marți, 18 martie 2014

lumina


felinarul lumina prin noapte
ajutat el fiind de catre luna
care-si unduia adancile priviri
pe dupa sprancenele clipind
mereu ca-ntr-un ritual erotic
de-mperechere-n treptele de mai
de jos pe-o scara evolutiva
dintr-o perspectiva biologica
si de iubire cu multe duceri
si-ntoarceri intre protagonisti
daruiri si primiri, calduri
si raciri, munti si vai si ape
si ploi cum se vede treaba-ntamplata
intre oameni ce gandesc si simt
si-apoi descriu asta ca pe sublim
sau infinit, acea pret de-o secunda
scurta, imperceptibila altfel
cand se scurge si-atat de vie
prelunga, complementara duce
cand iese si dai suflet si trup
in iubire-nfaptuita dorind
si sacrificand viata pentru ea...
elanul sucomba netraire si vifor
si patimi si ger si lasa-n urma
zambet si sperante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Cafea si-o pilda vitala

- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da? - Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinon...