miercuri, 17 iulie 2019

Robinson Crusoe by Daniel Defoe


Robinson Crusoe by Daniel Defoe, the traveling story this time keeps the main theme as the old greek poems did. An american special edition from 1963, by Airmont classic collection tells all the story, of a Man. It is a parabole of becoming, a long and as much beautiful journey aswel as each step, every new chapter it is completely unknown and more difficult to pass. 

It is about hope and faith, mostly because of listening and follow parents advises as a child, the main character of the novel seems was not aware by the time that all the facts were in a real progress. Being still green and not very wise to listen, chose the difficult part of becoming, to explore and realise life's lessons by his own, away from home and relatives and all that could be named a family protective cercle. It is about being, more than just acting childish and nasty when you're about to become an adult and castaway, the supreme inner lesson that a human being could learn about existence, adapting and overpass conscience, trust, faith, hope and own the ultimate status before the biggest step, out of this journey. So, it could be named for right, Robinson Crusoe it is a prototype of exploring hero, closed to his classic antique greek literary characters. 

Read this book as a crazy fantasy of explore the world unspoken and untold and unfounded truths and mysteries, also as a prove of inner challenge to gain your own place of becoming who and what you feel it is right for yourself.It is one of the many other possibilities that art, through words and stories, as literature can provide beyond words, time, advice, family approach, or characters teaches you and even more than that proves you and make you interested in discover by yourself if you, let's just say that you could be a difficult inactive, passive or disappointed by all the life's matters. It is about a promise land that you can dream on when you are about to become from a strange child a stranger adult, so self esteem and the power of knowing yourself after you live such tremendous experiences touches your deepest being and when you finish to read the book you'll understand why it could be named the bible of this kind of travel and exploring literature and the author, for sure appreciated as a modern pioneer and a bridge through time which relates old greek antique writing to present day oevres d'art.

miercuri, 26 iunie 2019

Cititorul de Bernhard Schlink


Editia a treia a romanului de succes semnat de Bernhard Schlink, Cititorul, aparuta la Polirom in traducerea Anei Muresanu, Iasi, 2011, apare de aceasta data, spre deosebire de primele doua editii sub egida colectiei 10+, o gaselnita inspirata a colectivului redactional moldovean, ce merita aprecieri si laude. Dincolo de ratiunile pur comerciale, postura titlului profesorului german intr-o colectie de nota zece plus rasplateste eficacitatea unei scrieri profunde, nu de o mare amploare, dar care prin esenta si firul sau narativ a reusit sa primeasca nu doar laudele cititorilor, ci si recunoasterea literara si fiind si ecranizata, literatura lui Bernhard Schlink si-a primit pe deplin meritul de a fi si mai expresiva actiunea cartii, fiind pusa-n scena pe marele ecran intr-o distributie de zile mari, care la randul sau, pelicula cu pricina si-a primit partea leului din partea lumii criticii avizate sa premieze filme.

Efectele cutremuratoare ale analfabetismului intr-o lume intr-o permanenta miscare si evolutie, nu musai interconditionandu-se una pe cealalta, dar fiind in aceeasi masura apanajul cresterii celuilalt ca termeni definitorii pentru o societate care in plin avant spre jumatatea secolului denumit conventional asumat al vitezei, asa cum a fost veacul al XX-lea, nu a putut opri nicicum curiozitatea razbunarii dupa un experiment international nefericit, asa cum ar fi sa redenumim alfel primul razboi mondial, se vad citite, sau mutileaza perceptia mai vizuala a ecranizarii romanului Cititorul. Eroina, o anume Hanna Schmidt, o sasoaica din Sibiu-Romania, ajunsa in Germania prin chemarea datului filierei etnice, mai curand ca orice altceva, munceste si atat, iar cand e vorba sa fie avansata ipoteza de a evolua profesional, lipsa cartii si a scolii, necunoasterea scrisului si a tot ce presupune interactiunea cu alfabetul, documentele, o face sa se simta mica si neajutorata intr-o lume in care nu se poate ajunge prea departe in viata fara un pic de carte. Si atunci, temerea aceasta o face sa accepte nu propunerea partidului nazist in care se inscrisese in euforia unui plan grandoman prezentat in fel si chip in asa fel incat sa impinga din spate tot ce firea umana are mai egoist si agresiv posibil, ci varianta de rezerva, gardian, supraveghetor in lagarele presupus de munca, devenite de exploatare si concentrare. Adica dintre a fi putut intra in divizia Siemens de spionaj si contraspionaj informatic, Hanna constientizeaza doar ca nu poate accede si teama de a nu-i fi desconspirata lipsa mare, alege munca mai de jos, imbratisata cu aceeasi fervoare a ideii inoculate de mintea bolnava a liderului epurator de rasa nobil-alb-germana, ariana, intr-o falsa traire a sentimentului ca altii ne gresesc noua germanilor, doar pentru simplul fapt ca s-au nascut in alte locuri decat Germania si nu recunosc niciun fel de apartenenta la sistemul de valori ce fac pe un german sa simta mandria suprema ca-i iradiaza pieptul de un Bine absolut, meritul unei intregi natii intocmai cu el, cultural-etnic-cultural vorbind. Hanna se umanizeaza totusi, sau greul trait de cei pe care-i pazeste, pocneste, pentru ca asa i-o cere fisa postului o fac sa simta ca atunci cand unui om i se intampla orori nu e mai firesc ca tu sa contribui la agravarea starii sale, chiar daca tu ai fi in serviciul celor care produc acel rau cuiva si sensibilitatea ei e evidenta atunci cand in lagarele unde e trimisa de conducerea partidului sa lucreze are grija de cateva femei. La modul ca le curma cumva chinul greu de dus pe picioare cu munca silnica, conditii mizere de cazare, insalubritate si in loc de hrana, surplus de violenta pana cand decaderea fizica transforma persoana in inamic si exterminarea prin gazare facuta sub aspectul unei excursii pentru care un anume numar de persoane erau mutate in alt lagar. Hanna stia ca in locul numarului de femei trecute pe lista cu excursia, vin vin femeile norocoase din alte lagare si prin trecerea numelor lor pe acea lista ea credea ca le scuteste de la chin. Caci, ea neputand sa citeasca-si satisfacea acea sete de a afla ce anume scrie in cartile pe care le-ar fi vrut citite chiar de ea, protejatele ei de pe lista cu excursioniste-i indeplineau acea curiozitate si bucurie totodata. Mereu erau tinere si neajutorate fizic sa duca mult timp munca bruta din lagar. Asta reiese din povestea cartii lui Bernhard Schlink, de o cutremuratoare acuratete a redarii firii umane pervertite de intunericul mintii. Procesul in masa a cadrelor naziste de la Nurnberg releva acest fapt, mai ales cu cat pustiul pe care-l abandoneaza dupa o perioada in care-l initiaza erotic si alaturi de care retraieste acelasi sentiment de bine si de frumos ca atunci cand i se citea in lagarul in care femeile protejate de ea mureau dupa o vreme dupa ce lista pe care apareau numele lor lasau locul liber altor femei sa fie aduse pentru a fi concentrate, studiaza Dreptul si intelege bine si ce si cum si mai ales de ce. A ales Hanna sa plece fara un cuvant si fara prea multe urme si de ce si cum a  putut ea sa faca tot ce i se punea in spate la proces pe baza documentelor si marturiilor tuturor celor implicati si judecati la fel pentru crime de razboi,  asupra umanitatii, exterminare in masa la care a contribuit fiecare dupa cum i-a fost trasata atributia de la varful partidului nazist.

