vineri, 31 ianuarie 2014

prospetime

fidea cu lapte si la fel si orez
cu acelasi alb lichid grasun
muls din tata vacii cu dulceata
de visine si capsune cu mirodenia
indienilor de scortisoara care
face aroma si gustul sa fie
indivizibile si inicitate confera
delicioasului desert dupa cina.
cum doi e format din suma lui
unu pus langa alt unu
e si numar prim si norocos
pe deasupra, cele doua-s norocoase
ca s-au descoperit fericit
la tine-n farfurie si-ti umplu
seara si stomacul de fericire
caci bolul dulce-n care copilul
isi face siesta de sambata dimineata
dup-o intreaga saptmamana de scoala
si cor si karate si efort destul
pentr-o varsta si asa frageda
sta langa apa natural minerala
din izvoarele muntelui
celui mai frumos si greu de
urcat inspre ceru-nmiresmat
iarna-n parfum de racoare si 
vara de aer datator si de 
hidratare, vitalizeaza si energie
da necesara pentru razbire. bine
pe masa. suna alarma. jos!

box!

coarda se sare pe loc in sala
in care si fete si baieti cu totii
se pregatesc sa devina campionii
de maine din boxul mondial
cu sau fara maiou si casca
doar cu sort si manusi, musai
caci fara de astea doua-i
cafteala pe strada si sportivitate 
deloc. pugilismul inseamna arta
echilibru, disponibilitate la efort
mult si in ritm sustinut depus
si pus sa lucreze-n favoarea
loviturilor perfectionate sa fie
bine, grele si la timp date
dar mai ales iuti pentru ca sa
poata strapunge garda adversarului.
atunci cand acela e un altul 
ti-e mai usor si lesne, iar cand
esti doar tu si esti
la antrenament pare doar un simplu
simulacru, dar iti spun ca nu-i deloc
asa si doar atat, caci boxul cu umbra
e mai greu decat restul. e miscare continua
si gandire si aplicare, consum intens
si cunostinta, stapanire si atac
plus brate ce-atarna teluric mai grele
ca un avion adevarat plin cu pasageri.

revenire

castelul e pierdut in noapte
si din el zbierate si soapte
impieteaza linistea semeata
a crestei montane deasa
si plina de pomi-ntunecati
pe-ai dealurilor monstri-ncuiati
ii tin sub teluricele emisfere
care se departeaza-n mistere
de-a luminii clara zare
umpluta ca farfuria cu pireu si sare
din belsug langa pulpa puiului
ce si-a vaduvit viata-ntr-a vinului
din tava gospodinei indraznete
care-l presoara din abundenta
cu mirodenii care mai de care
si cand e gata preparatul esenta
de suflet pus in toata facerea
ce multumeste s-asteptari si burti
deopotriva precum podul acele punti
peste care se ridica triumfal
eroul, fiul omului risipitor
si care se-ntoarce acasa la miel.

cruce

ortodox e stilul, liturghia-i
piesa si biserica-i locul
unde credinciosu-mparte
charisma de a fi alaturi
in fratia rugaciunii-mpartasite
cu fratii si surorile-ntru Hristos
in semnul crucii celei mai sfinte
dintre simbolurile geometrice
in dopul euharistiei sacerdotale
cu palaria si cu volanul masinii
de teren celei scumpe de abia
ce-ncape pe sensul de mers oriunde
pe pamantul in care pacatosii-s
pastoriti cu vinul si cu painea
uscata si taiata marunt
in semne de trup al fiului
Dumnezeului care-nvie de fiecare data
de pasti si lumanarile se-aprind
si-aduc lumina-n vietile
muritoare ce-astfel se salveaza
si se-nnoiesc cu miel si cozonac. 

riposta

opinca si blid pe vatrai de n-ai
atunci bine-ar fi sa faci rost de
ele, macar pe rand si-apoi sa
dai inconjur lumii-ntr-o parte
aleasa de tine, caci doar asa
afli alte radacini pentru o vecie.
si de la pres si de la cazma
ajungi nu sa sapi chiar tu si-n hazna
dar o faci daca trebuie
caci cine nu munceste nu-i
bine sa fie lasat sa manance
in familia sa. cu atat mai
odios pare ca e totul, cand asta
se petrece colectiv si unii trag
si ceilalti profita si o evidenta
nu-i obiectiva si acoperitoare
iar injustetea aceasta oripilanta
n-o pune deloc in carca ta, desi
o vezi si n-ai cum altfel sa
te diferentiezi total pentru ca
vrei-nu vrei mediul te-afunda
incet si sigur, dar nu iremediabil
daca tu nu te trezesti.

