miercuri, 17 octombrie 2018

Misterul manuscrisului

 Misterul manuscrisului, romanul autorilor nord-americani Ian Caldwell si Dustin Thomason, aparut in traducerea din limba engleza sub semnatura lui Bogdan Nicolae Marchidanu la editura Rao, Bucuresti, 2005 este o carte care te prinde. De la bun inceput. Tematizand calatoria, la modul complex, caci titlul face referire la misterele care a imbracat inca de la scrierea si publicarea documentului cu pricina, undeva prin secolul al XV-lea, intitulat Hypnerotomachia si de a carui decodare s-au ocupat atat de multi oameni incat misterul care inca imbraca intr-o aura aparte de magie a scrisului lucrarea inghite, la fel cum a tot facut-o de atunci vieti la rand.
E cazul a trei tineri, care formati pe filiera filo-culturala, a literaturii si studiului amanuntit al artelor, incep la un moment dat sa intre in mrejele aflarii mesajului pe care cartea renascentista le inchide intre coperte, sau, ma rog, sa incerce macar s-o faca. Sunt initial studenti, furati de incantarea faptului ca niste laude venite de la profesorii animati de curajul si curiozitatea, la fel ca o lacomie academica de a descoperi ce se afla dincolo de eclectismul acelor pagini incifrate atata timp, apoi asistenti ai aceluiasi profesor care-i recruteaza in acest tip de munca asidua si fascinanta, dar tot atat de periculoasa pentru cursul firesc al vietii si carierei universitare, caci deterioreaza viata personala in detrimentul unei perpetue autoflagelari de a continua la nesfarsit incercarea de a desconspira adevarul textual codat de autorul renascentist, care, fireste degradeaza interior fiinta umana pana-ntr-atat incat poti considera drept singura misiune a ta decodarea mesajului incifrat de acel manuscris vechi de sute de ani. Asa se face ca, tineretea celor trei eroi care debuteaza la drumul imens pe care-l duc pana intr-un anume puct, de unde, impotmolindu-se, apar tot felul de neintelegeri si fiecare-si vede mai departe de alte preocupari de fatada, viermele curiozitatii-i roade inca, dar nu mai au tangenta cu cartea are de suferit. 
In primul rand prietenia li se destrama. Unul se da deoparte. Raman ceilalti doi, ancorati inca in lumea academica, pasionati la fel de mult si interesati sa decripteze mesajul dintre copertele cartii vechi de sute de ani care le-a macinat existenta de la inceputurile studentiei si au trecut decade bune de atunci. Fiul, calca pe urmele tatalui, dupa ce, cu presiunea autoindusa a cercetarii indeaproape a cartii buclucase pe cap, pierde controlul masinii fiind la volan alaturi de Tom, baiatul sau, alaturi de care fiind plecat in interes de serviciu, in cercetari in Italia, acolo unde duce actiunea cartii si autorul care o semneaza tot de acolo vine, gaseste o scrisoare veche pe care o sustrage din biblioteca-muzeu de unde aveau permis de studiu amanuntit. Scrisoarea e datata in perioada facerii cartii si lasa alte indicii cifrate  dar nu ofera o pista sigura pentru elucidarea textuala. Paul, prietenul lui Tom, fiul omului care ajunsese mai aproape de elucidare e cel care reuseste asta in cele din urma, asta dupa ce asistentul profesorului cu care lucra la proiectul de diploma, unul din colegii tatalui lui Tom este ucis in timp ce se pregatea sa foloseasca rezultatele cercetarii lui Paul, pe care profesorul le dorea pentru el, pentru a-si repune cariera academica pe noi piloni, dupa o pauza mare in activitatea cercetarii in tot acest timp. Ucigasul pare-se fusese celalalt coleg al tatalui lui Tom care lucrasera pe vremea studentimii la Princeton. Francesco Colonna scrie despre marea schimbare a lumii pe care o anticipeaza (dupa marea schisma urmeaza alt episod in istoria crestinismului, Reforma protestanta) odata cu polemica avuta cu calugarul Savonarola referitor la cauzele decaderii nu doar morale a Florentei si care dupa ce arde pe rug cultura orasului pentru ca operele umaniste le credea calugarul ca fiind deschizatoarele acelor usi ale mintii oamenilor raspunzatoare pentru faradelegile lor ulterioare, iar Francesco devine martir incercand sa salveze cat de mult se poate din operele acelea si sa le depoziteze pentru posteritate. Asta e comoara lui, asta gaseste in final Paul, harta si cu lopata in mana il intelege numai el si pana la final pe bravul Francesco. Dovada e ca la finalul cartii Misterul manuscrisului, Tom primeste un cadou de la o adresa din Italia, iar piesa de arta este datata in perioada facerii Hypnerotomachiei. Semn ca da, Paul a ajuns acolo unde si-a dorit, adica la Roma cu lopata in mana, asa cum fusese de altfel si raspunsul sau cand se intrebau ei colegii de camera inainte de absolvire.
Tema calatoriei bine aspectata, in timp, idei, mentalitati, cautari, drumuri, eforturi sustinute, rasturnari de situatie, mister, bine dozat si palpitanta toata incursiunea prin capitolele cartii pe care o recomand calduros, mai ales in vacanta sarbatorilor de iarna. Imbinata cu tema iubirii, la randu-i aspectata intre Tom si prietena sa si pasiunea si datoria pe care acesta o resimte (tatal i-a fost sustras acestei lumi pe cand era obsedat de cartea asta) de a lucra alaturi de Paul, fascinat fiind la fel ca tatal sau de elucidarea misterului acestei carti ce a rezistat atator secole de cercetari.

luni, 15 octombrie 2018

Aia da buna alegere, bravo!

Pe vremea cand abia ce se descopereau unul pe altul, Jan si Geta, el timid, ea cu o usoara senzatie de lectie invatata in privinta altor prietenii care n-au durat in adolescenta, nu se lasa prea usor curtata si nici atentie nu-i prea acorda, pentru ca-i era cam teama, o facuse mai deunazi de vreo 4 ori si sfarsise tot singura. Bine, teama era cu atat mai mare, cu cat nu mai avea nici 12-13, nici 15, nici 16, nici 17, era in primul an de facultate, facuse deja 19 ani, iar mirajul nu mai era la aceleasi cote inalte, cata vreme rezultatul fusese acelasi in tot atatea randuri. Dincolo de a fi facut atunci diferenta pe moment, de a se fi pus pe bune in pielea adultului si sa vada  ca acum, la fel ca si atunci care au fost in precedentele cazuri cauzele ce au dus la dez-prietenit, odata cu anii nu-ti mai dai voie sa repeti greseli, in punctele cheie, cele de a caror abordare de oricare parte a relatiei ar fi vorba, dupa propria optica inseamna alegerea continuarii parteneriatului, sau din contra, retragerea  din el. Avea, ca femeie de curand, plecata fiind si nevoita sa se descurce singura, departe de casa si de acasa, intr-o deplasare ce insemna un test ca pentru foarte  multi tineri ai tuturor timpurilor, o adaptare la viata si desrutinarea obisnuintelor spatiului familial, ocrotitor si explorarea necunoscutului, pe de alta parte speranta pe care mama ei o numea sec noroc, ea o numea merit si alegere in ceea ce priveste viitorul pe care-i placea sa spuna ca are si ea un cuvant de spus in ceea ce priveste faurirea lui.
Lucrurile nu ni se intampla, sau nu mie, spunea ea, eu nu-s ca mama sau generatiile anterioare ei si tipologiei feminine indoctrinate de timp si de fel de fel de obisnuinte sociale, eu vreau sa fiu ca Joanne D'Arc, ca Jane Eyre a Janei Austen si sa am ce pot decide din tot ce-mi va fi dat sa traiesc.
Acum stati putin si imaginati-va cum melcul ar bate suta de metri inaintea unui Ferrari, asa cu ideea ca Jan cu Geta ar putea juca impreuna partitura propriei lor vieti impreauna. Si totusi, sunt in masura sa va spun ca da, ei sunt impreuna acum, sunt bine, la 3 ani de la timidele lui incercari de a-i intra pe sub piele, adica a se fi facut placut si a-i atrage cumva atentia asupra-i, nu musai sa o fi si dezbracat de haine, desi poate c-asta anima primul imbold masculin cateodata, sunt si parinti, au casa lor, un bebeloi cu alura de soldat american, ca par nu prea s-a aratat claie peste gramada si foarte pasionat de sporturi, caci atunci cand tatal urmareste canalele de sport si se nimereste ca el sa fie treaz si activ, sa fie din prima captivat de ceea ce vede si-n felul sau aparte sa-si arate devotamentul si pretuirea pentru alegerea tatalui de a urmari programele acelea. 