Cand intelege unde, cum si mai ales cat, caci adevarata proportie a crimelor la care si ea a contribuit, Hanna preia fara a mai incerca sa raspunda intr-un fel cat mai rational cu putinta pentru a preintampina lipsa evidenta a probelor in fata acuzatiilor aduse in egala masura si ei la fel ca si colegelor sale. Pe cand celelalte stiu si simt natural ca pericolul acuzatiilor nu e pe deplin nominal, cu atitudinea conservatoare a conglomerarii deoparte o pun la stalpul infamiei pe Hanna, cea care primeste sentinta inchisorii pe viata careia senina si cu fruntea sus, nu dintr-o mandrie josnica, reliefand lipsa educatiei, ci dintr-o solemnitate a gravitatii urmarilor atitudinii copartinitoare a societatii din care a facut parte si care atunci a decis epurarea etnica. Incepe o alta perioada a evolutiei sale ca personaj, scoala vietii si deschiderea acelor simturi o prinde pe Hanna in parcurgerea tranzitiei spre varsta a treia, varsta la care Hanna invata sa biruie viata, raul indirect produs si de ea, invatand alfabetul si scrisul si cititul si astfel obtine o izbavire pentru a putea iesi, chiar daca inainte cu o seara de momentul cand ar fi fost eliberata si ar fi inceput o noua viata, nu din puscarie, ci din viata, autoprovocandu-si decesul prin spanzurare. E felul propriu de a se fi pedepsit pe de o parte, pe de alta este raspunsul dat vietii pe care simte ca nu o mai merita continuata si societatii de o alta temere pe care batrana Hanna nu si-o mai ingaduie testata, nu de teama de a mai crea cuiva vreun rau si a putea fi iarasi judecata si pedepsita, ci in imposibilitatea fizica de a mai concepe asa ceva, intelege ca timpul ei a trecut si chiar daca s-a autoalfabetizat, ajutata fiind si de Michael cu inregistrarile acelor casete in care auzea cartile citite, ea asociind fiecare cuvant auzit cu semnul regasit pe pagina din cartea regasita in biblioteca inchisorii, pot exista suficient de multe schimbari in societatea celor liberi in cei 18 ani de detentie pe care i-a ispasit pana sa-i fi fost admisa eliberarea. E vorba iarasi de similitudinea acestei carti si a gestului sau din final, cu Inchisoarea ingerilor, film unde Red are la un moment dat discutia asta cu un alt coleg detinut despre lumea dinauntrul zidurilor. Lumea institutionalizarii e lumea pe care o detesti de afara, de care te sperii cand intri la racoare, dar cu care ajungi sa te obisnuiesti si sa-ti devina singura realitate pe care o cunosti  si pe care o poti controla, cea de afara fiind o jungla de care tu ai fost vaduvit in tot timpul in care libertatea ti-a fost rapita.

sâmbătă, 25 mai 2019

The seventh secret by Irving Wallace


Irving Wallace's The seventh secret, Sphere Books Ltd, 1986, London it is a novel which is based upon the mith that the german dictator wasn't died after the world war two has been finished. It is the story of a british family of passionate historians who treats with the most respectful devotion their career and their job to find and reveal the truth to the world. 

