mort ca viu, i-am făcut o examinare preliminară și după ce am realizat că niciun semn vital nu lipsesște, altul în afară de faptul că nu știu cum se făcea, dar fusese inconștient, i-am făcut o mică resuscitare așa cum ne-au învățat la crucea roșie, după care l-am luat de gât și l-am adus în fața dumitale tovarășe, să vezi bine și dumneata cu ochii dumitale despre ce-i vorba și să iei o decizie în ce-l privește pe străin. Cu mine n-a vorbit prea multe și-atunci i-am zis A, nu vrei să vorbești, lasă că vezi tu cum te-a făcut mă-ta, te duc eu la tovarășul Mitică și-i spui tu lui, dacă mie nu vrei să-mi spui cine mama dracului ești și ce cauți în ograda mea, noaptea ca hoții, ai să dai tu de dracu, ascultă-mă pe mine...
- Ia zi mă, al cui ești tu și ce cauți noaptea la om în curte, a?
- Păi să vedeți...
- Aha, deci ești român, de-al nostru, cum se poate altfel?!
- Am călătorit în timp, mașina timpului am tot desenat-o, construit-o și reconstruit-o de mai multe ori și până azi n-am avut curajul și îndrăzneala s-o testez, când dacă tot soluționasem toate abaterile și erorile din calculele anterioare, ajungând la concluzia că este gata pregătită pentru saltul în timp, m-am pregătit și iaca-tă-mă aici. Să fie cu iertare, locul, timpul nu le-am ales doar eu întrutotul, se pare că undeva mai trebuie să lucrez.
- Tovarășe, nu prea pari tu prea mult dus pe la serviciu, oi fi vreun anarhist, student, element problematic, să nu te pună careva să faci vreo prostie, rămâi pe loc, să sun la comitetul județean, să primesc indicații de acolo, sau dacă decid ei să vină după tine, eu rămân până te predau lor.
- Dar chiar vă rog, sunați de la mine. Uitați aici telefonul.
- Ce-i asta?
- Telefonul meu mobil, smart phone. Telefon inteligent. Ultimul model, anul de grație 2019. Ce vă arăt acum sunt clipuri video făcute în vacanțele mele în străinătate, simplu de ajuns, frumos tare și la preț acceptabil pentru buzunar, plata cu cardul, vacanță relaxantă, locație, meniuri cu mâncare aleasă, acțiuni și activități incluse în prețul pachetului turistic.
- Aoleo, până acolo ai ajuns cu număratul, o mai fi careva care să știe ca tine tot așa ce mi-ai spus mie? Cum ai ieșit tu din țară, cine ți-a dat viză, ai vreo pilă sus pe la partid? Ce aici la noi nu puteai prin ONT să vii la mare?
- Toți cei din lumea celor de unde vin eu acum, da, acesta e prezentul 2019. Pilele au rămas, din păcate și acum. Dumneata în ce an ești acum, eu în ce an am aterizat în timp?
- Taică, nu-i a bună, suntem chinuiți de o situație grea a anului 1987 și tu îmi spui baliverne aici, nu te cred, chem securitatea, miliția, organele competente să te descoasă, așa ceva e inacceptabil, e ofensă.
- Alo, să trăiți tovarăse, trimiteți vă rog pentru cod roșu de alertă de cel mai înalt grad, echipa operativă, am un element aici care pune probleme de propagandă, altminterea e inofensiv, ciudat, are telefon mobil și inteligent, de parcă telefonul nostru cu fir ar fi prost, auzi și dumneata, tovarășe! Și ce e poate cel mai grav, pomenește de vacanțe și străinătate, tovarășe, veniți și luați elementul de aici, provoacă daune, repet element nepotrivit, solicit intervenție imediată.
...............................................................................................................................................
- Ia zi coane, unde zici tu că voiai să aterizezi cu fierăria din care te-a scos românul nostru de cuvânt?
- Tovarășe, eu trăiesc în țara asta în alt timp, vin din viitor, anul 2019, am înțeles că acum ar fi în 1987, vă rog să-mi iertați eroarea de calcul și imprecizia, cer de asemenea iertare pentru neînțelegerea și toată situația de panică creată tovarășului în grădina căruia s-a nimenit să aterizez, raportez că eu altundeva am intenționat să ajung, pe lună!
- Mă nesimțitule, obrăznicătură, dar cum cutezi tu să îndrăznești să spui așa ceva, cine te crezi tu, veneratul nostru conducător unic, care doar el poate vrea și dispune să construiască rachete care să ajungă și pe soare, trimise noaptea, ia zi tu?
- Tovarășe, am plecat, rămâi cu bine, Hasta la vista...
.................................................................................................
- Vasile, te rog, după pauză să vii la mine în birou, ok?

Articolul participă la SuperBlog 2019.