Mami arhitect Bucuresti e mai ocupata mai mult dupa ce micutul adoarme, sa-l schimbe atunci cand semnalizeaza sonor faptul ca necesita ceva atentie si devotament pentru a putea adormi la loc dupa ce mirosul camerei se va reimprospata la un minimum de 10 minute de geam lasat deschis dupa schimbarea scutecului, cu neputinta mentinut in faza in care ajunsese la un moment dat.
Haideti s-o luam acum retrospectiv si sa urmarim pasii lor dinaintea atingerii impreuna a acestui deziderat fericit. Nimeni nu cred sa fie mai putin cutezator, atunci  cand implinind varsta maturitatii si intrand intr-o relatie, hetero, ca s-o lamurim de la bun inceput, sa nu si spere ca familia pe care si-o va fauri cu ajutorul proniei ceresti, moralitatii dincolo de frontiere si nu in ultimul rand cu imbinarea fericita si armonioasa a doua componente bio-chimice a datului fiecaruia dintre ei  in noptile calde cand iubirea-si vor fi daruit-o reciproc. Cel putin asa au stat lucrurile in cazul lor si iata ca procedand cum-necum, cu inspirate sau stangace atitudini, vointa lor si vointa celor din jurul lor, prieteni si familii, au inchegat ceva frumos. Si durabil. Si sunt dincolo de prieteni, parteneri intr-o structura socio-administrativa numita de conventiile socio-clericale statale familie si cu atributul traditionala, adica contribuabili la fondurile sociale ambii parinti nu doar pentru propriile individualitati, ci si pentru rodul iubirii lor impartasite, parinti si stim bine cat e de frumoasa, dar si cat de solicitanta e aceasta profesie, sarcina, datorie si cat de diferit se pot analiza lucrurile cand e vorba sa vorbim in statistici la nivel national cu preocuparile parintilor pentru proprii copii, in educarea si ingrijirea lor. N-o sa va spun acum c-au fost ca-n Prietenii, numai intr-o gluma toata viata lor impreuna si cu ala micu', nu, dar au facut apel la bunul simt si flerul interior si atunci li s-a deschis fiecaruia nu doar simtamantul firesc al lui cum trebuie sa simti cand forma de viata e la primele ei respiratii, ci si memoria propriilor trairi de cand chiar ei erau, fiecare in locuri diferite, bebelusii care au fericit parintii lor. Si prin aceasta re-legare a unitatii dincolo de frontierele timpului, povestea iubirii lor a depasit faza aceea a atractiei primordiale, trecand in etapa consolidarii eforturilor comune pentru cresterea lui Sergiu, piciul lor. 
Daca initial el o cunostea pe ea in partea a doua a anului scolar ce insemna pentru ea apropierea examenului maturitatii si asta a ajutat-o sa se pregateasca bine pentru Bac', caci asa cum el terminase un an inaintea ei liceul si se pregatea atunci de admiterea la facultate, muncind sa-si omoare timpul constructiv si sa-si stranga un fond cat de mic pentru evadarea de acasa si viata de chirias in capitala, unde ca viitor student la politehnica stia ca trebuie sa aiba o baza financiara cat de mica, traiul fiind scump acolo, fata de provincia din care venea el. Serile ramaneau mereu impreuna la el acasa si se mai si pregateau pentru examenele lor. Apoi testul cel mare a fost intai pentru ea, apoi au urmat admiterile, el examen, ea examen si s-au prezentat impreuna, ea la arhitectura, el la politehnica. Rezultatele i-au lasat pe amandoi cu un zambet urias pe chipurile ostenite de sarg si de preocupari, asa ca noaptea care a urmat a fost doar a lor. La scurt timp dupa, au si realizat ca atunci s-a zamislit Sergiu, pentru ca calculand ei ce si cum, atunci fusese si luna plina si teribil de cald afara si na, cum sa fi dormit imbracati, fie si sumar, nu? Asa ca la inceputuri tineresti de drum inainte, cu scoli si instabilitate a spatialitatii cat priveste caminul, dar o puternica legatura sentimentala, coroborata cu aceasta veste fericita, au grabit putin lucrurile pentru familiile lor care au organizat pana la debutul anului universitar si nunta lor. Noi studenti provinciali, soti si sotie, cerere speciala la inscriere, camera dubla doar pentru ei, justificare Just married! Si cand cum-necum, dupa ceva insistente si audiente la decanate, camera lor era doar a lor, s-au obisnuit cu asta si au inceput, mai mult ea cu simtul interior autoimplicat de o multistratificare a responsabilitatilor acum ridicate precum o minge de volei la fileu pe faza de atac, atunci cand tragatorul puncteaza si felicitarile coechipierilor sai confera o asa stare de bine interior, incat parcursul e motivant si atentia superdublata la orice faza de joc, pentru ca obiectivul e clar, victorie! Intr-o asa ppoveste de viata, unde formarea si dezvoltarea, cresterea se face pas cu pas si impreuna pe deasupra, tot ce se concepe, analizeaza si decide a se aplica e rodul conlucrarii si asta face din asumare o normalitate cu gust placut de miere dimineata pe stomacul gol, asa ca dupa orice sfat bun venit de la medici internisti preocupati si de digestia ta. Si-au impartit pe rand sarcinile, care cum duce gunoiul menajer, pe care la insistentele ei, in ton cu practicile pe care o tot informau doua din colegele sale plecate in vest, faceau din reciclarea selectiva o posibilitate ca mediul sa fie ceva mai curat, mai putin intoxicat cu reziduri. Cand el ca viitor inginer i-a facut mereu poze prin oras si chiar clipuri video scurte cu ridicarea pubelelor de catre operatorii firmelor de profil platite din fonduri publice si care desi omul de rand selecteaza el saci diferiti cu ce arunca, aia tot la gramada arunca tot, i-a demontat parca tot acel crez prin care spera ca odata cu micutul lor si practicile prin care faceau ca mediul exterior sa devina si o lume mai buna pentru generatia omuletilor ca Sergiu al lor, lumea ei interioara parca s-a inundat undeva in larg, fara posibilitatea de a se ridica din fundurile apelor care o inghiteau inghetandu-i si blocandu-i orice reactie la stimulii acestia. In schimb, montarea ei interioara a fost teribila, asa ca ordonat in casa, masa luata la timp, pachete luate fiecare la ei dimineata pentru cursuri, plus in fiecare seara dorul matern lipsit de griji prin apelul catre una din bunici, in grija careia, pe rand, puiul lor era lasat cate o saptamana. Bine, asta, dupa ce a nascut, pe la finele primului an de facultate, inainte de inceperea examenelor celor multe din sesiunea de vara, cand, facultatea a-nteles, i-au luat banii doar lui pe chirie, doamna a revenit ulterior si a continuat examenele odata cu grupa ei, sustinandu-le pe cele anterioare pe care le omisese motivat din motive de fericire personala, mai spre toamna, cand, ramanand tot in capitala langa sotul ei, s-a putut si pregati mai bine pentru ele, data fiind linistea care era ceva mai multa fara  ca toate camerele sa fi fost pline de studenti, plecati, cei mai multi dintre ei acasa. El, dupa primele cursuri si-a luat job si a reusit in pofida unui program zilnic infernal sa sustina acest maraton, iar vacantele mai respira si el, iar temerile altor colegi de-ai sai, care nu lucrau pentru ca doreau sa devina ingineri experti si sa lucreze cine stie pe unde, Nasa, Ferrari, sau alte branduri unde faima le-ar fi dat o consistenta de le-ar fi parait pielea, pana-ntr-atat de preocupati erau unii exclusiv de carte si nu lasau ca si componenta practica sa le dezvolte aceea imaginatie si interrelationare care perfectioneaza discursul teoretic al inginerului, al carui tipar e asociat unui tehnician care se descurca in cele mai multe cazuri mai putin bine si la organizare si comunicarea cu subordonatii. Stie doar el in fond ce se asteapta la o materie prima sa iasa, dar nu si cum sa mobilizeze omul, cand apar probleme de ordin tehnic, da doar ordine, nu intelege unde se rupe lantul acesta de biunivoci interdependente si asta nu e foarte ok pentru el. Jan, in schimb, a lucrat si si-a perfectionat interrelationarea, si-a dezvoltat o retea frumoasa de cunostinte teoretice, oameni, locuri, profesii, meserii, asa ca facandu-si prieteni peste tot stia ca se poate baza pe oricare din lista, indiferent de problema aparuta si de a carei rezolvare nu era musai sa fie el acasa ca sa-si bage coada ochiului sau nasul sa vada ce si cum se poate dramui si repara.
Din toamna celui de-al doilea an universitar, gratie eforturilor amandurora si sustinerii indeaproape primita de acasa din ambele tabere de parinti care s-au ocupat pe rand de ingrijirea nepotelului favorit, i-a fost acordat si imprumutul din banca, girat de sefii lui, pentru casa lor. Au gasit o casa frumoasa, le-a placut, curte,  zona linistita, asfaltat, pret nu foarte piperat. Un mic ajutor din partea efortului sustinut de ambele familii pentru acont si rate fara numar pentru un numar de ani in care tineretea si puterea constructiva de munca a ambilor soti producand plus valoare pentru firmele unde lucreaza, din care peisajul familial sa-l includa curand si pe cel mic, data fiind mutarea in noua locatie si recursul la ajutorul unei bone pentru Sergiu, iata conturat peisajul si pentru cel de-al doilea an de studiu.

Modificari, ici-colo aduse de inspiratia unui fler feminin manifest invederat, lucru ce a contat la interviul pentru angajarea doamnei cand biroul de arhitectura unde aplicase a constientizat prin ce concurs fericit de imprejurari, nevoia de a coopta in echipa o minte dezghetata, cu viziune si cu o devotare profesionala impresionanta, sotie si mama, adica stabila pe termen lung, faptul c-au intalnit-o pe Geta urma sa le aduca ambelor parti o colaborare fructuoasa, le-a planificat, desenat mai intai si gandit ulterior si cum si cand el va fi avut timpul necesar sa le bricoleze putin cate putin weekendurile cand prietenii l-ar mai fi putut ajuta, economisind din timpul investit in modificarile habitatului interior al unui camin mult visat si acum detinut impreuna si nu oriunde, ci in capitala, nu departe de buricul targului, unde se tineau cele mai importante consfatuiri in privinta deciziilor celor mai importante pentru comunitate. Proiecte de case, clienti de multumit, negocieri, sfatuiri, iata cum i se pun in valoare atributele cu care nu doar ADN-ul, cat mai ales deciziile personale au facut-o sa fie omul de azi, arhitect in formare, cu o puternica vointa, realizata in plan personal, cu o inteligenta remarcabila si o capacitate de adaptare la situatii unde in mod normal stresul doboara pe multi, iata un castig extraordinar.

Si le-au operat, modificarile, baia mai mare si mai utilata, etajul cladirii in care mami avea in plan sa-si deschida propriul birou de profil dupa un timp avea o priveliste care te reincarca energetic cu tot ce aveai nevoie dupa o zi plina de cursuri, ore de serviciu in care indeplineai tot felul de sarcini si atributii potrivite cateodata chiar si necircumstantial fiselor postului de inginer sau arhitect. 
Important este ca baza, fundatia, ca in orice constructie de imobil, sau relatie, sa fie solida si sanatoasa. Ca apoi cu materialele care trebuie, operate adecvat de profesionisti si cu sentimentele, atitudinile si caracterele mentinute la stadiul cand individualitatile s-au cunoscut si-au convenit asupra unirii, casa creste impreuna si se umple si de extra spatiu pentru fiecare membru al familiei si de membri. Si poza asta de familie fericita e rodul unei asidue munci de cunoastere interioara proiectate initial asupra propriei identitati, inca inaintea relationarii si emiterii unor ipoteze in care un rol important dincolo de sperantele cladirii unei relatii impreuna cu cineva despre care poti spune ca te starneste, atrage, iti place, sau pe care l-ai dori ca partener pe viata, unde la capat culegi roadele zi de zi. Fericirea citita pe buzele si pe chipurile celor doi, ceilalti doi, de sotia-mama, arhitect Bucuresti, femeie clever si open minded mai intai, e nepretuita. Ca acel slogan cu care si-n Romania incepeau imediat dupa '90, transmisiunile Ligii campionilor la fotbal, la doar cativa ani dupa ce Duckadam intra in cartea recordurilor parand prima data 4 penaltyuri consecutive si aducand aportul insemnat alaturi de Lacatus si de Balint, care au marcat de la punctul cu var, la castigarea finalei disputate la Sevilla la 7 mai 1986, Fericirea ta si a celor dragi, nepretuita! Pentru toate celelalte exista un anume tip de card... Ca apoi poti sa si faci gratar in gradina, sa joci mingea cu Sergiu, sau sa stai la plaja in propria curte, sa ingrijesti si sa admiri apoi florile pe care ti le-ai semanat singura, asa cum te-ai priceput mai bine si-n alegerea soiurilor si a atentiei, sculelor si procedeelor pe care trebuia sa le fi unit toate pentru ca poza alaturi de munca ta sustinuta si dincolo de proiectele de casa la care tot lucrezi sa te scoata si din rutina si sa te si puna in valoare dincolo de infatisare, sa fii in stare sa poti instantaneiza si altceva decat un chip care zambeste, o aura de stabilitate, de precizie, de multumire,  de implinire. Asta da reusita! Iar cand lucrurile, dincolo de sarcinile de serviciu pe care fiecare si le indeplineste cum stie si poate mai bine acolo unde e cazul, se fac bine cumpanite si prin eforturile mereu unite cauzei pentru care s-au devotat alegeri, decizii si implicari comune. Asa ca aici, asa a fost cand ea tot ezita sa-i acorde acea atentie care mai avea putin si l-ar fi descurajat total pe el si nu am mai fi vorbit despre ei ca despre unul acum.
                                     

Articolul participa la Superblog 2018.

Grazia de Mircea Țuglea

Grazia lui Mircea Țuglea, roman din colecția Ego proză a editurii Polirom apare la Iași în 2017. Roman postmodernist epic, tare, compacteaza un timp si-o actiune a naratiunii, apropiind cartea prin titlul ei cînd de grația revelată de pictura și sculptura lui Michelangelo- artistul polivalent, sau Divina comedie a lui Dante, cel care prin grația angelică descoperită în zâmbetul unei bebelușe pe vremea când avea 8-9 ani, scrijelea atunci pe tabla de ceară imaginea unei inocențe și fericiri pe care o descriu un înger, iar acea bucată de ceară avea să fie punctul de plecare pentru scrierea la anii maturității a capodoperei universale și un pilon de verticalitate morală a culturii renascentiste care dedogmatiza realitatea lumii așa cum o tot prezenta clerul în trecut. Vita nova amintește acest lucru și ne și conturează o imagine  pământească a Beatricei, cea atinsă de har și investită de autor cu puterea de a fi fost ghidul și îngerul păzitor al parcursului lui Dante Alighieri prin borgiile infernului înspre paradisul izbăvitor, în permanență animat de sentimentul de Iubire, care în ultima strofă a poemului de mare anvergură Mișcă sori și stele

În cartea sa, GraziaMircea Țuglea vorbește despre gratii, căci sentimentul revelator este acela potrivit căruia grația este acea dezîngrădire, acea abolire a gratiilor, adică în consecuția logică a unei astfel de argumentări ce se întrevede în dialogul pe care autorul îl include în prozaicul său text prețios sentimentul pe care l-a trăit și Dante asumându-și marea și cutezătoarea sarcină de a remodela și artistic realitatea vremii sale, contrabalansând optica inadecvată și deplasată de la un adevăr în care arta crede mai curând decât ar face-o repetarea unor cuvinte ale unor oameni îmbrăcați în sutană care-și ascund fărădelegile sub speța păstoritului de suflete.
Grazia ia mai apoi trupul mai multor femei care pe-o filiera biografică a receptării textuale ne face să apreciem diversitatea și iubirea de care omul poate fi capabil s-o înțeleagă, s-o definească și s-o primească prioritar în viața sa. Tranziția dinspre această abordare trupească se face subtil și pe o scală a înălțimii, capitolele, patru la număr fiind denumite cu numele femeilor iubite de autorul Mircea. Inițialele numelor lor formează ICAR, semn că în acord atât cu marele antecesor artistic, Dante Iubirea mută sori și stele, cât și cu propriul fruct al marii sale iubiri, literatura, propria carte aici de față, autorul Mircea o întâlnește pe Rosa, cea alături de care, așa cum ne spune narațiunea urmează a-și continua viața în iubire, pentru că grația a atins-o pe Rosa. Rosa spune Grazie, pe limba ei asemenea unui trandafir care este regina florilor, este regina mesagerului masculin al pasiunii si sentimentului pur adresat perechii feminine, este mister si atracție, iar Rosa este pentru autorul Mircea toate aceste atribut la un loc. Nemaivorbind și despre faptul că ambii colindă împreună, animați fiind de pasiunea și interesul profesionist acordat aceluiași câmp științific de cercetare,  care este filologia. Urcând trepte spre cunoaștere, atinși de grație și cu grazie la purtător, pe buze și în orice gest atitudinal. Așa fiind, merg asemenea unor pelerini pe urmele lui Dante, participă în cadrul burselor câștigate meritat la conferințe dedicate memoriei vii înnoite anual și misterului prețuirii marelui antecesor cultural animat ca artist de imaginea pe care o trăia înainte de pubertate. Viața-i va fi fost atât de crucial marcată de intensitatea trării acelei imagini care l-a curtat și care l-a modificat interior într-atât de mult încât, lumea zugrăvită de el sub imperiul domminației acelei trăiri a fost cea care a revoluționat percepția lumii de până atunci. Adică un caracter monstruos, demonstrabil, o revelație, o grație, o dincolo de ce se vede, crede, știe. Pentru că acesta este scopul, unul dintre ele, al artei, culturii, să caute să bombardeze realitatea prezentată aici și acum și despre care se știu asta si asta, până când autenticitatea afirmației Așa este să aibă caracterul unei descoperiri. Sau cum s-ar spune și mai simplu, Da, chiar așa este! 

Grazia este și mulțumesc-ul italienesc al Rosei, sunt totodată și curtoazia și delicatețea feminină ale îmbrăcării în trup, sau dezbrăcat și autentificat de translația pe care o reușește de la un anumit moment dat autorul care-și mută accentul și vocea, nu doar mintea din propriul trup în entitățile identităților diferitelor femei, 4 la număr pe care cartea ni le prezintă în capitolele sale. Fiecare din el și din ele cu povestea sa, compunând, ascensional o culme. Cea a eliberării și autenticității strigate în nopți iubite, petrecute scriind, sau răbdând de foame, sau durere. Recomand cartea care este pecetea vie a unei realități indestructibile, opera și munca de până la ea, timpul acela folosit progresiv, deosebit de constructiv e tot ce mai rămân după. Căci așa râmâi viu în amintirea tuturor celor pentru care ai însemnat măcar un pic de ceva, chiar dacă timpul nu-ți mai dă voie să mai exiști întrupat. Nu se citește ușor, dar este o experiență artistică de clasă literară înaltă pentru care-i mulțumesc prietenului meu de la malul mării, fratele autorului, Radu Țuglea, pentru că mi-a oferit șansa de a mă putea bucura de o experiență textuală de același nivel cu marile capodopere universale. 
Grazia Mircea, Grazia Radu

Dying light by Stuart MacBride


Dying light, the second novel written by scottish Stuart MacBride, was first published in Great Britain in 2006 by HarperCollinsPublishers, London. The book has received an  international award for selling. The author explores the dark sight of common places where the statistics say that the anger and madness run community people to commite crimes. As a present day social fiction, the actions run in Aberdeen, the scottish place where high rate of crimes doesn't allow you all the time to go for a walk after sunset hours, because bad things are happening quite often. Reading his novel, we may discover a good quality thriller prose, active, cinematic, and if it is the case to approach visual, the novel it is like an expressionism picture where dark colors dominates visual field of art piece. 

The main theme of the story is crime, prostitution, extortion, murder on night time, because in day time legal business are efficient, because they can provide to their leaders power and a good social image. One flat buildings retailer control on daily basis social life with his business, on the other hand like a solitary wolf took control of social life and with his people terrorise all. When his company wants to develop the profit by extend the area where new flats will be built, he started the process of intimidation for old or poor people to leave their houses or to sell them to him to extend his buildings. Police, investigation, procurator, journalists, killers, love story between Logan Mcrae, the sergeant who investigate the case of one first crime which opens the book story and his beloved wife, permanently left because of his duty calls received last minute. Couple of girls murdered in different places of Aberdeen, all of them prostitute, immigrants but locals too, so no distinction between them. After the investigation starts and the police digging and digging the truth beneath the surface is not found yet. 

So, the book maintain public attention to the end, when corruption is proved and the murdering circle stoped. That boss gang of killers destroyed and finally Logan have plenty of time to devote his love to beloved wife who was neglected most of the time because of his job duties ruled by a woman, which she called her old bitch, fatty cow. The author knows well how to manage and keep attention of readers, by offering few details and maintain a expectation mood until finally all things will be delivered and the truth doesn't shock you, but makes you to feel all right, because the story catches you entirely. Recommand it to have it and devote your time to read it as soon as you do.

