luni, 17 martie 2014

Sa fii om cu adevarat ii place si Reejiei


Oana este profesoara. Preda intr-o scoala reabilitata si dezvoltata sa arate ca o scoala europeana, mai ales dupa ce odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana atributul acesta a devenit apanajul regulat al societatii romanesti aflata si atunci in 2007, anul debutului cu noi ca popor in insemnul batut de vant al Uniunii ca o alta stea ce intregea cercul natiunilor unite sub aceleasi devize ale comunicarii, cooperarii si ajutorului reciproc intre natiuni. A fi considerat european de catre ei europenii occidentali, tu parte a societatii estic-europeana era nu doar semnul acceptarii sau al respectului de complezenta ci arogarea unor atribute ce presupuneau in primul rand responsabilitate pentru ca sa incerci sa devii, entitate obisnuita cu alte forme de comportament inradacinat pe plaiurile tale, altfel de acum incolo. Or altfel insemna transparent, eficient, comunicativ, reguli care la noi functionau mai acatari, dat fiind obisnuinta istorica de a evita lucrurile pe care trebuia sa le infaptuim. Scoala a primit de la minister pe baza unor proiecte cultural-educationale depuse de profesorii care au lucrat la ele niste fonduri structurale nerambursabile pe baza carora fatadarea a presupus o schimbare la fata atat pentru cladire, cat si-n mentalitatea localnicilor ce  nu priveau tocmai cu ochi prea buni darapanatura de scoala in care-si trimiteau copiii sa invete pana atunci.
Implicarea dascalilor a aratat si dovedit tuturora ca se poate, se vrea si se poate. Or, cand vrei sa suprimi si sa schimbi perceptii lucrand la mentalul colectiv, asta inseamna pe langa sacrificiu de sine si devotiunea muncii depuse, o incredere mare ca ce crezi tu poate reusi schimbare de lucruri in jur, inseamna respect si sa te pui acolo cu totul, in locul altora ce vad lucrurile dinafara si sa fii chiar ei care se uita si vad ce faci tu. Iar ca sa nu-i deamagesti girezi cu propria fiinta, cu rodul calitatii si timpului alocat muncii tale si te rogi sa fie bine. Rezultatul cand apare, uimeste,  recunostinta e suficienta cand parintele-ti ajunge la scoala sa intrebe despre situatia copilului sau si efectul acesta normalizeaza lucrurile. Mai ales atunci cand, in calitate de profesor, pe langa concedii sacrificate in folosul beneficiilor comunitatii si a locului propriu de munca, culegi respect, recunostinta si merite pentru pregatirile viitorului de maine de peste ani pe care patria-l va avea cu cetateni de pe bancile scolii unde si tu i-ai pregatit. Lipsa de constientizare a importantei relationarii dincolo de diagrama impusa, ori in alte cazuri doar initiata si sugerata de ministerul de resort si inspectoratele judetene, sintetizata perfect prin planuri de lectie verificate de directiunea institutiei si de inspectorii fiecarei directii curriculare din toata plansa de materii posibile si imposibile chiar pe care elevii le au de studiat in scolile romanesti, fac ca lucrurile sa se repercuteze asupra societatii care in fiecare vara numara dupa absolventi de liceu si facultati, diplome si multi someri. Ca sa nu mai vorbim despre o rata a celor care absolva liceul si putinii fericiti de dupa examenul de maturitate care ies din sala de examen cu verdictul admis dupa toate probele de concurs.
E o anomalie crescuta artificial si pentru ca inc in sistemul nostru public de educatie nu se rapordeaza statisticile care dau un confort si o eficienta demersului prin raportarea la nevoile si cerintele pietei muncii, singura ce ar trebui sa dicteze directiile calificarilor si specializarilor existente in invatamantul romanesc la nivel preuniversitar si universitar. Dar pana ca sa ajungem atat de departe, ar trebui sa luam exemplul unor oameni ca Oana, care ca profesor-diriginte in invatamantul gimnazial colaboreaza cu toata cancelaria la implementarea activitatilor cultural-educative cuprinse in proiectul agreat de minister si care a primit bani pentru a dezvolta in localitatea provinciala o educatie mai calitativa. In plus proiectul scris si inaintat in colaborare cu alti parteneri provenind din alte trei state membre UE prevede schimbul inter-cultural, Franta, Irlanda si Portugalia se aratau interesate sa colaboreze cu romanii pentru imbunatatirea calitatii educatiei din mediul rural raportata la privilegiile tehnologic din mediul urban. Asa ca romanii nostri s-au pus pe treaba si au redactat proiectul, au primit si girul partenerilor lor de peste hotare, europeni si ei dar in primul rand Oameni, egali in fata vietii, acelasi aer respirat, aceleasi sanse de a evolua in viata, un deziderat comun al romanilor-portughezilor, irlandezilor si francezilor care au pus umerii, mintile si cuvintele sa lucreze in folosul binelui comun, colectiv pe care doreau sa-l implementeze.
Si le-a fost aprobat, pentru ca atunci cand vrei cu adevarat un Bine cuiva, iar ideea de cuiva comporta o multime de suflete, tot universul iti va fi complice si ajutor de nadejde pentru a realiza Binele. Si pe principiul egalizarii de sanse ale elevilor de la sate si comune cu cele ale elevilor oraseni, mediului rural din Romania, reprezentat de scoala unde preda Oana si de scolile partenere din cadrul proiectului comun european cu finantare nerambursabila de la generoasa UE, elevilor li se aduceau acum in scoli, calculatoare, cabinete psiho-pedagogice, laboratoare de informatica, conexiune la internet, centre de info-documentare, unde cartile si revistele in formate fizice, electronice si magnetice, audio si video-bookuri, audio si video cd-uri, format multimedia le constituiau de-acum resursele moderne de invatat, de ajutat si biata noastra natiune sa iasa din impasul asta al ramanerii undeva in urma.