smerenie

de cand te limitezi tu Zaharie
la un iaurt si-o coaja de pita
odata la te miri cate zile
cand mai gasesti agonizand
pe strada cate-un cetatean sa-l
ajuti si el dispus sa se-ndure
si sa te creada ca soarta ti-e cruda
si deci sa inteleaga ca ti-e greu si
sa te-ajute cu un covrig de mai ieri
esti nu doar mai slab si mai bolnav
trupeste, dar si mult mai
impacat cu ideea ca ti se
pregateste deja o existenta mai buna.
nu te pot intelege, chiar n-am cum, 
nu cunosc ratiunea ce te-anima
in toata aceasta incrancenare
cu care tu te-ncapatanezi sa crezi
si sa duci mai departe crezul
cel care te face rege-ntr-o lume
decrepidata de rotofei si de opulenta
in care tu abstinent ramai si-asa cum esti
pentru ca nici n-ai cum altfel
deasupra tuturora te-nalti pentru ca
nu ca esti luat de vant sau de vreun val
si nici pentru c-ai fi mai usor
ci pentru c-asta-i smerenie.

brutarie

painea juramintelor celor mai sacre
se coace-n timp si-n ropote
de buze-mpreunate-n dor si
foc stins pe masura ce din
ele dulcea patima de miere
a dorintei ce-atunci piere
ca sa renasca cea mai sfanta
iubire intregita cand e-mpartasita
se desfata pe plaja nisipurilor
incalzite cu dezmatul atingerilor
fine decojind cu fiecare noua
spirala de fericire haina
recurentelor rupestre de atunci
de cand pe creste urmaream
dihania cea mare s-o palim
in cap c-un bolovan si sa-i
mancam apoi cu totii lesul
parasit de viata. furtunul
prelungirilor sangvine se tine-n
mana ca sa mai irige cu ploaia
care nu mai vine si astfel n-are
cum sa poata face ca sa fie
recolta mare si bogata. hai sa fie.

desigur ca nu

tu esti mereu in mintea mea si
de-aici nu mai poti scapa, pentru ca
eu stiu ce-i in sufletul meu
si tu-l ocupi asa de bine ca
o palma c-o manusa ce de cald
ii tine cat e iarna de lunga si 
de grea tu esti langa mine
iubirea mea si o viata ne-avem
unul pe celalalt la bine si la greu
sa-ndeplinim porunca celui de sus
ce ne-a facut pamantul sa-l
 umplem cu noi si cu munci
si cu rezultate de pe urma lor
in voia stradaniei si a pasarii
cu care ne-am raportat la tot
fiecare secunda de viata legata
cu o ata pe care-n sus merg
doar cei mai buni la suflet
si smeritii in harul cu care
fac lucrarea mainii bune
sa triumfe dincolo de trufe
si de trufii si orgolii, ce n-au nimic
de-a face cu buna oranduire. desigur ca nu.

golire

si seaca fu cautatura neincununata
de izbanda in tot ce-a presupus
verificarea orificiilor acelora prin care
se scurgeau cu toatele promisiunile
deodata si se vaduvea pana si
de amintiri frumoase sau rele
ce fusese deunazi o poveste, iata,
de iubire. si cu brazi la portile
casniciei pusi sa tina platose
celor mai indepartati dintre
invitatii nepoftiti la balul
cel aniversar pe cand se picta
umanitatea frate, e aceea care
face diferenta cand e vorba despre
fratie si onestitate-n materie
de vietuit fara afectarea-n
jur a celui de langa tine
c-asa-i hora si pe la noi
cum e cantul ploii ce curgea
repetat suvoi pe malul marii.

nu mai


sacrilegiul firii ce din crengile
pomilor din fata blocului face
ca florile inauntrul casei tale sa miroase
parfumul lor sa intre pe fereastra
ca acei copii-barbati in prag
de an ce vestesc pe ulite sorcova
cu care bunastare aduc ei toti
caselor prin care multe femei
sunt neasociate unei familii
cu soti si copii care sa le umple
si lor viata de bucurie si
de sens in toata vremelnicia
unor suferinti prea lasate atata
vreme ca sa colcaie si sa
adune laolalta dezamagiri si
reprosuri interioare canalizate
toate catre propria fiinta, vinovata
poate doar pentru ca mai rezista inca
acestor masacre si vicisitudini
ale vietii ca o platosa de
morminte fara pod rulant
dintre doua insule mici separate
de-o mare intindere de ape.

exoderma

jegul de care te-ai prins
acum pe mainile-ti indemanatice
la greul creator intr-ale muncii
unice si celei mai sfinte de preschimbare
a efortului in comoara de
inima pentru o viata-n cumpatare
si masura bunei cuviinte de
urmat o cale-ntreaga prin viata
cu ale ei carari ce nu-si
gasesc copaci prin padurile
intunecatelor vremelnicii ale
meandrelor panzelor de paianjen
ce-si inalt-ale lor legaturi
cu suturile aplicate escoriatiilor
pielii pe timp de vara cand
sudoarea-i sursa hranei
de pe timp de iarna grea
si rece-n hibernarea cea fortata
de-mprejurarile unor suferinte
calmate langa soba bunicii
ce duduie cand e-ncarcata
cu sudoarea frunzelor din lan.

