duminică, 16 martie 2014

Cu CND turism traiesti acum clipa timpului impartasit alaturi de cei dragi

Era dezamagita de faptul ca ale sale convingeri si crezuri acumulate in cei cincisprezece ani de trait prin lume si oameni, locuri si tipicuri diferite de-a lungul etapelor ce-o formasera ca adolescenta isi pusesera altfel de cum voia ea amprenta asupra ei. Si stia ca ea are un loc anume pastrat ei, cuvenit ei, doar ca inca nu venise momentul sa-l fi descoperit. Avea pentru asta ambitia si indaratnicia spuneau altii, de a crede si a persevera nu doar in gand ci si-n fapta, caci tot ce facea era coerenta gandirii prelungite. Invata bine, studia cu interesul elevului care vrea sa faca si ceva in viata cu tot ce invata, sa aplice in viata reala, dupa tot ce presupune teoretizarea unor concepte ce si ei ii intersectau viata ca noutate, acum. Voia ca prin pictura si muzica, doua feluri agreate cel mai mult de sufletul sau special sa poata dezvalui lumii ceva din felul in care vede ea lumea, sa fie inteleasa pentru asta si nu doar de ochi neavizati, amatori in ceea ce inseamna arta. Pentru ca arta insemna mult pentru ea, era locul unde se simtea cel mai bine, scriind in agenda ei texte pentru melodiile carora incerca sa le dea viata luandu-si de multe ori chitara cu ea pe dealurile-mpadurite unde blugii si tricoul inchis la culoare o facea distincta de restul suratelor din liceu care isi etalau dizgratios in opinia ei pielea concrescuta de pe abdomen in zona in care si lipsa voluntara a curelei cobora indecent nivelul normal al pantalonilor. 
 
Ea-si pregatea mereu si camasa de gen Walker politist texan si si-o  impacheta in rucsac unde alaturi de agenda si playerul cu muzica incarcat suficient era tot ce avea nevoie. Chitara n-o lua cu ea doar atunci cand vremea era amenintatoare cu stropi din cer, semn ca asa cum obisnuia ea sa zica, cineva s-o fi suparat in ziua aia si mai varsa cate-o lacrima-doua! Dar, tot ea mai zicea, apropo de o experienta pe care a catalogat-o nasoala, noroc ca si-a luat si husa antimeteo la chitara, ca mai greu pentru ea, s-a descurcat si fara umbrela, s-a folosit doar de gluga fasului uitat de la scoala in rucsac, dar incaltarile n-au protejat-o, caci la coborarea de pe dealuri, de sub brazii care-i fusesera bun adapost cand norii se sparsesera parca toti odata si in loc de lacrimi lasasera robinetul deschis pentru cascada si potop, ca timpul si vremea sunt atributele formatoare prin care treci ca sa te ridici. Cand nu putea, ca ploua tare afara cand si-ar fi dorit sa-si ia chitara si sa testeze ce creativitate a avut peste zi, incercand versurile pe acordurile pe care le simtea pe moment, pentru ca era o sinestezie aparte in trupul acela ce crestea frumos si in armonie cu sportul pe care-l mai facea de doua ori pe saptamana ca handbalista legitimata la clubul din oras, isi pregatea terenul si camera ei devenea toata un atelier. De regula mijlocul tinea capul de afis de ai fi intrat in camera ei pur si simplu pentru ca ai fi venit inopinant pe acolo, sau sa mergi s-o chemi la masa, pentru ca ea era atat de prinsa de activitate incat mental se instalasa intr-o stare de concentrare abstrasa temporalitatii, adica exact atribute precum cu capu-n nori, visatoare, sau altele tot ca sinonime aproximative i-ai fi putut asocia, fara ca sa te departezi de adevar. 
 
Dar de ai fi si vazut ce-i iese, in ciuda pierderii timpului ce asa se parea ca face, il petrece mai mult fara vreo preocupare serioasa, ramaneai masca, figura exprima exact acel oau pe care nici macar pe el nu mai apucai, pentru ca muschii fetei-ti paralizau la vederea rodului muncii ei. Avea o mana de artist, iar mintea ei care imagina si apoi punea in forma totul trebuiau fi apreciate, nu gresit interpretate.
Din toata scoala si din oras, doar Maia, o colega a ei, mai mare o intelegea si stia cum s-o inteleaga in felul in
care intelege ea, Ingrid, ca asa ii alesesera parintii sai numele, sa simta, sa se exprime, sa interactioneze cu mediul,  cu societatea. Dupa felul ei de a fi nici n-ar fi participat si ea la balul bobocilor. Doar la rugamintile, nu insistente incat sa agaseze o stare interioara, ci suficient de bine explicate cu caracter persuasiv ale Maiei, Ingrid a ales sa mearga si ea totusi, dar sa mearga, nu sa participe, caci e o diferenta de nuanta. A alege sa mearga, insemna sa fie acolo, sa concureze ar fi insemnat sa accepte juriul si decizia acestuia, or ea nu se simtea pregatita pentru lucrul asta, ea arta bidirectionata catre vizual si sonor si-o construia mental pentru receptarea de acest tip, undeva in viitor. Nu ceea ce dansa ea, pentru ca nu le prea avea cu dansul, asta dupa propria caracterizare a acestei activitati, era deci important pentru acea seara, ci sa fie acolo si sa se distreze si alaturi de toti ceilalti, in randul carora, alaturi de ea era si Maia, ceea ce intr-o aglomeratie unde lumea se bataie, agita, face zgomot, e plin de neprevazut constituia ancora ei de bine.
 
Doar ca binele acesta l-a descoperit din acea seara tot mai mult si crescand in ea o stare pe care nu avea cuvinte destule s-o expuna, asa ca a decis s-o simta mai intai si apoi s-o mai si explice. Un el, a fost motivul, si el la fel de priceput la dans ca si ea, cu pasiuni asemanatoare pentru muzica mai ales, priceput la cuvinte mai mult decat la a reda vizual simtamintele prin creion, sau pensule. Si pentru ca au devenit apoi prieteni buni, sau cum ar fi zis cartitoarele minti de prin liceu, colegele ei cele multe, buni-buni si cand o spuneau asta, fireste ca n-aveau interior o stare de bine, ci de ravna, usoara malitiozitate, zilele-i incepeau si continuau cu Ingrid tot mai senina si mai luminoasa la chip, iar eficacitatea sa in interactiunile de la scoala cu toata lumea o purtau asa ca pe un artist de pe scenele mai obisnuite pana la salile speciale ale ateneurilor, intr-o comparatie a elevarii muzicale. Ziua balului unde si el fusese tras dupa ei, gasca de amici cu care faceau lucruri inteligente altfel, doar la capitolul ieseli convive el nu se arata prea deschis, a devenit de atunci inainte o zi de rascruce pentru amandoi cand drumurile lor s-au intersectat ok, mai mult decat alti pasi care-i aduceau zilnic pe amandoi pe culoarele aceluiasi liceu din micul oras provincial. De atunci totul a fost altfel pentru neinteleasa de viata, Ingrid. Totul i se clarificase de-acum in minte, zilele nu mai erau surori doar de confruntat opinii si pereti pe care ii resimtea anterior, acum era totul mai usor, mai limpede, mai frumos. Simtea, era inteleasa, prietenia era in toti porii fiintei care se eleva frumos si armonios sub toate aspectele. Adolescenta nu mai era chin, ci o perioada de formare spre adult a persoanei care se duce ok mai departe.
 
