sâmbătă, 29 martie 2014

Spring super blog 2014 la final!

Se facea ca pe cand zapada se topea de tot, dar vremea inca maraia pe ici-colea un tare sex slab si din cauza temperaturii, nu va ganditi acum ca avea stimuli din cei trecuti de miezul noptii cu bulina, patratelul aferente si o realitate aparenta ce starnea doar atentie si adrenalina, plus rabdare si timp ca sa descoperi lucrurile prin ele insele cum stau, de e verde sau maro, albastra sau rosie tehnocultura vremilor noastre intr-o competitie de primavara care sa ne descreteasca multora fruntile si mintile hibernate suficient, sau cum ar zice-o piti' de club "prea destul, fata!"
Bloggingul pe multi ne-aduse laolalta sa ne-nvrednicim a ne intrece in texte, creativitate si note surclasate de penite si de taste, in probe enuntate si jurizate mai la timp, sau mai tarziu, mai stangaci, sau mai altfel, cu lamaia-n ceai, sau cafeaua in miez de noapte s-asteptam si sa deliberam, ierarhii sa intocmim si la gala de Florii sa fim... cat mai multi. Bloggeri parteneri pe de o parte, media pe alta Spring Super blog 2014, a mai bifat o primavara ce tinde dupa cum ea se arata deja roditoare, dar nu musai in punctele din clasament, ci pe bune, extinzand discutia la sezon. Premii si ieseala la o capitala in ceas de sarbatoare se anunta de pe acum! La mai alte editii inainte competitiei, multumiri organizatorilor pentru climatul transparent si buna comunicare de care am beneficiat pe parcursul concursului, astept ultimele detalii inaintea Galei celei de sarbatoare!
Articolul participa unde altundeva decat unde titlul face trimitere! La Spring super blog 2014, da!

foaie de minte scrisa

pe un calapod ruginit
cizmarul repara papucii
in care tot batea pingele
si din frigider consoarta sa
scotea inghetatul calamar
caci venea fiul cel mare
din America si trebuia
sa fie obisnuit cu ceva
exotic si mai altfel decat
cu sarmale si chiftele
ca la mama si la tata
la ei acasa, ca el avea deja
nu doar in America. Sa caleasca
langa el mama punea
o varza pe care o toca
si din mainile ei satarul
in urma lasa doar fasii lungi
si subtirele din leguma
verde ce-mprospata aerul
intregii dimineti din
camera destinata gatitului
si numita peste tot in lume
bucatarie. caldura incepea
apoi incet-incet sa se ridice
si pe femeie-o transpira
de la tample si la frunte
pana in zona unde un calandru
nu-i dadea deloc pace
in ultima vreme cand un cioc
calcifiat dorso-ventral ii
aciua miscarile firesti
trebuind atunci ca unui
obiect calibrat sa nu se miste
si sa mentina un calm si o rabdare
sora cu amandoi la un loc si cu
un soare care are timp
sa luceasca si sa zambeasca
intreaga zi omenetului zadarnicit
uneori de-atata suflare cu
lumini si umbre pe pamantul
rece si-n care dintr-o calimara
de printre nori pana divina
transcria ganduri si soarte
in amintiri demult uitate
asa cum parea totul sa se arate
celor de jos, descumpaniti cateodata
cand cu ochii-nfipti-n calendar
asteptau doar poate o calota
sa vina si sa-i inunde cu stropii
mierii lipicioase ca o ambra de zei
miruiti sa fie astfel si botezati
inainte de sfarsitul pe care-l credeau
aproape. calin se-ndreapta si de spate
si mama si tata si-ntampina ditamai
omul cu ochelari si capul acoperit
de o sapca-n lipsa de par
vadit lasat de-o vreme balta
pe undeva prin cos.
alte duzini sunt la psi.

vineri, 28 martie 2014

Cresti graule, cresti, ca eu-ti zambesc! Suntem kit, ce zici?

Karla este o adolescenta originala. Prin tot ce este, simte, actioneaza, gandeste. Buna prietena, printre altele. Mama natura a inzestrat-o mai presus de toate cu o simtire aparte si o chemare de a imbratisa si a da mai departe frumosul. Iar cand vorba aceea populara ca si lui Dumnezeu ii place, omului n-are cum sa nu-i placa vine ca revers al medaliei imediat, fara ca sa comporte o referire la trupesc si la detaliile unei frumuseti de ordin estetic imediat. Nu acel tip de fotomodel este Karla, ci dincolo de asta ea este o artista pluriveleitara, fara a compromite in vreun fel talentul ei de expresie in ce reprezinta ea si rodul mintii care ghideaza mainilor sale indemanatice sa creeze o sustine  pe de-a intregul. A urmat inca din copilarie scoala populara de arta din orasul ei si acum cand mai are un an si termina si liceul dedicat elevilor cu chemari aparte  in ceea ce inseamna arta, acea creatie a omului care face atat prin exercitiul creator, poieinul, cat si prin receptarea sa ulterioara vietuirea mai buna, mai cu sens, mai usor de acceptat in fiecare clipa a sa cand poate nu toate merg ca pe roate, ea se pregateste pentru viata desi e intrata demult, cu mult inaintea celor de varsta ei in amplitudinea si grijile vietuirii de om matur. Are numeroase simpozioane unde participa, in tara si peste hotare, cenacluri si concursuri tematice dedicate artei scrisului literar, expozitii picturale si grafice, caci ochiul si vizualul i-au inmanusat interesul pentru cunoastere si redarea adevarurilor pe care ea insasi le-a descoperit si a dorit ca si alteritatea si posterioritatea sa le cunoasca drept autentice si prin contributia ei la toate acestea.
Doar ca nu de fiecare data curgerea lina si nici planificata asa cum si-o dorea si ea a vietii e si o realitate vie. S-a intamplat ca masina cu care se intorcea de la aeroport in urma cu trei luni, revenind in tara de la un concurs de pictura unde fusese invitata sa participe sa aiba un accident grav. La un pas de moarte s-a aflat timp de cateva zile bune cand doar aparatele de la reanimare au mentinut-o pe linia de plutire. Parintii si cativa prieteni apropiati ei si familiei sale au fost cum s-a putut alaturi de ea si i-au vegheat fiecare respiratie. Si pentru asteptarea lor, rugaciunile inaltate, dupa aproape o saptamana de agonie intre lumi Karla a deschis ochii si si-a revenit. Pentru scurt timp ea revenise dintre lumi, in lumea pe care o cunoscuse si careia prin devotamentul sau pentru arta i se dedicase trup si suflet pentru a anticipa un echilibru, o armonie, un frumos de dincolo de perceptiile noastre senzoriale si pe care vechii greci il asimilau lumii ideilor, aflate in cer, langa zeitati si nemurire. Iar daca faptul de a crede in tot acest adevar pe care-l promova si ea-n lucrarile sale ii putea fi la un moment dat fatal, soarta i-a intins o aripa de inger pe care ea a prins-o si s-a salvat. Din agonie a revenit printre vii,  doar ca ce a presupus asta i-a afectat in prima instanta starea de dinainte. La modul ca operatia survenita ulterior revenirii sale din coma in care intrase de la acel impact de pe sosea si celelalte complicatii conexe accidentului in sine i-au creat un soc foarte puternic. Scalpul ei a reactionat la modul permisiunii podoabei capilare sa fie moneda de schimb pentru un trup si-o minte de artist complet inca in formarea sa de om pentru o viata de dus mai departe.

Asta, fara sa intrebe pe nimeni daca va consimti ori ba acestui schimb, pentru ca alternativa n-a existat. Or, in atare conditii cum sa fii mort si sa revii la viata, cum sa faci ca intelegi expresia scoala-te si umbla si apoi umbland, traind, sa fii suparat pe faptul ca bine, bine, dar nu mai am par asa cum aveam, deci nu mai sunt chiar cum eram? Nu, pentru ca n-ai cum! Totul se intampla in viata cu aparenta macar a unor scopuri, care ne sunt inteligibile ulterior mult dupa aceea abia. Dar datoria noastra nu e aceea de a le cauta nod in papura ci a cauta ca pierderile sa fie cat mai putin percepute in continuarea vietii, asa incat ce nu mai e sa fie suplinit ca forma, functionalitate de alte masuri de dezvoltare ale altor laturi. Si asa Karla a devenit si mai atrasa de credinta si de revelarea unor adevaruri profunde prin arta ei careia in continuare i se dedica trup si suflet. Pe ici, pe colo a mai facut mici corecturi ale frizurii, care cu pletele-n vant nu mai are cum fi acum, cand parul spera sa i se regenereze, dar cum s-a rarit apreciabil, n-are cum fi totul la fel. Asa ca spiritul sau de regenerare a felului cum arata acum, acelasi om optimist si cautator de adevaruri cu ambitie si perseverenta de om credincios, pretuind darul de a mai fi putand face asta in continuare a facut sa se  intereseze asa in perspectiva unei posibile modificari in bine traduse prin regenerarea parului despre ce ar putea-o ajuta. A aflat despre existenta unui kit de tratament pentru regenerarea parului si a inceput sa-l foloseasca si incet-incet firul de par a inceput ca in Razboi si pace a lui Tolstoi sa irumpa la suprafata ca mugurii pomilor cand ultimele pete albe care imbraca pamantul iarna s-au dus si firul de iarba incepe ascensiunea spre clarul albastru celest, pe care contele scriitor rus le descrie in grandisima sa lucrare. Asa nici ei sperantele nu i-au fost naruite de Gerovital Plant tratament care i-au readus si mai mult zambet la loc pe chipul usor parca retinut sa fie constrans de viata intr-o ecuatie deloc usor de acceptat. Nici majoratul n-a venit inca si desi viata i l-a adus de la inceputul liceului pe Horia, prietenul ei in viata de dupa accident parca nu se vedea toata viata acceptand vicisitudinea conjuncturii aceleia temporale ce a nefavorizat-o. Si a crezut, a sperat, s-a rugat, a cautat si a gasit. Produsul care s-o ajute. Iar acum redescopera iarasi si de fiecare data cand verifica starea in oglinda in care trebuie spus ca nu se uita mereu, ci o data, maximum de doua ori pe zi, zambetu-i reapare asa cum stia si ea dinainte ca a zambi este benefic si creeaza o aura aparte pentru ocrotirea trupului si-a mintii cui le poarta pe ambele. Farmec scrie pe ea din nou, farmec scria oricum caci exemplul devotiunii sale in viata pe care apucase  s-o traiasca a ridicat-o mult in ochii tuturor celor care au cunoscut-o!

Articolul participa la spring super blog 2014.

joi, 27 martie 2014

Mai firesti zic sa fim, in toate aspectele vietuirii!

Aflata in deplasare in capitala cu prilejul unei conferinte importante unde un prieten bun si-a prezentat articolele stiintifice m-am cazat la NH hotels si spre suprinderea mea am fost o mare norocoasa. Lucky me a avut parte de o intrevedere privata cu Jamie Oliver in carne si oase si nu numai, care generos si amabil asa cum il stim de la televizor a avut timpul si dispozitia necesare acordarii unui mic interviu pe care vi-l prezint in randurile ce urmeaza.  

Ne aflam asadar la hotel NH Bucharest si avem onoarea de a-l avea alaturi pe cunoscutul Jamie Oliver care a avut amabilitatea de a ne impartasi cateva dintre secretele sale culinare  intr-un scurt interviu pe care vi-l prezentam aici pe blog. (Eu am intervievat, Radu, prietenul la a carei sustinere morala din tribune la conferinta unde a participat si eu s-a ocupat de editarea textului!)
Dia Naicu: - Hello Jamie, thank you for your time and let's begin. Do we?
Jamie Oliver: - Hi, anytime. It is my pleasure to cook and talk about it.

Dia Naicu: - Jamie, gazdele noastre de azi care fac un bun renume Romaniei ofera la standarde de confort foarte ok cazare Bucuresti. Au un concept putin diferit de alte lanturi hoteliere mondiale si pun accentul pe o intoarcere a omului la natura, principiul eco la ei este unul primordial si reusesc sa imbine utilul, placutul, eficientul, responsabilitatea,  morala intr-o armonie evidenta. Fara a prejudicia in vreun fel standardul de confort de care clientii lor, si nu putini de altfel, sunt deja obisnuiti oriunde in lume unde grupul hotelier este prezent. Data fiind experienta ta de administrator de lanturi de restaurante ce-ti poarta numele atat la intrare cat si in meniul cu care i-ai obisnuit pe turistii ce-ti calca zilnic unitatile peste tot in lume, ce parere ai despre acest lucru? 

Jamie Oliver: - Ma bucura acest mod de a privi lucrurile, cu atat mai mult cu cat neconventionalismul care ma si caracterizeaza ca persoana e aplicat si de bucatarul Jamie in tot ce a facut, inca de cand era un novice. La partea cu alegerea meniurilor si punerea accentului pe procesele tehnologice care intra in componenta intermediara a pregatirii oricarui preparat,  oricarei retete de mancare ce se regaseste si-n meniurile curente ale restaurantelor pe care le administrez trebuie sa spun ca-mi place deviza gazdelor noastre de azi. Antiox breakfast e perfect. Gust bun, natural, trupul asimileaza ceva sanatos, pur, nu sofisticat gatit, iar asta da o putere mare de energie tradusa in calorii, potential si randament indiferent ce ai face ca activitati ulterioare servirii mesei. Nu vorbim aici despre curi, despre retete nutritionale, sau regimuri alimentare adaptate nevoilor unor anumite categorii de persoane. Nu vorbim de oameni plinuti, nu despre femei care vor nu doar sa para slabute ci sa fie reperate de ochii masculini exact asa, nu vorbim despre fotbalisti, rugbyisti, sau halterofili, culturisti, gimnasti. Nu! Acestea sunt categorii speciale de persoane cu ritm de viata intens, efort fizic mare, iar alimentatia este normal sa fie adaptata de nutritionist sau bucatar intocmai ca sa nu existe un dezechilibru intre ce dai ca activitate si ce remontezi prin hrana asa incat bilantul sa fie unul pozitiv, randamentul si potentialul fiind apoi in directa dependenta de cum te hranesti si ce stil de viata ordonat activitatii pe care o depui constant.
Dia Naicu: - Inteleg si apreciez deschiderea catre aceasta paleta de posibilitati, modul tau holistic de a pune problema. Spune-mi Jamie, din experienta ca ca turist care ai colindat si colinzi planeta de la un capat la celalalt, ce parere ai ca businessman de conceptul de ecomeetings agreat si promovat decent, responsabil de catre gazdele noastre de astazi?
Jamie Oliver: - Afacerile-s afaceri, iar noi oamenii care le avem trebuie sa nu uitam ca mai intai de toate, nu suntem asa din nastere, ci prin munca dobandita si bine gestionata. Atributul nostru primordial este acela de om. A fi o fiinta umana e ceva comun tuturora, a fi om este ceva inteles, din pacate nu de toata lumea. Inteleg prin asta, rational,  moral, responsabil de toate actiunile noastre atat in ceea ce priveste propriul traiect ascensional in viata si cariera,  cat mai ales de relationatul cu toti ceilalti aparuti nu intamplator, desi noua de cele mai multe ori asa ne apare asta,  in viatile noastre. Politica ecomeetings este agreata de mine, reintoarce omul la natura, sensibilizeaza, moralizeaza,  responsabilizeaza, fara a intimida, cobori stacheta calitativa a serviciilor oferite, sau a dauna cumva asteptarilor clientilor. In plus acestia au sansa de a interactiona si mai putin afectati de conventionalismul presupus de vestimentatie, protocolarul arsenal in genere uzitat in astfel de circumstante/.Este ceva implementat bine, se vede treaba si dupa antiox breakfast pe care l-am testat aici, nu in calitatea mea oficiala de bucatar, ci ca simplu om cu necesitati digestive ca oricine si care dupa masa de dimineata s-a simtit si inca o face foarte bine!
In timp ce discutia mea cu Jamie se apropia de final, Marius Lacatus isi face aparitia cu Antioc breakfast alaturi de fiica lui, voiosi si zambitori mai mult ca oricand. Ziua frumoasa de primavara si soarele fara dinti si multe raze ii faceau si pe ei sa simta foarte bine. Ii fac semn fotbalistului rugatoare mai mult ca niciodata sa ne asiste, nici adolescenta si nici el nu refuza si iata-ne patru la o masa, Jamie fiind cel mai bucuros de intalnirea cu fata atacantului nostru din generatia de aur! Urmeaza, pupaturi, imbratisari si printre picaturi un mic dejun asezonat cu dsicutii amicale ce ne-au facut ziua perfecta tuturora!
Nu m-am putut abtine sa nu-l intreb pe Marius, dupa ce am facut preliminarele introduceri si spre surprinderea mea, nu si a lui Marius, cei doi se cunosteau deja, ce vom face in dubla din semifinale cu cainii rosii in cupa Romaniei! Raspunsul promt: batem si intram in finala, unde asteptam pe Astra sau Petrolul, vedem, ideea e ca e posibil eventul in vara asta! 
Ne-am urat toate cele bune fiecare celorlalti si ne-am vazut fiecare de program, Marius de familie,  Jamie de business stuffurile sale si eu, imi frecam mainile de bucurie ca si altcineva decat mine mai credea in sansa eventului stelist in vara! Va pup, primavara frumoasa tuturor, fiti sanatosi si ganditi-va si la natura, reciclati,  fiti responsabili, dramuiti si succes in tot ce va propuneti sa realizati! Multumim once again cum zice Jamie, NH hotels pentru gazduire si conceptele sustinute, breakfastul Antiox delicios si sanatos mai intai de toate, aici punem punct acestei relatari, viata continua pentru fiecare in modul in care spera si mai face si altceva ca sa cheme abundenta lucrurilor bune in propria viata! Fiti bine si ganditi pozitiv si veti avea motive de satisfactie deplina! Enjoy it!

Articolul participa la spring super blog 2014.

luni, 24 martie 2014

spring


tril de pasarele, mari si mici si vioaie
imi umplu a diminetii stare
de-un bine molipsitor care tine
peste zi, oricat de multe-ar fi
 si cate probleme ele-ar ridica
pana ca si multumirea sa parvina
ca o reactie cauzala fireasca
la tot ce vine facut cu mintea
si cu lucrul mainilor ce poarta
a zilelor povara dintr-un punct
de vedere care prin implicare
si determinare asumata duc
la-ndeplinire sarcini si necesitati
prioritare. merge ca pe banda
mai apoi nu doar timpul
ce se scurge dar si intunericul
ce ameninta de undeva de
dup-un colt lumina si c-o umbra
de pe urmatorul fus orar
asteapta locul ca sa ia
candelei aprinse din cer
ca sa ghideze veghind...

duminică, 23 martie 2014

de ce scriu

scriu pentru ca-mi place
si altora simt ca le-ar putea
face la fel placere sa ma citeasca
si-atunci precum o mana spala pe alta
ca tot vine primavara si ne-nnoim
scriu si iar scriu si dau inainte
adunand litera cu litera
intr-un lant de semne incarcate cu sens
si cuvinte slefuite pana la forma
la care ele sa fie si expresive
in ton cu tematica abordata
si intentia din varf de penita
si deget care tasteaza cu spor
inca de zori si-n plin intuneric
negru prefacut in alba continua
noapte ce se face uneori zi scriind
la lumina lampii ce transpira
si frunte si nas si gasind
dincolo de toate o cale
si-mpartasind-o tuturor.
de aceea eu scriu,
ca sa ramana...
psiluneli gasiti la psi.

Cu un pas inainte cu agerimea lui Azerty

Patricia este o eleva aparte. Studiaza la un colegiu national din capitala si cunostintele sunt pentru ea o oaza de permanenta desfatare. A fi un om informat, documentat inseamna pentru ea sa fii cu un pas inaintea vietii, tocmai de aceea poarta zilnic cu ea la cursuri, cu folosire in pauze si la orele de informatica ce nu-s deloc putine tableta ei subtire si deosebita pentru faptul ca este a ei si automat preia din atributele cu care stapana ei o poarta mereu cu grija oriunde. La scoala, acasa, la antrenamente la karate si dansuri sportive, unealta minune achizitionata dupa ce a vazut aceste oferte de tablete pe siteul unui magazin online ce se cheama Azerty si i se potriveste numele caci agerimea produselor pe care le comercializeaza prelungeste taria intelectuala a utilizatorilor sai facandu-i conectati in timp real cu tot ce misca nou in materie de cunoastere, tehnica si tehnologie a informatiei si nu numai.

Putine sunt momentele in care ea isi permite sa fie o eleva ca toate celelalte tinere adolescente de varsta ei, care la cei saisprezece ani ai sai este olimpica pe tara la limba si literatura romana, istorie si geografie si tinde sa aiba un cuvant greu de spus la alegerea unei viitoare destinatii pentru studiul universitar, deja institutii de profil din Europa de vest si de peste ocean fiind interesate de a o avea ca studenta si trimitandu-i acasa ofertele lor in acest sens. Cand lucreaza acasa proiecte, eseuri si referate pentru liceu se documenteaza rapid si-i e accesibila oriunde, pe canapea, la bucatarie cand se hraneste, la birou cand pregateste lectiile pentru a doua zi sau alte zile in avans, caci e constiincioasa si deci tableta ei e mai accesibila ca un laptop, sau pc la acest capitol. Accesorii tablete i-au facut munca scrierii si redactarilor de texte, precum si a trasnferului de date mai usoara, caci tastatura auxiliara i-au dat si un spor mai mare culegerii de text. Iar cand dedici din timpul tau 6-7 ore zilnic pregatirii temelor atunci ai si randament bun si ce te ajuta dincolo de ambitia si determinarea cu care ramai treaza si in perfecta stare de concentrare sa pregatesti temele nu ti-e decat o mana de ajutor. Ea o primeste in acest sens de la tableta ei pe care o intretine cu grija si isi ingaduie doar partial cand tematicile sunt mai putin dificile scurte ragazuri pentru a o folosi in scop de recreare ascultand muzica buna care o face sa depaseasca orice moment dificil, impas de peste zi.

Iar cand merge spre si de la scoala, antrenamente  inspre casa tableta-i tine mereu o stare de bine interior, caci internetu-i ofera atat desfatarea muzicii pe care si-o doreste asculta, cat si informarea necesara uneori, caci sunt o gramada de documente accesibile in librariile virtuale. Asa ca citeste, cand si cand mai vorbeste cu prietenii si colegii sai de echipa, alteori asculta muzica si se incarca pozitiv cu energie pentru solicitarile de peste zi si asa convietuirea ei cu tableta este una ideala. In weekend cand timpul bine gestionat de-a lungul saptamanii ii permite si delectarea unui film-doua, urmareste cu viu interes  si asa ceva, sau seriale, unul cu profil psihologic fiind chiar pe tiparul sau de temperament si fire Lie to me. In turnee cand pleaca alaturi de loturile ambelor sporturi unde activeaza, la fel, pastreaza legatura cu casa si parintii si-i tine mereu la curent cu evolutia si starea ei, iar prietenul sau Viorel, care-i si partener la probele de dans e mandru de ea. Si cum sa nu fie, de altfel, cu-o asa mandrete de fata langa el?
Articolul participa la Sprind super blog 2014.

sâmbătă, 22 martie 2014

scanteieri

florile din varfurile crengilor unui trunchi
irump incet-incet si cerul lor li
se arata inaltarea maxima
unde pot ajunge fara ca sa
le intereseze mult prea mult ca pe
oricare dintre noi, cei care le-am
privi de undeva de mai de  jos
nu musai cocotati in pomi
dar privindu-le de undeva de
pe o patura si-ntinsi in
chip de contemplare a linistii
sublime cu varfurile degetelor
impletind suvite-n parul
lin lasat sa curga valuri
de matase pe umerii duiosi
ce poarta-n fiecare zi dificultatile
sarcinile de rezolvat cu demnitatea
sportivilor ce atleti desavarsiti
ei isi inving mereu orice posibilitati
si persoanei celei mai dragi
doar cerul mai sta-n spatele lor
de parc-ar fi stele, nu flori.
scanteieri.

sus

coltul lunii celei mai de sus din
cer luminat oar de radiatia
fotonilor stelelor din imprejurimi
iti zambeste dintr-odata cu mister
si-ti aduce aminte tot de ea
de persoana care-ti face diminetile-n
zile cu ploaie senine de la zambete
si dispozitie buna cand doar ce
face ochiul si gandul chitarei inalta
sublimul muziii desfatand sufletul
cu vocea care-acopera din plin
instrumentalul si-l face diafan
si pe mai departe merge tot asa
cum incep zorii zilei anuntata
de ceasul plin de pene colorate
ca sa vesteasca sporul lumii
sa se-adune tot laolalta si sa
se-mparta fiecaruia dupa merit
si implicare. caci langa tine
poate sta cand chemi din
neant sa vina si sa ramana
rodul muncii tale ce te reprezinta.

Celulele stem inseamna viata! Constientizeaza asta ca parinte!


Pentru noi existente, sperante si viata in genere Giulesti nu este un loc cu prea multa ancorare pozitiva in acest sens. Sa ne amintim ca un meci al echipei de fotbal Rapid Bucuresti jucat acolo pe stadion a dus la o pana de curent ajunsa informatie cu blam automat asupra tarii oriunde in lume, pentru ca la scurt timp dupa ce bezna s-a instalat pe teren stirea a facut inconjurul lumii. Generatorul de curent al oficialilor clubului n-a putut suporta intreaga nocturna si meciul a fost compromis pentru ca electricitatea a avut ceva probleme in zona. Ce pacat! Acelasi loc, de asta data, un altfel de inceput pentru cei mici, n-a mai fost sa fie pentru ca Maternitatea din Giulesti a fost un  precedent tragic. Minister de resort, jurnalism, telenovela, parinti debusolati de o intreaga increngatura maligna le-a carbonizat copiii abia nascuti. Improvizatii la reteaua electrica, personal insuficient, slab platit ca asa-s vezi Doamne conditiile la stat, desi contribuabililor li se iau bani automat fara sa-i chestioneze cineva asupra dirijarii lor spre institutii medicale de profil care sa si ofere apoi servicii medicale la nevoie respectivilor si familiilor acestora, iar nu sa li se spuna pe banii platiti in avans luati-va medicamente si internarea costa atat per zi, ca nu merge nimeni la spital de dragul de a fi cazat ca la hotel!!!- se stie intreaga stare de spirit de dupa. Au urmat investigatii, acuzatii, trimiteri dupa gratii si totusi parintii prostiti de o serie intreaga de lucruri negandite si facute tardiv au ramas si cu durerea in suflet si fara copii si nimeni nu a imbunatatit o stare de fapte care nu dovedea decat impasibilitate, indolenta, lipsa de transparenta referitor la cheltuirea banului public in deservirea contribuabililor nostri.
Acum, mediul privat apropo de domeniul sanitar s-a dezvoltat de cativa ani buni incoace si s-au facut colaborari si parteneriate cu cadrele medicale asa incat publicul sa poata beneficia de scaparile functionalitatii bune ale unui sistem de stat inca finantat si nu la sange controlat pentru ce papa el. Trecand peste acest subiect si atingandu-l acolo unde emotional doare cel mai tare, acolo unde se vine pe lume, acolo unde totul incepe cu un planset care face acomodarea schimbarii mediilor biotice, de la unul lichid, la unul aerisit mai usoara, e de apreciat felul in care lucrurile s-au miscat in acest sector de adus viata pe lume din mediul privat. Remarcabil a fost faptul ca Romania a reusit datorita unei investitii apreciabile sa apara pe harta responsabilitatilor conexe ce le presupune aducerea pe lume a unei noi vieti. Cu alte cuvinte atunci a aparut prima companie privata de recoltare si depozitare a celulelor stem, o banca de celule stem care sustine prin materialul recoltat imediat dupa nastere, in jumatate de ora cat este in medie toata treaba asta facuta ca la carte, iar probele sunt recoltate si pastrate bine, viata in viitorul sau. 