orbie

subterfugiul turismului in bodega
sufletului gaurit de noxele
tigarilor trase-n piept zi de 
zi cu fiecare noua tremurare de
doar doua degete dupa fumul ce invadeaza
plamanii si narile-ntr-o
senzatie atat de puternica
incat e apropiata mortii care nu
vine cu vaiete si nici cu suspine
la cine vine-n vizita ori
de cate ori bate ea la usa
neinvitata de absolut nimeni
pe cararea batatorita ce
duce la fiecare acasa. e semn
atunci ca deraderile amanate
de la ce-ar fi trebuit sa fie
indreptat unde-i stramb
n-a fost nici pe deplin
si nici macar in parte
apropriat ca adevar si deci
nici mai departe nu s-ar fi
justificat. raspuns orbit de ambitie.

mina


clinchetul talangii din copilarie
iti trezeste acum din amintire
fruntea-ncruntata de problemele 
cele multe si care te domina
cata vreme tu le lasi sa-ti parvina
cu directie si destinatie precisa
doar la tine ele-ajung. si mai
departe de atat nu faci nimic
tu chiar sa le eviti, pe ele sa le dai
de langa tine, cel ce-ndura
fara noima si nici numar
intr-o matematica aproximativa
a ideilor ce-ti inunda mintea
cu bomboanele de-acuma, cele
care-ti strica intreg organismul
nu doar dintii si gura. stomacul
e primul care pica-n acea
perpetua suferinta ce-nseamna
zaharina pe viata si sangele
care-mbujoareaza obrajii cand
sta-nauntru si oripileaza
de moarte cand scapa din lesa.

mori

 mori in fiecare secunda ce-si lasa garda jos
din varful copacilor din parc
inspre frunzele moarte de pe
langa bancile pe care alta data
ei multi, doi cate doi se tineau
de mana-mbratisati si
se iubeau cam inocent si pueril
sau cel putin asa se credea.
bruma serilor de noiembrie
neverde si mai mult maroniu
cu ceata care se casca-ntre 
ratele salbatice de pe
lacul unde poposisera deja
cam prea mult, timpul le-o
cam permitea in schimb, dar pana
la urma calatoria lor initiatica
inceput-a si golul greutatii implacabilei
inertii spirituale-l stinse pentru
ca nu se stia nici cum
si nici daca se va sforta
asa cum isi propuse
pentru ca nu cunostea
daca mai merita.

joi, 30 ianuarie 2014

ape

cu fiecare strop de apa ce se topeste
din slova care te reprezinta sub a
soarelui si-a lunii raze lacul se aduna
si-n ale sale scanteieri de suprafata ape
se oglindeste chipul ei sublim ce-ti
place ca atunci cand ca un pui adoarme
si nu sforaie ca tine cand fara vrut
scoti in nocturna zgomote ce urat face
in tarziul noptii si trezesc in
ciuda zidurilor groase, multe pe
vecinii care nu au somn si au
destule sa-si reproseze ca nimic
nu merge tocmai bine-n viata
lor si-atunci subtil te dai la fund
in apele cele mai clare cu-a
ei inchipuire de bland ten si
un zambet nelipsit la-nfatisare
respiri cu fiecare noua adancime
la care coborand ti-e tot mai greu
s-adulmeci aer care-i rar si-atat
de jos unde ai ajuns, dar Ea-ti
da pururea putere s-ascunzi din nou
faptul ca ai avut probleme
si din tine sa razbata putinta.

carambi

cunoastere-ngemanand ascenderea
spre strafundurile unei comori
bine ascunse timp de veacuri
in marea cea tulbure si-n toane
inspumata de nervul ce-o aprinse
nu demult ca azi si altadata
pe-al vulturilor ochi de precizie
tehnica avansata asa cum era
si-n vremea lor, a elinilor cu
agitatele valuri ce-afundau si vieti
ce se stingeau in agonia tumultului
incercarilor de ramanere-n viata
cu neputinta insa-ncununate toate cele
ce descriu fura din pacate sortii
necuminicate si neinduplecate
ca sa dea drumul pe poarta de acces
dintre lumi unde zei si lessi stau
deopotriva spaland ape si adunand
monede gondole sa acceada pe punti
fara oprelisti si becuri ce se sting
pe sandale ce duc si reduc de tot
vieti pe banda rulanta cu
scari cu trepte ce coboara si
ramane asa.

