luni, 23 martie 2015

Sarbatoarea marii familii SuperBlog

Dupa zece probe, nu putine la numar ci doar mai putine ca cele enuntate in editia precedenta (a doua pentru editia de primavara) cand au fost saisprezece, unde comprimarea enunturilor si a timpului necesitand adecvarea la tematici diverse, iata ca a treia editie a Spring SuperBlog se incheie. Si, pastrand fireasca indeletnicire ca organizatorii sa afle murmurul, vocea colectiva exprimata individual a fiecarui participant doritor sa termine ceea ce a inceput, recte si aceasta editie de competitie creativa in sfera blogosferei romanesti, impresiile, sugestiile si opiniile subiective si partinitoare in fiecare dintre partile despartite de originea axei unui feedback ce trebuie consemnat, iata-ne in acest punct cand coloram peisajul periplului fiecaruia in competitie. Si daca, asa cum ne provoaca in materie de imaginatie creativa organizatorii, date fiind atatea sarbatori consemnate in calendarul anual, fara alte simbolistici crestine sau clericale, ar fi sa alegem, supunand-o fie si unui scrutin ca tot e la moda si democratic asta, Ziua partenerului SuperBlog zic sa luam mai intai cuvenita distanta pentru deliberare inaintea exprimarii datei asupra careia s-a convenit. Si nu, nu in spatele usilor inchise si ferecate cu lanturi, lacate, zabrele, gratii sau alte ingrediente ce amintesc mai degraba de oprelisti si un sentiment opresiv care nu are vai, ce cauta aici! Ei bine, asa cum exista ziua femeii, ziua barbatului, ziua fericirii, ziua diverselor afectiuni medicale consemnate la nivel statistic mondial, conchid prin urmare ca n-ar fi deloc neavenit sa rasplatim straduinta unor oameni care muncesc mult mai ales in perioada in care o editie de concurs creativ blogosferic, asezonat cu premii la probele enuntate si la finalul jurizarii fiecareia dintre ele, ca sa nu mai vorbim de cat si ce volum de munca dedica acestia fauririi tuturor conditiilor emergente unui atare eveniment! 
Asadar, respect toata aceasta devotiune a muncii depuse pentru ca ce se cheama SuperBlog sa existe la finele toamnei-inceputului hibernal de fiecare an, de-acum 10 ani deja si de trei ani la inceputul timpuriu al primaverii, cand actiunea scrisului ca o consemnare de ganduri si idei novatoare, sau pur si simplu vehicule care anima existenta afectata de meteosensibilitatea care influenteaza firile intr-o masura vadit exprimata si poetic ori doar pur simbolic de sintagma astenie de primavara, cand inceputul de revenire la viata, anima promovata cu tot dinadinsul fiecaruia vrea doar sa transmita revigorarea existentiala in acord cu ciclurile naturii ce reinvie pas cu pas! Si dupa toata aceasta introducere care nu se vrea a fi nici obositoare si nici altfel decat necesara asa cum o consider, afirm ca dupa mine exprimarea punctului de vedere referitor la anticiparea unei zile dedicata omului partener media, blogger ce scrie de la taste in mod curent pentru competitia care are o traditie frumoasa si care isi apropie cu fiecare zi ce trece inspre finalul de an aniversarea de zece ani frumosi, vii, colorati nu doar pastelat, ci ingloband intreaga paleta cromatica intr-un peisaj care se pliaza atat pe redescoperirea Gradinii Carpatilor, logo-ul turistic al patriei noastre, cat si pe idiomurile, firea, atributele care descriu in mod generic omul ce respira si actioneaza, se bucura, gandeste, munceste si aduna roadele actiunilor sale pe aceste locuri pe care in adevarata cunostinta de cauza si empatizand cu inima locurilor acestora cu care e obisnuit inca de cand nu era decat o matrice-suflet purtat de pantecele mamei sale, cuget putin. Imi beau cafeaua in zorii zilei ce urmeaza unei mari victorii sportive, consemnata pe pamant american, unde o fata ambitioasa tine sus stindardul combativitatii si dovezii ca se poate realiza orice vis atata vreme cat te dedici lucrurilor pe care le doresti si pe care prin pregatire indarjita le chemi cu fiecare pas inainte si spun asa: despre Ziua partenerului SuperBlog nu pot spune si face o propunere in acest sens, decat ca ea sa ajute demersurilor in sprijinul organizatorilor acestei competitii. 