When Emily's father it is strange killed under the cover of a car accident in the center of the Democratic German Republic part of Berlin, her feeling pass the sorrow and killing pain of her loss and goes on attitude keeps her in an unseen battle for the truth. Well written the story it is not just by putting altogether facts, mysteries, researches and pursuing dangerous places, actions and people, but the knowing-how it is the key to attend the main purpose. The subject it is one which creates and develops step by step if you are not a history passionate lecturer, that intrigue which makes you curious to find out more effects of what it is started as a strange, curious, but strong hypotesis which could destroy all the things that you used to know about the history and facts, also a status which could reset your own position in this life. Crimes and murders to hide all.

As a main information which it could have been for such a long time preserved, or kept out from the eyes and ears of mankind, the book catches you entirely and the pursue of the chapters it is one of your main duty as a reader who accept this challenge once you put your eyes and your hands hold it opened in front of your eyes eaggered to satisfy your thirsty about knowing how the story it ends up.

sâmbătă, 27 aprilie 2019

Atonement by Ian McEwan

Ian McEwan's Atonement, Vintage, 2002, London it is a british novel listed for the Booker prize 2001, which intrigue you to discover the solution of the ecuation that the story of the book shows you as a reader. So starts your own journey to reveal what it is beyond the title of the book.  Turned page by page the book will reveal you the story of Briony and Cecilia, the two sisters Tallis from early '30,  England. In the summer of 1934, the little one, at age of 13 sees from her room window her sister strip off her clothes in front of their neighbour, Robbie Turner, in her attempt to recover the glass pieces of an old memory from their old uncle, passed away. 

The imagination of her young age will develop from that moment such a deep feeling closed to a female gelosy against her older sister because she thought that she was the one that Robbie would have rescued couple of years before when she just suddenly jumped in her country home pool, that fact giving her one false feeling that he will be her boy friend.
Justified by her common preocupation for writing short stories and theatre plays, used to perform in family home with different ocasions, Briony got angry when her mother' sister send her children, a young teenage girl of 15 years old and two twins boy about 9 to live altogether with her sister family. That because her attempt to recreate a future of her personal life, partially destroyed since her divorce by children's father, following a rich man in France, away from her main responsability as mother.
Briony's cousins, they got bored about the Tallises home rules, got scared of the more manly female chef, they tried to explore beyond the courtyard proximities to play or to keep themselves interested in doing something appropriate for their age, but when Briony tried to make them useful as actors in her play when her big brother Leon will come home, aswell as her neighbour, Robbie, the things are getting worst. The cousins become furious and attack and harm their sister when she try to calm down the situation, so it will be no play and no way to get some attention, admiration or applause from Robbie for Briony. When Leon felt useless after that episode with broken into pieces that old thing from Taliss' family whose loss affected Cecilia such hard, he tried somehow to recover his existence and meaning for the one he really cares for, Cecilia Tallis, writes some thoughts in his attempt to impress her heart. 
Unfortunately he doesn't possess to much sense of precautions and a poor, bad or unlucky coincidence creates a big mess around. As he put his wrong letter addressed to Cecilia in an envelope goes straight to Tallis home and ask the one who opened the door to him, Briony to give his letter to her elder sister, forgetting about the fact that being curious and nasty could change the destination that he intended to for his letter to the elder sister. So, the message that the wrong sister has read, makes her even more gelous and curios that manner that when the dinner was about to be served and she was sended by her mother to call her sister to attend the special family time, she discovered something horrible, something that makes her feel sick, so small and unimportant for somebody and extremely gelous. Her imagination recreates her own version about the scene that she has witnessed before and when the police was called there because the twins runaway, Robbie's profiled by Briony's words as wrapper, cruel and aggressive person sended him to prison. Even if the boys have been found after couple of hours of searching that night and Robbie the one who found them nothing could change that sentence to jail. Even if mr Tallis was a significant figure of the government, Robbie had to wait some time to heal his soul and made some justice for his own into prison cell. 

Then Cecilia left parents home and moved alone having her own life as a nurse, being closer to her lover. The world war two has began and Robbie was sended to fight on battle field, a tall, well built and high educated as him, leads his men on battle fields wherever british crown interests would have been served better. Described extremely natural as you as a reader may see a movie which played the novel story, compose heroic attitude, efforts and determination of a man unfairly treated by the people's law. Read all about it, because it is a well written book which keeps you focused to discover how it will end the novel and why it is entitled so.

vineri, 30 noiembrie 2018

Sa fiti cuminti sa vina Mosul, nu Paianjenu', da?

De-ar fi sa am puteri asa peste noapte adunate nu stiu care cum, as indrepta multe lucruri. As citi mintile oamenilor si le-as arata cum prin puterea gandului bun poti reseta windows-ul interior setat pe trimis virusi si din priviri as sterge patima sufletului de a face rele altora. As face pe multi dintre cei care au fost de-a lungul vietii pusi in situatii de a se simti gandaci sau paianjen, sa faca uitata acea perioada, iar celor care au stat in spatele acelor momente nefaste pentru ei le-as oferi posibilitatea de a experimenta la randu-le situatiile naspa traite de altii. Adica n-as umbla la axa de rotatie a planetei, dar moralmente as face ca timpul sa fie reiterat, pe principiul ai facut pe cineva sa sufere, foarte bine, ia si tu sa vezi cum e, fix la fel cum ai dorit sau ai scornit tu ceva ca altul/-ii sa sufere. Pentru ca o stare de fapt care ti-e mai mult timp decat meriti favorabila tinde si chiar afecteaza pe altii, care nu vor accepta situatia si ti-o vor deturna fix in cap, ca clatitele facute-n studentie-n camine, ca bataile cu perne din faza primei scolaritati, sau primilor pumni in cap pe care ti i-ai luat cand ai poftit la prima gagica din viata ta, care era acontata de altul care avea gasca cu el si tu n-ai stiut nici asta si nici de unde au putut veni pumnii ca vagoanele de marfar, de-ti ia mult timp pana apuci sa crezi c-ai numarat bine, cand de fapt ai o abatere de unul-doua in plus sau minus, ca locomotia trenului nu e una la care ochiul tau sa poata tine. Pentru ca nu ti s-a vindecat inca rana de la pumni, ai uitat?
La fel ca atunci cand esti acuzat de orice, plagiat, furt si fara probe concrete care sa sprijine atitudinea cu nasul pe sus a defilatorilor acuzatori care merg pe principiul atacului la persoana pentru a te zdruncina si scoate de tatani si a miz pe paguba de imagine care se capitalizeaza la loc, dar necesita timp, or asta cred si spera sa castige ei. Ce sa faca cu el, treaba lor. Tu si altii prinsi in cavalcada de victime colaterale li-l dai. Ce-or face cu el, spala-se si cu el pe cap, daca mai au par sau nu, aia chiar ca nu mai e treaba ta si nici daca folosesc lotiuni care-ti protejeaza pielea de efectele degradarii ei pe fondul unei treceri prin timp si cu sprijinul necontenit al tuturor perturbantelor cum ar fi: global warming, stress, bullying, poluare si cate si mai cate. De si-or face smoothie ca sa poata si ei digera mai bine ce apuca sa adulmece pe fuga, ca la cate rele pun la cale, timp de a pune lucrurile in ordine si la timp nu au cum avea, le doresc sa uite ca nu era hartie la baie de data trecute de cand udasera florile, tot asa pe fuga. Sa se umple si ei pe maini de dragul lor, de asta data, ca sa aiba pe loc de ce se spala, ca de cate au pe cap si nu vor sa stie, chiar nu le pasa. Si costumul musai negru, privirea musai intimidanta, voceaa de-o reverberatie de strica si radare si detectoare militare de inalta performanta, as face ca despre mine sa se vorbeasca mult, dar nu sa se faca film dupa asta, asta n-as accepta. Legenda are in spate o realitate pe care o lauda si o aminteste de fiecare data, dar pe langa renumele si respectul acordat celui despre care se face referire in ea, bazat mai mult pe o temere, filmul e o imaginare, asa ca mintea nu-si da prea mult de lucru atunci cand la o prima vedere ia contact cu informatia din film, o farama de realitate, o poveste pana la urma. Ce e pe undeva imoral e ca filmul in sine nu se produce de catre un autor, ca o legenda care are nevoie de un erou si apoi de unul impresionat de ce poate primul si care-i face PR mare, dar acapareaza o gramada de fonduri pana se face si pe urma bazat pe acelasi principiu democratic, sa recuperam investitia initiala, hai sa vindem ce-am facut, sa iasa bani si din piatra seaca, pamant, iarba verde, vorba poetului, toti-s o apa si-un pamant. Ca aia rai, impotriva carora as incerca sa mai indrept cate ceva-n lumea in care apar si oameni buni si au si ei dreptul la aceleasi sanse de nivel de viata ca unii care mereu sunt desteptii, oricum ar da-o ies pe plus, desi au evitat corectitudinea parcursului in tot ce au facut. Pentru ca s-au tot fofilat si s-au folosit de altii construiti pe acelasi calapod cu ei, adica cei care si-au propus sa faca si sa creada nu evidentul si sa actioneze functie de asta, ci sa turuie si sa prosteasca pe altii mai slabi ca ei, pentru c-au avut un spate asigurat. Un procuror, un senator, un politist corupt, o intreaga polologhie de rau-facatori imbracati in aura hainelor celor pusi sa apere dreptatea cu arma solidaritatii sociale in mana, iar nu minciuna baciului ce-si sperie vecinii anuntandu-i ca vine lupul, daca el nu vine.

N-as face ca Miles Morales, personajul principal din filmul de animatie Omul-Paianjen: In lumea paianjenului, scheme si salturi, ci as accentua aspectul care face de temut multor arahnofobi, mica vietate din genul nevertebrat. Ea, vietatea secreta o substanta pe care cu multa migala si perspicacitate, cel putin asa ni se pare ochilor nostri de bipezi cand ne mai amintim ca avem 4 colturi in camera si pana si la poarta paianjenul se mai scutura cu cate-un sut de neparat, d-apoi curatenia unde mai mult musafirii privesc spre inaltul tavanului, c-acolo pot, gratie undelor de lumina ce penetreaza spectrul ferestrei si scot privirii lor avide de ceva de criticat si apoi de barfit tot pe la colturi, dar de gura de asta data. Ce vreau sa evidentiez e faptul ca micimea asta realizeaza ceva care are o rezistenta a materialului ce nu se mai intalneste cu toate dezvoltarile tehnico-industrialo-marketo-smarto, pricepeti voi? Asa-si anihileaza prada, asa-si omoara timpul, cu rabdare si apoi se-nfrupta.
Asta puteti face si voi, toti, daca sunteti din prima categorie, speriati-va ca daca pun in aplicare ce scriu aici, nu mai ajungeti la premiera din Romania a filmului de aventura, din 28 decembrie anul curent.
Daca sunteti din categoria celor care-si vad de treaba lor si nu sunteti vanitosi, atunci duce-va-ti la filmul fain, de aventura, cu copilul, cu nevasta, ca Intercomfilm vi-l aduce, ca sa-l vedeti, doara de ce sa-l aduca, nu?

Hai, fiti mandri ca sunteti romani, doar asa o zi, cum stiti voi, ca parca adeziunea la o idee nascocita de secolele trecute ale evolutiei spetei umane si pe care v-o infatisati an de an in social media va face mai cu simtire si mai Oameni, cinstiti si onesti, dar cand se iveste ocazia sa va aratati empatia si sprijinul fata de cei nedreptatiti de abuzuri va faceti ca nu vedeti, intoarceti capul, sau si mai rau, dati tot in cel lovit de soarta, ca asa va place sa culegeti falsa impresie a sentimentului de putere pe care v-o dau faptul ca altul plange sau tine ochii-n pamant. Pai nu de asta s-au creat legendele si nu de asta exista eroii, ca sa va faca sa reconsiderati putin nasul purtat prea orizontal? Frizeaza absurdul, sau si mai practic temperaturile scazute si atunci nu va vad bine daca raciti. Nici macar la gala, unde dupa ce pun punct acestui articol, mai inchei inc-o participare pana la final in Superblog, acum in 2018, ajuns la editie de sarbatorit. Salutari tuturor si hai sa ne vedem cu bine-n Poiana la Royal.

joi, 29 noiembrie 2018

Sarbatori fericite si smoothie pe masa!

- Albule, ai pus-o de-o gura mare alimentare, tata!
- Ba, da' ce-ai dat si tu, hai sa ma coase la urgenta, vii si tu, ca doar tu ai dat?
- Ba, eu dreptate am ca mi-a scapat mana si tu cu gura erai pe directia ei si nu am avut nici timp si nici loc sa ti-o evit, asa ca de la amplitudine, fara manusi, dar cu -20 grade pe firmament, e bine ca doar s-a divizat buza, ce-i drept urat, de zici ca esti de la Animal x, vierme nu, soparla, da, hai nu te speria, colo aproape-i spitalul, vorbim cu cine-o fi de garda sa-ti dea si scutire ca nu poti sa te afisezi acum la firma, sef de badigarzi batut de prieten nu prea da bine, stii ce zic?
- Bun, da-o-n colo de treaba, ca doare si ca dracu', mi-a amortit si gura de nu pot articula nici bine, vezi ce le zici la astia, am alunecat pe scari si am avut paharu-n mana ceva, sa para plauzibil, altfel na...
- Altfel ce, ma, ai dat din gura prosteste si te-ai uitat la luna si pac mi-a scapat o directa si-acum uite ce-i pe papucii tai! Erau negri inainte?
- N-au cum fi altfel, zapada e, curat e, nu e noroi, deci...
- Uita-te, curajosule, nu simti cum iti pica pe fluier cand dai pasul, ai sange pe tine de zici ca esti porc sacrificat de Sarbatori. Supa de rosii, suc de ce vrei tu, numai rosu, ca sa nu mai pomenim de sange, bine, ca apoi te iau fiorii si s-o sun pe Ramo, sa vina ea sa te ajute sa te care acasa, vrei sa stie si ea cand vorbesti mult cum ti-o faci sa-si ia concediu sa te creasca, sa-ti faca smoothie? Storcator de fructe-ti trebuie tie acum, dar nu asa cu 10 lei, ci unul bun, durabil si macar cu garantie 10 ani la motor, ca dupa ce ti-or coase la loc gura, buza de sus, ca aia ti-a despartit-o fix acest pumn inchis, il vezi?- nu mai poti sa manci' tu ce vrei, o dai si tu pe ceva devize de autosugestionare, cum sa fim mai buni, sa fie bine ca sa nu fie rau si aplicat aici la faptul ca tu nu o sa poti nici manca si mesteca bine, dar nici sa turui toate prostiile, ca o buza tot o mai ai intreaga, dar nu de la mine, ca trebuie sa mai dorm si eu, nu sa am cosmaruri cu tine, da-te-n vorba lui Cheloo si colegului sau de trupa, ce te-am facut eu, nu te-am facut si-atunci Traieste sanatos si mananca 100% natural vor fi crezurile tale. Liniile de demarcatie intre cine ai fost, ala care vorbea si avea un spate pe unde se ducea tot cu nasu' pe sus si-acum omul care-si invata, sa speram lectia si o da pe sa nu mai facem, ca pac vine napasta si ne desumfla roata in mers la masina si pana ajungem la peco sa mai alimentam si sa-i dam foame de aer in roti, dureaza. In plus e iarna, frig ca dracu', se circula vezi si tu cum, riscant, deszapezire cum se poate, lopeti nu mai sunt nici in bancuri, nu-i zice Dorel sefului ca i s-a rupt coada lopetii si ala-i zice sa se sprijine si el cum poate, in cot, sa se suie-n pom, ca oricum la cat lucreaza are job de domn...
- Nu, hai fii bun si lasa, am dat din moara, i-ai dat de s-a stricat, m-am patat ca accidentatii, asta e, te iert, ce sa fac acum, sa apas alerta, nu am telefonul de pus la urechi sa alertez echipajele, ca nu asa se face. Dar ai dat, fara mila, n-ai gandit, cum oi fi zis eu spurcat ceva, cum vax albina m-a muscat de nu mai am sange-n mine, numai pe pantaloni si ghete.
- Stii ca aveam noi o vorba, apa-n ghete, ditamai seful de firma, acum cu toate alea ude pe el, pad ai, ca trebuie schimbat, daca nu acum, dupa ce te-o coase aia la camera de garda, mai mult ca sigur, ca nu stim cat de bine isi face efectul anestezicul si tu esti pe avarii cu partea de curaj, pantalonii lasati, plini de sange si ce-o mai fi pe dedesubt, ca de vazut nu se vede prea bine ca e noapte, dar se cam simte asa un iz de, nu mai zic la nimeni, bine?
- Da, ma, m-am cacat pe mine, da, n-aveam eu prea mult in burta, ca tot sedinte, hai colo, vezi sa vedem si pe aia cu locatia si pe cine trimitem de azi dupa ce-am semnat contractele, frig ca dracu', apoi ai venit tu cu ideea, hai colo, hai colo, si cand sa ne avem ca fratii ca mereu, mi-a turuit gura ce nu trebuia si uita ca nu doar ca m-am facut, ca m-am si umplut tot de cacat. Ce sa fac, vii cu mine, vorbesti cum stii tu frumos, ca premiant de 10 ce-ai tot fost si spui ca noroc cu tine, c-altfel nici la ei nu ajungeam. S-o dai pe partea aia, sa m-ajute, vorba aia, platesc taxe, om serios, doar postura nu m-ajuta acum si de ceva vreme nu am mai stiut cum e sa fii mic. 
- Vezi acum, prostia mereu se plateste, dur si crunt, ce sa faci?
................................
- Ramo', da, hai la noi, sunt cu omu' to, da, s-a julit un pic, am fost pe faza, l-am adus de la urgente si are de atentie mare nevoie, sa-i fii pe-aproape, e dureros si chiar nu-l ajuta sa-i intorci spatele, nu acum, te rog eu pentru el. Vezi de-un storcator de fructe, legume, carne si ce-o mai fi, pentru ceva supe, supe-creme si/sau smoothiuri, m-am documentat asa putin cat asteptand pacientul sa iasa de la camera de garda, ca na, stii cum e, cu privacy, ala de-abia se tinea pe picioare si timid si na, pantalonii plini de sange...
- Aoleu, suna infiorator, dar ce s-a-ntamplat?
- A cazut rau, fata pe scari, paharu-n mana, a vint cu gura-n el si are buza superioara ca la reptile, e cusut, doare, e frig, se obrinteste, de asta zic, amore, concediu de la job, te muti la el, mama-soacra, inghiti, te faci mica, lasi orgoliul, ca cu ei iti manci zilele, nu cu altii, fii fata desteapta si ajuta omul ca daca asta-si ia bona acum, nu pici tu bine, este?
- Da, ba, ai dreptate, vai multumesc c-ai fost acolo pentru el si l-ai scos din bucluc, ca sa fi fost singur, of, dragul de el, iubi', da-mi-l la telefon.
- Pai n-am cum, ca eu-s in baie, nu stie ca te-am sunat, l-am intins putin in pat asa cum e, e de venit, luat apa calda in lighean si descongestionat situatia, ca i-a dat drumul pe el, toate alea, si la garda acolo se strambau alea, le-am facut semn sa nu ne suparam ca nu e bine, ele una atipise, alta nu era pe-acolo, am rugat sa sune medicul care si-ala cine stie pe unde era prin ditamai spitalul, hai, ia masina si hai, daca nu, vin eu dupa tine, ii zic lui ca ies sa vad de ceva compresa si vin sa te aduc la el. Bine asa?
- Ah, nu te mai deranja, chiar si asa ai facut prea multe, multumit si-ti ramanem indatorati!
- Lasa speakareala, pune mana si uita-te de-un storcator bun si ma gandesc chiar la rece, ca cica merge mai nu stiu ce si cate chestii complicate sa faci cu el, nu doar sa diseci legume si fructe si sa le separi continutul unitar in diviziuni mai multe si mici. Oricum ar fi, de asta are nevoie acum, pentru ca de inghitit poate, dar nu si de mestecat la fel de bine ca doare, e urata rana deschisa si-nchisa de astia cu acul si ata adineauri. Stiu, nu e seara perfecta, dar, faci si tu ce pot, vezi tu, eu am fost pe faza, hai sa fii si tu, ca le am si eu pe ale mele, bine?
- Hai ca sunt acum la masina, dau cheie si vin, Tu poti sa pleci, daca ai treaba si te grabesti, lasa-l putin sa-i lucreze mentalul sa vada cum e parasit, singur, ca apoi sa aprecieze serviciul de a fi langa el, nu e job cu norma si nici altele dupa cate ifose are...
- Voi vi le impartiti, tata, nu ma faceti martorul lor, ca stii ca nu-mi plac, in plus el mi-e cunostinta  buna, tu esti indirect, prin el adica, asa ca nu te baza pe mine, daca nu va-ntelegeti voi, sau asa vrei tu sa nu o faceti prea bine, doar ca sa testezi terenul unde sa te prinzi si de cine, bine? Nu sunt omul si cu cat as sti ca tu-l ranesti pe el si-l chinui, n-as sta prin preajma sa fiu urmatorul in bratele caruia sa faci pe victima, bine? Cel mai bine-ti prinde evenimentul. El e rau, tu comanzi un storcator bun, stai si tu de la job cateva zile acasa, si asa e rece si urat si scapi de raceli, castigi timp in familie si vezi cum e sotie, acasa la mire. Taci chitic, ca-i casa ma-sii si ai grija de fiu-sau, faci ce te duce indemanarea, retetarul si/sau ustensila dupa ce-o ai acasa. Ti-am zis, eu din ce-am analizat problema pe culoarul spitalului, am dat de Hurom, storcator prin presare la rece, calitate, garantie, prestanta, stii tu, caracterizare buna. E sansa ta sa faci un bine relatiei voastre si chestia asta te poate ajuta sa te pui in valoare. NU sunt eu in masura sa-ti spun ce fel de om esti tu langa prietenul meu cu care poate ca te-ai mai si certat, dar lasa asta si vezi doar faptul ca acum el sufera si are nevoie de tine mai mult ca niciodata. Asa ca vezi tu cine te poate ajuta si cat timp il asisti, ajuta-te de masinarie, comanda pe net, vine ea azi-maine si zambeste dulce, suav, nu iesi din gura ma-sii, ca nu cade bine, voi femeile stiti mai bine!

Articolul participa la Superblog 2018.

Poti saruta mireasa!

Viata e Iubire. Iubirea e Daruire si Impartasit: sentimente, pasiuni, focuri, haine dezgolite de pe trup, visuri, atingeri, toropeli, nopti nedormite si umplute in rastimpul lunii pline de pe cer, al ploii care cade pe acoperis si face ca fiecare tigla de pe el o claviatura ce nu ti-e deloc straina instrumentelor aferente si primul care-ti leaga amintirile copilariei de autenticul experimentat atunci tarziu e acordeonul, cel alaturi de care, mare cat un rucsac cu care bunicul pe vremuri cara munitie, merinde si apa si avea geografia exteriorului si orientarea intr-un cap fara prea multa scoala pe diplome, ci pe atentie si invatat cu perspicacitate si tenacitatea omului a carui soarta va depinde vremelnic de aceste deprinderi, pentru ca la 15 ani cand lucra deja de 3 ani cu carte de munca si de alti 10 slugarea ca sa supravietuiasca... De ramanea prin lagarele pe unde-a fost prins, dus si de unde a reusit de doua ori sa scape pentru ca vigilenta lui a biruit atentia uniformelor naziste care l-ar fi vrut si pe el nasturi si sapun dupa ce intra cu restul celorlalti detinuti de-acolo in dusurile unde numai spalat  cu apa nu se facea, ci gazari si apoi realitatea o stim si din doua, hai 3 dintre filmele emblema ale acelor perioade: La vita e bella, Cititorul si Lista lui Schindler, eu n-as mai fi avut cum scrie aceste cuvinte aici. Caci pe fondul consecutiei logice purtata aceasta expunere aici, nu iubea el pe bunica, tata nu aparea si nici el n-o iubea pe mama ca sa vin eu acum la taste sa va spun cum e cu emotia primei intalniri. Nu stii ca e prima intalnire, de aceea, vorbind despre ea la trecut e mai bine. Si mai bine e ca impresia pe care i-o faci ei, luata cu totul, sa atarne balanta inspre consens si premisele initiale sa puna caramida peste caramida, sa toarne apoi buiandrugi si placa si apoi acoperis si gata casa facuta impreuna!
Pe live, adica, fix atunci cand toate acestea se fac la timpul si la viteza pe care orice gest, orice confirmare anticipand ce gandesti sa vrei sa actionezi in urmatorul moment si astepti dup-o validare a ei, fara ca sa pui intrebarea, ci folosind increderea in sine pe post de atu principal cu care controlezi bine situatia si faci ca miscarile trupului tau sa fie nici ascutite, batoase, bruste sau din topor, ca o alunecare de teren, iar privirea sa fie cea care semnalizeaza dorinta si sa accentueze pasiunea din scanteierea lustrei, sau vapaii din semineu cand se uita la tine si din pupila vede masculul dezlantuit cum incheie seara frumos si benefic pentru amandoi. Pentru ca nu e litera de lege ca masculinul sa fie cel care vaneaza, sau foloseste tot felul de tertipuri, pretexte ca sa semnalizeze femeii care-i place, ca a vazut in fiinta ei luminita de la capatul unui culoar in care doar ce si-a aruncat demult un ochi si orbit a fost pana s-o vada pe ea, dar o initiativa, o propunere, o intrebare tot sa stie s-o adreseze nu e tocmai rau, mai ales cand ii da femeii posibilitatea de a se bucura mereu ca ea, cine alta, draga lui, are dreptate. Ea stie raspunsul corect, raspunde, are dreptate, el valideaza, sunt impreuna, merg inainte, se iubesc, se respecta, se sprijina, se mobilizeaza in momente dificile ca vin si astea in actul vietuirii si asta inseamna familie, momente depasite cu bine pentru ca mintea, calmul, iubirea si inspiratia unei munci solidare a dus la asta. Iar aportul impartit da voie la recompensa. Seara, bed of roses, hainele oricare vor fi fiind ele, ca-n Floare albastra eminesciana cad in laturile tocului de usa unde pe covorul rosu de la petalele trandafirilor presarati de el, ea paseste lin si ferm ca o leoaica tanara a lui Nichita spre a i se darui lui pentru ca e firesc sa imparti fericirea la doi si momentele de unitate tin si de cald si de frig si de foame si de somn, umplu existenta de un Bine care nu e doar chimic, trupesc, hormonal ca serotonina, e si culoare, e si cald e si vioi si claritate si curaj si toate la un loc si pentru mult timp in fata. Un fel de dezvoltarea durabila, daca e sa vorbim in termeni socio-politici pentru a aminti de un act al guvernarii resurselor pentru care ca natiune, cum-necum am investit pe cine ne desconsidera acum si legea firii spune ca orice actiune are si urmari, dar si reactiuni. 
Revenind la trairile ce au succedat frumosul care s-a construit pe parcurs prin consens si explorarea paletei de posibilitati pana la validarea propunerilor, trebuie sa recunosc ca, fara falsa modestie, dar cu mult bun simt si autenticitate sinonima cu franchetea, adica acea sinceritate care pe multi ii doare, muscandu-i, chipurile, asa cum zic ei de colo-sau de mai de colo, nu mi-am facut niciun fel de griji in privinta acelor seturi de intrebari care macina curiozitatea vazuta din doua parti simultan. El o vrea pe ea si vai-valeu, se intreaba oare cum arata el, ca n-a apucat sa se autoanalizeze in oglinda inaintea plecarii spre ea, or, ca sa fie prompt si onest cu data convenita pentru intalnire, cu marja de eroare luata, ba de ceasul propriu, care poate avea ca orice alt aparat care masoara ceva, o abatere de la valoarea suprema la care se face referinta, or in cazul de fata, ceasul ei n-avea cum sti el cum merge fata de timpul masurat de aparatul lui, asa ca ce a ales sa imbrace e bun si chiar de e nepotrivit, e curat, iar felul in care porti haina si cum te prezinti omului pe care-l vezi in culori sidefate si mii si mii, de asocierile de muzici faine si mirosuri de mancaruri, desi nicaieri nu e vreun geam deschis la vreo bucatarie a vreunei gospodine, sau a unui restaurant, dar binele creeaza asocieri care se cheama sinestezii si aduce laolalta versuri de piese muzicale placute cu gusturi bine alese in materie de mancare, savoarea licorii de baut mai tarziu, cand povestea e de celebrat si vinul nu se bea, sau se da peste umeri, pe spate, ci se degusta, se simte, se da timp adica papilelor gustative sa-si intre bine in rol si apoi torentilor de bine sa inunde si guri cu buze arzand dupa sarutarea ei, cea care cu starea asta inside, se vede ca stirista cea mai in voga in prime time news. Fara butoane la vedere, sau vreo critica asupra lor intr-o pauza de emisie, dar reperare a lui Huidu, sau de-astea.
Dincolo de atata poveste, pe care v-am adus-o privirii aici, mai e alta care continua de atunci, zi de zi, inseamna in primul rand munca. Nu job, pontat cu semnat de condici, sau dat cu un card de acces printr-un aparat de citit ora la care intri in unitate si cand o parasesti, ci constanta, sprijin, respect, demnitate, solidaritate, care toate hranesc o flamura care arde frumos, dincolo de intemperiile vremii sau vremurilor. Si atunci, fie ca e vorba despre sacou, sau palton, piese pe care tin minte ca le aveam pe mine atunci, desi afara ajunsese sa se resimta prea tare efectele global warming, fie ca e vorba despre rochie eleganta sau pantofi cu stil, ce sa va zic, accesoriile astea nu-mi iau mie ochiul, ci omul care le da valoare. Si nu, nu voi a fi filosoful existentialist care cunoaste adevarul suprem, nu din rationamentul potrivit caruia, noaptea ele oricum nu se folosesc, dar seductie, fascinatie, chemistry, atractie, sau cum s-or mai numi pasii astia dinaintea unei povesti de succes unde doi sunt intr-un cadru familial prinsi in povestea care se intoneaza cu ton respectabil si laudativ. Stiu ca e reciproc valabil si asta e certitudinea care-mi face toate cele care inunda unele zile cu netimp pentru ordine si descurcat ite, sa nu mai fie asa de te-ri-bi-le. Pentru ca EA. Daca n-ati inteles ce si cum, ce sa va fac, tata, asteptati, va veni si randul vostru si va doresc tot la fel de fericiti sa fiti ca sa intelegeti cu fiecare bit ce scriu aici. Simtit. Aici e cheia, caci in actiunea asta stau toate cele cate se decid si se pun apoi actiunile pe roti si luneca la vale. Hai, fiti si iubiti!


Ce are ea, vorba Deliei, dar aici e pe ton afirmativ, iar nu interogatie ca-n melodie, mi-e de-ajuns si-s implinit si asta ma face sa ma simt perfect, ati inteles?  
                                     
Asta e answear-ul meu! Perfect!
Articolul participa la Superblog 2018.

Robinson Crusoe by Daniel Defoe

Robinson Crusoe by Daniel Defoe, the traveling story this time keeps the main theme as the old greek poems did. An american special edi...