joi, 21 noiembrie 2019

Mașina care salvează vieți: Honda CR-V Hybrid

La momentul când șefii l-au trimis în Orient cu o misiune secretă, Paul  a știut că soției sale, care aștepta atunci primul lor copil, nu-i va fi prea ușor. A-ncercat mai apoi, aflând că lucrurile decurseseră normal și că în virtutea unei iubiri ce a depășit și acel impas sentimental dintre soți, când el a pus ordinele de serviciu peste pragmatismul imediat al unui trai în doi, Elenei nu i-a fost chiar ușor când la nici 3 zile de când el ieșise pe usă fără să dea vreun semn de viață, altul decât Eu va trebui să plec afară pentru ca sarcinile de serviciu trasate acum asta prevăd o perioadă. Nu știu cât anume, dar voi fi bine și am să revin. Te iubesc.- să reînnoade firul relației lor, de-acum familie în bună regulă, o fiică de 3 ani și jumătate, vioaie, naturală, zâmbăreață, care i-a sărit în brațe și i-a escaladat gâtul și s-a oprit în vârful capului imediat de cum a pășit înauntru. Mami, mami, a venit tati acasă, ura, acum vei avea și tu cu cine să te joci ca oamenii mari, nu doar cu mine!
- Te-ai ținut de cuvânt!
- În parte da, crede-mă, draga mea, aș fi vrut s-o pot face mai aproape de atunci când tu ar fi trebuir să naști, dar...
- Abține-te, Elena e încă vioaie și prea activă pe aici, avem timp de explicat ce consideri că mai e de explicat, mâine, sau poimâine, să vedem de putem găsi pe cineva, sora mea, Andreea mă gândesc poate c-ar avea timp să vină să rămână cu Elena preț de 3 ore, cât am ieși noi un pic în oraș să ne spunem ce-ar fi trebuit să ne fi spus la timp și față în față, nu tergiversat, nu cu întârziere, nu intermediat, nu sarcastic, nu codat, nicicum, sincer.
- De acord.
...........................................................................................
- Frumoasă și interesantă mașină, ce să zic, probabil e doar cea de serviciu, când ai plecat mașina ta, da, era unul dintre modelele Honda, dar nu era chiar ca asta, Honda CR-V HybridNu pot decât să intuiesc că ai avut nevoie pe unde ai fost în misiune să te ajute să rezolvi ce ai avut trasat ca îndatorire și apoi cumva, scăpat din pericolele muncii tale pe unde ai fost, n-ai mai gândit decât că poate ți-e dor și de mine, de copilul tău, nu știai nimic, nici de mine, nici de copil, nici dacă mai suntem vreunul dintre noi în viață, nici dacă în ipoteza c-aș fi supraviețuit nașterii premature ce-a survenit la nici 3 zile de când ai închis în grabă ușa după tine fără prea multe și articulate explicații, fără să știu și eu unde anume și pentru cât timp ești plecat cu ordine de serviciu, fără ca să nu răbufnesc că așa ceva, mă, ca bărbat care-ți iubești femeia, nu se face mă, să pleci când știi că urmează în maximum 2 luni jumătate să nască și să te fericească cu statutul de tată, foarte valoros mai ales printre colegii de serviciu că vă supraînalță cureaua la pantaloni și sentimentul de învingători cu care vă tot laudă misiunile pe care prea adesea susțineți că sunteți trimiși să le rezolvați. 
- Până să te cunosc, aveam deja trasată cariera, draga mea...
- Ești totuși om, cu minte și capacitatea clară de a distinge, elucida, decide de unul singur, cariera sau viața personală, dragul meu, în cazul în care simți și tu, nu doar eu, că nu se prea pupă ambele. Ambele vor să te pupe doar pe tine, numai vezi tu, eu nu sunt obișnuită să cad pe locul doi, nu în iubire, nu în căsnicie, nu în familie. Sunt mamă, am ce-și poate dori cel mai mult în virtutea iubirii sale pentru omul ce-o iubește, femeia, dar dincolo de a fi procreat mă simt hăituită, singură, speriată, timorată, nelalocul ei, or asta să știi pe facto, facturile de la ședințele de consiliere post-naștere, când nu doar totul era gri pentru mine, tu nu scriai, nu telefonai, niciun semn, șefii tăi nici atât, nu mă interesează scuzele, filmele, scenariile, sunt obosită să stau acum să le cuget i să le rumeg și chiar nu vreau, îți spun cât se poate de clar, așa nu se poate. Nu pot să-mi leg viața, speranța, de un semn care nu vine de la tine, nici la timp, decent, trece o lună, trec două, nasc, tu nimic, dupa imediat 4 ani, hop și tu, dacă niciuna dintre noi n-ar mai fi fost azi, începând chiar de atunci, când vecinii de mai sus au sunat că durerile mă făceau să nu mă pot abține și deranjul sonor a fost rapid elucidat și înțeles, salvarea a venit, am intrat de urgență în sala de operație, singură, speriată, plânsă, deznadăjduită, am născut și doar faptul că m-am trezit încă respirând și știind pe ce lume mă aflu, m-a făcut să dau înainte. Legat de tine nimic n-a contat în încăpățânarea mea de a o vedea mai mare decât atunci, doar o mână de om, pe fiica noastră... Pentru mine, drept îți spun, mort ai fost de cum eu singură a trebuit să trec prin toate, deși timp trecuse mai mult decât rezonabil pentru tine să fi dat un semn de viață în una-două săptămâni de la plecarea fugitivă de atunci. Nu mă interesează niciun fel de protocol, legi scrise sau nescrise, regulamente interioare, permisiuni care să treacă să atingă sau să încerce să depășească ce e permis în funcționarea sistemului vostru profesional care e aparte, dar chiar și așa, el e compus din oameni, nu doar din roboți șefi care-l respectă, operativii care fac treaba de pe urma căreia ei își iau meritele și gradațiile și ies basma curată mereu și mereu și-și mai cațtigă și biletul câștigător la o bătrânețe fericită, liniștită și departe de existența plină de zbateri a oricărui muritor civil de rând, căsnicia nu e muncă de teren, o consider doar prioritară slujbei periculoase pe care ai ales s-o faci încă înainte să mă cunoști, dar...