duminică, 14 octombrie 2018

Tu vrei casa, noi iti vindem-ieftin toate materialele de care ai nevoie

- Hai ma cacaceo, misca si hi sa bagam alea-n curte azi, c-apoi facem rate si ne luam plasme, ihim, creca'!
- Gata, sefu', acuma, am primit doar un apel de la iubi pe feisbuc, mi-a dat live din baie de la benzinarie... a facut si-un test si mi l-a aratat, e cum trebe', stii ce zic, tatic ma face!
- Ba, ce sa zic, daca asta te bucura, bravo, tie, da' auzi, din care benzinarie ti-a dat laiv, din tara, s-a dus la tara la bunici sa ia de-acolo ceva sa fiti aici acasa pe plus, sau cum?
- A, nu, sefu', ea-i plecata de ani de zile in Italia, como se dice si...
- Si v-ati vazut vreun pic de atunci, vine in concedii, vacante, ai mai dat tu pe la ea, sau nu v-ati dat deloc intalnire intr-un loc anume?
- Pai pe internet, decat, ca asta leaga oameni si-i apropie indiferent cat de mare e distanta de unde ei isi scriu, sau isi vorbesc mai nou, ca na, acum se fac si live-uri pe facebook.
- Aha, bun, deci vei fi tata prin corespondenta, sau cum? Tu nu ai vazut-o decat in poze, ti le-ai marit sa le vezi bine, pe unde ar mai fi sau nu de captusit, biata fatuca, i-ai dat zoom la poze, ea ti-a dat un live si ti-a pus in vedere ca gata, ti-a pus latul.
Bine, ma, hai, du-te atunci si preia-ti mandatul, altcineva a fost la vot si-a bagat biletul in urna si-acum desi din tribune, din decor tu ai fost si tu gura casca, tu esti fericitul ales. Du-te si felicitarile mele, oi gasi eu alt pricajit sa ma ajute pe aici in ograda sa facem treaba, c-acum vine frigul si casa tot n-ati gatat-o, futu-va muma-n cur si moase-ta pe gheata de haiduci, auzi ba, frate ce sa le treaca lor prin cap, sa se auda cu una la telefon de nu stiu unde si aia sa-i zica Vei fi tata  si el sa fie-n extaz, fara sa o fi vazut, atins, cunoscut-o vreodata indeaproape. E clar, lumea-i o circumstanta deosebit de ciudata in care timpul isi da mana cu prostia ridicata la rang de cantitate impresionanta si diseminata cu ajutorul marilor corporatisti ce-si fac usor vanzare produselor prin care clameaza o evolutie tehnologica fara precedent pana acum. Pe dracu' evolutie, ca asta e retard toata ziua, ca si aia cu referendumul, strici o droaie de bani pe o intrebare care are doar doua raspunsuri posibile, da sau nu, dar al carei substrat e vag cat imensitatea unui cer invadat de nori, stele, sau ce-o mai fi acolo... Se face propaganda agresiva, romani veniti la vot sa avem familie traditionala, ca vin homosexualii si va infiaza copiii de nu, cerandu-se imperativ desi nu explicit, votul da, desi intrebarea suna ambiguu: Sunteti de acord cu modificarile din constitutie propuse de parlamentari? Pai, de unde sa stim noi ce au propus parlamentarii, referitor la ce, iar constitutia n-o poti modifica asa, cu una, cu doua, publicului trebuie sa-i comunici dintre ce are de ales cand isi exprima votul de care la nivel national depinde viitorul mers al lucrurilor in societatea respectiva, nu asa, facem cum vrem noi, c-asa-i vine unuia... cum i-a vint si copilei astuia cu telefonul, nu am mai auzit prostie mai mare ca asta, auzi frate, poza cu test de sarcina, ii arata (prima data!) ce nu se arata decat in dormitor cu lumina aprinsa si desi nu s-au vazut vreodata in carne si oase, asta-i spune licuriciului de aici ca hopa, taticule, vei avea baiat. Nu stiu, nu ma intereseaza, ideea e ca daca el o fi chiar atat de idiot incat sa puna botul la oferta fetei, e clar ca-s in doua feluri pus la incercare: pe de-o parte, isi rade soarta de mine, ca uite ca ce fel de om aduc eu sa-mi lucreze prin curte, nici treaba nu face, de baut, fumat, facut nazuri nu-l intrece nimeni, dar de prostie nici atat, pe de alta parte, daca el nu-mi spune chiar tot, la modul fie ca ea nu s-a vazut cu el aici sau la ea, eu ce sa-nteleg, ca are inima mare, cum-necum sa aiba si el o familie, ca o varsta are si nu pica din cer nici fetele bune si nici copiii cu ele? Clar, conturul povestii, daca ar gandi (lucru de care ma cam indoiesc!) e idiot, lumina in care se pune el nu e defel una in care eu sa fiu induplecat, lasa, tata va dau eu si ceva bani, va ajut, va cunun, sa prinda ceva de la mine, cu efort minim si cu o poveste despre a carei realitate nu se poate spune decat ca asa cum fu prezentata starneste multe dubii, pentru ca are lipsuri de ordin logic si nu numai. Extorcare. minciuna, una spui, pretinzand ceva si alta faci si mai vrei si scapi basma curata, pai nu se prea poate, ca-ti dau drumul mai bine, nu ma incurc cu asa specialisti si mesteri fara mistrie si minte cat genunchiul umflat al broastei. Nicidecum vorba lui Dinica din filmul Filantropica, Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana...
..............................
- Sebi, ia vin-o putin, lasa, da, lasa lucrul, ca si-asa ai muncit prea mult pentru cata bataie de cap ai tu dupa vestea pe care ai primit-o. Cum dracu' sa mai poti gandi la ce faci acolo unde muncesti, cand mintea ti-o munceste imaginea pe care tu azi doar ce-ai vazut-o prima data si daca ea ti-a spus ca va naste, te-ai si vazut direct tata. Du-te ia-ti lucrurile si poftim poarta e in fata ta, pe acolo ai venit, tot pe acolo te duci si unde vezi cu ochii, plicul cu ce ti se cuvine e aici. 
Du-te sanatos si bucura-te de familia ta.
.....................................................
- Salut, Bobita, auzi, ce mama dracu' ma sfatuiesti sa fac, ca vine frigul si am casa aproape ridicata, dar nu si acoperis, materiale, tigla, sipci, nimic, ba, oamenii vad ca-s mai preocupati de dus la mare, sau de feisbuc si nu stiu, tu esti in materie sa-ti dai cu parerea, ce vinzi tu se pupa cu astea, ce zici, poti face tu niste manevre, dai niste telefoane sa ma rezolvi repejor, ca mi-e ca se strica vremea si nu se usca bine mortarul zidariei si se duce peretele dupa bunica-bunica, adica mama mamei, cum ar veni...
- Tata, nu fi descumpanit, eu acum am agenda mare cu livrari pe care le planific, baietii au si amanari pentru ce vand eu si ei nu mai apuca sa duca la om acasa, asa ca in situatia asta, cu tot necazul, nu am altfel cum sa te ajut, decat sa te pun sa-ti folosesti toate resursele: destept esti, smartphone ai, pune mana si cauta fix materialele de constructii de care ai nevoie si cere transport acasa, asa scutesti timp si nervi si bani in plus. Or, tu timpul ai zis ca-i foarte important pentru tine, la felul cum si in stadiul in care se afla lucrarea ta, nu?
- Da, e ridicata, trebuie s-o acopar, ca sa pot apoi pune sa mai tencuiesc cat s-o putea anul asta, dupa ce cablez peste tot, prize, tot, bec, sa vad sa pot si tencui.
- Asta zic, cauta, ca oferte materiale sunt nu doar din ce vezi la televizor, sau cand iesi afara la cumparaturi, ca sa ajungi in marile shopuri cu profil casa, gradina, bricolaj.
A, iar ca pont, trebuie sa fie ceva cu vindem-ieftin.ro, am un amic care mi-a spus despre ei, cica i-ar fi livrat toata marfa de care avea nevoie si ala a inceput de la zero lucrarea, tot asa de amploare, cu fundatie, beci, casa, acoperis, tencuieli, geamuri, usi, tot. Repejor, nu cum mai dai la cate unii in magazin cand te duci cu masina ta mica si ai de luat si mobila, sau placi mari care nu-ti incap tie in masina si ceri aduse acasa toate si ei iti zic, ok, te costa atat, acum, dar ajungi tu acasa si marfa nu mai vine in ziua aia, suni tu a doua zi dimineata si ciu-ciu, ba s-a stricat masina, soferul e plecat in cursa in alta parte, poate cand vine... romanisme


