marți, 25 februarie 2014

nu muri!

mirobolanta invartire a rotii celei care
duce mai depart obiectul cel greu
de transportat altfel, dintr-un punct
intr-altul si nici iarba nu-i rea
caci o-nmiresmeaza soarele ce-i
zambeste si-i mai trimite cate-o
floare-n semn c-o iubeste si pretuieste
si vrea tare mult sa coboare si sa fie
vesnic langa viata din ea
esenta verde in care petalele
se scutura ca aripile moarte
pe mormantul neputintei toamna
cand recoltele se-aduna si
tot atunci se numara si mortii
nu doar bobocii-n prima zi de
scoala. mortile-s dure
si mai iau cu ele odata cand pleaca
in neant si manerul de la usa vietii
unde-a fost si cald si mai lumina
si dulce si chiar de doare si nu mai
e. doar asa pentru orice eventualitate
in care pasaportu-i nevizat
iar flotantilor li se mai percep
o spaga mica-n vama, un ceas
mai ticaie din cand in cand, inca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Cafea si-o pilda vitala

- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da? - Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinon...