miercuri, 5 martie 2014

Fan viata, dreptate, copilarie echilibrata. Esti si tu, Delaco?





Vorbind despre prietenie, dar nu in tonul discursiv al unui fost ministru al culturii si obisnuit dilematic atat in peisajul audio-vizual mediatic, cat si cunoscut filosof si scriitor contemporan care vorbeste intr-una din cartile sale despre ingeri, am sa va povestesc acum, dragii mei cititori, ca veti fi fiind bloggeri sau cititori ajunsi aleatoriu dupa cuvinte-cheie diferite dar doar de voi stiute inaintea cautarii ce v-a adus pe la mine pe blog, sau juriul probei, trebuie sa stiti ca despre astfel de lucruri obisnuiesc sa fac mai mult chiar decat vorbesc. Si volubila fiind de fire, atat in comunicarea cu iz scriptic, cat si cea care imi pune in valoare volubilitatea si spontaneitatea gandirii in ton cu rostirea ce mi-e pe plac s-o impartasesc de fiecare data, va spun doar ca om sunt si eu, obisnuit ca oricare altul, diferit doar prin ce ma pasioneaza, caracterizeaza particular pe mine in comparati cu alti semeni. Si in calitatea mea de vietuitor ma-nconjor in genere de oameni pe care-i simt calzi si dincolo de ce poate un om sau altul anticipa, precum alte vietuitoare ce ne asista viata din curte, sau din apartamente, empatizez sau nu firilor care au ceva de spus, in viata, in profesie, au un crez si mai fac si ceva ce tine de ei insisi pentru ca al lor crez sa devina parte a bucuriei si satisfactiei interioare dupa concluzia asumata.
Scriu, invat zilnic cum sa-mi imbunatatesc randamentul si dincolo de crezul meu puternic conform caruia prieten poti fi oricarui suflet de a carui cunostinta ai luat fie si acum cateva minute, caci a-ti pasa de binele sau nu e ceva deplasat, agasant, ci mai curand un act de generozitate spirituala, asumata de mine ca o porunca autoasumata, de a vedea si prin mine in lumea asta mica si mare deopotriva, binele biruind, prin pasare, interes, sprijin, ajutor oferit neconditionat, munca si devotament cam ceva implicare cum exista in spatiul asiatic indepartat unde si filosofiile si doctrinele religioase ale unui hinduism, shintoism sau taoism promoveaza.
In ideea de bine comun in colectivitate si nu doar egocentricul fii tu cel mai bun,in ideea unei concurente de piata ce vine sa afecteze si in zilele noastre ideea de umanitate, ce se mai pierde pe ici pe colo, cand vine vorba despre relationat in termeni si cadre ok, date fiind interesele, deunazi cand in facultate fiind si ma gandeam la urcarea unei trepte pe scara sociala, la modul nu ca absolv si devin profesoara si am stofa de om mare, sau cu nasul pe sus cum au in genere firile usor slabe de inger, una dintre profesoarele mele cu care lucram la niste proiecte importante pentru institutie si care aveau ca target dezvoltarea unor capacitati, putinte de exprimare la nivel multistratificat elevilor si studentilor, vorbeam despre ideea mea de a adopta macar un copil, imediat dupa absolvire. Nu in ideea c-as fi fost o fata mare care se grabeste intocmai la maritis si frustrarile lipsei de curtezani cu tarcoale pe la cuibul parintilor unde inca locuiam ma nelinistea si supara, se intelege treaba, destul. Dar ca idee de proiect de viata, voiam sa incerc sa aplic, intocmai ca in acel film Da mai departe, generoitatea firesc umana care irumpe din fiecare din noi si careia acordandu-i o sansa fiecare o punem la lucru benefic pentru rezultate ale unor eronate interrelationari din trecut. Si care rezultate se gasesc, fie pe strazi, fie in orfelinate, fie la scoli de corectie. Problema era cu statul, care ma obliga de bine-de rau sa ma casatoresc in prealabil si abia apoi sa dovedesc cu o intreaga stufaraie de documente cum ca, am job stabil, contract nedeterminat, ca am convingeri religioase practicate asumat, serios si frecvent, ca am o casa pe numele meu, care cuib fiind al meu, imi permite agenda profesionala si timpul liber sa-l intretin asa cum s-ar cadea ca unui copil sa-i stea in el, deci sa nu aiba probleme de acomodare cu locuitul cu un adult, sa, sa, sa!!!
