vineri, 21 februarie 2014

fara nu, cere si poate primesti ceva!

cianura vizigotilor din timpuri
mai de demult decat soimii
ce ti-au fost strabuni
odata cand inchinaciunea
ti-o faceai naturii mame
candva cand la apel de
miez nocturn prea matinal
nu aburul cafelei era cel
ce te-nvedera de mine
lungi si teluri mari pe culmea
zilelor ce-apuneau si cu tine
in calitatea ta de mergator
pe cai ce tot rasareau.
si catifeaua hranei din
serbetul rozaliu cu euri
de fructe de padure-ti
adulmeca din nesimtire
alunecoasa matinala-n weekend
dorul de dulce care te poarta
prin timpuri si de oriunde-ai fi
acum te-aduce pe-acasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!