Oricand pot aparea surprize naplacute si accidente in viata, iar materialul genetic recoltat poate constitui solutie optima de regenerare a zonei afectate ulterior. Se gasesc cazuri cand copii au fost salvati de la afectiuni foarte grave care le-au fost descoperite in primii ani de viata doar pentru ca celulele stem prelevate anterior au putut face miracolul vindecarii posibil. Tesutul s-a regenerat iar cel extirpat a devenit istorie, copilul a fost bine dupa aceea, la fel si parintii sai ce s-au felicitat pentru ca fi recurs anterior situatiei create la punerea deoparte a materialului genetic uman pentru regenerare ulterioara. Cord Blood Center Medical a ajuns prima data la Cluj-Napoca, atunci cand prima recoltare de celule stem in iulie 2008 s-a produs in Romania, ulterior banca pentru recoltare de material biologic imediat dupa nastere a fost deschis un an mai tarziu in capitala si de atunci pana astazi tot mai multe cupluri au apelat cu incredere la cea mai mare banca de recoltare si pastrare a celulelor stem din Romania, pentru cine-stie-ce-va-fi in viitor. Printre ei nume sonore ale show-bizzului national, ca actori, cantareti si nu numai, ce au dat imboldul necesar si altora, care au constietizat importanta recoltarii dupa nastere a tesuturilor acelora ce pastrate in conditii optime de functionalitate cand va fi cazul mai tarziu, vor face minuni alinand si lecuind dureri si afectiuni in cazul a peste optzeci de boli cu manifestari diverse. De aici:  http://www.cordcenter.ro/parinti-celebri-care-au-ales-cord-blood-center.html am aflat cine si ce oameni cunoscuti de la noi au mai facut recoltari de celule stem si nu faptul ca ei ar fi facut-o m-au convins ca si eu sa fac la fel, dar argumentele invocate in prima instanta de aici, http://www.cordcenter.ro/povesti-de-succes.html au o concizie care-ti dau lacrimile ca parinte. Acum Centrul Blood Cord Medical are informatiile pregatite pentru tine si pachetele cu care te cheama si cu cash si cu plata in rate a ceva ce e musai sa faci inspre binele puiului tau de om care-ti va face viata prelungita dincolo de limitele ontice ale fiintei tale. Fie ca nasti in tara, sau in capitala centrul medical te ajuta cu recoltarea si transportul asigurat in conditii optime pentru ca materialul biologic sa nu fie compromis. Dupa care depozitarea nu mai incape discutie, iti va asigura celulele prelevate pentru un eventual termen viitor cand s-ar putea sa trebuiasca folosit. In orice caz, odata extrase celulele stem din placenta stii ca primi pasi pentru sanatatea copilului tau ai facut deja. Iar cand esti parinte, sau esti pe cale sa devii unul, nimic nu conteaza mai mult ca asta!
Articolul participa la Spring super blog 2014.

pom de viata

intrupat din luna si din marea-nvolburata
cu-ale sale ape agitate si plamadit
in foc de roua diminetii
cand pe cer discul inflacarat al
soarelui intretaie noaptea de ziua
si face lumina sa se arate
ochilor obositi peste noapte ce se
retrezesc l-activitatea-ntrerupta
partial pret de cateva ore
se ridica peste-al mandrei verzi
impadurite coline trunchi ancestral
ce leaga lumi diferite si pe om
il duce-n rai si-l ridica pe
cel bolnav pe aceleasi ramuri
de ultim drum pe calea biruintei
putintelor cu care vietuirea s-o
refaca buna si linistitoare cum
a fost putin dar cu mult inainte.
ai acum e iara alt prilej de
sarbatoare cand se reuseste asta
e chiar un lucru mare, crede, simte
spera si fa ceva sa chemi de undeva
starea de bine. caut-o cu ochii
si inima de te comporti cum se cuvine
ti-o va aduce si tie.

vineri, 21 martie 2014

dimineata devreme

din dormitor unde-mi fac un dar
si nu o farsa cu lumina stinsa
o cafea ca sa-mi deschida porii
si ochii intr-un for interior
de bun augur pentru ca sa pot
un document sa formulez si sa salvez
intr-un doc si forma sa i-o editez
asa ca pe o foaie de hartie
pe care avion s-o fac
sa taie-n aer brazde de cer
prin vant darnic purtata de se lasa
si nu de foc arsa in lumina
unui far aprins ce stinge vieti
cand lumineaza prea intens
in apropiere si brusc
soc creeaza si foca nu se sperie
ci se elibereaza de frisoane...
Psiduzini la psi in club.

joi, 20 martie 2014

Eu citesc si tu faci la fel, da! ALL!


Sorina, un pui de om de doar 7 anisori, incepea anul scolar in septembrie. Micuta si firava, dar foarte preocupata de lectii, depasind demult liniile si bastonasele pentru ca mama ei profesoara de limba romana a avut ea grija ca ea sa stie sa vorbeasca in mod corect limba romana, sa citeasca si sa scrie inca inainte de a fi implinit cinci ani, asa ca acum doar stadiul acomodarii psiho-emotionale in relationatul de zi cu zi cu doamna, invatatoarea care-i in aceeasi cancelarie unde mama ei duce catalogul si-i invata pe ceilalti elevi mai mari, de gimnaziu cum sta treaba cu limba si literatura romana. Si cum va ziceam despre kinderul mamei, doamna profesoara Catia Ionescu avea niste emotii asa cum au toate mamele cand puiul lor ajunge la niste praguri formatoare in viata. Asa a fost si la gradi' cand a dus-o in prima zi si  le-a inmanat-o cu titlu de aveti grija de puiul meu asa cum trebuie, ca va mananc din priviri adresat, nerostit de ea celor de acolo. Pentru ca desi e isteata foc pentru ca a avut ea grija mami de asta, gangania asta mica, gargarita mamei a fost bolnavioara si de mica doctorii pediatri si nu numai nu i-au prea fost de folos cu indicatii, asa ca mami a dus-o la manastire, a incercat tratamente naturiste, pana cand colegul sau de catedra, domnul Nicu Dragomir i-a spus colegei sale mai tinere, Cati, draga, adu-o putin la mine, sa povestim, ca doi oameni intelepti ce suntem, nu tu si eu, ci ea si cu mine, da!
Stii ca nepoata mi-a rapit-o cel de sus cand alaturi de parintii ei, fiica mea si ginerele au fost loviti de tirul
intrat pe contrasens in Belgia in concediu, anul trecut! Adu-o putin sa o vad, hai si tu si hai sa vedem ce putem face sa facem gargarita ta mai bine decat este, bine?

Mami a simtit atunci cum nu un domn aproape de pensionare, coleg de catedra-i vorbea, ci tatal ei parca, pe care-l pierduse cand inainte de bacalaureat niste circumstante inca neelucidate l-au facut dus din lumea asta, de langa ea, fratii si mama ei. A fost atunci teribil pentru adolescenta ce nu se copsese inca adult, doar calmantele au putut-o face si o durere crunta-n suflet sa se motiveze interior intr-atat de mult incat la o zi dupa ingroparea parintelui sau, o oaza permanenta de liniste si intelepciune, de grija si de protectie pentru toata familia ei, dadea prima proba a examenului maturitatii, la limba si literatura romana. A tras subiectul si stupoare, Arghezi- Testament a fost felul in care abordand arta poetica argheziana ajungand sa expuna si prin trairea pe care personal a stiut s-o camufleze incat lacrimile sa nu-i siroiasca fata nemachiata si stinsa de pe chipul nedormit pentru ca pregatirile zilelor cat tatal fusese pregatit sa plece la ceruri o solicitasera la cote inalte. A urcat in fata comisiei odata cu Arghezi treptele pe branci si a dat prin comportamentul ei de atunci masura unei pregatiri alese pentru viata. Urmarea, intrata la facultatea de filologie, a cunoscut si viitorul camarad de viata in persoana lui Sebi, tanarul ce se forma ca inginer. Brusc, transpunerea in fiinta ei de atunci a zdruncinat-o in cele mai adanci parti ale sale, cale nu erau nici calcaiul si nici ceva ce e dincolo de vestimentar, ci spiritual, caci simtise acelasi tip de conectare empatica in discutia purtata la scoala cu domnul Nicu Dragomir, ca atunci cand acasa tata o sfatuia intr-o dilema, sau cand mica fiind tata o invatase de mica sa invinga teama de apa rece si de frig in partidele de pescuit, unde si trezitul matinal tare pentru mica ganganie a tatei era prezenta mereu la apel! Doamne ce vremuri! Si asa a deprins ea tactica vanatului, urmaririi si asteptarii momentului celui mai oportun pana ca pestele cu momeala aruncata sa oboseasca si sa se satura din papa, ca asa numea ea de mica tot de ce manca, fie de om, fie de animale, papa! Si la toaleta doamnelor profesoare cand mersese ulterior isi sterse mai intai lacrimile si apoi nu-i luase mult sa repare ce apele adusesera la vale pe chip si sa-si spuna hai puiu', stiu ca poti, asa cum tata-i spunea de fiecare data, pana cand si aici gandu-i fusese transmis eterului credea ea prea repede, incat auzindu-si doar mintea cum gandise fara sa exprime in fapt, pana cand n-am mai fost, iar asta a daramat-o pe moment, luandu-i ceva minute de plans efectiv in suvoaie si sonor, fara cuvinte exprimare, desi mintea cauta raspunsuri mereu la permanenta de ce, Doamne, de ce mi l-ai luat atunci? A realizat, in cateva minute in schimb, ca: a facut pe urma ce isi dorea mereu, si tata si ea, intocmai, deci nu a dezamagit! Bacul, desi-n starea oboselii sale psihice, nedormita, suparata si afectata cel mai mult din casa, fusese facut de Cati sa fie o floare la ureche, platita scump cu pierderea tatalui, dar desi mirosul imbatator si mortal de viata noua ce se arata la orizont i l-a adus pe Sebi in cale, nu mult timp dupa asta. Apoi, ca doi tineri ce se iubesc si se completeaza unul pe altul, gargarita lor nu a fost decat un alt pas venit la momentul oportun cand firescul se instalase intre ei, prelungindu-le nazuintele, sperantele si crezurile intr-o feminina intrupare a evei, viata care avea sa le dea satisfactii si griji si iubire si apreciere mai mare decat oricand a valorilor cuibului, familiei.
Dupa episodul toaletei plangarete, doamna Cati, intra in sala unde colegul ei mai in varsta-si tinea ora si o intrerupe pret de cateva secunde, saluta clasa, colegul si se apropie de masa unde omul striga catalogul deja si-i spune:
- Iti multumesc, mi-ai facut un mare bine azi. Vom veni sambata, promit! Pe la zece e bine? Dimineata, desigur!
- Da, Cati! Si eu iti multumesc, spuse omul care trecut prin viata suficient cat sa-si dea seama ca ceva produsese in fiinta colegei sale rugamintea sa, ceva bun, de leac si lui si ei prin vizita de sambata, intuia el perfect.
Iar la ora cand a ajuns si cineva tocmai se pregatea sa faca un gest necugetat cand clanta usii se deschidea, dupa care  inlemnit, aproape cu simtomele unui infarct elevul ghidus ramase aproape fara suflare, viata era cea mai importanta iarasi in calea ei. Si dincolo de imaginea de om strict si care a impus respect din prima clipa cand a ajuns in scoala starea ei de spirit a transpus-o iarasi atunci in acel timp cand ar fi dat orice ca evenimentele sa fi decurs altfel si tatal ei, Petru sa nu fi inchis definitiv ochii. Asa ca luand lucrurile foarte in serios, mai ceva ca un medic de profesie care anuntat ca cineva are probleme la domiciliu aproape ca trece prin usa cand sare din salvara inainte ca vehiculul sa fi parcat, il prinse pe elevul Dumitru, un cunoscut trepadus al clasei a opta, in brate pentru ca dincolo de hazul tacut, pe silent al clasei, pentru ca profa era acolo si nu se putea cu sonor si-l intreba incet, clar, suficient de tare pentru a fi auzita. Lipsa de aer pe care o constatase o pusese rapid in garda, privirea copilului, dincolo de comportamentul lui anterior cu care-si facuse o proasta imagine n-o afecta acum incat sa nu vada alta viata stingandu-i-se in brate, alaturi. Asa ca se vedea acum in ipostaza celui care acorda asistenta imediata, ca orice om la alt om, pentru ca asta e relevant, nu profesor, elev, ci suflet, om, pentru altul, pentru viata! Scurta verificare a pulsului nu o facuse sa fie linistita, cutia toracica neumflata mai deloc, era de rau augur, asa ca femeia scoase telefonul mobil din geanta si forma 112, ceruse rapid operatoarei care-i preluase apelul, urgenta, imi moare elevul in clasa, vreau salvare rapid, la scoala numarul 12, da, sunt profesoara Cati, lasati detaliile cu telefonul, nu e farsa, pierdem timp pretios!!!!!
La auzul acestor vorbe rostite din gura celei care mereu era calculata pana la perfectiune si vorbea doar calm, agitatia din viata ei trada neliniste. Deloc mincinoasa, pentru ca elevul chiar suferise preinfarct, dupa cum medicul de pe salvare i-o confirmase profesoarei care-l insotise mai ceva ca o mama la spital. In cinci minute de cand Cati inchisese telefonul operatoarei dupa ce rostise aproape disperat, haide-ti trimiteti urgent salvarea la scoala ca moare copilul la ora, echipajul era in clasa, semn ca ea nu-si pierduse deloc puterea de convingere, nici din limbaj, nici din felul de a o spune. Nu si-ar fi dorit sa aiba dreptate, dar era cat pe ce. Fusese cat pe-aci ca ghidusul baiat sa  ramana fara suflare, sa-i stea inima nu alta, cand zgomotul mainii Catiei pe clanta usii de la clasa din scoala numarul 12 a intersectat intentia si pasii acestuia de a fi pus in aplicare ceva. Pentru Cati. Nu bine intentionat. Deloc chiar. Din hazard, teribilism, criza de atentie, interes, crize de personalitate, nimic altceva. Parintii plecati in strainatate la munca, singur in casa cu o batrana care nu-l mai putea tine in frau, destul ca-l ingrijea. Grijulie mai mult ca mama lui, care nefiind acasa nu-i putea fi fiului acum aproape la cap, ocrotindu-l si incurajandu-l si abtinandu-si lacrimile pentru a nu-l speria si intimida, ci dandu-i prin strangerea calda in brate toata caldura ei materna si energia pozitiva din speranta si ruga pe care in gand o adresa cerului Doamne nu mi-l lua acum si pe el, nu mie, nu iar! O mai fi gresit si el, dar eu sunt gata sa-l iert, adu-l te rog inapoi, n-o ucide si pe bunica lui! Pentru ca da, femeia a fost suficient de puternica si de inspirata incat la limita oricarei trairi intense nu a anuntat-o si pe aceasta, interzicand directiunii sa sune pe fixul bunicii, dat fiind puternicul impact emotional ce-ar fi devastat-o si ar fi trimis-o pe dansa inaintea nepotului acolo unde plecase deja el inca din clasa dupa semnele vitale slabe spre inexistente pe care abia le mai afisa. Verdictul dupa intrarea la investigatii preliminare a fost unul clar, n-avem timp de asteptat dupa semnaturi, il pierdem, asa ca dvs sunteti cu el venit, sunteti majora, semnati va rog sa-ncercam sa-i salvam viata.
- Oh,da, o merita din plin!
Si femeia-si asumase asta! Nu mai sunase nimeni acasa, ci doar ea a promis ca-l va trimite pe Sebi al ei sa mearga dupa ea si s-o consoleze si sa o aduca sa fie la capul nepotului asteptand sa se faca bine si dupa ce va iesi din operatie. Cand Sebi ajunsese la spital cu mamaia elevului ghidus operat intre timp si care astepta la reanimare dupa ce operatia primise profesoara informatiile fusese un succes si n-ar mai fi tinut mult asa, data fiind rana pe care pacientul o avea de ceva vreme, momentul declansator fiind doar in aparenta o emotie puternica asa cum se credea. Iar cu asta in sinea ei putand trece pragul interior ca fusese o Cruela pentru elevi, femeia o imbratisa pe bunica si-i spuse ca Vlad al ei e bine, a fost ea la scoala care l-a adus aici, a semnat ea in locul ei, caci nu puteau astepta medicii cateva ceasuri pentru ca cineva sa fi putut ajunge la dansa pentru a-i comunica teribila veste care i-ar fi fost greu de dus oricum. Asa ca medicii au lucrat in tot acest timp si cand a fost totul ok, l-a trimis pe Sebi s-o aduca pe bunica pentru a sti si ea de ce nu vine Vlad acasa. Si pentru ca nu putea, ca n-avea cum, era bine, se odihnea, era la spital, urma sa-si revina, avea nevoie de ea intreaga, sanatoasa si increzatoare, toleranta si ingaduitoare pentru ca era suferind si se recupera. Ei erau acum acolo si ea, Cati si Sebi si Nicu Dragomir si directiunea si o  parte din colegii de clasa ai lui Vlad. Toti erau redusi la tacere de puterea femeii care infruntase moartea si o invinsese, pentru prima oara in viata ei, lucru pe care nu-l stia niciunul dintre ei toti la fel ca ea! Si pentru asta ii purtau o adanca apreciere si consideratie pentru mobilizarea de mama a lui Vlad, asa cum haideti ca-mi moare copilul in clasa a sunat! Toti pastrau o vie tacere in semn de intelegere pentru faptul ca Vlad avea acum nevoie, in starea in care se gasea el acum de inconstienta indusa de anestezic de liniste si de speranta, de incredere ca va birui lupta cu moartea! Iar gestul pornise de la Florin, colegul de banca al lui Vlad, cel care-l momise cu un n-ai curaj! pe Vlad sa se apropie atunci rautacios de usa, cand Cati tocmai se apropia sa intre in clasa! Si cum orice lucru negat e o dubla-tripla incurajare, de dovedire a posibilitatii de afirmare a ceva, dorinta lui Florin a fost transpusa de Vlad  in fapta aparent necugetata, desi nefinalizata decat cu o crunta sperietura pentru toti! Asa ca Florin i-a mobilizat si de la scoala au plecat pe jos toti in urmarirea salvarii care cu Cati la capul lui Vlad plecase vijelios inspre spital.
Isi ceruse iertarea care-l sa-l absolve de naivitatea cu care isi trimisese colegul aproape de moarte, constientizata tardiv, dar nimic nu-l putea absolvi mai bine ca informatia ca linistea si ruga in sine-l vor aduce spre seara pe colegul lor printre cei vii. Asa ca momentele asteptarii au fost cele mai grele, iar sarbatorirea vestii venita de la echipa de medici cardiologi care-l salvasera operandu-l de anomalia depistata la primele investigatii a fost ca in clasa, pe mut, pentru ca semnul vadit al profei fusese comanda suprema si inteleasa tacit si viu de asta data, fara cuvinte!
Dovedind simtire si maturitate, copiii au fost apoi cei care pe rand, au intrat sa-l salute si atat pe Vlad si sa-i arate sustinerea lor, fara a-l coplesi prin asta si obosindu-l psihic, pentru ca sedativul, coroborat cu interventia in sine nu erau ingredinetele propice pentru trairi emotionale puternice. Si seara-i fu Catiei presarata cu aceste zambete de speranta si de sustinere umana la varsta frageda, simtind si ea ca lumea nu e doar mereu cu susul in jos si ca acel jos e ce imprima gandurilor si actiunilor ulterioare influenta definitorie. Exemplu de simtire si de umanitate, de acord tacit si de sprijin sufletesc, iata cum  isi umplea neasteptat vietuirea Cati de autentic. Era rodul implicarii ei al simtirii pe care o reusise sadi in orele predate si in felul in care se raportase la ei toti, castigandu-le in felul sau respectul pentru care le era in ciuda sperieturii groaznice recunoscatoare ca sunt alaturi de cel suferind, colegul lor.
Sambata la zece, Nicu Dragomir deschise usa casei sale si dupa ce invita domnitele inauntru, le pofti la o gura de ceai fierbinte cu lamaie asa cum doar el stie sa faca!
- Suna interesant si imbietor! ii scapa gargaritei de Sorina nu in soapta, semn ca incepea sa se acomodeze cu interactiunile cu oamenii mari!
Alt prilej mai bun pentru povestit nici ca se putea ivi, decat intr-o dimineata prelungita-nspre pranzul unei zile de final de saptamana, in linistea si calmitatea conferite de aceasta perioada in care familistii au timp de cei dragi si ceilalti le duc dorul si nu numai...
Si dupa ce mami fusese atat de captivata de pasarica omului, cea care se zbatea emitand in ambient niste sunete ce aduceau cu niste onomatopee pe care si omul le mai scoate uneori cand e-n lipsa de inspiratie, prilejul oportun pentru batranul experimentat in lucrul cu copiii, spuse celei mai mici:
- Sorina, ce vezi pe geam?
Copila nu raspunse rapid si urban cum obisnuiesc copiii de seama ei: Eu vad pe geam blocul de vizavi, ala inalt colorat!
Ci spuse: Vad cum pasarile inca n-au plecat in tarile calde, ci mai zabovesc pe la noi ceva vreme, pentru ca le place!
- De ce crezi asta?
- Pai pentru ca nu doar ce vede ochiul si se intampla in fapt, ci pentru ca acolo mai e ceva!
- Unde?
- Acolo, in sufletul lumii! In cer, in lume, in sunetul acela care cheama si pasarile inspre cald, pe mami inspre papagal, pe mine catre dumneavoastra si tot asa!

Perplex ramas, ca-ntr-un tablou vazut peste ani si ani de generatii viitoare ale sale, o poza ce instantaneiza o traire, o satisfactie de care el singur nu se vedea capabil in fata reusitei muncii mamei copilei in cazul micutei. Cand spusese ca e o isteata acum se convingea singur! Copila deborda de creativitate, imaginatia-i era cel mai bun aliat, iar in el castigase un bun prieten, asa cum convenise gangania mica, atunci cand o intrebase si ea raspunse, ca e incantata de faptul ca oamenii mari ii cer prietenia. E o stare de bine pe care o descrie ca fiind magnifica, mai completase si pentru care multumeste increderii ce i se acorda!
- Am sa vreau sa vii si maine pe la mine, ce zici, vei putea veni?
- Cred ca da, dar tu ce zici, poti veni la noi la cina?
- Pai daca ma inviti, cu placere!
- I-auzi mami, Nicu vine la noi deseara la cina!
Zambind pentru ca fetita ei e atat de comunicativa si de bine inteleasa de mai experimentatul ei coleg, o multumire  vie din privirea ei ce nu mai vadea lacrimi, pentru ca emotiile-i fusesera la maximum de posibil traite saptamana asta cand depasise moartea in atatea randuri. Si se parea ca si sperantele in ceea ce-o privea pe gargarita ei Sorina prindeau tot mai mult contur. Fetita ei castigase simpatia si toata dragostea unui bunic vaduvit de iubirea nepotelei sale si o retraia acum prin ea, cea care avea atat de multe de castigat de pe urma interactiunii cu dansul. Caci era mentorul si colegul cel mai bun pe care-l putea avea mama ei la scoala de cand a ajund acolo. Era un om care citea si scria, avea publicate carti de poezii si povesti dedicate copiilor. Fiica lui il inspirase, apoi animalutele de casa, papagalul Soso catelul Kiki il facusera omul iubit si care a putut oferi din generozitatea spiritualitatii sale si publicului. Lectura i-a fost preocupare de cand fusese cat macul, altceva mai bun n-avea de facut, mergea cu vacile vara pe pasune si cartea de aventuri era mereu cu el. Ea l-a facut sa creada, mai mult si mai mult intr-o lumea care-si contura prin fiecare nou an scolar tot mai bine chemarile sale pentru ea. De a fi acolo, implicat si devotat intrutotul pentru a reda la randu-si el din reusita muncii sale inchinate sufletului, intelepciunea si charisma care sa ajute generatiile tinere sa poata crede la fel in lucrurile de care sunt convinse. Si sa le urmeze coerente si perseverand in actiune si crez.
Catia-l mangaia pe cioc pe Soso, iar Sorina-l luase-n brate pe bunicul pe care nu-l cunoscuse, dar il recastigase dupa ce viata i-l luase fara s-o fi intrebat, iar batranul era mai fericit ca niciodata, caci avea alaturi doua femei care-l iubeau nespus. Prima era intruchiparea fiicei sale, Catia, iar Sorina a nepotelei Hana, care sfarsise cu parintii intre fiarele strivite de tirul acela atunci...
- Mami, hai acasa, eu de mana cu Nicu, tu cu Soso in brate, mergem?
Gazda priveste deloc nedumerita si aproba tacit, dilematica privire a mamei ce-si vedea gargarita mai aerisita la minte ca niciodata, irumpand de veselie si de o stare de bine inexplicabila.
- Sigur, draga mea, dar luam si colivia, nu vream ca Pixi a ta sa-i dea emotii, da?
- Of course, mam!
    

- Ca tot ai pomenit de Pixi a ta, gargarito, uite ce-ti zic eu tie si lui mami: fetelor editura ALL cuprinde o larga paleta de feluri de carti, de domenii, de cunostinte, acolo am si eu povestile mele tiparite, s-aduc o carte sa citim inainte de cina, ai vrea kido?
- Ihim, desigur, mie-mi place sa citesc de cand aveam 4 ani, sau 5, nu mai stiu sigur! Dar ce vreau sa ma fac cand voi fi mare stiu sigur!
- Si mie nu-mi spui?
- Ba da, cititoare!
Articolul participa la Spring super blog 2014.

miercuri, 19 martie 2014

amurg...

cand seara se lasa dusa pe dupa
antenele de pe acoperisurile blocurilor
inalte din orasele cu populatie
din abundenta care misuna cat e
ziua de lunga si lumina de rara
prin toate ungherele totodata
in toate locurile posibile si imposibile
inseamna ca lumea mare-i deopotriva
si mica si cercul se-nchide de fiecare
data cand ochii se reintalnesc
in ipostaze si conjuncturi diferite
de cele prin care in mod
curent intersectarea se poate concepe
fara ca sa elimine din start
posibilitatea ca pluridiversitatea sa se
comprime-n spatiu si timp
si ochii sa se vada privindu-se
scurt timp pana-n adancul memoriei
care si ea revine cu trecut prezentificat
pentru nemurire aleasa sa moara
din fasa-n acel atunci. si frica
sa lasa-n interior cand intunericul
aglomeratiei obtureaza chipuri
adaptate la viata de jos in curbe
cu pericol iminent necalculat.

marți, 18 martie 2014

Pledoarie pentru teatru, arta, cultura intr-o lume postmoderna!


Arta si in cercul mult mai cuprinzator al sau, cultura este patrimoniul cel mai de pret al unui popor, al unei natiuni, al unei identitati. Fie ea cat de grea ar fi vietuirea, o permanenta adaptare in tot si toate si a noastra, nu doar a elementelor ce compun si fac posibila prin combinarea lor viata ca fapt ne defineste in tot ceea ce facem,  cream, apreciem, devotam trup, minte, energie, viata. E si cazul pentru teatru, arta care comportand poieinul, dansul, scenicul, are o complexitate aparte. Si care, asa dupa cum si Aristotel stagiritul o scria acum mai bine de 2000 de ani in Poetica arta scrie despre lume in maniera verosimila. Teatrul e act poietic, creator, mono- si dialogat, care citit in zeci sau sute de pagini comprima o realitate ce se duce intr-un aici temporal si acolo liniar spatial. Caci cadrele acestea ale axei spatio-temporale definesc momentul si locul actiunii in fond care descrie piesa de teatru, opera scrisa si gandita de cineva, chemata din nimic ca sa fie. Sa existe, sa fie jucata si sa fie vazuta, auzita, recenzata, primita critic si analizata in asa fel incat sa fixeze puncte de vedere, sa modeleze si sa schimbe mentalitati acolo unde poate si educa. 
 
