marți, 18 martie 2014

Pledoarie pentru teatru, arta, cultura intr-o lume postmoderna!


Arta si in cercul mult mai cuprinzator al sau, cultura este patrimoniul cel mai de pret al unui popor, al unei natiuni, al unei identitati. Fie ea cat de grea ar fi vietuirea, o permanenta adaptare in tot si toate si a noastra, nu doar a elementelor ce compun si fac posibila prin combinarea lor viata ca fapt ne defineste in tot ceea ce facem,  cream, apreciem, devotam trup, minte, energie, viata. E si cazul pentru teatru, arta care comportand poieinul, dansul, scenicul, are o complexitate aparte. Si care, asa dupa cum si Aristotel stagiritul o scria acum mai bine de 2000 de ani in Poetica arta scrie despre lume in maniera verosimila. Teatrul e act poietic, creator, mono- si dialogat, care citit in zeci sau sute de pagini comprima o realitate ce se duce intr-un aici temporal si acolo liniar spatial. Caci cadrele acestea ale axei spatio-temporale definesc momentul si locul actiunii in fond care descrie piesa de teatru, opera scrisa si gandita de cineva, chemata din nimic ca sa fie. Sa existe, sa fie jucata si sa fie vazuta, auzita, recenzata, primita critic si analizata in asa fel incat sa fixeze puncte de vedere, sa modeleze si sa schimbe mentalitati acolo unde poate si educa. 
 
Dar nu doar acesta este rolul posibil al artei, in speta al dramaturgiei. Teatrul da modele, individuale,  sociale, educa, influenteaza tendinte, moduri de viziune asupra lumii si da chiar raspunsuri bine codificate pentru cine stie sa le decodifice bravo lui le urmeaza, cine nu se uita, merge la teatru intelege doar ca e trendy sa mergi acolo ca mai merge si x si x si y si z si tot e ceva bun. caci si un mimetism din acesta ca alegere de petrecere a timpului vietuirii, liber sau neliber noi stim cum stau lucrurile si de noi depinde felul in care atat cat e timpul sa-l gestionam si impartim pentru activitatile care ne sunt obligatorii, necesare, libere si care ne provoaca stari de bine, pasiuni si placere. cat despre avantul tehnologic coroborat cu tot mai marele impact amintit de Marshall McLuhan printre altii in Galaxia Gutenberg al mediei, al diversificarii canalelor de comunicare intr-o lume care depinde astazi mai mult  ca oricand poate de informatie difuzata, un adevarat bombardament pentru omul zilelor actuale, a pune in balans lumea artei cu tendintele discretionare ale mediei de a acapara atentia publicului inspre altceva, inspre cotidian, vulgar altfel decat arta ce trimite la frumos, la etern, universal, personal autentic inseamna sa privim lucrurile si realist, dar si tematori totodata. Tematori la modul ca sa nu uitam si cand s-a inventat aparatul fotografic si instantaneizarea imaginii, a franturii de vesnicie printr-o simpla apasare de buton se temea lumea ca pictura va decade si va muri. Eh bine, nu s-a intamplat asa, a chiar din contra si-au impartit terenul ambele directii, cine nu are timp, indemanare, dar cu imaginea surprinsa simte ceva pur inauntrul sau devine fotograf, cine poate face o lume din pensula si culori si vopseluri picteaza si fiecare are partea sa de public, de orientare. Asa si cu arta ce nu va inceta sa aprinda beculete si flacari vii in omenirea a carei problematica de baza nu s-a stins niciodata prin permanentele sale intrebari legate de necunoscut.

