luni, 10 februarie 2014

du-ma calutule acolo

calare da, cal are si se suie
sus pe saua lui pe care-o pune
pe spinarea salbaticei porniri
de a nu fi dependent de nimeni
si nicicand c-atunci pe malul
marii-nvapaiate cu nefaste
valuri-nspumate inundand sudori
si vise-ntr-un abisal albastru de
seara-ntunecat, n-a fost cazul
pentru c-a sperat ca iapa-mama
sa-i fi fost candva onesta povatuitoare
prin gand si personal exemplu
intr-o vietuire ce l-a constrans
si obturat cand avea el chiar
atunci doruri multe si sperante de
realizare a lor. printesa alergand
pe spinarea alerta vuind cerul
copacilor cu frunze ce-i cad in
urma panetelor fluturand in
goana a ceva cam nebuna dupa
ceva inca si mai vag definit spumegand
in minte ganduri si vise-n dorinte
spumoase, multe ca numar si aprinse-n intensitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!