Dar nu doar acesta este rolul posibil al artei, in speta al dramaturgiei. Teatrul da modele, individuale,  sociale, educa, influenteaza tendinte, moduri de viziune asupra lumii si da chiar raspunsuri bine codificate pentru cine stie sa le decodifice bravo lui le urmeaza, cine nu se uita, merge la teatru intelege doar ca e trendy sa mergi acolo ca mai merge si x si x si y si z si tot e ceva bun. caci si un mimetism din acesta ca alegere de petrecere a timpului vietuirii, liber sau neliber noi stim cum stau lucrurile si de noi depinde felul in care atat cat e timpul sa-l gestionam si impartim pentru activitatile care ne sunt obligatorii, necesare, libere si care ne provoaca stari de bine, pasiuni si placere. cat despre avantul tehnologic coroborat cu tot mai marele impact amintit de Marshall McLuhan printre altii in Galaxia Gutenberg al mediei, al diversificarii canalelor de comunicare intr-o lume care depinde astazi mai mult  ca oricand poate de informatie difuzata, un adevarat bombardament pentru omul zilelor actuale, a pune in balans lumea artei cu tendintele discretionare ale mediei de a acapara atentia publicului inspre altceva, inspre cotidian, vulgar altfel decat arta ce trimite la frumos, la etern, universal, personal autentic inseamna sa privim lucrurile si realist, dar si tematori totodata. Tematori la modul ca sa nu uitam si cand s-a inventat aparatul fotografic si instantaneizarea imaginii, a franturii de vesnicie printr-o simpla apasare de buton se temea lumea ca pictura va decade si va muri. Eh bine, nu s-a intamplat asa, a chiar din contra si-au impartit terenul ambele directii, cine nu are timp, indemanare, dar cu imaginea surprinsa simte ceva pur inauntrul sau devine fotograf, cine poate face o lume din pensula si culori si vopseluri picteaza si fiecare are partea sa de public, de orientare. Asa si cu arta ce nu va inceta sa aprinda beculete si flacari vii in omenirea a carei problematica de baza nu s-a stins niciodata prin permanentele sale intrebari legate de necunoscut.

Arta prin toate parghiile si manifestarile sale instantaneizeaza adevaruri, le codifica si le face sublime asteptandu-si cititorii de chei pentru a le aprecia. Astazi e mai dificil sa fie arta o optiune asa cum era mai demult, din cauza terenului castigat prin bombardamentul informational si diversificarea mediilor de comunicare. Dar asta nu inseamna ca daca tendinta este una a coborarii interesului pentru carte, scoala si cunoastere, arta va muri, sau ca teatrul ramane auster tocmai pentru asta, nicidecum. Se vor gasi in permanenta spirite si-n oamenii ce sunt deja si se vor naste si educati cum si de catre cine trebuie, chiar de sunt tot mai putini si aceia, se va reusi supravietuirea artei pentru ca ea da raspunsuri adanci la probleme si intrebari profund existentiale. Viul interes pentru arta si cultura se va  mentine in permanenta caci orice negare presupune o dorinta crescanda, arzatoare. Asa ca pe masura ce cultura ca domeniu va primi tot mai putin procentual din PIB-ul tarii si educatia la fel, dorinta si chemarea publicului va invrednici oamenii de cultura sa fie tot mai prolifici in materie de productie de arta si cultura, asa incat la fel ca in comunism cand rezistenta pasnica a fost tot prin arta si cultura, la fel sa depasim orice gard, orice fel de obstacol va fi sa fie.
Pentru ca aceasta convingere nu e doar speranta, se bazeaza pe legaturile subtile iscate intre producatori si receptori de frumos, care au crezuri si de la care nu fac rabat, indiferent cat si cum ar fi decorul vietuirii de dificil. Din contra, mie, intr-o atare conditie a reducerii tot mai mult a atentiei spre autentic, cultural, artistic, identitar, nu vad decat o liberalizare a alegerii comune de ordin general functie de puterea de intelegere a oricui. Iar arta si cultura in sine se poate pe sine ajuta folosind chiar armele postmodernitatii info-tehnologizate ca posibilitati multiple de diseminare si difuzare a mesajului cultural. Nu mai este aceeasi Agora antica, nu mai este acelasi amfiteatru sau scene deschise in arenele antice, dar este media, este tv, este radio inca si teatrul alaturi si de cel de revista va supravietui si se va adapta. Sa nu uitam ca popularizarea si notorietatea unor tineri actori in genul filmografic si el artistic la randu-i aduce cu sine simpatizanti si castiga public.
 
E cazul reclamelor, unde alde Paul Maximus de la cartele cea mai cea, maxim am spus si pana la alte exemple pot face si din lumea dramaturgiei o adaptare a actualitatii pentru ceea ce inseamna aducerea publicului inapoi in salile de spectacol. Caci alte medii, mai nonconformiste, teatrul le-a incercat si le incearca frecvent si ele nu pot face decat un bine fenomenului cultural in sine: restaurante, cluburi, cafenele sunt gazdele pieselor de teatru o stim prea bine si aduc publicul tanar, in speta, in cuget si-n simtire mereu alaturi de arta. Teatrul Evreiesc de Stat, sponsor al acestei teme enuntata in Spring super blog 2014, unde acest articol participa pune toate aceste intrebari in contextul globalizant actual si primeste toata sustinerea mea! La fel ca si doamna scenei romanesti, Maia Morgenstern, o actrita si o femeie speciala, care simte si traieste cu si prin arta si teatru.   

Sper si cred asa cum si deviza jocurilor olimpice moderne de vara, ajunsa la Atena la centenara editie era Celebrate the cultures, celebrates diversity, asa si aici si acum si in viitor vom avea in continuare parte de teatru in coexistenta cu alte interese captate mai artificial publicului larg, fara ca cineva sa aiba de suferit intr-o discursivitate ce nu comporta belicul. Deloc, ci raportarea mai mult sau mai putin echilibrata de forte care se confrunta, nepunand moralul la mijloc. Tot deloc, caci de l-am pune s-ar cadea o mobilizare la informarea tuturora despre pierderea de care destui se fac gratuit lipsiti vaduvind teatrul si arta si cultura de atentia lor pentru opinabilul mediatic de azi,  peremptoriu si obositor!

lumina


felinarul lumina prin noapte
ajutat el fiind de catre luna
care-si unduia adancile priviri
pe dupa sprancenele clipind
mereu ca-ntr-un ritual erotic
de-mperechere-n treptele de mai
de jos pe-o scara evolutiva
dintr-o perspectiva biologica
si de iubire cu multe duceri
si-ntoarceri intre protagonisti
daruiri si primiri, calduri
si raciri, munti si vai si ape
si ploi cum se vede treaba-ntamplata
intre oameni ce gandesc si simt
si-apoi descriu asta ca pe sublim
sau infinit, acea pret de-o secunda
scurta, imperceptibila altfel
cand se scurge si-atat de vie
prelunga, complementara duce
cand iese si dai suflet si trup
in iubire-nfaptuita dorind
si sacrificand viata pentru ea...
elanul sucomba netraire si vifor
si patimi si ger si lasa-n urma
zambet si sperante.

luni, 17 martie 2014

spor!


genunchii tai fini 's o feblete
de dorit pentru mangaieri de
incurajari ca nimic nu poate
fi peste ce poti tu sa faci
chiar de-ai fi tentata sa
crezi intocmai contrariul.
tu, fiinta puternica-n sine
realizeaza potentialul si
nu permite influentei exterioare
sa te coboare de-acolo
de pe-un piedestal pe care
tu singur-ai urcat bucurandu-te
de fiecare ascensiune-n ritmul
tau propriu, poate alerta
candva sau ceva mai inceata
si meticuloasa ca atitudine
si-o atentie sporita, ele
n-au facut decat sa te aduca
in punctul asta in care te
identifici cu persoana care-ti
esti azi si care va dori
sa mai evolueze, desigur.

I follow you

cosul cu bunatati de mi-l
aduci tu mie l-amiaza la
munci-am sa stiu ca papa
e bun nu doar ca mi-e
foame ci si pentru ca-i
de la tine prelungirea gandului
bun ce-mi tine de sete
si foame si-mi mai da
si mereu, de fiecare data
o stare de bine. completitudine
asta se cheama si-i crucea
ce-o port cu mine cu fiecare pas
inaintat spre tine, cea pe care
o tin minte prin meandre
ce-ncearca obstacole-n drum
ca sa-mi puna, iar eu
ca un atlet ce mi-s sar
fiecare gard in parte cu cel
din fata si-apoi macaraua ce nu
uita spatele-n urma cand
mladierea chipului tau e acolo
vie.

Sa fii om cu adevarat ii place si Reejiei


Oana este profesoara. Preda intr-o scoala reabilitata si dezvoltata sa arate ca o scoala europeana, mai ales dupa ce odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana atributul acesta a devenit apanajul regulat al societatii romanesti aflata si atunci in 2007, anul debutului cu noi ca popor in insemnul batut de vant al Uniunii ca o alta stea ce intregea cercul natiunilor unite sub aceleasi devize ale comunicarii, cooperarii si ajutorului reciproc intre natiuni. A fi considerat european de catre ei europenii occidentali, tu parte a societatii estic-europeana era nu doar semnul acceptarii sau al respectului de complezenta ci arogarea unor atribute ce presupuneau in primul rand responsabilitate pentru ca sa incerci sa devii, entitate obisnuita cu alte forme de comportament inradacinat pe plaiurile tale, altfel de acum incolo. Or altfel insemna transparent, eficient, comunicativ, reguli care la noi functionau mai acatari, dat fiind obisnuinta istorica de a evita lucrurile pe care trebuia sa le infaptuim. Scoala a primit de la minister pe baza unor proiecte cultural-educationale depuse de profesorii care au lucrat la ele niste fonduri structurale nerambursabile pe baza carora fatadarea a presupus o schimbare la fata atat pentru cladire, cat si-n mentalitatea localnicilor ce  nu priveau tocmai cu ochi prea buni darapanatura de scoala in care-si trimiteau copiii sa invete pana atunci.
Implicarea dascalilor a aratat si dovedit tuturora ca se poate, se vrea si se poate. Or, cand vrei sa suprimi si sa schimbi perceptii lucrand la mentalul colectiv, asta inseamna pe langa sacrificiu de sine si devotiunea muncii depuse, o incredere mare ca ce crezi tu poate reusi schimbare de lucruri in jur, inseamna respect si sa te pui acolo cu totul, in locul altora ce vad lucrurile dinafara si sa fii chiar ei care se uita si vad ce faci tu. Iar ca sa nu-i deamagesti girezi cu propria fiinta, cu rodul calitatii si timpului alocat muncii tale si te rogi sa fie bine. Rezultatul cand apare, uimeste,  recunostinta e suficienta cand parintele-ti ajunge la scoala sa intrebe despre situatia copilului sau si efectul acesta normalizeaza lucrurile. Mai ales atunci cand, in calitate de profesor, pe langa concedii sacrificate in folosul beneficiilor comunitatii si a locului propriu de munca, culegi respect, recunostinta si merite pentru pregatirile viitorului de maine de peste ani pe care patria-l va avea cu cetateni de pe bancile scolii unde si tu i-ai pregatit. Lipsa de constientizare a importantei relationarii dincolo de diagrama impusa, ori in alte cazuri doar initiata si sugerata de ministerul de resort si inspectoratele judetene, sintetizata perfect prin planuri de lectie verificate de directiunea institutiei si de inspectorii fiecarei directii curriculare din toata plansa de materii posibile si imposibile chiar pe care elevii le au de studiat in scolile romanesti, fac ca lucrurile sa se repercuteze asupra societatii care in fiecare vara numara dupa absolventi de liceu si facultati, diplome si multi someri. Ca sa nu mai vorbim despre o rata a celor care absolva liceul si putinii fericiti de dupa examenul de maturitate care ies din sala de examen cu verdictul admis dupa toate probele de concurs.
E o anomalie crescuta artificial si pentru ca inc in sistemul nostru public de educatie nu se rapordeaza statisticile care dau un confort si o eficienta demersului prin raportarea la nevoile si cerintele pietei muncii, singura ce ar trebui sa dicteze directiile calificarilor si specializarilor existente in invatamantul romanesc la nivel preuniversitar si universitar. Dar pana ca sa ajungem atat de departe, ar trebui sa luam exemplul unor oameni ca Oana, care ca profesor-diriginte in invatamantul gimnazial colaboreaza cu toata cancelaria la implementarea activitatilor cultural-educative cuprinse in proiectul agreat de minister si care a primit bani pentru a dezvolta in localitatea provinciala o educatie mai calitativa. In plus proiectul scris si inaintat in colaborare cu alti parteneri provenind din alte trei state membre UE prevede schimbul inter-cultural, Franta, Irlanda si Portugalia se aratau interesate sa colaboreze cu romanii pentru imbunatatirea calitatii educatiei din mediul rural raportata la privilegiile tehnologic din mediul urban. Asa ca romanii nostri s-au pus pe treaba si au redactat proiectul, au primit si girul partenerilor lor de peste hotare, europeni si ei dar in primul rand Oameni, egali in fata vietii, acelasi aer respirat, aceleasi sanse de a evolua in viata, un deziderat comun al romanilor-portughezilor, irlandezilor si francezilor care au pus umerii, mintile si cuvintele sa lucreze in folosul binelui comun, colectiv pe care doreau sa-l implementeze.
Si le-a fost aprobat, pentru ca atunci cand vrei cu adevarat un Bine cuiva, iar ideea de cuiva comporta o multime de suflete, tot universul iti va fi complice si ajutor de nadejde pentru a realiza Binele. Si pe principiul egalizarii de sanse ale elevilor de la sate si comune cu cele ale elevilor oraseni, mediului rural din Romania, reprezentat de scoala unde preda Oana si de scolile partenere din cadrul proiectului comun european cu finantare nerambursabila de la generoasa UE, elevilor li se aduceau acum in scoli, calculatoare, cabinete psiho-pedagogice, laboratoare de informatica, conexiune la internet, centre de info-documentare, unde cartile si revistele in formate fizice, electronice si magnetice, audio si video-bookuri, audio si video cd-uri, format multimedia le constituiau de-acum resursele moderne de invatat, de ajutat si biata noastra natiune sa iasa din impasul asta al ramanerii undeva in urma.

