vineri, 6 decembrie 2013

flori

impletirea-nmiresmata a petalelor
de roze-nflorate de pe bluza ta
mi-aduce-aminte doar de gustul
buzelor ei, cea de atunci care zice
din cand in cand mai vreau
si o singura dilema existentiala-i marca
parcursul si-anume ce, ca nu
putea numi. nici patul, nici punctul pe i
nu era locul punctului ei forte de asezat
acolo unde-i e locul, ea era-n alfabet
ceva mai jos, restante pare-se c-avea
la ce nu lamurea si tot
repeta pana-n zori si pana la
urma-i iesea porumbelul afara pe
geamul de la bucataria-n care
cafeaua pregatita tare si-ndulcita cu
mierea albinelor care-o bazaiau
la cap in copilarie si sendvisul
in graba mestecat i-aducea
sarutari-mpartite savoarea raritatii
finetii si gratiei feminine ca
o zeita a frumusetii si-ntelepciunii
care nu se dezminte si nu iarta
ce nu-i convine chiar daca nu spune
si tace. colivia e goala de spirit.

2 comentarii:

  1. Nu stiu cum ai vrut sa para aceasta poezie... Mie mi se pare usor amuzanta, simpatica, asa ca un copil vesel si zglobiu... Unde era in alfabet, ca nu ne-ai spus? :)
    Sa imi aduci aminte maine sa ma ocup de asezarea ta intr-un blogroll, pe undeva...

    RăspundețiȘtergere
  2. mai jos era-n alfabet! zice textul! ok, am sa te bzzzz ca sa blogroll! :)

    RăspundețiȘtergere

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...