duminică, 7 decembrie 2014

raza

si-un wilson cu pletele-n vant
pistruii-si restrange de pe fata
lunecata-n amiaza sudorilor
ce-i cad in vanatoarea
prelungit-a zorilor ce nu
i-au oferit macar un peste
pentru ca ei toti fugisera
si el si-a zis ca e timp
dar vintrele-i cantau melodii
cu care el nu se-mpaca defel
iar perseverand acum fugea
pe dealurile-mpadurite
de unde si el spera
sa prinda ceva.
foc avea, bricheta
si doua cutii pline
cu bete de chibrituri
erau deja ude
de cand avionu-n care zbura
cazuse si pe el
il abandonase-n largul
marii reci si-nvolburate
iar Craciunu-i fu ras
din constiinta.
o gazela aparea
prin concursul larg
al providentei-n care
sa tot creada se-ambitiona
in calea sa din mijlocul
salbaticiunii-n care viata
il aruncase ca sa redescopere
ceva...
aprindea focul c-o aschie
frecata pana ce pielea palmei
lua ea insasi foc
iar fumul sucului propriu
friptura facea deliciul
ce-astampara foamea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!