Ii spusese c-o iubeste-ntr-o sambata cand o anuntase ca de paste, parintii i-au pregatit o supriza pe care i-au facut-o doar in detalii mici cunoscuta fiului lor, Sergiu, un servitor, un cavaler pentru domnita lui, Ingrid, fata vecinilor pe care dansii, parintii lui o apreciau asa cum si baiatul lor mai acum c-a descoperit-o ca e aparte. Tocmai de aceea s-au gandit ca nu le-ar strica deloc porumbeilor lor niste timp doar pentru ei, departe putin de incarcata lume mica si agitata a provinciei, la munte, pentru a-si trai clipele frumoase ale tineretii impreuna, calatorind, plimbandu-se si tot restul de activitati tineresti pe care toata lumea le face, in mod fresc, natural, decent, nu altfel. Le ofereau asadar putina privacy, asa cum spun mai nou parintii dupa globalizantul efect al calcului lingvistic,ce tinea de preluarea directa a formei, o moda acum prin contemporaneitate. CND turism le-a spus acum, ca raspuns la intrebarea lor cand sa fie momentul lor si le-a oferit vacanta la munte, unde tinerii se vor simti great ca tot e la moda sa zici asa! Vor fi in elementul lor, aer curat, plimbari si drumetii, loc unde sa fie in intimitatea varstei lor frumoase si prietenia lor frumoasa sa poata merge mai departe evoluand progresiv si sigur. Promisiunea acelorasi parinti ai baiatului a fost si in fata celor ai fetei, ca in vara, cand tinerii lor vor fi in vacanta de la cursuri ii vor lua cu dansii in concediu in strainatate.
Doar ca discutau, dorind a asculta si opinia familiei fetei, unde le-ar placea acestora ca fata lor sa aiba placerea de a calatori, stiut fiind faptul ca era unul din atributele pentru care artistii, ca si ea de altfel sunt recunoscuti.

Pentru ca acestia au spus Olanda, un sejur in patria lui Rembrandt si a lui van Gogh, iar fata lor pomenea deseori de stilul maestrilor patriei neandertaliene, parintii lui n-au avut nimic impotriva, au spus doar Olanda sa fie si asa va fi! Mai ales ca si tot in vacanta de vara o vor sarbatori si alturi de parintii ei, cu totii pe Ingrid, la Amsterdam, unde in acea perioada a toridelor zile pe alte coordonate geografice, acolo in tarile de Jos aerul fiind mai respirabil, tinerii se vor putea  iarasi bucura in tihna varstei lor de concertele rock cu trupe adevarate chiar la ele acasa, acolo in Olanda! Destinatii externe asadar! Picturi multe de pictat, cadre mirifice! Vestea n-a socat-o pe Ingrid si nici pe mama ei, doar povestea de iubire construita frumos trebuia si hranita cu cadre propice, nu? Iar daca nu-s parintii intelegatori la mijloc, cand lucrurile-s asa cum sunt altfel, cine sa fie? La care promt, d-l Silvestru, tatal lui Sergiu spune, agentia de turism, pai fara CND turism nu puteam sti de vacanta asta, este? Iar toti ai casei mari ce devenea asa cu fiecare clipa, prin Sergiu si Ingrid, fusesera de acord cu adevarul  rostit. O mica interventie a fetei iubite si care iradia tinerete si frumos in jur pusese punctul pe i: adevarul ne elibereaza sufletul! Spusa in sensul de usureaza menirea in vietuire atunci cand adevarul e cel cautat, iar pasii-ti sunt ghidati in tot ce faci de asta! Right, spuse, Sorana, mama lui Sergiu, cea care o iubea pe Ingrid deja ca pe o fiica, in ipoteza nu grabita a ideii in care nu peste mult timp fiul sau o va alege sa-i fie mereu alaturi in viata, ea va fi onorata s-o aiba ca fiica, nu doar ca nora, aproape!
Iar cand totul decurge firesc, iar calatoria e nu doar un motiv de cunoastere si mai aprofundata ci si de bucurie si de gustare a vietii cu fiecare strop de frumos, atunci sensul si directia sunt bune.
Voua unde v-ar placea sa va traiti experientele faine din vacanta?
Articolul participa la proba a opta a Spring super blog 2014.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...