- Știu, poate c-ar fi trebuit să nu-ți permit să mă cucerești cu felul tău direct și ferm de a fi, mi-am trecut peste limite și am devenit om cunoscându-te pe tine și am sperat că aș putea să împac și cariera și îndatorirea de soț și tată în același timp, dar văd că se cam suprapun una peste alta, eu pic la mijloc și cel mai faultat în tot acest timp.
- Tu ieși mai faultat ca cine?
- Nu e vorba de o comparație aici, e vorba despre un război, un conflict interior moral care și pe mine mă macină în egală măsură și pe mine, nu doar pe tine, tu ești victima feței exterioare a acestui conflict, sarcini profesionale-căsnicie ce se dau pe mine întrutotul, ființa mea, mintea și capacitățile mele, timpul și alegerile mele, dorințele mele
- Dragul meu și-atunci de ce-am ajuns până aici, nu puteai să-mi fi rezistat atunci când m-am înflăcărat și să ne fi dat și noi arama pe față ca civilii, mai ușurel la început și apoi la o noua a doua-treia întâlnire normală ca toți oamenii să te fi prezentat omenește și să fi spus Nu ești de mine, sau nu sunt cel mai bun om, cea mai bună partidă pentru tine, Te iubesc, dar nu putem fi împreună? De ce nu ți-ai ținut șlițul închis, am fost eu atât de puternică încât să te dobor, să te forțez să te deschizi să-mi sădești pântecele cu sămânța ta caldă și toxică, așa cum aveam s-o descopăr ulterior? Merit eu, cea pe care ai spus c-o iubești, să fiu părăsită înainte de naștere, un prag atât de sensibil pentru transformarea femeii din iubită în doamnă și mamă și apoi s-apari nu dup-o zi, două, o lună, ci după aproape 4 ani, mă, tu ești sănătos la cap?
- Știu, nu am scuză, nu pot devoala acum nimic, dar promit să mă retrag din serviciul de acum, de asta am ajuns acum acasă, să clarific acest aspect care m-a doborât psihic și pe mine, crede-mă! Dacă mă mai iubești, sau mai ai vreo speranță legată de mine, de recalibrarea mea, de trecerea mea pe făgașul unei normalități mai aproape de ce poate simți orice om de rând, da, sunt eu cel care are nevoie de ajutorul vostru al amândurora, iubita mea Elena, ai văzut-o pe cea mică ce repede mi-a intrat în grații, recunoscându-mă fără ca să fi avut vreun contact vizual cu mine, sau o poză a mea, oglinda nu mă mai arată același cu cel care pleca în Orient, înainte ca tu să fi născut.
- Ok, am înțeles că ți-a fost greu, înțeleg și c-ai vrea de ai putea să dai timpu-napoi să nu mai simt eu ce-am simțit, că și-acum mă mir că mai sunt și pe deasupra și normală la cap, fară tine, fără crez la un moment dat, fără speranță, fără știre, fără nimic, doar cu o informare pe furiș și-o evadare ce-o crezusem scurtă. N-am avut dreptate și-am constatat-o pe pielea mea, blestemând ceasul în care ți-am permis să pleci. Nu se poate asta, dar eu asum să pot depăși momentul, dacă și tu promiți că vei încerca să devii ce trebuie să fii pentru noi două, șoț civil mie și tată celei mici, pe ea să m-ajuți s-o creștem, pe mine să mă iubești și să-mi fii alături la bine și greu așa cum mi-ai jurat credință și mie după ce mai întâi apucaseși s-o faci pentru patrie, dar acum nu mai e loc de decis, de ales între ce și ce, tu ești unul, noi suntem două, hai chiar 3. Patria te papă de tot ce poți, cât poți și rămâi în final o stea îngropată în negura istoriei, o stea pe un perete de onoare, pentru noi, cele care suntem familia ta, comoara pe care ți-ai făurit-o de unul singur descoperindu-ne, noi te dorim lângă noi să creștem împreună fiica noastră, ea e chintesennța iubirii și rostul vieții noastre de acum înainte, gândind totul în topica adulților responsabili, nu a agenților operativi puși să asculte orbește ordine de serviciu, capisci?
- Da, iubirea mea, ai dreptate, așa voi face și vom îndeplini pas cu pas sarcinile de părinți și mentori ai fiicei noastre, comoara noastră mică ce are nevoie de amândoi pentru a crește frumos și armonios, cum se cuvine, de altfel.
- Bun, încă o chestiune pe care o specific acum. Tu o ai neagră, așa ți-ai ales-o, așa n-ai avut de ales s-o ai, s-o conduci, să te ajute în misiuni, nu știu, nu mă interesează, ce vreau e una fix la fel, dar roșie, că din ce văd și constat tehnologia Honda Hybrid m-a cucerit pe mine cea de acum, așa cum tu ai făcut-o cu mine atunci, la mare când ne-am văzut.
Oferte Honda am văzut că sunt cu duiumul, mie pe roșu mi se potrivește, în curând începe grădinița Elena și știi și tu deja, cred, cum e cu drumurile puține și aglomerația mare, dusul și recuperatul copiilor de la grădiniță și școală în jungla urbană e greu de ieșit la liman, dacă nu ai cu ce. Or, dotările smart mă intrigă și mi se potrivesc, ți-o spun clar!