Paradoxal, Romania fiind un permanent centru de unde Nasa si alte organisme si foruri oficiale internationale isi recrutatau geniile si creierele luminate, avea o educatie prost enuntata ca fenomen si proces, dupa legi formulate usor sau mai mult ambiguu, cu finalitati ale actului educational care nu apropiau copil, parinte, cadru didactic de ideea ca la scoala copilul primeste educatia pentru viata care n-o apuca primi acasa plus cunostinte multe, operabile la nivel pragmatic, concret in viata, in profesie cu ele. Cdi a fost amenajat in sala de sport a scolii Oanei, iar pentru sala de sport s-a prevazut o noua constructie menita a incuraja si sportul juvenil in localitate, o oaza altadata de izvoare de talente nesecata pentru sportul de performanta la toate nivelele. Asa ca Oana, profa' de romana care venise proaspat absolventa sa cunoasca si tara, efectiv natia romana la ea acasa in satele unde mirosul gliei i-aduce mereu aminte de acasa, cu elan si avant de a duce lucrurile bune ale antecesorilor la bun sfarsit si de a da prin mirajul varstei tineretii tot aplombul, puterea de munca inovatoare,  ideile si priceperea unei bursiere care ajunsese la Paris sa termine masteratul filologic, a facut si pe profa documentarista cu jumatate de norma. Cu jumatate de norma pe statele de plata pentru ca nu permitea directiunii nimeni din statul roman sa plateasca integral, dar ea venea dimineata la scoala si pleca noaptea tarziu, pentru ca era iubita si apreciata de toata lumea, mai ales de scolari, de parintii acestora si de ce sa nu recunoastem de colegii de cancelarie. Asa devotament mai rar. Cand nu avea ore, caci 18 ore, cat comporta saptamanal o norma completa pentru un cadru didactic rasfirate de-a lungul saptamanii nu o oboseau extraordinar, femeia cu zambetul mereu pe buze, iradiind in jur doar prospetime,  optimism si cutezanta ca scopul nobil pe care-l avea prin propriul exemplu mobiliza si pe altii si atunci n-avea cum dezideratele sa nu iasa in fapt si sa se simta Binele nazuit!- era de gasit in Cdi, centrul info-documentar, adica biblioteca recosmetizata atat ca spatiu (data fiind amplasarea in scoala ei)cat si ca denumire, dupa ce spatiul, mult mai primitor, luminos, special asezat asa incat sa fie un fel de vino-ncoa'! aparte pentru elevi si comunitatea locala unde impartea carti, reviste, dvd-uri, viziona filme de desene animate, proiecte ale colegilor de cancelarie indiferent de aria curriculara, totul intr-un ambient primitor, tehnologie de ultima ora, uite ca se putea, da, la noi in Romania, la tara, la sat!