miercuri, 29 ianuarie 2014

metodic

lucrurile, da, ele prin ele insele
isi sunt lor indeajuns ca sa poata
 fi si dincolo de ele gata de-un
 mormant ca sa deschida de
 e cazul la nevoie, datoria
 sau altceva similar. ca untul
 sau margarina pe painea
 felie e si morcovu-n nisip
 colo dimineata prin desertul
 arid, unde Bonnie si Clide se
 aventurau bunaoara ca sa erijeze
 legea americanului stat care-i
 urmarea de nici macar si ei
 nu se puteau consuma in afara
 trupurilor lor care-i purtau
 pe ambii prin aventuri si
 peripetii cu iz melodramatic
 ca-ntr-o zi de weekend in
 urbea cea mare-n care-ti vine
 doar sa te-mbraci frumos
 si lang-o bere s-astepti ca sa
 vina izbavirea langa radio.

hai, traieste!

control si lipsa de masura pe bune
intr-o lume ce-si organizeaza
orice-nsufletire inalta s-arunca
precum in vechime prima cu piatra
preschimbata acum in noroi din
acela din vintrele meschine
hranite cu euri si bolborosite-n
taina mangaierilor nocturne
in anticipatia iubirii celui mai bland
dintre oameni ce-are sa vina sa usureze
soarta multora dintre noi, omenirea
ce-o compunem cu fiecare individualitate
noi cei care traim si parcurgem
timpuri si altii dintre alti noi
le definesc pentru a le umple
intr-o istorie a evidentelor
inmagazinate-n date, informatii, acte si
documente de orice neam. paginile
inrosite cu jertfe ale antecesorilor
vostri, copiii-s problema ce viitoru-l
v-o da, in caz de nepricajita
evolutie in viata care are
acum si un sens.

poza

foxtrotul nu ti-e tocmai prieten
chiar de barca zici ca ti-e amica
buna sa te hatani in ea, tu mergi
cam ca pe ace cand se-aude
muzica. n-o fi fost bine facuta
selectia si nu ti-a respectat placerea
ei bine niciodata poti sa zici pe bune
nu poti sti maine ce va fi
cu atat mai putin de pe o zi pe alta
la un bar, la un disco, ori vreun club
cand nimeni nu intra daca n-are
bilet si-o arzatoare dorinta
de-a arata tuturora, dar in special
unor anumiti ochi ce stie ca vor fi acolo.
iar asta s-o poti prezice
ti-ar lua prea mult timp
in oglinda ca sa repeti atent
zicerea pret de cateva zile pana sa
apuci sa gandesti si apoi s-aplici
planuri facute cu familia pentru
natura si frumosul din viata
capturat instantaneu pentr-o eternitate.

mediocritate

ne-ntregita-i era comoara
fina care ostoise-ndelung si
marsavele rugaminti ingenunchiate
ale ursitoarelor cu coarne de tap
in falsele juraminte rostite tare
in inaltul cerului ducandu-se
cu drag si spor ca un avion
ce pleaca si cine stie unde-ajunge.
consistenta macabrelor siaje
ale urmelor de calcaturi
apasand cu toata greutatea un
pamant ce ne-a fost odata
mama cu aspect de fada
jale-n jarul sobelor ce-ardeau
ca sa faca supa grasa din
puiul care fu luat din ograda
si cutitu-n gat ii fu soarta
care viata i-o dadu pe japca
cerului albastru care scartaie
ziua cu nori albi si pufosi]
care se duceau unii dupa altii
si se pierdeau in zari.

inainte

salmonela vine si parc-ar vrea
sa te manance cu tot ce ai
mai mult, mai mare si mai viu
in tine si pe podul biruintelor nocturne
inecate-n prag de porti de fier
zavorate pe dinauntru
si c-o patimasa rea-vointa
duce-te-or in vid ar vrea
numai sa nu mai misti sau
sa respiri cand ea nu vrea
asta chiar deloc. si nici
cu vacuola plina de bule
de aere misterioase si cam prea
fara motiv n-ai putea sa te
feresti din calea popririlor
ce vor sa vina mai pe urma
in pasii cei mai de nedorit
cu putinta mai redusa de
la anii ce-au trecut intr-un
timp si care n-au cum
da-napoi caci nu asa e
rostul si sensul curgerii
lor. inainte.

optici


coama leului ce fioros el rage
atunci cand 'i-e foame de rupe
si pielea de pe om daca vanat
nu afla-n periplul sau nocturn
si-asta pentru ca toti ceilalti ar
fi plecat intr-un concediu prelungit
si-n care nimeni sa nu fi informat
pe nimeni despre existentiala criza
pe care pare-se c-ar fi avand-o
chiar el, regele printre ale graitoarelor
surate intrupate si nu cuvintelor fiinte
masura a lucrurilor bine facute
asa ca lider detasat printre ele
vantul blana i-o dadea cand pe-o parte
cand pe cealalta si mai presus de asta
maretia intregii sale fiinte coexista-n
ferma unde salbaticiunile pamantului
stirpea biologiei acoperind evolutia
se rarea de parul tot mai sur.
gardurile nu opreau liberul acces
la nemurirea sufletului prin ascendere
spre-naltele culmi care cerul
frizau cu mintea si cu extazul
de a fi descoperit detasarea ca plan.

marunt

degringolada printre lucrurile marunte
instalatu-s-a de cand se stie
ca prostul nu-i asa cum evident
ca e pana nu e si prea fudul si
mortis el tine sa semnalizeze cu
varf si indesat, caracteristica lui
morcovul bine-i face iepurasului
cu urechile mari si ciulite
prevazator al actelor consecutive
cu repercusiuni dintre cele mai
deloc banuite, asta ca sa sune
cat mai comun si sa fie in
tot exercitiul vietuirii loc si mereu
mai bine. masinile inca des se trag
si frunzele de porti de brad
dor in rondul lor de noapte
verdeturile cu legaturi acolo, zic
is bune la ciorba mereu buna de la puiul
gras de parca universul ar zice
stai ba, e frumos. cand stii ca tot ce
pizmuieste peste zi acolo
se mai tot intampla.

daca

si cat de blajin-ai fost atunci cand
mi-ai aparut in gand si-n vietuire
tu iubire fara de cuvinte, dar
cu fapte, multe, daruite si primite
patimas, la fel, ca de fiecare data si
de altfel imposibil diferit sa fie
cata vreme nu poti fi nesincer
cand iubesti, a fi parsiv nenumindu-se
decat minciuna si pacat de suflet
grav si greu de dus, caci doare
sa distrugi inima cuiva despre care spui
ca ti-e jumatate. pentru altii asa o fi
nu si pentru tine, caci uite cum de
s-a putut sa lasi balta tot ce a
fost si ce-ar fi putut chiar si sa fie
dar cum tu nu ai mai vrut
praful s-a ales si a batut un vant
de grea schimbare, cu durere
si cu frig si-nsigurare
cu cronici smasmofilii si dileme
interioare despre cum i-ar fi putut
oare placea ca poti fi si terminand
cu apoteotica si la ce bun dupa.

posibilitate

de cate ori as fi putut ca sa-ti reneg
stradania de-a ma fi aflat atunci
cand spui ca vrei s-o cred c-ai
incercat sa-ti reevaluezi situatia
si prin urmare sa fi dovedit
ulterior tot superioritatea aceea
prin care tu sperai ca educatia
si cresterea aleasa-n felul in care
natura-n selectia ei pe care-o
face, mai rau si/sau alteori
ceva mai bine pentru cine nu se
prea asteapta sa fie surprins
si culmea ironiei ca viata cu
arta ei de a face fiind
folositor si deci util, mai mult
decat plimbandu-te sau facand
ce-ti place da motive serioase
care se pot si nu doar rezolva, ci face
problemele de sanatate. e o chestiune
privata, dar care totusi exulta
pe primitorul acelor cuvinte seci.