Articolul participă la SuperBlog 2019.


Oglindă oglinjoară fă-mă frumoasă și apără-mă de frig!

- Ia uite ce frumoasă mi-s, lugu-lugu, apă micelară mai întâi așa și-apoi un pic de fard, aici niște cremă anticearcăn antirid mai jos și gata, colorata mâine-i gata și cu fata care-i gata fix acum, că mai târziu n-are cum, că-i taie directoarea ora, dacă nu prinde autobuzul la prima oră să scoată a V-a C din necaz...
E povestea Irinei S., o fată de la țară, de prin oștenii viteji ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt trăgându-și seva de neatenție prea mare la detalii, dublată de o fermitate ce dădu pe spate pe toți cei care o pregătiseră pe fata venită la poale de munte să studieze filologia și care încă din primul an se lupta deja cu morile de vânt ale educației gratuit-obligatorii pentru cetățenii României de azi, în anul de grație 2019. După ce absolvise liceul pedagogic la Onești și primise distribuire de post pe undeva pe lângă municipiul păstorit ani buni în epoca anilor 90 de Dumitru Sechelariu, obținând o notă conformă cu rezultate foarte bune la învățătură din anii de studiu, a dat admiterea la facultate, s-a descurcat ușor, mai greu a fost cu transportul și cazarea, căci birocrația înscrierii e cam aceeași peste tot și transformă vara, sinonimă cu vacanța și plaja pentru majoritatea colegilor ei de generație. Până să afle rezultatul sesiunii de admitere din vară la facultate, venise deja la Inspectoratul școlar băcăuan să-și preia postul de titular și fericită nevoie mare de faptul că nu va fi nici prea aproape de casă, căci unde făcuse ochi și unde crescuse până acum cu familia se afla în fix opusa direcție față de raza cercului pe care o reprezenta municipiul reședință de județ, nici prea mult timp nu va petrece dincolo de orele de curs pe care le va ține la școala unde intra titulară pe postul la catedra de limba și literatura română, căci cursele operatorului de transport local erau frecvente și se adresau cu precădere navetiștilor în direcția aceasta, așa fiind majoritatea colegilor și colegelor Irinei, puțini fiind aceia care deși poate că și-ar fi permis, predând de ceva ani buni în sistemul național de educație, să facă naveta casă-școală șofând, alegeau la fel ca tânăra Irina naveta cu autobuzul, preferând plata unui abonament lunar, decontat în parte de școală, scutind astfel riscuri și reparații auto la propriul autovehicul, dată fiind starea precară a drumurilor în acea parte de lume, cu precădere tranzitată de trafic greu, unul dintre factorii ce-au concurat pe lângă alții la degradarea calității drumurilor neluate prea responsabil în primire de cei puși să facă asta, încă de la inaugurare.
Drumul evoluției sale de mică, crescută sub aura impulsului reconfortant al reușitei Nadiei, aplicat la pregătire școlară teoretică, mai mult ca a excela la educație fizică și sport, pentru că datul nativ nu i-ar fi permis să fie o a doua Nadie, suferind încă de mică de afecțiuni ale aparatului respirator incompatibile cu efortul fizic amplu și implicit cu performanța și cu asumarea unei cariere sportive la vreun CSȘ, a călit-o totuși pe Irina noastră așa încât tenacitatea ei, dublată de o inspirație sădită în spiritul său pur al copilului născut și crescut la țară după prospectul sărăciei sănătoase a familiei ce-și duce existența la sat, cultivând grădina din gospodărie și muncind și-n câmp, cu părinți rodnici prin silința cu care s-au zbătut s-o educe și crească în spiritul cărții și al cultului pentru cunoaștere pe Irina și sora ei mai mare, Olga, au făcut-o să devină urmașa generației copiilor nevoiți prematur să se adapteze la dezrădăcinarea de locul natal, în procesul alert de urbanizare forțată de planurile mărețe ale doctrinei socialiste. Bine înfiptă în tot ce înseamnă viață, greutăți, dificultăți cărora să le găsești soluții trainice și imediate atunci când traiul zilnic întâmpină astfel de impasuri, călita copilă, trimisă după gimnaziu să aibă și grija mătușii plăpânde din punctul de vedere al sănătății, după programul de școală, în schimbul găzduirii și firește al unui bine-meritat pachet trimis acasă de la tata și mama, cu pomana porcului tăiat special pentru ca Irinei să i se aprindă iar culoarea focului în obrajori, fata a fost mândria familiei sale mereu. Profesorii i-au lăudat și apreciat mereu sârguința și pasiunea pentru studiu, iar diriginta a felicitat-o personal pentru faptul de a fi reușit prima pe județ la Bacalaureat și mai ales pentru alegerea ei de a studia filologia mai departe. Când a aflat și că vor fi apoi colege la ședințele lunare de pregătire didactică de la Inspectorat, ce mai, în al nouălea cer, doamna Victoria Sârbu, mentora sa din liceu. La cafeaua la care a invitat-o imediat de cum au început cursurile în septembrie, neștiind și de faptul că Irina urma să plece să predea în orașul unde va și studia pentru licențiere, vestea aceasta, dincolo de a o fi întristat pentru moment, o și îndreptățiră pe mai experimentata femeie să se vadă pe sine în postura mentorei care-și încurajează iarăși eleva și uman pe deasupra, nu doar cu sfaturi profesionale practice. Și urându-i mult succes, Irina urma pașii spre Inspectoratul orașului lui Bacovia pentru blocarea postului de titular la catedra unde alesese postul în urma titularizării din vară și cu cererea de transfer înregistrată se deplasa acum să-și preia camera de cămin în urma bifării actelor din dosarul cu șină de la admiterea la facultate din sesiunea din vară.
Vreme tomnatică, ce la munte chiar nu mai seamănă deloc cu cea din sesiunea de admitere din vară când vedea pentru doar a doua oară în viață orașul, lăsându-se cucerită de prima sa vizită când într-o excursie cu școala poposiseră cu toții lângă 7 scări și Irina S. fiind fascinată de peisajul magnific de atunci. Așa că prematura trezire pentru orele de curs, apa semi-caldă de la capătul fiecărui culoar, acum încă nepopulat de prea multe surate, scurta primenire cu produse cosmetice menită doar pentru a adapta pielea tenului la transformările sezonului, tranziția la sezonul rece făcându-se mai repede la munte ca prin zonele unde a copilărit ea, naveta și aici implicată întocmai ca acasă, nu obținuse un post fix într-o școală din oraș, dar nimerise nu prea departe de municipiul reședință de județ, așa că la fel, situația transportului înspre și dinspre școală o avantaja în virtutea frecventării în proporție decentă a cursurilor majorității profesorilor de la facultate, așa că orișicât de obosită s-ar gândi la un moment dat că ar fi, faptul că studia cu plăcere și la fel preda, câștigându-și existența din ceva ce-i plăcea erau pentru ea o binecuvântare pentru care mama și tata se rugau împreună pentru ca fata lor să reușească bine și ușor să se întreme în viață. Ciudat era doar cum în octombrie colorat în coacerea galben-portocalie-brun-roșcată a frunzișului căzut pe trotuarele orașului, dimineața și seara târziu când ieșea de la cursuri și-și mai făcea unele mici cumpărături înainte de a fi ajuns acasă, în camera de cămin împărțită cu alte 2-3 colege, mai mereu se întâmpla ca amiezele, care de cele mai multe ori o prindeau încă la școala unde preda, să nu mai semene deloc-deloc cu toamna târzie și rece-aproape iarna care se resimțea vădit dis de dimineață când pleca spre școală și seara târziu când ziua de muncă se finaliza cu orele de curs la care participa în calitate de studentă. O singură zi, 2-3 anotimpuri deja, secretele ei erau răbdarea, precauția și asta pentru că pregătirea bună, spunea ea, trece orice pază, orice test. O mai ajutau și produsele colecției beauty Gerovital - doctor în frumusețe, de la Farmec Cluj-Napoca, produse 100% românești, obținute prin arta și iscusința dedicatelor laborante în a Invoca puterea naturii și a o îmbutelia în mici recipiente pe principiul bine știut deja, că esenșele puternice și eficiente se mențin în sticle mici și unde pui prea mult în loc s-ajute strică.
Până acum, grație produselor cosmetice de care se face mândră ambasadoare, la o adică, pe lângă faptul c-o pot ajuta în rutina zilnică foarte matinală, Irina S. face și desface zilnic numai lucruri bune, la clasă planificările-s la zi, rezultatele elevilor bune, părinții super-mulțumiți de tânăra dirigintă care le păstorește odraslele și nici nu e ca altele să ceară bani pentru fondul școlii, căci ea consideră că statul trebuie să asigure infrastructura, copiii doar învață, iar părinții cresc copii și-i predau școlii pentru a fi-n siguranță și a fi educați, nu să mai asigure prin taxe suplimentare una și alta în școală, atribuția predilectă a valențelor manageriale a directorilor, profesori ce ies de la catedră tocmai pentru a se descurca cu astfel de provocări. Cu așa oameni, România câștigă normalitate și firesc, pierdut între timp generații întregi de copii în școli pentru că tranziția țării spre democrație întâlnise doar voințe mai slab pregătite să audă opinii argumentate, iar asta se traducea mereu în nepăsare și neputințe.