Pe principiul lasati copiii sa vina la mine, dezvoltatul ei spirit protector si matern nu sta locului o clipa si nu era zi sa n-o vezi mereu inconjurata de copii, de zambete, de curiozitate cu care le erau pictate firesc si natural chipurile avide de cunoastere. Pentru ca da, omul mai si sfinteste locul si cand omul nu e potrivit la locul unde totusi el a ales sa fie, atunci o alta decizie tot a lui, a omului e clar de luat, anume sa lase locul altcuiva care chiar are chemare, vocatie, ii place sa faca si tot asa!
Din cadrul proiectului mare, activitatile de care s-a vazut responsabila d-ra Oana Safta au fost acelea care au dezvoltat creativitatea copiilor, la modul promovarii acelor criterii dupa care si micii artisti sunt jurizati, la palatele copiilor, la diferite concursuri si festivaluri unde se descopera tinere talente. Scenetele, piesele de teatru, incurajarea debordantei lor energii sa se manifeste si prin muzica si dans, acestea au fost per ansamblu datoriile Oanei. Plus o revista la care lucrand ingenios cu toti, dar absolut toti copiii scolii a reusit sa dea exemplul cel mai bun tuturor ca Romania poate, ca vrea, ca are mereu izvoare de putinta si ca ai sai copii sunt totusi pe maini bune cu oameni ca Oana langa ei, sa-i ghideze indeaproape ca sa fie viitorul de nadejde pentru parintii si bunicii lor in viitor!
Stimularea spiritului responsabilitatii personale, civice, colegialitate si prietenie a fost preocuparea tinerei dirige asa cum le-a permis ea insasi elevilor pastoriti de ea s-o numeasca, pentru a empatiza starii lor de formare si de a  fi vazut in ea, nu un adult menit sa le dea note mici si sa-i descurajeze, ci din contra sa-i asculte si sa-i inteleaga, sa-i ajute sa se descopere pe sine, sa-i invete sa inteleaga lumea si valorile in care traiesc si sa fie capabili functie de tot acest arsenal teoretic sa ia decizii de unii singuri, fermi convinsi ca analiza lor e cea corecta.

Si conexiunea asta a reusit profa de romana s-o stabileasca rapid, iar speciala relatie a ei cu elevii scolii a fost si momentul de declic al directiunii care a vazut in ea o oaza de lumina si a insarcinat-o cu scrierea proiectului si repartizarea sarcinilor si celorlalti colaboratori ai scolii. Acum, faptul ca Oana, o colega de breasla este exemplul cel mai bun din perspectiva mea ca omul sfinteste locul cand scopul nobil neconditionat este binele tuturora din jurul sau prin sacrificiul personal daca este nevoie asumat,  ca atunci cand vrei realmente ceva, poti, gasesti in tine toate resursele necesare sa-i mobilizezi si pe ceilalti sa te ajute sa faci un lucru bun, mai ales cand scopul nobil vizeaza Binele multora. Important e declicul acela, vointa  si credinta ca poti sa muncesti ca sa reusesti, perseverand, nedormind nopti de trebuie, neavand timp de mancat intocmai la timp, dar facand bine te saturi, esti bine asa cum esti! De ce cred eu ca acesta e un bun exemplu de adus in fata publicului prin intermediul participarii mele cu aceste idei la proba a zecea a Spring superlogului 2014, tocmai pentru faptul ca da, ea a reusit sa implementeze ceva ce tuturora li se parea dificil daca nu chiar imposibil! Sa faci anume din educatie ceva productiv, sa obtii rezultate educationale palpabile, copii inteligenti, oameni in devenire, cu caractere frumoase si generoase, empatice, care stiu sa se puna inaintea comiterii unei actiuni, sau emiterii vreunui gand despre cineva in locul acelui cineva despre care s-ar gandi in felul acela si asta pentru ca o idee de baza a ei ca profesoara a fost aceasta: copii, inainte sa judecati pe cineva dupa modul cum arata, gandeste, se exprima,  e imbracat, nationalitatea, credinta sa, limba pe care o vorbeste, puneti-va in locul sau si daca voua v-ati face ce ganditi sau intentionati sa faceti, vorbiti despre omul respectiv, atunci purcedeti!
Care e senzatia, cum va vedeti voi acolo, jignindu-va, dispretuindu-va, vorbind urat, sau in orice caz nu prea bine despre o latura sau alta a ceea ce va compune si defineste cumva totodata? Si asa a ajuns ea la ei, la sufletul lor, la ei cei care puri si onesti, inteligenti nativi si simtitori, ca acesta e cuvantul potrivit contextului, au ales s-o urmeze intrutotul ca pe o zana buna care-i ajuta sa faca minuni. Cu ei, asupra lor, asupra formarii lor, asupra evolutiei lor cognitive. Si minunile s-au produs. Sa va spun ca Oana a reusit performanta ca sa ia premiul pentru cel mai bun proiect depus si urmat intr-o  scoala romaneasca, sa va mai spun ca din copiii care scriu si azi o parte din ei la lumina lumanarii pentru ca altfel nu se poate ea a scos olimpici pe tara, sa va mai spun ca pe baza stradaniilor sale, o parte din copiii ei de suflet au fost inscrisi in campanii unde fundatiile private care au ca obiect de activitatea promovarea tinerelor talente in intreaga lume i-au preluat si astazi ei isi continua cercetarile, nu studiile comune, desi au varste ce nu ating  majoratul? Asta este ea, Oana, un om inzestrat, pasionat de ce face, devotat muncii si crezzurilor sale, om potrivit la locul potrivit, care nu se plange si care da, persevereaza, se zbate, moare daca trebuie pentru Binele celorlalti.
Asa a facut sa poata deschide porti de lumina unor firi asemanatoare ei si care acum o pretuiesc ca prieten adevarat,  caracter puternic si om ce a constituit o rampa de lansare in lumea mare si atat de selecta a oamenilor educati. La randul lor acesti copii, caci desi se apropie de varsta majoratului, tot copiii parintilor lor raman, ajuta prin tot ce le sta in putinta, pentru ca nu-si uita nimeni cu capul pe umeri nici radacinile si nici nu uita de unde au plecat, nu de tot, ci doar pentru ca evolutia presupune asta, candva se vor intoarce cu drag acasa pentru a pune umarul la redresarea comunitatii prin implicarea de care se cred in stare avand drept argumente cunostintele si experienta acumulate acolo.

E ceea ce Oana a reusit sa sadeasca bine in acesti copii, spiritul pasarii, al simtirii si al chestionarii de sine inaintea luarii unei decizii. Si trebuie rasplatita cumva. Deja, in cazul catorva promotii randamentul bun obtinut au facut-o sa creada si mai mult decat cu toata fiinta ei in ceea ce face ea. Si asa l-a descoperit, sau viata i l-a adus in cale pe Victor, omul alaturi de care face si mai mult bine in jur decat o facea cand era singura. Pentru ca asta este menirea oamenilor cu suflet mare, sa ajute, sa dezvolte, sa incurajeze, sa dea mai departe Binele in care cred.
Revin la faptul ca povestea de succes a Oanei este un cel mai bun exemplu ca omul cand vrea-poate reusi chiar si imposibilul, spunand ca exemplul personal, dublat de o implicare peste 100%, ceea ce nu inseamna decat devotament trup si suflet pentru ceea ce faci te aduc in calea a ceea ce sperand chemi inaintea ta. Iar cand ceilalti sunt destinatia binelui chemat de tine, restul e nu suplimentar, ci in plus. Asa ca sa apreciem oameni ca ea si sa-i meritam langa noi, facand si noi acelasi lucru, fiecare in sectorul sau de activitate!  Si asa vom reusi da, sa obtinem rezultate bune si cu generatiile care vin din urma, copiii nostri, sa-i educam responsabil asa incat ei sa constientizeze importanta simtirii. 

Reejia, magazin online ofera spre deliciul tuturor semenelor Oanei genti de piele si accesorii dama este sponsorul acestei probe a  zecea din cadrul Spring superblog 2014, unde acest text participa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!