- Bun, ma, hai ca m-apuc sa caut cum ai zis tu, da? Vindem minus ieftin punct ro, ai zis, da? Asa, asa, dar sa stii ca nu am avut treaba eu, dar pe cine am auzit nu i-au vorbit de rau, din contra cica se tin bine de treaba, pentru ca fiecare client conteaza si indiferent de cantitatea cumparata si importanta materialelor de constructii in definitivarea proiectelor personale in ceea ce priveste constructiile, sa stii ca tin cont de acest aspect si sunt foarte seriosi si onesti, punctuali si fermi in a-si livra comenzile asa cum zic ei, la timp si cel mai ieftin de pe piata.
- Bine, ma, eu nu te contrez in niciun fel, sa dea al de sus, asa sa fie, cum zici tu, dar ce nu inteleg eu e, cum oare tu, un angajat la concurenta, le face astora un fel de lobby, sau oi fi cumva sub acoperire si la ei?
- Nu, Johny, nu, ideea e ca nu inteleg de ce anume pui tu in discutie faza asta, cand stii bine ca bunul simt, seriozitatea si prietenia bazata pe respect reciproc au fost detaliile soliditatii prieteniei noastre de cand eram cat macu'. Ca atare, in afara de faptul ca eu lucrez sa imi mearga vechimea si sa am si eu cotizarile pentru cand n-oi mai fi in stare s-o fac si sa ma bucur atunci de o pensie ca asa vreau sa calatoresc, de numa-numa, nu ca acum nu as face-o, jobul asta presupune penetrarea pietelor emergente si cautarea clientilor e in fapt o goana nebuna, o vanatoare, daca vrei, sau o cautare a aurului intr-o America a noutatii descoperirii ei. Omenia sa stii tu ca oricat mi-ar spune-o altii ca-s infatuat, sau mandru, ca am niste haine si-o tinuta verticala din toate punctele de vedere, tu ma stii deja, iar jobul nu e de sapa si lopata, ca sa iei treningul sau cizmele de cauciuc, prin urmare daca aceia nu vad fondul problemei, nu vreau sa cred acelasi lucru despre tine...
- Buna asta, sa stii. Gata, ma, m-ai convins, hai c-asa facem, ii caut pe astia si tu zici ca ma scot bine, economisesc si timp si bani si-mi vad si casa-casa pana dau primii fulgi. OK, asa sa fie, mersi tare frumos, sanatate si virtute!
- Tot glumet ai ramas!
- Tine de cald, sa stii!
- Ciao, pusi!
Eh, ia uite aici, vindem-ieftin.ro, materiale de constructii intr-o larga paleta de denumiri si functionalitati, aduse la tine acasa. Fa recenzie video cu livrarea comenzii tale, indiferent ca e vorba de ciment, var, tamplarie pvc, ferestre, usi, lemn pentru acoperis, sisteme de acoperire, tigle, orice-orice la preturi care bat orice concurenta. Si daca te intrebi Oare chiar asa sa fie?, cat iti ia sa-ncerci? Un clic si apoi lista ti-o treci in cos, achiti si astepti. Vin baietii, descarca, tu-i filmezi si pe baza recenziei video mai primesti si discount. 

Asa sa tot cumperi, ca de zidit si casa la cheie parc-ai zis ca nu depind doar de tine!

Articolul participa la Superblog 2018.

joi, 11 octombrie 2018

S-om mere impreuna prin lume si viata! Daaaa!

S-au vazut, s-au placut, n-a mai ramas nimic de facut decat sa se mute impreuna. Pana sa fi spus Da si inainte sa Poti saruta mireasa! da. Pragmatici, realisti, pasionali, au gasit rapid raspunsul la intrebarea Unde? si, ca orice inceput, nu merge totul ca pe roti bine unse si cu cauciucuri noi, ci strangi cureaua si te adaptezi. Inainte de a fi totul cum ti-ar placea sa fie, e mai intai de toate asa cum e, stii ca se poate si mai bine si atunci realizezi ca esti omul care da viata casei, un spatiu gol pana la urma, pe care-l umpli cu stare de bine nu doar cu tine, ci mai ales cu starea ta interioara, functie de care si toate cele ce sunt in exterior, anume situatie economica, socio-politica a tarii, profesionala a ta. Asa ca inainte de a-ti permite sa nu fi cel care-ai vrea si pe care-l stii ca poate sa fie asa cum isi doreste, sa arate, sa faca, sa creada si toate astea fix in ordinea inversa a enumeratiei anterioare, gandeste-te doar ca nimeni nu s-a nascut nici direct invatat cu toate cele, nimeni nu  a venit pe lume bogat din prima, ci ca toate lucrurile au un inceput. Iar startul inseamna zero, sau undeva pe acolo. Startul in viata in doi, e de la zero, cum ar veni, ca fiecare aduce cu el o parte din toate cele pe care le are si multe caracteristici care-l descriu si-l fac sa fie fix asa cum si descoperi ca e, ca un celalalt din acel doi ca unul din relatia voastra. Bunicii si parintii vostri au avut de indurat razboaie si alte situatii cu mult mai dificile decat starea de azi, asa ca dati inainte, norocosilor! 

Bucurati-va ca va aveti unul pe celalalt, iubiti-va si De la lingura si furculita se ajunge, mama la mai bine, daca este intelegere, iubire si devotament, adica munca sustinuta si seriozitate, respect, ca de-o fi vreo problema pe parcurs, va ajutam si noi, mama, doar straduiti-va sa nu!- asa primeau si ei doi incurajari din partea parintilor lor inainte de a fi facut pasul inainte spre propriul viitor impreuna. 
El, Hari, ea, Simona se cunoscusera in finala judeteana de handbal interscolar din liceu. Ea, o tipa darza si cu un brat fenomenal de la 9m, era golgetera liceului ei, desi practica selectiei in echipa pentru elevii dintr-a 10-a nu se practica peste tot, ea a fost o exceptie de la regula conform careia doar cei mai apropiati de varsta majoratului sunt si mai buni, el la polul opus, cel mai bun portar din turneu cu e eficacitate peste 50%. Si daca tot s-au simtit atrasi ei, unul spre altul inca de atunci de cand euforia colectivitatii in jurul unei mingi plimbate pe semicerc cu scopul de a marca in poarta pe care o ataci, au devenit prieteni buni. Iubiti, nu doar amici care se saluta si-si fac temele cateodata impreuna. Apoi, el a luat Bac-ul, a inceput sa lucreze ca sa-si poata permite mai apoi si sa studieze si locuind impreuna cu ea dupa ce-si va fi luat si ea peste 2 ani examenul, orasul mai ramanea de ales si domeniile de studiu. El ar fi vrut sport, dar perspectiva educatiei si a platii de dupa facultate, dotarea precara in linii mari a scolilor noastre nu faceau din scenariul acesta o solutie viabila pentru un tanar sot, asa ca s-a orientat din start pe inginerie. A calculatoarelor. Ea era de pe atunci as la informatica, iubea muntele si alerga peste  tot pe unde se anunta vreun cros, semimaraton, sau chiar maraton, asa ca in privinta ei nici nu se punea problema domeniului de studiu pe viitor. Dovada ca si el tot inspre IT s-a orientat, semn ca s-au iubit mult de la inceput si el i-a respectat punctul de vedere cand i-a spus Vii cu mine in IT, te mai ajut eu la proiecte si in rest se invata pe parcurs. Viitorul e mai sigur asa, e de lucru mult si bine, plata e plata pentru munca depusa si se poate trai bine chiar si la inceput de drum. Nu pe datorie!
El nu i-a raspuns pe moment, dar a dovedit mai apoi ca apreciaza sprijinul ei si pe urma nu e vorba de nimic josnic cand asculti vocea launtrica a iubitei cand vizeaza viitorul vostru impreuna. Asa ca acum cu studiile incepute si cu buget minimalist cat sa-si poata procura pentru inceput hrana si ceva mici accesorii de mobilat spatiul pe care l-au inchiriat si pana cand joburile se vor ivi ca sa ajute sentimentului lor propriu de autonomie financiara in fata familiilor lor, care nu sunt nici ele pe cai mari ca sa le poata substitui eforturile directionate si spre studiu si spre job pentru a-si achita responsabilitatea de adulti, au incropit de ici-colo ba o placa, ba un triplu, ba o masa, ba un scaun, raft, etajera, saltea de prin vecini ca rama o fac ei acasa pe urma daca au niste lemn luat din raioanele de home sau self bricolaj.
In vara s-au logodit, ea i-a raspuns Da si completand Credeam ca n-ai sa mai vrei prea curand, sau niciodata sa vii cu ideea asta! Dar acum c-ai facut-o, ioi ce tare bine  mai e! Au pus-o si de-o petrecere in sanul prietenilor si al familiei, au inchiriat pret de o zi si s-au facut mai bine de doua, ca si gazdele din localul ales ar fi zis-o prin vocea patronului Ba baieti, mai platiti o zi si la extra cost ca nu ati arvunit inainte spatiu si tot, dar au lasat-o in voia sortii cand au vazut atata joc si voie buna animand inceputul de drum al tinerei perechi. Ocazie cu care, practic ca la o nunta, nu s-a mai venit cu dar in plic, dar conturile amandurora fusesera bine  indexate de felul in care oaspetii sarbatorii iubirii lor si-au aratat suportul la startul competitiei de anvergura pe care o descrie convietuirea lor pe acelasi drum de aici inainte. Viitorii nasi, alesi prin consensul ambelor parti ce-ar urma sa se uneasca si religios si administrativ, formand dupa definitia constitutionala o familie din vara urmatoare, au fost aceia care s-au preocupat de bucataria tinereilor, utiland-o mai cu staif si seturi de vesela, cutite, oale, tigai, ca de restul s-au gandit ei si-or face dupa cum le-o place. Pe principiul ochiul vede, buzunarul se intreaba inaintea oricarei decizii, cine alege trebuie mai inainte de toate sa doarma bine, asa ca la asta nu s-au intins toti aceia care au venit in intampinarea sarbatoririi iubirii tinerilor, caci, au zis ei, dormitorul e al lor, eu stiu cum vor sa doarma, mai bine, mai mult, sa nu scartaie tare salteaua sau arcurile, sau din contra, sa scartaie mai tare, sa se oftice vecina de perete cand dupa ce ca e ca o scorpie, se mai si preface noaptea ca nu poate adormi ca sa aiba apoi ce povesti prin lume, incepand cu tatele de pe scara. Asa, iar cu astea fiind zise, iubire multa, tata, mama, stiti cum se zice, sa vina bebelusii, sau bebeloii, nepoteii, nepoticile, ca de, destula ura ni s-a tot perindat in ultima luna si mai bine de atat cu toata afacerea dubioasei alegeri venita inoportun. Adica, la ce bun sa irosesti 45 milioane de euro ca sa ce, sa pui lumea sa se-njure pe facebook, ala ca sta acasa, ala ca stie mai bine cine, cum si de cate ori sa iubeasca pe x, sau y, ca sa fracturezi o unitate nu foarte solida la nivel social, ca sa eviti un alt episod al serialului #nuepsd, reprimat inuman de copii ajunsi sa apere hotii, nu moralitatea si dreptatea civica prin purtarea uniformei de serviciu?
Hai s-om mere de-aci inainte la ceva tot mai bun, povestea noastra ca tara, povestea celor doi tineri se contureaza tot mai frumos, hai nu fiti orgoliosi si nici pica nu le purtati, ca in viata e loc pentru oricine, atata timp cat faci ceva si-ti umpli eficient timpul, fara a face umbra degeaba pamantului, sau invrajbind in jur pe oricine.
Papa bun se mananca in casa, dupa ce, fie el, Hari, fie ea, Simona, prea rar se intalnesc in bucatarie, pentru ca orarele nu le prea concid si atunci va dati seama ca ea-l asteapta pe el si el viceversa, ba de la cate-un curs ratacit, dar important la facultate, ba dupa vreo solicitare venita expres si-n ultima secunda a sefilor de la job sa mai ramana macar 1-2h in plus sa mai avanseze echipa la proiectul care a intampinat ceva hopuri pe parcurs. Orice se iarta, chiar daca s-a intrecut masura timpului si, in scenariul in care ea-l asteapta pe el, dupa ce printre stropi a avut timp sa vina de la cursuri, sa dea pe acasa, sa mearga la cumparaturi pentru a pregati o cina speciala la inceput de final de saptamana, dupa care sa plece la part time jobul de unde vine alergand, doar-doar are timp de toate aranjate ca la carte, asa incat la venirea lui, sinfonia sa cante ultimele acorduri cand el suna la usa, ca ce sa vezi, cheile or fi ele pe undeva prin buzunarul de la piept al gecii de blugi care  se inchide cu o capsa care pusa, greu se mai deschide, or el are si-o nevoie care zbiara dinspre rinichi pe esofag si pana pe limba ar vrea sa zica, Hai fata mea deschide, ca sunt eu Romeo si tu mi-esti Julieta, dar dup-o scurta pauza de trecut pe la baie, ca ma strange si ma chinuie de ma omoara!
La care ea, vine intr-un suflet si jumatate, face si-o pirueta, venind spre usa de la intrare din lateral-stanga, iar nu din fata, opreste CD playerul cu sinfonia si deschide si-ntelege dintr-o privire scurta pe care si-o arunca unul celuilalt, ca nu e timp de analize, nici orto-epice, gramaticale, nici medicale, e doar de scapat de-o grija, o treaba mica, numarul 1 cum se mai zice prin joburile in care sanatatea omului e capul de afis. 

Expresia chipului sau, dupa ce, iesind din baie c-o mina ce pare a nu fi masurat bine timpul de la ultima imbratisare de azi-dimineata si cum sorbind-o din priviri, cu zambetul pe fata vine-nspre ea si-o ia la un dans care e mai mult teatral, scenic, schimbare de scene si de acte pe-o scena in care nu e prea mult public, dar pentru ei conteaza nu ce sau cine-i vede, ci ce simte celalalt atunci cand unul actioneaza, iar asta face si ca pieptul de pui cu orez cu legume asortat cu un vin ales pe gustul amandurora, un alb demisec sa fie un preambul pentru intrarea in dormitor.

Unde, cum se putea mai bine, ea da play si Jon Bonjovi se aude cu trei piese de referinta pe care le traiesc simultan cu bratele inlantuind gatul celuilalt. In ordinea numerelor de pe tricouri, balada iubirii lor de asta seara incepe cu Always, continua cu Blaze of glory si la trecerea pragului dormitorului Bed of roses sustine pasii sosetelor lui pe rosul aprins al petalelor de trandafir imprastiate cu gratie de romantica pereche feminina. 

Nu degeaba cand el i-a cerut Fii a mea si-am sa cutreier lumea sa-ntrevad fericirea-n chipu-ti frumos, ea a-nteles cine-i poarta-n suflet iubirea pentru o viata.

Articolul participa la Superblog 2018.

marți, 9 octombrie 2018

Striga-ti fericirea pe nume in city break Christian tour

Hai sa va povestesc despre cum e sa fii fericit. Vreti? No, pai treaba voastra, vreti, sau nu, eu tot va spun. Ca nu e nici fala si nici motiv de sfada sa imparti fericirea, eu asa zic. Voi, nimic, nimic, faceti ca la referendum, ala boicot, ala coibot, ala eu stau acasa, ala nu votez, altu' familia trebuie asa si pe dincolo ca altfel ne fura copiii si cine stie ce le mai fac... OI, IOI, ioi, oioi-oioi, oioioioioi, cam asa canta un alt om fericit care a plecat spre ceruri mai curand decat varsta parului alb si a putintelor putine spre deloc. Si da, inaintea lui Michael. Daca nu stiti cine este, eu nici atat nu va spun, doar va sugerez sa va amintiti poate, de unele melodii de referinta prin care standardul sau artistic prin stilul sau muzical abordat a facut din mesajul transmis de vocea sa o izbavire. El a ales raggae.
Fericirea e o stare. Nu un sentiment sau o traire de moment si spre deosebire de acestea doua care pe linie logica s-ar putea asemui pana la identificare sinonimica perfecta, fericirea bate timpul. Da, ati auzit bine. Cand esti fericit faci ca Arhimede si exclami sonor tare Evrika! ori ca americanul modern de ieri si mai azi care cand gandindu-se la ceva anume si aparent, desi-si aminteste despre ce e vorba nu si poate numi, iar cand vorba lui Ionica din Liceenii, Imi vine, ba, asta eeeeeeeeee!!!!!- el spune That's it! Tudor Arghezi la fel spune ...si sa urlu Este! Toate vorbesc despre calitatea eliberarii de o presiune, de un impas, de o neputinta despre care se credea ca ar fi barajul in fata unei reusite de orice fel sau catre orice, varii directionari am aspecta-o in discutia de fata. Nu, nu-s nici Steve Jobs, nici altcineva, sunt doar vocea eului comun uman, facut sa rationeze si nu doar sa viseze ori sa decoreze mansarda atunci cand ploua, ca sa nu bei apa fortat de nu ai umbrela cu tine. 
Revenind la spectrul temei, paradigmei in cazul de fata, ea nu vine, sau survine atunci cand un el, sau ea, nu vreau sa spun musai unul care a ales sa devina una sau reciproc, dar nu se exclude din larga paleta de posibilitati umane acceptate macar de imaginatie si de medicina, daca nu si de mentalitate mai actual-pro-occidentala, intalneste perechea potrivita, desi intr-o si mai larga orientare a discutiei (pe care chiar doresc s-o evit) cam si despre asta e vorba cand poti descrie atunci cand ai atins acea stare, ei bine- cum e acum ca esti fericit vs atunci cand cautai sa atingi, sperand la intalnirea acelei stari, fericirea. 
Abordand astfel tema, n-o sa va zic despre cum Ionica din satul x a devenit brusc fericit cand a ajutat-o pe Lenuta sa-si culeaga para dolofana din varful pomului unde tinea mortis s-ajunga inaintea altei pretendente la fericirea despre care, pentru moment, cel putin, credea ca i se cuvine doar ei. Iar ca tabloul sa va fie mai limpede, sa prindeti tiparul fericirii lui Ionica pe care il trec in discutia mea intre paranteze, caci nu despre tipul acesta de fericire e vorba pe mai departe, Lenuta ar fi  imbracata doar intr-o fusta, ca inca e vara...Ionica e adult, nu are 10-12 ani ca in Fructele maniei de Steinbeck.
Stefy e prietena mea buna pe care am sfatuit-o cu ceva vreme in urma sa-si urmeze feelingul. Iubea Peru, civilizatiile precolumbiene antice, piramidele, Matchu Pichu, limba spaniola si literatura universala si avea in plan sa aplice, odata intrata la Litere prin CLuj-Napoca pentru o bursa de studiu acolo in Lima. Doar ca pe parcursul zilelor ce-i apropiau finalul clasei a zecea de liceu de o vacanta  de vara in care parintii planificasera deja un concediu plin prin Europa, intins mai mult ca un city break oriunde in faimoasa Europa vestica unde obiectivele turistice, artistice si culturale la pas cu noile edificii arhitecturale menite a face din fast si opulenta un renume pentru viitori turisti si investitori, pe durata unei luni si jumatate. Acolo l-a intalnit ea pe actualul ei sot, atunci doar un chipes ghid turistic, frumusel de mama focului, asa dupa cum dupa prima zi la Viena, fata-i vorbea mamei folosind doar adjective pozitive, la care mama prinzandu-se despre cum efectele Sburatorului lui Heliade-Radulescu o prinsesera chiar acum pe fiica ei, spuse doar: Stiu ce-am educat. Il vrei, ia-l! Si l-a luat, Stefy pe Marius, un polonez inalt si blond, ochi verzi tulburatori, bine cladit, uns cu toate alifiile, ar fi spus-o ea, mama. Fiica doar Ioi, ce fain e! si-a zis si nici acum cand au deja gemeni de 2 ani parerea nu i s-a schimbat,  din contra chiar a descoperit ca prin el fericirea si-a gasit loc sa intre dincolo de pragul usii in casa sufletului ei. Iar pentru ca a planificat ulterior logodnei ca proiectul Peru sa devina unul de anvergura maxima, undeva mai tarziu, mi-am zis si mai bine. City break in Peru-Lima, e amintirea irigarii acelui vis si dor de spaniola aparte vorbita de oamenii nu inalti la stat, dar puternici din multe puncte de vedere din zona andina. Descoperise Mi planta de naranja lima, romanul unei deveniri de Jose Mauro de Vasconcelos, despre care-i spuneam la un moment dat, tata, desi autoru-i brazilian si actiunea romanului e fidela aceluiasi spatiu rural al tarii cariocas, titlul romanului se poate citi si asa: Talpa mea batatorita (portocalie) cu referire la greutatile despre care personajul principal al cartii, le traieste si unde saracia si munca vazuta ca zbatere tin loc fruntas. Unde planta lima devine nu tulpina plantei, ci talpa omului andin, sud-american.
A primit bursa de studiu acolo unde si-a dorit din liceu, dar pentru fericire amani si placere si iti devotezi fortele pentru mai tarziu, ca doar nu e vorba despre Hai Catrina si mi-arata cum jucai cand erai fata, mai, mai, ci de o flacara ce-a atins-o si-a ars-o si i-a deviat cursul preconizat al vietii. Dar, cum totul e un cerc, puii-s iesiti din griji, poate avea grija si bunica langa tata de ei, cata vreme ca o femeie puternica ce stie ce-si doreste, Stefy pleaca sa studieze. Nu a nimerit deloc rau, a aflat iubirea, e fericita si cu starea asta interioara pleaca la drum si la studiu. O mica gura de aer, o revitalizare inainte de a-si dedica ceva timp efortul creator in pasiunea cu care se apleca in anii adolescentei elucidarii unor taine ascunse secole de-a randul celor mai intelepti dintre semenii nostri.

Momentan o destindere, o va asista si Marius, dar mai apoi pentru ca el nu studiaza antropologia si nu acolo, se va intoarce la pui. City break Christian tour am comandat pentru dragii mei fini, ce-si fac in avion si in timpul petrecut acolo in Peru curaj pentru timpul pe care-l vor petrece separati de loc, caci in timp sunt mereu conectati. Exista net, exista gand si inima si datorie si iubire. Ma rog, ordinea lor fix tot asta, dar in sens invers luata insiruirea. Iar asta ma face si mai happy. Nasii stiu de ce. Si cum, pentru ca oferte city break apar mereu la Christian tour, un operator turistic dovedit ca stie ce-ti place sa vezi acolo unde calatoresti, indiferent pentru cat timp, cu cine, sau de ce. Astea te preocupa pe tine, daca tu comanzi bilete de avion Christian tour, sau daca tu esti macar beneficiarul, titularul lor. Ai de unde alege!

Articolul participa la proba secunda a Superblog 2018.

Misterul manuscrisului

  Misterul manuscrisului , romanul autorilor nord-americani Ian Caldwell si Dustin Thomason , aparut in traducerea din limba engleza sub se...