Articolul participă la SuperBlog 2019.

miercuri, 20 noiembrie 2019

Carte cu personalitate, darul din suflet pentru suflet

Când vine vorba despre cadorisit, firește că iei în calcul mai întâi persoana ce urmează să primească de la tine ceva. Cum te știi, întotdeauna vei căuta să fie acel ceva care pentru moment va însemna pentru cadorisit mai mult decât lucrul în sine conținut de cadoul cu pricina. E vorba de pregătire, ca în orice alt demers ce urmează a fi întreprins, și acesta al cadorisirii, alegerea momentului celui mai bun, propice pentru idei de cadorisire, apoi căutarea cadoului asupra căruia ai convenit după câteva idei luate prin eliminare fiecare în competiție, toate vizând utilitatea și felul în care sărbătoritul va fi plăcut surprins și mulțumit ulterior de ceea ce va primi de ziua lui, sau orice alt prilej, mă rog, ce se lasă cu dăruit cadouri. Tehnica asta e: pregătirea, care după mine e esențială, vitală, e secretul oricărei reușite, e tactică, meticulozitate și analiză, probă, decizie prin inspirație, vot, sau eliminând pe rând fiecare posibilitate, așa încât celei mai bune opțiuni să i se dea  creditul final și misiunea de a pune în aplicare surprinderea și mulțumirea celui vizat.

De ce o carte?

Păi pentru că dincolo de justificarea Sunt format ca filolog, deci de-formația e de vină, am să pun punctul pe i fix din unghiul opus, folosind ca argumente suficient de comprimate fără a se întinde pe prea multe rânduri într-o enumerație frazică. În primul rând calmează, cititul comprimă timp, spațiu, acțiuni, personaje, se dedică trup și suflet ca un produs artistic cuprins în foi și coperte omului, minții, sufletului acestuia pentru a-i hrăni setea de cunoaștere de inedit, de descoperire, hrana spirituală așa cum ne place și azi să credem că nu ne-am pierdut-o încă deși trăim în era în care dăm cu degetul pe ecran, la telefon, tabletă, sau apăsam câteva taste la computer sau laptop și din aceasta ne-am obișnuit prea mult să credem în singura modalitate după care, sau dincolo de care viața noastră are utilitate și sens. Din spatele pereților birourilor în care lucrăm, fie ei office pe bune, fie hale industriale, sau ferme zootehnice, digitalizarea aceasta supraextinsă dincolo de utilitatea ei pur profesională naște monștri, când vine vorba de oameni fără prea multă carte, sau prea multă educație, căci una și alta nu sunt doar sinonime, ci și distincte, a modul că educat poți fi și neavând prea multă carte, dar chiar dacă ai carte, recte ai studiat, dar nu ai fost prea atent la educarea unui spirit care să facă din achiziția de informație un om care operează cu niște cunoștințe valoroase și care știe și când să fie nostim, când să râdă, când să plângă, când să fie serios, taciturn, sau fericit de pildă, nu doar robot tributar al diferitelor uri direcționate fie pe toți cei cu care interacționează, dacă vreți, pe motivul De ce oare veniți toți la mine, ce tot vreți de la mine, or mai fi și alții, duceți-vă la ei, de unde deducem că până la fi interacționat personajul generic cu taste și tablete în office, cei 7 ani de acasă ar fi trebuit mai întâi absolviți. Dar, poate c-a fost privat de ei, că n-a avut cu, sau de la cine învâța și atunci trecem în ancheta desfășurată pentru tema aici de față la următorul pas, anume acela al conștientizării, seriozității cu care asumăm pe bune lucruri, atitudini, adoptăm strategii și aplicăm decizii luate în cunoștință de cauză, nu pentru c-a fost ordin ierarhic de la șefi, având, cum altfel, decât pe bune, ad litteram responsabilitatea nu doar cunoașterii termenilor cu care lucrăm, chiar și atunci, sau cu precădere atunci când comunicăm ceva, dar semantica, mama ei de înțelegere, să nu ne joace feste. Și constatăm că totul e cerc. Vorba și ancheta lui Poullet, un analizator dintr-o perspectivă erudist critică a literaturii, revenim de unde plecasem, vrem-nu-vrem sau ne place-ori nu, cartea e peste tot în viața noastră și privită ca o călătorie și ca un discurs, ambele cu orizont deschis oricărei așteptări, deci fără finalitate, necuprins, vast, surprinzător, unic, inedit.
De asta, o carte, pentru ultimele atribute folosite ca să pun punctul unei fraze mai adineauri și pentru ca să opun cunoașterii și educării spirituale de care se face direct răspunzătoare cartea și ca substantiv și ca verb, căci a cărti, sinonim cu a citi la început o carte și a avea carte de pe urma cititului de cărți, a școlarizării și educării spiritului de anchetator perseverent, curiozității și setei de lectură permanente pe care doar aproprierea școlii ca fapt ți-o dau dacă ai radarele pregătite. De asta, o carte, pentru ca să lumineze chipul omului și gura deschisă pentru a spune ceva să nu mai include invective, sau doar interjecții, așa cum de regulă se manifestă ura, sau prostia cuiva pentru care comoditatea statului la birou nu se prea pliază pe firea mai complicată pe care o arată din când în când folosind expresii, verbale puține și non-verbale mai multe, care arată clar că nu cartea i-a fost, sau îi este prea bun prieten, nici acum și nici la momentul când era elev. O  carte pentru că ea te învață să gândești, să prețuiești valori autentice, să cunoști lumea, să te descoperi, să înveți cum să interacționezi cu ceilalți și nu să devii un roboțel programat doar să consume, hrană, social media, filme, muzică și atât.

