vineri, 6 decembrie 2013

flori

impletirea-nmiresmata a petalelor
de roze-nflorate de pe bluza ta
mi-aduce-aminte doar de gustul
buzelor ei, cea de atunci care zice
din cand in cand mai vreau
si o singura dilema existentiala-i marca
parcursul si-anume ce, ca nu
putea numi. nici patul, nici punctul pe i
nu era locul punctului ei forte de asezat
acolo unde-i e locul, ea era-n alfabet
ceva mai jos, restante pare-se c-avea
la ce nu lamurea si tot
repeta pana-n zori si pana la
urma-i iesea porumbelul afara pe
geamul de la bucataria-n care
cafeaua pregatita tare si-ndulcita cu
mierea albinelor care-o bazaiau
la cap in copilarie si sendvisul
in graba mestecat i-aducea
sarutari-mpartite savoarea raritatii
finetii si gratiei feminine ca
o zeita a frumusetii si-ntelepciunii
care nu se dezminte si nu iarta
ce nu-i convine chiar daca nu spune
si tace. colivia e goala de spirit.

cand ingerii mor

calitatea trufelor aduse din cizma italica
in piata unde bucatareasa merge
dimineata ca sa faca aprovizionarea
e una ireprosabila-n esenta
si gustul pe care-l isca.
atunci cand bogatanii vin buluc
si-si arata costumatia cea noua
mereu colorata si la moda
cand pasarea-si ia zborul si se
tot duce-nspre zarile calde-i
semn ca raceala n-o suporta
dar nu-i exclus acum pe bune
ca unde are s-ajunga sa dea
chiar de ea pentru ca nici clima
nu mai e ce-a fost candva si
nici timpul in loc nu-l poti opri
cand cugetu-i curat si inima la fel
de dimineata si pana seara
tarziu cand cerul moare si
de tot se pune la culcare
pentru ca-i e somn si lui
uneori
cand ingerii mor.

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...