Arta prin toate parghiile si manifestarile sale instantaneizeaza adevaruri, le codifica si le face sublime asteptandu-si cititorii de chei pentru a le aprecia. Astazi e mai dificil sa fie arta o optiune asa cum era mai demult, din cauza terenului castigat prin bombardamentul informational si diversificarea mediilor de comunicare. Dar asta nu inseamna ca daca tendinta este una a coborarii interesului pentru carte, scoala si cunoastere, arta va muri, sau ca teatrul ramane auster tocmai pentru asta, nicidecum. Se vor gasi in permanenta spirite si-n oamenii ce sunt deja si se vor naste si educati cum si de catre cine trebuie, chiar de sunt tot mai putini si aceia, se va reusi supravietuirea artei pentru ca ea da raspunsuri adanci la probleme si intrebari profund existentiale. Viul interes pentru arta si cultura se va  mentine in permanenta caci orice negare presupune o dorinta crescanda, arzatoare. Asa ca pe masura ce cultura ca domeniu va primi tot mai putin procentual din PIB-ul tarii si educatia la fel, dorinta si chemarea publicului va invrednici oamenii de cultura sa fie tot mai prolifici in materie de productie de arta si cultura, asa incat la fel ca in comunism cand rezistenta pasnica a fost tot prin arta si cultura, la fel sa depasim orice gard, orice fel de obstacol va fi sa fie.
Pentru ca aceasta convingere nu e doar speranta, se bazeaza pe legaturile subtile iscate intre producatori si receptori de frumos, care au crezuri si de la care nu fac rabat, indiferent cat si cum ar fi decorul vietuirii de dificil. Din contra, mie, intr-o atare conditie a reducerii tot mai mult a atentiei spre autentic, cultural, artistic, identitar, nu vad decat o liberalizare a alegerii comune de ordin general functie de puterea de intelegere a oricui. Iar arta si cultura in sine se poate pe sine ajuta folosind chiar armele postmodernitatii info-tehnologizate ca posibilitati multiple de diseminare si difuzare a mesajului cultural. Nu mai este aceeasi Agora antica, nu mai este acelasi amfiteatru sau scene deschise in arenele antice, dar este media, este tv, este radio inca si teatrul alaturi si de cel de revista va supravietui si se va adapta. Sa nu uitam ca popularizarea si notorietatea unor tineri actori in genul filmografic si el artistic la randu-i aduce cu sine simpatizanti si castiga public.
 
E cazul reclamelor, unde alde Paul Maximus de la cartele cea mai cea, maxim am spus si pana la alte exemple pot face si din lumea dramaturgiei o adaptare a actualitatii pentru ceea ce inseamna aducerea publicului inapoi in salile de spectacol. Caci alte medii, mai nonconformiste, teatrul le-a incercat si le incearca frecvent si ele nu pot face decat un bine fenomenului cultural in sine: restaurante, cluburi, cafenele sunt gazdele pieselor de teatru o stim prea bine si aduc publicul tanar, in speta, in cuget si-n simtire mereu alaturi de arta. Teatrul Evreiesc de Stat, sponsor al acestei teme enuntata in Spring super blog 2014, unde acest articol participa pune toate aceste intrebari in contextul globalizant actual si primeste toata sustinerea mea! La fel ca si doamna scenei romanesti, Maia Morgenstern, o actrita si o femeie speciala, care simte si traieste cu si prin arta si teatru.   

Sper si cred asa cum si deviza jocurilor olimpice moderne de vara, ajunsa la Atena la centenara editie era Celebrate the cultures, celebrates diversity, asa si aici si acum si in viitor vom avea in continuare parte de teatru in coexistenta cu alte interese captate mai artificial publicului larg, fara ca cineva sa aiba de suferit intr-o discursivitate ce nu comporta belicul. Deloc, ci raportarea mai mult sau mai putin echilibrata de forte care se confrunta, nepunand moralul la mijloc. Tot deloc, caci de l-am pune s-ar cadea o mobilizare la informarea tuturora despre pierderea de care destui se fac gratuit lipsiti vaduvind teatrul si arta si cultura de atentia lor pentru opinabilul mediatic de azi,  peremptoriu si obositor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...