Carte cu personalitate, mai mult decât doar o carte

Cartea are prin ea însăși amprenta ei, iar dacă la ecuația a ce reprezintă alegerea noastră (autor, titlu, gen al cărții) și destinatarul ei final, căci prezumăm, de dragul temei prezente, că anume cadoul personalizat se va adresa sărbătoritului x cu ocazia y, atunci observăm că soluția, de vreme ce data corespunzătoare evenimentului, sau ocazia cu care sărbătoritul o va primi se apropie, ne spune multe tuturor și despre ce fel de oameni suntem noi, cei care alegem cartea cu personalitate pentru a o oferi cadou de suflet altora, prin alegere, nu conjunctură, asemenea nouă, tot așa cum și despre prietenia noastră nu se poate spune că a fost o decizie doar a unei părți, ci că lucrurile care definesc și prelungesc oamenii vor deveni la un moment dat liantul relației lor permanente. Momentele din viața noastră când cadorisim prieteni apropiați și cunoștințe nu se aleg, nu se decid dinainte, vin peste noi și cu iubire și cu haz și cu soluții de depășit impasuri cerebrale la topica subversivei pase a discursului social care-și preîntâmpină necunoașterea zilele acestea, dăm mai departe puțin din fiecare dintre noi cu fiecare dată când suntem în postura de a oferi, de a cadorisi. E ca și în povestea frumoasă, unde nu musai alinierea planetelor, sau karma unuia sau altuia, întâmplarea, ci felul în care s-au chemat până la urmă a fi fost acolo unde s-au și întâlnit ambii, el călătorul, ea cititoarea, de-au pus de-o idee faină pentru un viitor care să sensibilizeze naturi și firi umane, dispersate de globalizare, transport deficitar, diferențe multi-etnice, socio-culturale, viziuni sau lipsa lor socio-politice, să ofere mai mult decât un produs celui sărbătorit de noi cândva. Așa a ieșit un concept de carte personalizată o călătorie printr-o carte cu personalitate care spune dincolo de propria lor poveste care stă la baza existenței produsului ca atare, povestea care se spune în sânul familiei, adică al oamenilor adunați laolaltă de pasiuni, simțăminte educate și alese a se împărtăși. Or, pentru ei, e firesc să existe ceva aparte care să surprindă, mulțumească în egală măsură cu acela de a prețui și mai mult omul de lângă tine în cadrul comunității din care ați făcut ambii alegerea să vă identificați. Conceptul în sine are menirea asta, să ajungă până acolo unde omul, asemenea unei cepe în construcția lui, e desconspirat, nu ca-n filmele cu James Bond, sau ca-n relatările istorice despre ce-a însemnat comunism în România și din toate acele felii care-o îmbracă rămâne doar bulbul, esența lui, emoția, spiritul, poate ceea ce definește și caracterizează cel mai bine și mai frumos un om cu adevărat.
Așa cum știu și că un om care citește, are și o gentilețe a spiritului, spun și că povestea despre cadouri personalizate, în speță cărți cu personalitate vine să se adauge celorlalte povești scrise pentru SuperBlog 2019.

Cum am ajuns unul dintre Îngerii lui Charlie

- Bună, doctore, il dottore, doc, da ce mai faci?
- Salut, amice, como estas? Ptiu, ce se ia!
- Bă nene dragă, nu știu dac-o fi de bine sau de rău, am atâta de lucru la serviciu, vin tot mai obosit de-acolo, nu mai apuc să acord timp prea mult așa cum o făceam odată pentru exercițiile fizice de întreținere și menținere ba a greutății corporale în parametrii obișnuiți vârstei, înălțimii mele, ba unei condiții apte să mă facă să-mi mai doresc și drumeții montane și cross-uri alpine, ba maratoane, mă știi, cum eram acum ceva ani, încă-mi place...
- Ai dreptate, atâta timp cât ce faci, faci din plăcere, nimic, ascultă-mă pe mine, nu te va opri să faci ce vrei, așa că, ia vezi cum îți reorientezi programul, faci ordine în priorități, nu mai stai peste program la serviciu, contezi și ce ești și simți tu, nu doar ce vor ei șefii la lucru, iar odată cu timpul liber, deși rămas nu prea mult acum când se întunecă și răcește simțitor afară mai repede ca până cu două luni înainte, te întremi altfel, de-mi zici că extenuarea te macină. Caută și ceva complexe de vitamine și minerale, chiar fac bine după astenia asta, șocul de a nu putea chiar cum poate că ți-ai fi dorit-o adapta la trecerea asta vară-toamnă-iarnă, de la cald și soare la mai frig, apoi frig tare dimineața și seara când mai că pleci și vii de la serviciu, deci conștientizarea restului ce-ți mai rămâne e  un impact prea dur dintr-odată pentru cum ți-au mers lucrurile anul ăsta, pasămite.
- Ce spui tu acum, doctore, sunt povești, valabile pentru unii care nu au experimentat atâtea ca mine și poate și ca tine, până acum, sau cei care mai au o bășină-două și se duc în loc cu verdeață, unde nu mai e durere și nici întristare, vorba slujbelor bisericești. Ce voi eu a-ți spune ție și doar ție e altceva și te-am ales pe tine pentru că n-oi fi și nici n-oi fi fost tu psiholog-psihiatru, ci doar chirurg și acum medic de familie, generalist, dar teoria ai facut-o în studenție și ca prieten și cunoștință de baza și de vază vin la tine cu dilema asta, să-i dau, sau nu curs, tu ce zici?
- Dacă-mi și expui problema, enunțănd-o nu doar așa generic, că acum tu doar ai scris pe o foaie am o problemă, poți să m-ajuți?- cred că pot să te ghidez cumva, nu știu acum în linii încă neclare și chiar vagi cum aș putea mai bine, dar am să-mi dau toată silința, or de chiar nu intră în atribuțiunile mele, îți dau trimitere către un coleg de specialitate cu care sunt în bune relații profesionale și umane.
- No, fii atent aci: de ceva vreme odihna mea nocturnă, că alta n-am, de vreme ce activez pe timp de zi, spun de tine, că tu făceai și gărzi înainte când erai pe secție și deci nu funcționai doar ziua, ci 24/24h, nu știu cum se face, dar numai somn bun n-am. Se tot repetă, ca-ntr-o serie cu episoade ciudate, un film de acțiune în culori. Numește-l vis, reverie, (bip!)ce-o fi, nu știu, ce știu e că trebuie să dau o tonă de apă pe mine dimineața foarte devreme, altfel n-am cum ajunge la timp la serviciu, știi și tu cum e acum cu traficul rutier, multe mașini de la o zi la alta pe aceleași drumuri, care ba se strică, ba ici-colo se petecesc și deci blochează fluxul într-o parte și alta a direcției de mers. Nu era nevoie mereu, adică aveam somnul liniștit c-al unui prunc. Ce anume tot experimentez eu de mai bine de-o lună de când în loc să mă odihnesc în somn, eu de fapt am existență dublă de agent, se face că am dat și trecut niște teste pentru a-l proteja pe unul șmecheraș el așa, bogat, tinerel, eu și altele două, că ce să vezi, mă bag în pat și mă visez femeie care alături de alte două-l apără pe ăsta, Charles, Charlie nu mai știu cum. Bosley, că-mi amintesc perfect numele celui care s-a recomandat a fi în slujba tânărului protejat de trio-ul feminin din care urma să fac și eu parte, de treceam, așa cum am făcut-o, așa cum a rămas visul azi-noapte, e recrutorul meu, cel care m-a pus la încercări diverse, funcție, cred de doleanțele domnișorului care-l plătește.
- Nu e niciun bai, îți garantez. E doar vorba de un film care urmează să apară și-n cinema la noi, cu premiera în data de 29 noiembrie 2019, Îngerii lui Charlie, uite-aici trailerul. By the way, tu care din ăștia de aici ești? Merg la premieră, am invitație, nevastă-mea-i plecată la conferință atunci, ce zici, vii cu mine să vedem cum te vindecă filmul de visul pe care-l ai?
- Doctore, să știi c-ar fi o idee bună. Sper să mă regăsesc în acțiunea detaliată a filmului și să scap apoi de apele care mă tot trec în somn la câte încercări mă tot pun ăia acolo, ba să abordez șmecherește nu știu ce situație unde Charlie ar putea fi prins, ba să folosesc vulgar limba pentru a detensiona nu știu ce încurcături, eu m-am săturat de atâtea neprevăzuturi și până nu-l văd, poate că nici nu mă vindec.
- Da, trebuie să treci prin, e vorba de catharsis, termenul denumit de Stagiritul Aristotel, discipolul lui Platon, unde propria teamă ți-o învingi cu atitudinea omului care trece prin foc ca să-și dovedească curajul sieși, sacrificiul și devotamentul față de alții și puterea de adaptare care în linii plastice ale expresiei nu ține musai cont de temperatura ridicată a flacărei, pentru o piele care rezistă precum coafura dintr-o reclamă la nu știu ce produse.
- Așa rămâne, doctore, mersi de invitație.