marți, 28 ianuarie 2014

Recrutul, sau everything is a test


Recrutul, incredere, deceptie, tradare, in CIA nimic nu este ceea ce pare, iata deviuza sub care trebuie vazut filmul ce-i are ca protagonisti pe Collin Farell, irlandezul ce-si intra bine in jocul unui NOC James Clayton, novice in CIA si recrutorul Walter Burke, o deviza ce-i nu tocmai identitatea din buletin a lui Al Pacino, actorul american de origine italiana ce joaca  asa cum ne-am obisnuit deja magistral si in acest rol de recrutor, instructor cu vechi state de plata in Central Inteligence Agency de la Langley USA. Filmul, un thriller semnat Roger Donaldson, din 2003 pe marile ecrane este daca vreti, o epopee a timpurilor postmoderne a unei realitati ce-ti poate juca feste atunci cand te increzi prea mult intr-o adaptare adliteram la ceea ce poti percepe cu cele cinci simturi cu care natura te-a inzestrat. Este, in alta ordine de idei si fara doar si poate o reactie cinematografica a occidentalei civilizatii puse la grea incercare prin 9/11/2001 ceea ce a ionsemnat o revelare a titlului cartii sociologului american din anii '60, The clash of civilisations, Samuel P. Huntington. Atunci mahomedanismul ca religie si cultura-civilizatie a dat o palma democratiei si haosului multilibertin in stilul euro-atlantic de concepere a vietii in comuniune.
In film actiunea este una simpla. James, baiatul unui fost agent CIA, mort in anul 1990, o simpla stea pe peretele comemorativ de la intrarea mare a holului din Langley este preocupat de afacerea mortii tatalui sau. Este un student ce a obtinut rezultate extraordinare la MIT, informatica avansata, encriptologie si decriptologie, mananca programe pe paine si le subtiaza cu aburi din sticle cu grade masurate in etiloteste, nicidecum cu termometrul. Duce o viata de burlac autentic, uita sa fie punctual la firma unde lucreaza, dar face intr-o secunda cat fac altii in zeci de ani. Asa se deschide filmul. Ajunge intarziat la o deschidere a unui magazin unde se prezinta inovatiile informaticii la nivel comercial, unde tehnica e diseminata in laptopuri si alte dispozitive cu putinte multiple. James poate si e remarcat de reprezentantul Dell, dar si de recrutorul Walter Burke, un vulpoi batran, care culmea, are de recrutat noi tineri pentru agentia care l-a consacrat si care se foloseste de acest alibi creat de vulnerabilitatea aceasta psiho-emotionala a lui James vizavi de tatal sau, pe care batranul o exploateaza si-l atrage in cursa.
In fapt, lui Walter sefii-i cer sa aduca fresh blood in community, acesta e James, care depaseste asteptarile intregii echipe de recrutori si la capatul procesului de selectie cu niste rezultate surprinzatoare pentru toata lumea, lui James i se face o iesire de ochii lumii din Ferma, pentru a fi cooptat recent acelei decizii de scoatere din programul de formare si recrutare a fiului unei stele de pe peretele de la intrarea in agentie de catre Walter in ideea urmaririi unei piste. Doar ca batranul vulpoi va fi invins de propriile ziceri, prorpiile crezuri, filosofii, tertipuri care l-au consacrat, nu te increde  in nimeni, asculta-ti James vocea interioara, nu esti orice civil, cai ei practic n-o pot auzi, pentru ca nu o lasa sa existe, sau nici macar nu cred in ea. Asa ca lui james, Walter ii da de lucru sa descopere daca prin apropierea de Layla, o tanara recrutata pare-se sa lucreze si ea ca NOC alaturi de alt proaspat coleg si cu James la inceputul filmului, Zack in CIA, la departamentul stiinta si tehniologie, se poate observa cum se va scoate un anume program de securitate intern din institutie. Nimic mai potrivit pentru James Clayton, omul calculatoarelor, atletic, inteligent peste medie, cu un priofil psihologic ce-l recomanda cu o tarie de caracter ce poate onora orice indeletnicire si sarcina presupusa de lumea spionajului, in sange fiindu-i aceasta treaba de la tatal sau.
Este introdus in agentie de Walter si responsabil de recuperarea unei presupuse scurgeri de informatii vizand acel program de securitate interna numit generic ICE 9, dupa corelarea ideii de baza a cartii scriitorului nord-american Kurt Vonnegut, Leaganul pisicii, care vede o panza de paianjen in toata reteaua de apa din natura si o presupusa inghetare a vremii poate cauza neplaceri supravietuitorilor prin timpuri. In planul filmului, actiunea si tematica livresca, ce ca o intertextualitate de tip palimpsest precum o manusa acopera o palma infrigurata la momentul si locul unei vremi de iarna se pliaza pe actiunea cinematografica la modul in care astazi tehnica si tehnologia diseminarii informationale poate prin electrocasnicele aferente distribuirii acestui tip vital de comunicare interumana sa faca receptarea si spionarea mult mai lesne, viata privata sa fie astfel o simpla desfatare a unor oameni cu casti pusi sa apere interesele si granitele unei tari. Asa ca abuzurile putand fi orice dar nu prea evitate, pericolul e acela ca programul de securitate informatica de la Langley sa ajunga pe maini murdarite ale unor minti plictisite sa adune un salariu ce nu acopera intrutotul stradanie si eforturi, devotiune pentru fidelitatea cu care munca pentru patrie este apreciata si remunerativ. Asaca pecuniarul acesta implicat la o varsta apropiata de cea a pensionarii ii face mintea putin tulbure lui Walter care se foloseste ca cel care ii mai zice una-doua despre tatal sau, copilului adult care-l asculta si care, crede el, urmeaza intocmai ordinele, fara  a le si discerne prea mult. Gresit, James se simte si realizeaza ca este folosit intr-un scop dubios, merge pana la capat, obtine programul si o accidenteaza serios pe Layla, se increde de acum incolo in ea, dar reuseste prin asta sa pastreze secretul agentiei in maini sigure, iar ideile conspirative ale lui Walter nu reusest sa scoata programul din functiune cu circuit inchis, asa ca batranul agent vede pe propria-i piele cum ce invata pe altul si nu face chiar el, se poate dovedi surprinzator de negativ cand nu esti baiat mare si cuminte. El, batranul iese din joc, impuscat, James devine agent, ramane in viata, e apreciat, i se dau misiuni, iar Zack nu e mort asa cum credea, Layla ramane la el si toate sunt bine la final. Doar remarca finala a noului sef al agentiei ii da o idee de anatomie a frigului dubios inauntru: esti facut pentru asta-i spune si acesta dupa ce aceleasi cuvinte le folosise pentru recrutare si Walter. Asa ca nimic nu e ceea ce pare si viata releva la tot pasul, oricand surprize. Pe care James le asteapta, de aceasta data mai sigur de sine si de ce are langa el, pentru ca Layla e femeia ce-l intelege lucrandpe deasupra in aceeasi bransa.