Caz in care, sa stiti ca nu a dezarmat, eu tot aceeasi a ramas, aceleasi idei le am, in plan exista implicarea mai mult decat simpla voluntara la ong-urile din oras cu aplecare inspre reintegrarea si observarea, supportul acordat lor, tinerilor ce vin pe lume fara sa aiba o familie in care sa creasca si atunci noi cei ce gandim asa venim sa le facem lumea mai aproape de familia care le lipseste. Si intocmai ca un om care simte ca varsta atat de importanta a copilariei pentru orice om cu suflet indiferent de cum a venit pe lume si-n mijlocul caror oameni se cere implicare pentru ca si cei vaduviti de soarta in privinta asta pot sa se bucure de timide remedieri ale felului in care viata i-a rasplatit, va dau mostra unui Denzel Washington din filmul Pus pe jar ca sa vedeti cum inteleg eu raportarea la tematica aceasta.
Omul, fost militar de performanta in armata americana isi urmeaza dupa retragerea din trupele combatante comandantul in Mexic, unde devine cu CV-ul sau important si recomandarea cui trebuie, soferul personal, bodyguard al fiicei, minore a unei familii tinere de oameni intreprinzatori. Tatal fetei comite in schimb o gafa de parinte, impardonabila, inscenarea de dragul unei recuperari de asigurare de viata, rapirii propriului copil si inconstient tradeaza unitate de baza a familiei, doar pentru niste bani. La mijloc cade bodyguardul care face uz de pregatirea profesionala de specialitate pentru a indrepta moral lucrurile si de a i-o aduce mamei pe fiica lasata sa fie rapita de catre tatal pe care-l pedepseste, sacrificandu-se pe sine pentru renumele temut al gruparii care fiinta cu acordul tacit al societatii, politiei si nu numai.
Pe principiul viata pentru viata, el si-o da pe a lui, traind destul si ucigand, ca soldat destui oameni in exercitiul servirii patriei unde s-a nascut si ale carei interese jurase cu pretul vietii sa le onoreze.
Acum, scriind toate acestea, vin sa fac prin articol un beneficiu indreptat spre cei mai vaduviti de soarta si pentru sponsorul probei, de a colabora la proiectele in care sunt implicata devotand trup, suflet minte, timp pentru cauza nobila a facerii unui bine neconditionat raului pe care altii l-a produs inconstienti, sau nu, asta nu mai importa. Ce e important cu adevarat e ca oamenii sa poata intelege semnificatia comunicarii eficiente in sprijinul demersurilor care vor sa ajute sa faca uitata pasa asta mai putin roza a existentei cuiva care este tot om, chiar daca necopt. Sa-i ajutam asadar sa se coaca, sa-i indrumam la bine, sa-i hranim sanatos si aici sponsorul brasovean de pe piata romaneasca a lactatelor poate intelege mai bine acest aspect, caci desprinse din viata, astfel de fapte si amintiri gri din viata copiilor de langa noi, pot fi transformate prin implicare si interes in zambete si bucurii. De la Delaco, al carui fan branza ma declar nu conjunctural, data fiind menirea mea in proiectele pe rol, dar si in viata de zi cu zi, cand consum cu regularitate branza, laptele, si branzeturile celelalte cu aceasta sigla pe spate. Sa va mai spun, draga Simona Borascu si organizatorilor competitiei ca la cate-s de facut pentru bine umanitar, slaba dotare tehnica si lipsa cunostintelor tehnice cu care m-a invrednicit natura, m-au facut inapta sa public in acord cu cerintele tehnice, editarea fiind ceva nu imposibil, dar imposibil cu uneltele si timpul avut  la dispozitie. Asa ca pentru a nu fi depunctata simtitor am inclus totusi clipul sponsorului gasit pe canalul youtube, cel care ruleaza si pe tv, cu singura precizare ca formatul clipului fara sunet nu era recunoscut de vechitura mea unealta cu care scriu de ceva vreme si-mi fac si toate treburile doar cu ajutorul sau. Asa ca nu e nimeni de acuzat, doar ca idei asa sa va faceti unele, creativ eu am ajutat articolul ce ar fi trebuit sa contina clipul cu imagine caruia i se asocia o bucata de 30 s din Linkin Park - From the inside, asa ca simtiti prin vocea rockului un tipat demn, nedrept pe care trebuie cei mici vaduviti de soarta sa-l faca pentru a razbate in viata. Imaginez ideea asta cu pozitionarea cascavalului in centrul imaginii din frigiderul deschis! Formatul mai putin cunoscut mie mi-a facut imposibila incercarea de a-l atasa acestui articol. Subliniez, in contrabalans am postat alaturi ce youtubeul mi-a permis, anume clipul promovat de sponsor in audio-vizual, Sper sa se inteleaga ideea.
Articolul deschide participarea mea la Spring superblog 2014.

Un comentariu:

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...