Articolul participă la SuperBlog 2019.

joi, 14 noiembrie 2019

Reinventează-te permanent. Micile trucuri te pun în valoare

Când i s-a spus la școală Măi, fetiță, cea mai valoroasă resursă personală ce ne poate, funcție de cum ne raportăm la ea, o seriozitate mai mare dublată de o sârguință aparte pentru atingerea scopului propus asigură mai mari șanse de izbândă, e timpul, Flaviei nici nu-i venise să creadă că diriginta i se adresase pe tonul acela. Or, pomenit fiind timpul, o convenție în felul nostru al oamenilor de a ne exprima folosind vocabularul și cifrele pentru a data și a încerca să fim coerenți, apropiind de nulitate erorile de ancorare a unui eveniment sau altul în perioada în care el fie se produce, fie s-a produs deja și-i resimțim efectele, doamna Sima încerca s-o facă să conștientizeze după ora de dirigenție, că Draga mea, mă scuzi că am coborât glasul atât de jos și modalitatea de referire la tine a fost alta decât cea cu care te-ai obișnuit să fi chemată de mine sau de colegii mei de cancelarie, dar tocmai pentru că ne pasă și mă doare să știu că școala educă după programe și piața muncii vrea și altceva, sau cu totul altceva, vreau să știu că tu, după ce vei ieși în lume, cu bagajul de cunoștințe adunat ai să faci ceva pentru tine. Ești inteligentă, charismatică, ai vână, ai orgoliu, ai personalitate, ai vervă, ai atuul tinereții de partea ta, nu lăsa, copila mea, timpul să treacă pe lângă tine așa cum noi, cei de acum l-am lăsat, plafonându-ne doar la sectorul nostru de activitate. Legea traiului de astăzi, fata mea dragă cere abordare mult mai atentă, mai pe fază dacă vrei, a speculării oportunităților de moment, de loc pe care viața ni le dă, ne-asteaptă puțin timp reacția și dacă ea întârzie să apară, atunci adio șanse. Or, nu vreau ca pentru tine și în genere tinereii pe care-i formăm și i-am format de-a lungul vremurilor ce-au trecut, timpul și reacția voastră față de el și mersul lucrurilor să vă bată decizia de a acționa adaptându-vă. Fiți rebeli nu doar în ce credeți pentru moment de la 13-14 ani că e mai important să asculți nu știu ce muzică decât să-ți faci temele, s-o ajuți pe mama să pregătiți cina, sau să spălați vasele acasă după ce ați servit-o, sau să vrei să te îmbraci în dezacord cu sfaturile mamei, sau surorilor mai mari, ca și când nu te-ar reprezenta realmente pe tine, ci ai blama cuvântul alor tăi față de care ai tu propriile nemulțumiri. Soluția e fii tu cu tine mulțumită, dezbate, deschide gura și sufletul când ai ceva de spus, indiferent câte inhibiții ar fi să depășești, sau să crezi că le-ai avea, mama, tata, familia trebuie să fie acolo oricând aproape să te asculte și să te ghideze, așa cum încerc să te fac să crezi și-n demersul meu de-acum, e ridicol să vezi o păpusă de fată, așa ca tine până în vară ascultătoare, sârguincioasă, silitoare, magnifică printre colegi, lider înnăscut și popularitatea în persoană s-o descopăr acum machiată prea emo, introvertindu-se prematur și pot băga mâna-n foc indirect și fără substrat, nu pot crede, draga mea că ți s-au aprins călcâiele după vreun făt frumos mai mare și față de care nu mai poți să fii tu aceeași pe care-i știm. Băieți există cu duiumul, îi place ăsta de acum, nicio problemă, chiar crezi asta și e mai mult decât o simplă stare fizică pe care nu știi cum s-o descrii, care te scoate din felul tău de a fi în preajma lui, iar el nu are nicio reacție la suferințele tale, nicio problemă, fii mai smart, măi mamă, măi, păi ce s-au terminat băieții pe lumea asta? Ia numai gândește-te așa. pai ce tu ești un bibelou față de care el un mascul mai feroce să nu se apropie din teama că-l va frânge de va veni prea aproape, sau poate e mut și tu nu știi, el e acoperit căci nu poate să-ți vorbească, îți place și pasă de el la fel ca și de tine dacă te interesează personajul, apropie-te tu, fă tu primul pas atunci și vezi ce iese din prietenia pe care caută să nu pară o solicitare expresă a ta, fă-l să gândească faptul că tu vrei să fii prietena lui și ca o posibilitate pentru el de a se mândri cu tine în fața lumii, de a se mai cizela și îmbunătăți și el ca om pe toate planurile, ai prins ideea, da?- timpul, nu banii, sau alte valori materiale sunt moneda de schimb a stimulării de care e bine să avem parte ca argument autosuficient atunci când ne înhămăm la calvarul unui parcurs într-o direcție sau alta, cunoscând doar simplul fapt că proiectul în sine se pliază pe formarea noastră ca indivizi. Ce mai răzbătea din spusele doamnei diriginte pe care încă le auzea în timpanele urechilor, deși era deja acasă, mâncase și venise și de la cumpărături și urma să-și pregătească temele pentru a doua zi era că Flaviei toate astea nu-i erau întrutotul necunoscute, le știa, doar că le cam uitase undeva printr-un sertar ascuns al memoriei, de aici și ezitarea, sau amânarea aplicării fermității cu care să treacă și peste impasul peste care credea ea că a dat de curând când venind în drum spre casă de la școală, tipul de la liceu îi făcuse ochi dulci și ei îi cam spărsăse sistemul de apărare, ca un antivirus de la calculator care neperformant, sau aproximativ cu data de valabilitate în preajma expirării nu mai asigură aceeași siguranță dacă nu comanzi refrsh-ul, sau up date-ul la versiunea anterioară, de probă, sau mai slabă.