mers

prelunga ti-e starea de du-te-vino
frumos si intangibil in toata impenetrabilitatea
sa cuneiforma de tinut minte pentru ce
are sa mai vina azi si apoi si maine
ca o continuare de cand e lumea asta
mica si mare si pana azi, acum cand
zau de nu-mi vine ca sa fac baie
la strand, nu la piscina acoperita
si sauna si spa, ci pe racoarea asta
prea estivala fara pic de gheata
si de omat pe jos sa vezi ce ti se
mai ridica apoi s-adrenalina
de zici c-ai fi rus de-acela de la
mama lor care gauresc gheata
si cum i-a nascut a lor mama
isi repara trupurile suferinde
ba de una, ba de alta prin terapia
criogeniei in mediu natural.
fireste ca gradele cele multe
din organism nu se masoara cu
termometrul ci cu ce caschetele
au in dotare nu doar epoletii si
vorbele cu-ncheieturi de maini
care dor ci si etilotestele care
va spun la o adica procedura si mijlocul.

of-of

durerea bruta ca o ciuta pe mine
ma vaduveste de putinta cand
ar trebui cel mai bine nu doar
sa vreau sa realizez, ei bine nu
prea merge ca n-am tot arsenalul
cu mine si-s prea asa si
pe deasupra ironizat, iar asta
nu-i deloc a buna. cum, cand
o reciprocitate nu implica automatisme
fara simtire ele-s pistol cu apa
dar inimii nu fac deloc bine
caci ea se stinge cand
oful se aduna. se ineaca pestii
cu apa, vorba cuiva, chiar
dupa ce i-ai scos din mediul
lor, de parca gratuitatea inconstienta
cu care astfel se procedeaza
cuiva ar aduce vreun bonus.
nu, din contra si ferice de
cine are sa-si dea seama
cand timpul nu va mai fi.

duminică, 26 ianuarie 2014

adevar mic



nu, nicidecum zarzarii n-or sa mai fie
atat de mari si multi pe cat lumea se plangea
c-atunci era soare la timp
s-apoi si ploaie iara tot la timp se lega
pana ce pamantul isi tragea
sevele toate care-i sunt necesare
si-acum si la fel si-atunci ca-n totdeauna
erau si vor mai fi necesare si
suficiente ca sa-nmulteasca roadele
sale-ntru acoperirea necesarului 
de hrana pentru neamurile stirpelor
pluricapabile sa fie diferite si-n
prea putine masuri de timp astazi
sa poata coexista si-n cuget si-n
simtire far-a fi nevoie de
vreun dex. si nici gardurile nu
vor fi fost ele ridicate-ndestulator
pana cand din promisiuni si juraminte
implicare si devotiune pentru cauze
asumate-n felul in care arati ca
vrei sa poti si sa ai ce vrei
nu doar in cel in care-i zici
pentru ca sa descurajeze doar lenesi.

coji si miez de mere

mereu mere mai greu cand merele
nu-s langa tine sa le faci un bine
si sa le scoti pe rand din cos
si sa le mananci. a le lasa sa se zbarceasca
e semn clar ca minte n-ai prea multa
incat sa pui in beci de samanta
pentru mai tarziu. cine n-are ce face
iarna toata decat zapada s-o dea
in fata prispei si a casei
inseamna ca banii-i vin cu moneygram
de pe la rudele dinafara tarii
care platesc si banii si transferul
lor catre beneficiarul care sta
cu posteriorul pe scaunul cu reazem
si mananca marul, iarna pe racoare
vara pe sudoarea temperaturii care coace
la propriu sangele prin vene
pielea de pe tine se face una
cu haina pe care-o pui de rusine
sa acopere blanita sau bubitele
cu care natura te-a-nzestrat
sa iesi cu ele prin lume
si de lauri sau de ocara sa te preumpli.

Prima psiluneala a mea. Altele, multe si diverse gasiti la Psi in tabel unde am decis sa intru si sa sper ca voi fi acceptat. Multumesc anticipat tuturor membrilor clubului pentru un tacit consemn de-ngaduinta printre ei. Un bun prieten e membru si mi-a povestit despre club, iar ideea in sine imi place prea mult ca sa raman deoparte!

(i)ar-ta

cantarite din priviri prea scurte
ca sa poata da masura lor
corecta, sunt decizii de moment
luate-n clipe poate critice, poate
neinspirate si care au doar singura
lor fateta buna, luata la puricat
intr-o analiza integrala anule
aceea de a fi avut curajul
de asumare si dincolo de discurs
si gand si a trece la fapte-ndeplinite
si pe cat se pot considera ele
erori, pe tot atat de bine se
pot situa de cealalta parte
a originii actiunii, diferenta
facand-o nuanta. insesizabila
pentru suficient de multi dintre
cei care se complac in limitare
pentru ca din lasitate, sinonim cu lipsa
de curaj, sau alteori din orbirea
clarei alegeri de luat la timpul si
locul potrivit, ea stampileaza
altfel o personalitate prin inaintele
lucrului mintii sale presotitor.

vineri, 24 ianuarie 2014

no way

casele se duc spre cer cand muntii
se misca-nspre stanga si spre dreapta
indefinit, pana cand se pierd 
din nou intr-un neant pe care
il facem noi din cand in cand
si seismele ne-ajuta sa le-ndeplinim
dorintele acelea meschine ale
celor care-s cu mintile plecate
pe carari nebanuite nici macar
de catre ei, d-apoi si de altii
care vad fara vreo dificultate
mersul lucrurilor care-ncetineste
cadenta pana la oprirea-ntr-o
gara de tren cu sinele neparalele
ce-i pericol de moarte pentru deplasare.
bine inconstient i se da si
unda verde circulatiei ce
produce-n atare conditii
catastrofe si tragedii si dureri
si suferinte, chin si-amaraciune
lipsuri de prezente, moarte si
angoase ce-s eterne si ireparabile.

zambareata

inzorzonata cu piei si multe pene
pe trupu-ti de crinolina
imbalsamand aerisiri nocturne
de creiere-mbujorate pe la miez
de zi in aula suferintelor
examenului fara juraminte
sustinut pe weekend, tu te desfeti
si ma aduci-n starea necuprinsa
nici cu zarea toata-n privirea
pe care poti dintr-o ochire doar
neutra s-o arunci lumii din afara
in care ca-ntr-o valtoare-a
suferintelor promiscuitatilor ce dor 
descrie cu lux de amanunte
geometria graficelor matematice
cand sinusoidalele decrepitudini
existentiale funebre muzici-ti canta-n
urechile capului tot mai parasit
de capilara comoara, zice-se
fara cufar zavorat si deci
democratica-ntelegere a datului
sortii-i asumarea contingentei zambarete.

zoo

salut iepurasule, zise motanul
inspre cusca-n care urechiatul
se-nvecina cu trei dulai fiorosi
ca-nfatisare de-ai fi fost chiar
in stare sa zici ca de-ar
scapa nezavorati i-ar citi
pe nerasuflate si pe unul
si pe celalalt. amice, zise
celalalt, hei, tu cum mai stai
cu sanatatea, ce te-aduce
pe aici? cabinetul veterinarului
loc de-ntalnire pentru necuvantatoarele
graind fara cuvinte, ci doar prin
acel natural sambure de simtire
pus, sau ma rog, uitat acolo
cu un scop precis de creator
ca sa fie recunoscatoare toate
fiintele, indiferent de stirpea
spitei si a neamurilor lor
in care au putut vedea lumina
vie-a diminetii dupa lunga noapte
a plamadirii. dincolo de tolerante
onoarea-i la animale, la fel
ca si cinstea si respectul. amin.

miercuri, 22 ianuarie 2014

sogorite

face hai-hui cand o chemi
si fente-ti trage ca oase are
'n burta si colo-i mancare 
fara de carne, doar vegetala
si din cand in cand poate
mai pune gura si pe cate-un peste
si-si onduleaz-atunci miscarile
bucale de frenetic tremuri
cand stai si-o privesti aiurea
si-ntr-o nestire sora cu
temperatura pe care-o masori
si-ti indica firesc si comod
dar oare nu cumva nu e
normal ca asta sa fie fapt
cand arzi dinauntru-nspre afara
iar muschii fetei-s atrofiati, sa fii?

rabdare

colegi de suferinta pe-ale traficului afone spectre
intr-o hibernare permanenta pe sosele
cand consumi masina de-o turezi
sa nu-ti-nghete toate cele din fiinta
vaduvita de temperatura, fie si ziua
'n amiaza mare cand c-o boare
se desfasoara intreaga semiluna pe hartia
potopita cu rascrucea-ncrucisata
cu misterul noptilor sublime
de daruire si de vapori inhalati
prin porii-ntregii compozitii de fiinta
care merge pe nisipul care zace
pe plajele mizere si infecte-n
toata splendoarea vremii alexandrine
pe meleagurile recurentei noastre
poate cisterne ale amintirilor
intelectuale pornite ca s-anine
suferinte-n surghiunuri rare
cu acorduri desuete pe muzica
sacra ciupita la acordeon de
virtuozii care nu se plac din gene.