joi, 6 februarie 2014

move

in deplinatatea exercitiului ne-simtirii-n progres
cum spun anglofilii oricarei actiuni
in plina desfasurare char atunci cand se
face discutie despre ea, tu te apleci cu
gandul si cu mintea, dar si cu trupul
si cu sufletul asa incat trinitate pe care
o reprezinti sa curme tot raul de la radacina
incercand imposibilul deja, acela
de a fi ajutat sa recuperezi decalajul
pierzaniei din marele necaz
dar fara ca sa fi si lasat, clachezi,
n-ai nici cum de altfel face ca sa n-o
iei razna. pentru ca negarea ce nu-i nici
macar prima dintre faze, cand ea
devine permanenta, face o casa deosebit
de buna cu incapatanarea, logica absurda
ce te face dificila si compromisa
in orice contextualizare deraiaza
coerenta unei imagini pe care
doar te-ai strufocat s-o strici
mereu, nu de fiecare data inconstienta
si deci naiv sau de-nteles.
urat si pacatos ti-e felul in
care iei lucrurile-n abscons.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!