Sfaturile dirigintei au făcut-o să se vadă pe sine ușor speriată de faptul că ce vorbea profesoara într-adevăr acoperea ceea ce o frământau, dar dincolo de a fi acum mai întâi interesată să știe cum de se putea ca o străină, deci nu mama, nu sora mai mare să fi depistat asta, ca să știe pe parcurs cum să închidă acele canale de comunicare prin care devenea atât de transparentă în exterior, pe de altă parte fericită de faptul că fie și așa, altcineva înafara membrilor familiei sale o înțelege, deși nu o cunoaște la fel de bine cum ar fi fost mai bine cazul să se fi întâmplat ca schimbările comportamentale să fi fost resimțite inițial acasă, nu la școală. Dar, fie și așa, valorizarea propriei identiaăți, în limitele unui timp față de care ne raportăm atunci când alegem o cale sau alta, iată subiectul de meditat asupra căruia Flavia se apropia cu toată curiozitatea și puritatea unei adolescente ce simte, dar nu se cunoaște atât de bine încât să prevadă întâmplări față de care nu știe cum să se raporteze. Și acel impas s-o scoată de pe traiectul firii sale comune. Atunci a-nțeles că o reaccesorizare, o redefinire a formei cu care se făcea doar o parte din propria identitate cunoscută altora poate alunga o monotonie a rutinei care părea s-o fi cuprins până mai ieri, când diriginta i-a vorbit. Și-a regăsit calmul pe măsură ce atitudinea aprobării vorbelor profesoarei de care-i era drag, chiar și după ce-i vorbise, cât, cum și-n ce fel, o marcase doar imediat, pe loc, apoi acasă i-a dat pe deplin dreptate și iată că astăzi își zice privindu-se-n oglinda camerei sale, într-una din scurtele pauze pe care le face de la sesiunea de teme scrise pentru a doua zi la școală, Chiar așa, păi ce, s-a oprit lumea la el, ca el mai sunt și alții, dar chiar dacă el nu știe, nu vrea, sau nu poate acum, motive pot fi o droaie, eu mă voi deschide și-l voi invita mâine la film, și-așa e vineri, vedem un film, dacă vrea, dacă nu știu că nu e omul potrivit pentru moment stăvilirii focului interior care mă face să nu mă mai cunosc pentru câtva timp. Și-n timp ce-și prinde realmente podoaba capilară cu accesorii de păr primite cadou anii trecuți când la zilele onomastice, sau cele de naștere, rudele o cadoriseau cu produse mini-set beauty and fashion potrivite vârstei.
Se felicită și acum pentru curajul de a fi aprobat cuvintele înțelepte ale profesoarei, pentru simplul fapt că a doua zi i-a căzut ochii dimineața pe una din acele eșarfe pe care le iubea atunci când era atrasă de ideea escaladării munților patriei, în grup organizat, începuse cu excursiile cu școala, apoi date fiind tehnologiile de azi, și-a creat o întreagă listă de prieteni cu pasiuni comune și printre altele montagnarzi convinși o apreciau pentru devotamentul său pentru păstrarea unei naturi sănătoase și curate, vizibile și fascinante atât pentru ochi, inimă și spirit, or faptul că acum era deja iarnă, deși nu ninsese, frigul dimineților și serilor târzii te făceau să uiți de accesorizare, în favoarea unei cât mai bune și eficiente conservări a energiei calorice, care să te transforme din monotonă reprezentare a chipului pe care mulți din cei care te cunosc, știu și văd îl vor aprecia și mai mult dacă apare un element inedit pe parcursul observării. Așa și cu Geo, băiatu de liceu, care parc-ar fi prevăzut că i se pregătise de cu o seară înainte ceva, a surprins-o pe Flavia, după ce a fost el însuși primul surprins de imaginea altfel, puțin a ei de până cu o zi înainte și așa a făcut pasul, ea și-a continuat oferta pe care o avea ca as în mânecă și film să fie.Esarfa bleumarin, forma dreptunghiulara
Flavia este deja altă persoană și asta se vede și acasă, au văzut-o schimbată în bine față de ultima perioadă, toți apropiații casei, diriginta la fel, i-a mulțumit că a a ascultat-o atunci și că a aplicat conform propiilor simțiri și necesități niscai retușuri pe ici-colo și restul se construiește mai frumos și mai vioi ca atunci când posac nu știi nimic cum să ieși din impas.

Articolul participă la SuperBlog 2019.

Cadouri de iarnă pentru cei dragi. Accesibilitate și utilitate cu design atrăgător la preț avantajos pentru portofelul tău.

Când șeful m-a chemat la el în birou să-mi arate noua lovitură în ceea ce privește recrutarea finalizată pentru postul pentru care găsire...