duminică, 16 februarie 2014

sarutul infrangerii biruite






canta pentru veselie si o fericire ce-i
chemata ca sa fie de o consistenta
nu formala pentru o viata intr-o
parabola contrafacuta a imanentei
ireconciliabil parodiata de contingenta
care-nfrange vii vointe ale lucirii
slefuita-n sarg si sudori nepretuite
in patos netemperat pentru a chema
din vid esenta-n prag de definit
uman. si de-nteles poate c-ar fi
doar de ajuns sa spui c-afirmi
cu toata-ncrederea ca biruinta
n-are cum veni decat cazand
si ridicandu-te ranit ca sa fii
ambitios si de neoprit cu toate
stavilele asternute-n cale de orice
secunda scursa ca un torent ce se
porneste deodata la vale inecand
praf si pietre si copaci in volbura
unei suferinte-necate sec fara
mierea setei de ploaie cand
pamantu-ti arde buza la sarutul ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!