Paradoxal, Romania fiind un permanent centru de unde Nasa si alte organisme si foruri oficiale internationale isi recrutatau geniile si creierele luminate, avea o educatie prost enuntata ca fenomen si proces, dupa legi formulate usor sau mai mult ambiguu, cu finalitati ale actului educational care nu apropiau copil, parinte, cadru didactic de ideea ca la scoala copilul primeste educatia pentru viata care n-o apuca primi acasa plus cunostinte multe, operabile la nivel pragmatic, concret in viata, in profesie cu ele. Cdi a fost amenajat in sala de sport a scolii Oanei, iar pentru sala de sport s-a prevazut o noua constructie menita a incuraja si sportul juvenil in localitate, o oaza altadata de izvoare de talente nesecata pentru sportul de performanta la toate nivelele. Asa ca Oana, profa' de romana care venise proaspat absolventa sa cunoasca si tara, efectiv natia romana la ea acasa in satele unde mirosul gliei i-aduce mereu aminte de acasa, cu elan si avant de a duce lucrurile bune ale antecesorilor la bun sfarsit si de a da prin mirajul varstei tineretii tot aplombul, puterea de munca inovatoare,  ideile si priceperea unei bursiere care ajunsese la Paris sa termine masteratul filologic, a facut si pe profa documentarista cu jumatate de norma. Cu jumatate de norma pe statele de plata pentru ca nu permitea directiunii nimeni din statul roman sa plateasca integral, dar ea venea dimineata la scoala si pleca noaptea tarziu, pentru ca era iubita si apreciata de toata lumea, mai ales de scolari, de parintii acestora si de ce sa nu recunoastem de colegii de cancelarie. Asa devotament mai rar. Cand nu avea ore, caci 18 ore, cat comporta saptamanal o norma completa pentru un cadru didactic rasfirate de-a lungul saptamanii nu o oboseau extraordinar, femeia cu zambetul mereu pe buze, iradiind in jur doar prospetime,  optimism si cutezanta ca scopul nobil pe care-l avea prin propriul exemplu mobiliza si pe altii si atunci n-avea cum dezideratele sa nu iasa in fapt si sa se simta Binele nazuit!- era de gasit in Cdi, centrul info-documentar, adica biblioteca recosmetizata atat ca spatiu (data fiind amplasarea in scoala ei)cat si ca denumire, dupa ce spatiul, mult mai primitor, luminos, special asezat asa incat sa fie un fel de vino-ncoa'! aparte pentru elevi si comunitatea locala unde impartea carti, reviste, dvd-uri, viziona filme de desene animate, proiecte ale colegilor de cancelarie indiferent de aria curriculara, totul intr-un ambient primitor, tehnologie de ultima ora, uite ca se putea, da, la noi in Romania, la tara, la sat!

Pe principiul lasati copiii sa vina la mine, dezvoltatul ei spirit protector si matern nu sta locului o clipa si nu era zi sa n-o vezi mereu inconjurata de copii, de zambete, de curiozitate cu care le erau pictate firesc si natural chipurile avide de cunoastere. Pentru ca da, omul mai si sfinteste locul si cand omul nu e potrivit la locul unde totusi el a ales sa fie, atunci o alta decizie tot a lui, a omului e clar de luat, anume sa lase locul altcuiva care chiar are chemare, vocatie, ii place sa faca si tot asa!
Din cadrul proiectului mare, activitatile de care s-a vazut responsabila d-ra Oana Safta au fost acelea care au dezvoltat creativitatea copiilor, la modul promovarii acelor criterii dupa care si micii artisti sunt jurizati, la palatele copiilor, la diferite concursuri si festivaluri unde se descopera tinere talente. Scenetele, piesele de teatru, incurajarea debordantei lor energii sa se manifeste si prin muzica si dans, acestea au fost per ansamblu datoriile Oanei. Plus o revista la care lucrand ingenios cu toti, dar absolut toti copiii scolii a reusit sa dea exemplul cel mai bun tuturor ca Romania poate, ca vrea, ca are mereu izvoare de putinta si ca ai sai copii sunt totusi pe maini bune cu oameni ca Oana langa ei, sa-i ghideze indeaproape ca sa fie viitorul de nadejde pentru parintii si bunicii lor in viitor!
Stimularea spiritului responsabilitatii personale, civice, colegialitate si prietenie a fost preocuparea tinerei dirige asa cum le-a permis ea insasi elevilor pastoriti de ea s-o numeasca, pentru a empatiza starii lor de formare si de a  fi vazut in ea, nu un adult menit sa le dea note mici si sa-i descurajeze, ci din contra sa-i asculte si sa-i inteleaga, sa-i ajute sa se descopere pe sine, sa-i invete sa inteleaga lumea si valorile in care traiesc si sa fie capabili functie de tot acest arsenal teoretic sa ia decizii de unii singuri, fermi convinsi ca analiza lor e cea corecta.

Si conexiunea asta a reusit profa de romana s-o stabileasca rapid, iar speciala relatie a ei cu elevii scolii a fost si momentul de declic al directiunii care a vazut in ea o oaza de lumina si a insarcinat-o cu scrierea proiectului si repartizarea sarcinilor si celorlalti colaboratori ai scolii. Acum, faptul ca Oana, o colega de breasla este exemplul cel mai bun din perspectiva mea ca omul sfinteste locul cand scopul nobil neconditionat este binele tuturora din jurul sau prin sacrificiul personal daca este nevoie asumat,  ca atunci cand vrei realmente ceva, poti, gasesti in tine toate resursele necesare sa-i mobilizezi si pe ceilalti sa te ajute sa faci un lucru bun, mai ales cand scopul nobil vizeaza Binele multora. Important e declicul acela, vointa  si credinta ca poti sa muncesti ca sa reusesti, perseverand, nedormind nopti de trebuie, neavand timp de mancat intocmai la timp, dar facand bine te saturi, esti bine asa cum esti! De ce cred eu ca acesta e un bun exemplu de adus in fata publicului prin intermediul participarii mele cu aceste idei la proba a zecea a Spring superlogului 2014, tocmai pentru faptul ca da, ea a reusit sa implementeze ceva ce tuturora li se parea dificil daca nu chiar imposibil! Sa faci anume din educatie ceva productiv, sa obtii rezultate educationale palpabile, copii inteligenti, oameni in devenire, cu caractere frumoase si generoase, empatice, care stiu sa se puna inaintea comiterii unei actiuni, sau emiterii vreunui gand despre cineva in locul acelui cineva despre care s-ar gandi in felul acela si asta pentru ca o idee de baza a ei ca profesoara a fost aceasta: copii, inainte sa judecati pe cineva dupa modul cum arata, gandeste, se exprima,  e imbracat, nationalitatea, credinta sa, limba pe care o vorbeste, puneti-va in locul sau si daca voua v-ati face ce ganditi sau intentionati sa faceti, vorbiti despre omul respectiv, atunci purcedeti!
Care e senzatia, cum va vedeti voi acolo, jignindu-va, dispretuindu-va, vorbind urat, sau in orice caz nu prea bine despre o latura sau alta a ceea ce va compune si defineste cumva totodata? Si asa a ajuns ea la ei, la sufletul lor, la ei cei care puri si onesti, inteligenti nativi si simtitori, ca acesta e cuvantul potrivit contextului, au ales s-o urmeze intrutotul ca pe o zana buna care-i ajuta sa faca minuni. Cu ei, asupra lor, asupra formarii lor, asupra evolutiei lor cognitive. Si minunile s-au produs. Sa va spun ca Oana a reusit performanta ca sa ia premiul pentru cel mai bun proiect depus si urmat intr-o  scoala romaneasca, sa va mai spun ca din copiii care scriu si azi o parte din ei la lumina lumanarii pentru ca altfel nu se poate ea a scos olimpici pe tara, sa va mai spun ca pe baza stradaniilor sale, o parte din copiii ei de suflet au fost inscrisi in campanii unde fundatiile private care au ca obiect de activitatea promovarea tinerelor talente in intreaga lume i-au preluat si astazi ei isi continua cercetarile, nu studiile comune, desi au varste ce nu ating  majoratul? Asta este ea, Oana, un om inzestrat, pasionat de ce face, devotat muncii si crezzurilor sale, om potrivit la locul potrivit, care nu se plange si care da, persevereaza, se zbate, moare daca trebuie pentru Binele celorlalti.
Asa a facut sa poata deschide porti de lumina unor firi asemanatoare ei si care acum o pretuiesc ca prieten adevarat,  caracter puternic si om ce a constituit o rampa de lansare in lumea mare si atat de selecta a oamenilor educati. La randul lor acesti copii, caci desi se apropie de varsta majoratului, tot copiii parintilor lor raman, ajuta prin tot ce le sta in putinta, pentru ca nu-si uita nimeni cu capul pe umeri nici radacinile si nici nu uita de unde au plecat, nu de tot, ci doar pentru ca evolutia presupune asta, candva se vor intoarce cu drag acasa pentru a pune umarul la redresarea comunitatii prin implicarea de care se cred in stare avand drept argumente cunostintele si experienta acumulate acolo.

E ceea ce Oana a reusit sa sadeasca bine in acesti copii, spiritul pasarii, al simtirii si al chestionarii de sine inaintea luarii unei decizii. Si trebuie rasplatita cumva. Deja, in cazul catorva promotii randamentul bun obtinut au facut-o sa creada si mai mult decat cu toata fiinta ei in ceea ce face ea. Si asa l-a descoperit, sau viata i l-a adus in cale pe Victor, omul alaturi de care face si mai mult bine in jur decat o facea cand era singura. Pentru ca asta este menirea oamenilor cu suflet mare, sa ajute, sa dezvolte, sa incurajeze, sa dea mai departe Binele in care cred.
Revin la faptul ca povestea de succes a Oanei este un cel mai bun exemplu ca omul cand vrea-poate reusi chiar si imposibilul, spunand ca exemplul personal, dublat de o implicare peste 100%, ceea ce nu inseamna decat devotament trup si suflet pentru ceea ce faci te aduc in calea a ceea ce sperand chemi inaintea ta. Iar cand ceilalti sunt destinatia binelui chemat de tine, restul e nu suplimentar, ci in plus. Asa ca sa apreciem oameni ca ea si sa-i meritam langa noi, facand si noi acelasi lucru, fiecare in sectorul sau de activitate!  Si asa vom reusi da, sa obtinem rezultate bune si cu generatiile care vin din urma, copiii nostri, sa-i educam responsabil asa incat ei sa constientizeze importanta simtirii. 

Reejia, magazin online ofera spre deliciul tuturor semenelor Oanei genti de piele si accesorii dama este sponsorul acestei probe a  zecea din cadrul Spring superblog 2014, unde acest text participa.

duminică, 16 martie 2014

lacrimi de crocodil(iu)

nu-s multumita de nimic in viata
si n-am cum ma dezobisnui
si sa devin a nimanui paiata
chiar de-asa ma vrea toata lumea.
mica sau mare societatea
e un compromis al mintilor
tuturora de a intelege
semenii toti sau separat
dupa cat de mare le e raza
cercului in care se invart
nu musai din care fac si parte.
caci e vorba de acceptiune
si mai mult decat atat de acceptare
si de toleranta, poate si ceva
atasament sau o simtire cam la fel
de care nu poate fi vorba
cand minciuna guverneaza
slabiciunea de caracter si teama
permanenta frica de idee
de lume si de sine
ca o imanenta ireversibila
care doare si nu tine
sa te flagelezi a crede
ca se poate amana, sau chiar
retrage. nu, in definitiv
amice-i vorba doar de crezuri
care nu-s adanci si-s mai mult
prefaceri de simtiri adevarate
care produc cui simt si genereaza
sentimente nedreptati si rani deschise
ce se-nchid pe cat de repede se poate
cand ratiunea decide sa nu
se mai lase mintita-n fata evidentei.
si chiar de lacrimi mai cad
fie si de crocodil cand umbla
prin apa e normal sa fie ud pe cap
dar nu si parul sa-i creasca
asa si cu regretul plouat.
nici ceapa n-am mancat si nici
nu-mi apar dentitia, doar de suptul
sangelui ce merita varsat in orice
circumstanta, nu musai cand soare
pe cer nu-i si cainii afara latra. nu!
Alte psiluneli tot la psi!

Cu CND turism traiesti acum clipa timpului impartasit alaturi de cei dragi

Era dezamagita de faptul ca ale sale convingeri si crezuri acumulate in cei cincisprezece ani de trait prin lume si oameni, locuri si tipicuri diferite de-a lungul etapelor ce-o formasera ca adolescenta isi pusesera altfel de cum voia ea amprenta asupra ei. Si stia ca ea are un loc anume pastrat ei, cuvenit ei, doar ca inca nu venise momentul sa-l fi descoperit. Avea pentru asta ambitia si indaratnicia spuneau altii, de a crede si a persevera nu doar in gand ci si-n fapta, caci tot ce facea era coerenta gandirii prelungite. Invata bine, studia cu interesul elevului care vrea sa faca si ceva in viata cu tot ce invata, sa aplice in viata reala, dupa tot ce presupune teoretizarea unor concepte ce si ei ii intersectau viata ca noutate, acum. Voia ca prin pictura si muzica, doua feluri agreate cel mai mult de sufletul sau special sa poata dezvalui lumii ceva din felul in care vede ea lumea, sa fie inteleasa pentru asta si nu doar de ochi neavizati, amatori in ceea ce inseamna arta. Pentru ca arta insemna mult pentru ea, era locul unde se simtea cel mai bine, scriind in agenda ei texte pentru melodiile carora incerca sa le dea viata luandu-si de multe ori chitara cu ea pe dealurile-mpadurite unde blugii si tricoul inchis la culoare o facea distincta de restul suratelor din liceu care isi etalau dizgratios in opinia ei pielea concrescuta de pe abdomen in zona in care si lipsa voluntara a curelei cobora indecent nivelul normal al pantalonilor. 
 
Ea-si pregatea mereu si camasa de gen Walker politist texan si si-o  impacheta in rucsac unde alaturi de agenda si playerul cu muzica incarcat suficient era tot ce avea nevoie. Chitara n-o lua cu ea doar atunci cand vremea era amenintatoare cu stropi din cer, semn ca asa cum obisnuia ea sa zica, cineva s-o fi suparat in ziua aia si mai varsa cate-o lacrima-doua! Dar, tot ea mai zicea, apropo de o experienta pe care a catalogat-o nasoala, noroc ca si-a luat si husa antimeteo la chitara, ca mai greu pentru ea, s-a descurcat si fara umbrela, s-a folosit doar de gluga fasului uitat de la scoala in rucsac, dar incaltarile n-au protejat-o, caci la coborarea de pe dealuri, de sub brazii care-i fusesera bun adapost cand norii se sparsesera parca toti odata si in loc de lacrimi lasasera robinetul deschis pentru cascada si potop, ca timpul si vremea sunt atributele formatoare prin care treci ca sa te ridici. Cand nu putea, ca ploua tare afara cand si-ar fi dorit sa-si ia chitara si sa testeze ce creativitate a avut peste zi, incercand versurile pe acordurile pe care le simtea pe moment, pentru ca era o sinestezie aparte in trupul acela ce crestea frumos si in armonie cu sportul pe care-l mai facea de doua ori pe saptamana ca handbalista legitimata la clubul din oras, isi pregatea terenul si camera ei devenea toata un atelier. De regula mijlocul tinea capul de afis de ai fi intrat in camera ei pur si simplu pentru ca ai fi venit inopinant pe acolo, sau sa mergi s-o chemi la masa, pentru ca ea era atat de prinsa de activitate incat mental se instalasa intr-o stare de concentrare abstrasa temporalitatii, adica exact atribute precum cu capu-n nori, visatoare, sau altele tot ca sinonime aproximative i-ai fi putut asocia, fara ca sa te departezi de adevar. 
 
Dar de ai fi si vazut ce-i iese, in ciuda pierderii timpului ce asa se parea ca face, il petrece mai mult fara vreo preocupare serioasa, ramaneai masca, figura exprima exact acel oau pe care nici macar pe el nu mai apucai, pentru ca muschii fetei-ti paralizau la vederea rodului muncii ei. Avea o mana de artist, iar mintea ei care imagina si apoi punea in forma totul trebuiau fi apreciate, nu gresit interpretate.
Din toata scoala si din oras, doar Maia, o colega a ei, mai mare o intelegea si stia cum s-o inteleaga in felul in
care intelege ea, Ingrid, ca asa ii alesesera parintii sai numele, sa simta, sa se exprime, sa interactioneze cu mediul,  cu societatea. Dupa felul ei de a fi nici n-ar fi participat si ea la balul bobocilor. Doar la rugamintile, nu insistente incat sa agaseze o stare interioara, ci suficient de bine explicate cu caracter persuasiv ale Maiei, Ingrid a ales sa mearga si ea totusi, dar sa mearga, nu sa participe, caci e o diferenta de nuanta. A alege sa mearga, insemna sa fie acolo, sa concureze ar fi insemnat sa accepte juriul si decizia acestuia, or ea nu se simtea pregatita pentru lucrul asta, ea arta bidirectionata catre vizual si sonor si-o construia mental pentru receptarea de acest tip, undeva in viitor. Nu ceea ce dansa ea, pentru ca nu le prea avea cu dansul, asta dupa propria caracterizare a acestei activitati, era deci important pentru acea seara, ci sa fie acolo si sa se distreze si alaturi de toti ceilalti, in randul carora, alaturi de ea era si Maia, ceea ce intr-o aglomeratie unde lumea se bataie, agita, face zgomot, e plin de neprevazut constituia ancora ei de bine.
 
Doar ca binele acesta l-a descoperit din acea seara tot mai mult si crescand in ea o stare pe care nu avea cuvinte destule s-o expuna, asa ca a decis s-o simta mai intai si apoi s-o mai si explice. Un el, a fost motivul, si el la fel de priceput la dans ca si ea, cu pasiuni asemanatoare pentru muzica mai ales, priceput la cuvinte mai mult decat la a reda vizual simtamintele prin creion, sau pensule. Si pentru ca au devenit apoi prieteni buni, sau cum ar fi zis cartitoarele minti de prin liceu, colegele ei cele multe, buni-buni si cand o spuneau asta, fireste ca n-aveau interior o stare de bine, ci de ravna, usoara malitiozitate, zilele-i incepeau si continuau cu Ingrid tot mai senina si mai luminoasa la chip, iar eficacitatea sa in interactiunile de la scoala cu toata lumea o purtau asa ca pe un artist de pe scenele mai obisnuite pana la salile speciale ale ateneurilor, intr-o comparatie a elevarii muzicale. Ziua balului unde si el fusese tras dupa ei, gasca de amici cu care faceau lucruri inteligente altfel, doar la capitolul ieseli convive el nu se arata prea deschis, a devenit de atunci inainte o zi de rascruce pentru amandoi cand drumurile lor s-au intersectat ok, mai mult decat alti pasi care-i aduceau zilnic pe amandoi pe culoarele aceluiasi liceu din micul oras provincial. De atunci totul a fost altfel pentru neinteleasa de viata, Ingrid. Totul i se clarificase de-acum in minte, zilele nu mai erau surori doar de confruntat opinii si pereti pe care ii resimtea anterior, acum era totul mai usor, mai limpede, mai frumos. Simtea, era inteleasa, prietenia era in toti porii fiintei care se eleva frumos si armonios sub toate aspectele. Adolescenta nu mai era chin, ci o perioada de formare spre adult a persoanei care se duce ok mai departe.
 
Ii spusese c-o iubeste-ntr-o sambata cand o anuntase ca de paste, parintii i-au pregatit o supriza pe care i-au facut-o doar in detalii mici cunoscuta fiului lor, Sergiu, un servitor, un cavaler pentru domnita lui, Ingrid, fata vecinilor pe care dansii, parintii lui o apreciau asa cum si baiatul lor mai acum c-a descoperit-o ca e aparte. Tocmai de aceea s-au gandit ca nu le-ar strica deloc porumbeilor lor niste timp doar pentru ei, departe putin de incarcata lume mica si agitata a provinciei, la munte, pentru a-si trai clipele frumoase ale tineretii impreuna, calatorind, plimbandu-se si tot restul de activitati tineresti pe care toata lumea le face, in mod fresc, natural, decent, nu altfel. Le ofereau asadar putina privacy, asa cum spun mai nou parintii dupa globalizantul efect al calcului lingvistic,ce tinea de preluarea directa a formei, o moda acum prin contemporaneitate. CND turism le-a spus acum, ca raspuns la intrebarea lor cand sa fie momentul lor si le-a oferit vacanta la munte, unde tinerii se vor simti great ca tot e la moda sa zici asa! Vor fi in elementul lor, aer curat, plimbari si drumetii, loc unde sa fie in intimitatea varstei lor frumoase si prietenia lor frumoasa sa poata merge mai departe evoluand progresiv si sigur. Promisiunea acelorasi parinti ai baiatului a fost si in fata celor ai fetei, ca in vara, cand tinerii lor vor fi in vacanta de la cursuri ii vor lua cu dansii in concediu in strainatate.
Doar ca discutau, dorind a asculta si opinia familiei fetei, unde le-ar placea acestora ca fata lor sa aiba placerea de a calatori, stiut fiind faptul ca era unul din atributele pentru care artistii, ca si ea de altfel sunt recunoscuti.

Pentru ca acestia au spus Olanda, un sejur in patria lui Rembrandt si a lui van Gogh, iar fata lor pomenea deseori de stilul maestrilor patriei neandertaliene, parintii lui n-au avut nimic impotriva, au spus doar Olanda sa fie si asa va fi! Mai ales ca si tot in vacanta de vara o vor sarbatori si alturi de parintii ei, cu totii pe Ingrid, la Amsterdam, unde in acea perioada a toridelor zile pe alte coordonate geografice, acolo in tarile de Jos aerul fiind mai respirabil, tinerii se vor putea  iarasi bucura in tihna varstei lor de concertele rock cu trupe adevarate chiar la ele acasa, acolo in Olanda! Destinatii externe asadar! Picturi multe de pictat, cadre mirifice! Vestea n-a socat-o pe Ingrid si nici pe mama ei, doar povestea de iubire construita frumos trebuia si hranita cu cadre propice, nu? Iar daca nu-s parintii intelegatori la mijloc, cand lucrurile-s asa cum sunt altfel, cine sa fie? La care promt, d-l Silvestru, tatal lui Sergiu spune, agentia de turism, pai fara CND turism nu puteam sti de vacanta asta, este? Iar toti ai casei mari ce devenea asa cu fiecare clipa, prin Sergiu si Ingrid, fusesera de acord cu adevarul  rostit. O mica interventie a fetei iubite si care iradia tinerete si frumos in jur pusese punctul pe i: adevarul ne elibereaza sufletul! Spusa in sensul de usureaza menirea in vietuire atunci cand adevarul e cel cautat, iar pasii-ti sunt ghidati in tot ce faci de asta! Right, spuse, Sorana, mama lui Sergiu, cea care o iubea pe Ingrid deja ca pe o fiica, in ipoteza nu grabita a ideii in care nu peste mult timp fiul sau o va alege sa-i fie mereu alaturi in viata, ea va fi onorata s-o aiba ca fiica, nu doar ca nora, aproape!
Iar cand totul decurge firesc, iar calatoria e nu doar un motiv de cunoastere si mai aprofundata ci si de bucurie si de gustare a vietii cu fiecare strop de frumos, atunci sensul si directia sunt bune.
Voua unde v-ar placea sa va traiti experientele faine din vacanta?
Articolul participa la proba a opta a Spring super blog 2014.

sâmbătă, 15 martie 2014

efectiv

ruga-n cerul preainalt in ceas de
seara cu inima prinsa-ntr-un calm si
o stare de pace interioara ca sa fie
multumire intregii bucurii si fericiri
ce mi-a inundat precum o mare
de apa salina si albastra si vie
o viata atona asa cum era ea
cu fiecare zi din cele ce-mi ramasesera
mie de trait.
pentru ca tot ce este indescriptibil
si de necomunicat prin cuvinte
altele decat unele interjectii
asimilate-n uzajul comun al limbii
altor registre unde dosarele pline
de cuvinte-nsailate duios si multe
sau mai neslefuite ele spun pana la
urma doar o poveste limitata
pe o viziune unde biologicul
comporta o prea mare insemnatate
iar destructivismu-n arta e-ntalnit
fara ca viata simpla s-o intersecteze
ca s-o poata redea acolo fie si-ntr-un
singur punct macar. caci e diferenta
ca de la cer la pamant si-napoi
atunci cand argumentele se combat.

Tare bun ca o lamaie!

- Go, go, go...oooo, just go, as fast as you can, as far as you can, please mam'... ii spunea el, clientul, ei, soferitei de taxi ce primea o comanda mai altfel decat se obisnuieste-n mod curent. La modul la care intrebi taximetristul daca e liber, i te adresezi mai intai decent si civilizat si abia apoi functie de ce raspuns primesti ii faci cunoscuta adresa unde vrei s-ajungi... Dar nu, ei viata-i aratase nu prea multe semne prin care vietuirea sa-i fie o prietena, asa ca stia cum si ce trebuia facut si-n astfel de momente. Nu s-a impacientat deloc, iar fie si pentru felul acela de a-i fi ajuns in taxi, poate avea un motiv. Si era datoare poate ca nu, dar dispusa a-l auzi, a-l asculta, pentru ca  simtea ca e mai mult decat atat, o simpla graba-sperietura a sa si disperarea de a fugi sau nu de cineva. Motivul, altul decat acela de a-si salva pielea, totusi nu gasea pe moment altul mai bun, asa ca empatizase involuntar si-i daduse doar impresia ca-l intelege din privirile aruncate in oglinda ca sa-i parvina speriatului tolanit cu fruntea-n sus pe bancheta din spate.

- Which way, where do you wanna go, sir? intreba femeia speriata putin de linistea ei tulburata-n felul acela-n tarziul implacabil al noptii. Era pregatita pentru orice, de viata, de alegerile personale facute pe parcurs, de indicatiile tuturor celor ce o stiau cand a ales sa intre-n breasla soferilor de taxi in cel mai mare oras al tarii, unul nu foarte famat nici inauntru, dar nici in afara tarii, ca drept unul in care siguranta cetateanului ar fi la mare pret pentru societate si institutiile special create de sistemul politico-administrativ de conducere a statului puse-n slujba cetateanului comun, obisnuit, contribuabil altfel in mod curent la bugetul national, cel din care cea mai mare parte a  serviciilor administrative este platita cu factura taiata de guvernanti.
Facuse in copilarie gimnastica si dansuri, dupa care viata deposedand-o pe fiica cea mare a familiei Danescu de mama Alma, nu i-a fost deloc usor sa fie si sora si mama pentru inc-o sora si alti doi frati si un tata care avea dese probleme, ba cu serviciul, ba cu atitudinea si comportamentul personal raportat la familie si societate, probleme care l-au adus in pragul unei urate nevroze ce a implicat o pierdere a echilibrului la cel mai inalt nivel, necesitand si internari repetate si alteori de urgenta chiar, la spital. Alcoolul, felul de a fi sensibil mai agresiv si dintr-o bucata, coroborat si cu pierderea sotiei si insecuritatea profesionala l-au rapus, pare-se irecuperabil pe Emil, sotul Almai, tatal ei, al Mihaelei, copilul cel mai mare si care prea de timpuriu a trebuit s-accepte un crud adevar, anume ca familia i-a fost decimata de soarta, societate, spitale, lipsa de control si atatea alte cauze. A trebuit sa fie mereu tare, nu musai pentru ea dar pentru toti ceilalti de langa ea, pe care a trebuit pentru ca a simtit asta, sa-i apere si sa-i ajute sa fie ei bine toti, mai intai, nu ea! A facut tot ce-a fost omeneste sa substituie lipsa mamei lor, cu grija, dragostea si puterea ei de munca si devotamentul ei fata de institutia familiei pe care o improspata in fiecare zi, cum numai ea stia.
Vedea pe zi ce trece ce inseamna viata, ce inseamna femeia intr-o casa, intr-un camin, intr-o relatie si o compatimea cu  lacrimi nevarsate pentru ca nu trebuia sa arate slabiciune si vulnerabilitate cand ea, sfanta nu mai era, dar nu pentru ca a ales ea, ci pentru ca cerul a rapit-o lor mult prea devreme printr-un accident caruia de pe sosea nu i-a mai scapat, fiind victima intr-un buz care ar fi trebuit s-o aduca de la serviciu teafara si nevatamata daca soferul ar fi fost responsabil, lucid, masina ar fi avut avizul RAR la zi, nu unul contrafacut, daca ceasul nu ar fi adus in acelasi moment cu proasta alegere de a depasi a soferului ucigas scapat apoi basma curata de patron o alta masina in fata de care sa se fi izbit atat de violent incat mama lor sa nu fi pierdut lupta cu viata... Tatal ei n-a putut accepta faptul ca e singur, iar pasele grele prin care somajul l-au traversat, anxietatea, l-au facut intai s-o faca uitata trupeste, desi asta-i era greu initial sa accepte pe altcineva langa el noaptea, de vina fiind poate povestea lor de viata in care  crezuse dovada si cei patru copii. Asa ca vazandu-se tot cap de familie, dar fara insotitor la bord, s-a lasat coplesit in nimicnicia lui de om. Fiind tot el cocosul familiei, din carciuma-n carciuma, chiar de nu ajungeau banii-n casa el trebuia sa aiba ratia lui de alcool, mai umbla si creanga unele nopti. Nici lumea nu statea mai prejos si chiar incepuse a vorbi despre asta, vorbe ajunsesera si la urechile Mihaelei care simtea ca ia foc, nu alta.
Afectata de ele intr-o seara a purtat o discutie serioasa cu tatal ei si l-a rugat ca in caz ca necesitatea lui fizica a prezentei unei femei in viata lui e un lucru ce se cere fara tagada infaptuit, pentru lipsa mamei, sa fie ceva serios cu altcineva si nu motiv de aratat cu degetul pentru lume. Ei toti, copiii sunt mari, nu e nici frumos, nici indicat sa se compromita nimeni, mai ales ca faima, numele si amintirea vie a mamei lor pentru ei toti trebuie sa fie un motiv necesar si suficient sa nu se produca asta. Dar de totusi e nevoie, pentru linistea pe care crede c-ar avea-o alaturi de alta femeie, fie, doar sa fie ceva oficializat, bun, nu cochetarie. Pentru ca de ipostaza cand chiar ea ar fi fost pusa in situatia nedemna de o fi inlocuit si in chestiunile conjugale pe mama ei, clar incest n-ar fi comis, indiferent cat de beat, nebun, puternic tatal ei, ea n-ar fi cedat. O singura data fusese cazul sa faca uz si de altceva decat de ratiune si  de puterea cuvintelor sale Mihaela, cand o singura palma deschisa in care adunase toata forta unui topor i-a luat aerul si gandul pacatos tatalui ei care nervos si nu in toate mintile o voia atunci, acolo, sa fi fost a lui. Lovitura a durut-o si pe ea, dar nu a resimtit ca pacat ridicarea mainii asupra parintelui sau, ci apararea onoarei, demnitatii sale de femeie mai presus de orice! Si lovitura, desi mortala cum invatase la antrenamentele de karate unde era o practicanta constiincioasa l-a culcat brusc la pamant si fara aer i-a indus pe loc somnul. Verificate ulterior de catre  fiica lui, toate functiile vitale ale parintelui inconstient erau prezente, asa ca a rasuflat usurata, dar o trauma pe care n-a lasat-o s-o atinga macar incercase sa-i dea tarcoale. Nu-si putea crede ochilor ce i se intamplase, in propria casa, tatal ei o voia supusa sexual, era mai rau ca un atac violent de strada, cu intentii de viol, pentru ca era acelasi sange! 
Emotional a avut nevoie de suportul lotului de karate pentru a se reindrepta dupa ce traise atunci. Si nici dupa ce tatal ei a trecut peste asta cu nonsalanta unui pacient luat in evidentele spitalelor de boli nervoase ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat si si-a adus o femeie in casa, viata Mihaelei nu a fost deloc usoara. Dar a indurat caci gandul la mama ei, a carei imagine era mereu povata si raspunsul la orice dilema a vietuirii a facut-o sa poata depasi orice. Asa pret de cinci ani, de la cei 15 ani atunci cand mama ei n-a mai fost, liceul terminat, si adusi la  varste apropiate de majorat ea si-a luat inima-n dinti si a plecat la o prietena a ei sa lucreze si sa-si vada de viata ei. Erau adulti acum, aproape toti, cu Sorina sora ei pe post de stalp in casa si baietii ca brazii, se descurcau mai bine ei puteau munci si invata sa-si termine si ei liceul, ea cu scoala de soferi a ales sa intre taximetrist in prima instanta si sa urmeze facultatea de drept. Cu pregatirea ei si cu povestea ei de viata deloc usoara, nu si-a facut griji ca ar putea-o omori careva, la urma urmei totul e relativ, poti muri alunecand pe podea in baie sa te lovesti puternic la cap,  sa iti cada tabloul sau lustra in cap si la fel sa sfarsesti, sau sa mergi pe strada si sa-ti cada o tigla in cap, sau cineva sa te calce cu masina chiar daca respecti regulile de circulatie si circuli pe unde ai voie... Si-a zis doar ca nimeni nu va vrea sa descopere ce poate ea daca e pusa in stare sa se teama. Le va taia rasuflarea, cum i-a facut atunci si tatalui sau, doar ca nu va lovi cu teama sa nu omoare, ci va lasa amplitudinea si alonja sa lucreze alaturi de forta adunata in palma transformata in varf de lance sa strapunga raul advers, oricare ar fi sa fie el.

Asa ca atunci cand a auzit deschisa brusc si zgomotos usa masinii si acel pocit englezesc go, go, go...oooo prima ei pornire a fost sa vada motivul pentru care omul e speriat si ce legatura are sperietura lui cu linistea masinii ei. Puteau coexista, dar nu in masina ei. A fost in schimb simtitoare si materna si i-a ingaduit omului dupa un timp sa se explice: I was atacked by unknown peoples and gun shouted near me, so I run away, I saw your taxi cab, I brutally opened, jumped in and said what I said, in the way I said it, for which I ask the permission to be understood. I ask  you forgiveness mam'...
Ce sa fi facut in noaptea aia cu el, omul pe care nici nu-l cunostea, nici n-ar fi vrut, de vreme ce altii nici bine nu-l cunoscusera si-l voiau deja mort, era ceva dubios si somnu-i cam dadea tarcoale, asa ca alesese sa-l ia cu ea in garsoniera. I-a spus de la bun inceput omului ca nu-l poate lasa in strada, nici fara acte acum nu putea ajunge la hotelul unde era cazat, maine putea face posibil lucrul acesta dupa ce va merge la politie sa spuna c-a fost jefuit si actele i-au fost furate... dar pentru ca si ploaia incepuse afara si era si rece, orice om cat de crud ar fi, n-ar lasa o potaie afara si tot ar lasa-o in holul casei sale. Asa ca i-a spus, te iau cu mine, dormi, nu faci nimic, ca sa nu mori, ce n-au reusit aia sa faca pentru c-ai fugit si ai avut noroc cu mine ca ai scapat de ei e nimic pe langa ce pot face eu, crede-ma! 
A fost pe deplin convingatoare, mai ales ca si Igor, iubitul ei, un basarabean care era bodyguard la club iesise s-o intampine cand a ajuns acasa. Barbatului iubit i s-a spus doar ca va dormi strainul cateva ore ca n-are unde se duce si ca dimineata colegii lui il vor escorta pana la politie ca sa depuna plangere pentru ce i se intamplase in speranta gasirii actelor, fara de care sederea sa cu scopul participarii la niste conferinte unde ar fi trebuit sa ajunga zilele urmatoare, dar fara acte era mai mult imposibil sa acceada, decat sa crezi contrariul. Dimineata colegii lui Igor l-au luat cu ei si pe Francisc, strainul pagubit, l-au lasat la politie si peste zi, Mihaela
a ajuns la cursuri, apoi la sala de forta si sala de karate unde continua iar sa se mentina nu doar intr-o forma de invidiat, dar putea fi mai mult decat soldat combativ, avand in vedere tura de noapte unde plimba prin Bucuresti clienti dintr-o parte-ntr-alta. N-avea nevoie de nunceag, briceag, flex, spray paralizant sau bate de baseball, cum  cei mai multi colegi de breasla barbati aveau, nu pentru ca era femeie si femeile sunt fiinte nobile si firave si ele nu  se bat, ci pentru ca firea ei era una pasnica. Nu atragea raul, iar el o cam ocolea! Foarte rar a fost cazul sa aplice cunostintele si tehnicile sale de aparare si de atac pentru a influenta o decizie adversa de a nu o rani pe ea. La facultate in schimb l-a intalnit pe Horia, un baiat care nu are niciun fel de masura pe lumea asta, mananca si uita sa se mai ridice de la masa, are ceva probleme cu greutatea scapata serios de sub orice control, ce i s-a plans ei si colegelor de grupa.

Sportiva din ea, i-a spus, mananci mai deloc baiete, faci sport lejer, te hidratezi, respiri mult, si cand mananci o faci in picioare in graba, nu mai stai jos, ca daca o faci te ridici tarziu cu tot cu masa! Stia si de la alte colege si cliente ale sale, profesoare si doctorite ca pentru greutate corporala, un remediu bun pentru multe kilograme in plus este LemoSilhouette, pentru ca si doamnele respective-l folosisera cu succes, adoptand totodata si o atitudine mai responsabila si un stil de viata sanatos. Nu doar ca tine de o dieta aparte si un regim alimentar din care cel mai pretios lucru de controlat e prezenta masurii, a cugetarii, a cumpatarii, dar felul cum arati descrie si intreaga ta  filosofie de viata, felul in care ii vezi si-i tratezi pe toti ceilalti de langa tine. Asa ca in fata unor astfel de argumente ale doamnelor, pana si ea, Mihaela a fost receptiva si a retinut informatia pe care acum i-a servit-o colegului ei student, care copil cu casul la gura, n-a invatat lectia masurii si a cumpatarii si nu doar ca hainele nu-l mai incap de nicio culoare, dar si dizgratios arata, nicio fata nu-i sta alaturi oricat ar fi blazonul familiei sale de avocati din tata-n fiu de mare! Asa ca fire buna si generoasa, Miha' i-a dat gratuit pontul, spunandu-i acestuia pentru a fi si mai credibila, ca si ea-l foloseste, care este si sportiva si studenta si are si o viata palpitanta de noapte din care nu lipseste adrenalina la cote maxime, sau plimbarile prin locuri dubioase! I-a promis chiar ca-i va construi ea o dieta si un program de fitness care sa-l ajute sa se afiseze chiar cu ea la inceput de cateva ori, pentru ca sa capete incredere de sine mai multa in el si sa creada chiar ca nu e o problema de viata si de moarte asta a infatisarii prin lume a intregului continent pe care-l porti cu tine, mai ales cand ai o fata ca ea alaturi.
Totul se bazeaza pe puterea naturala a lamaii de a tine deoparte de tine acizii grasi din orice fel de alimentatie ai alege sa ai pentru tine. Imbunatateste arderile interne astfel ca tranzitul intestinal sa arate la exterior ce ai asimilat tu-n interior sau cum se zicea la televizor! Cu un regim normal de viata din care comportament incluzi si miscarea si cumpatarea ca atitudine, mancatul devine o necesitate ca incarcatorul la telefon, atat cat e nevoie, nu pana bubuie priza, caci esti om, vrei multe sa faci, trebuie sa si poti, or mancand si depunandu-se devine nu o placere, ci o problema! Rezolv-o tu si tu si tu, oricine ai fi, la fel ca Horia, care si acum ii multumeste prietenei sale Mihaela, caci intre timp a devenit si el din obez, un tip ok, slabind multe zeci de kilograme datorita constientizarii problemei sale de perceptie asupra actului hranirii din care obsesiv facuse hedonist parca o placere. Ascunsa in ungherele umbroase ale fiintei sale, il macina gandul din interior si-l facuse la exterior sa para un elefant! Acum nu mai e cazul si familia buna, noua atitudine multumita implicarii Mihaelei l-a facut dezirabil in ochii Izabelei, o tipa care urmeaza ASE-ul si care l-a descoperit la sala, unde tipul mai si vorbea elevat in pauzele de respiro dintre seriile de repetari pentru grupele musculare. Si din vorba in vorba, el a invitat-o la film, acolo s-a stins lumina, popcornul nu se mananca mult dintr-o punga de aceea iar cand mai cade cate-o floricica pe fata cu care esti te faci c-o cauti iar ea poate crede ca e romantism si uite-asa Horia a devenit si un gentleman cu iubita aproape! Sa mai zici ca nu-i frumoasa viata, cand strainii scapa cu viata, fratii-s adusi la maturitate prin sacrificiul personal al aceleiasi persoane ca si ei, sora ceva mai marisoara, care acum apara drepturile femeilor abuzate in relatiile domestice pe care si le construiesc alaturi de cei cu care vor sa urmeze drumul prin viata.
Articolul participa la Spring superblog 2014.

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...