Prin urmare, desi ar fi sa se nimereasca atunci cand plansa de oferte de concedii si excursii sau vacante eliberatoare de antrenantele implicari in activitatile curente profesionale de peste an inunda si alina poate pe moment sacrificiu si implicare determinand pe multi sa cedeze unor oferte de a opri activitatea intensa si de a se reconforta plecand departe de intensitatea spiritului muncii pentru relaxare, fun, regasire de sine in linistea locurilor departe de casa sau de serviciu, am sa fac acest pas, alegand drept zi de sarbatoare pentru parteneriatul bloggeri-organizatori de SuperBlog in perioada multasteptatei vacante de vara! Care, functie de raportarea eficienta a subiectului ce experimenteaza ancorat bine in vietuire trecerea prin lume si viata, munca, interactiuni inevitabile, dezirabile si nu numai, poate fi si suficienta si folosita adecvat in scopul regenerator si nu doar exprimand nemultumirea unei lipse de adecvare la cate sunt de facut si cate s-au putut realiza, caci atunci stim bine ca sunt si cuvinte de genul Ce mica-i vacanta mare! - care vin sa compenseze un randament ineficace si sa dezbrace de responsabilitate si seriozitatea implicarii un subiect animat de multe, dar coplesit pare-se de trecerea inexorabila a timpului. Argumentez alegerea unei Zile dedicate parteneriatului blogger-organizatori SuperBlog in vacanta de vara, pentru ca doar din timp cine seamana colaborare si poate realiza ceva fructuos de care sa se bucure din ce in ce mai multi la ceasul aniversar cand odata cu primii fulgi de nea asteptati cu jind de toti cei care nu uita sa traiasca viata si prin ochii si sufletele de copii, atunci cand puritatea visarii si a gandurilor nu lasa loc de intrigi de niciun fel si atunci cand magia sarbatorilor de iarna concretizeaza in interactiuni umane sincere darul pe care umanitatea nu uita a si-l da mereu mai departe in ocazii speciale. E vorba nu despre cadorisire, ci despre atasamentul proverbial apropierilor deloc imposibile oricand, dar cu atat mai pretioase cand se naste an de an in om sentimentul acela magic al lui Acasa, nu locul, imobilul, caminul, ci atmosfera adunarii laolalta, de impartasire de sperante, visari, ganduri, imbratisari care fac nu doar deliciul trainiciei unei vieti pe care din cand in cand o resimti ca fiind anosta si deconcertandu-te de la racordul ei. Comuniunea, comunitatea, familia daca vreti e acel tip de regasire si reapropiere peste timp si locuri, cand om langa om si oameni langa oameni redescopera cum e sa fii, sa traiesti din nou experienta cinstei si omeniei fara de paranteze si oprelisti, sau rezerve in interactiunile comune, care atunci vin de la sine, cand sufletul e gol de alegeri interesate si nu lasa locul nici inimii albastre si nici mainilor in san, ci bratelor deschise si calduroaselor apropieri ce reinvie spiritul unitatii in comuniune. Cand simti ca cel de langa tine empatizeaza si ca la fel si tu poti simti intocmai ca celalalt de alaturi, nu doar ca imediat loc geometric ocupat, ci ca atitudine! 

Cand Romanii stiu romaneste, o pot si arata ca sunt si simt unitar in toata plansa de alegeri deschise fiecarei individualitati frumoase pe care o comuniune o poate inregistra. La fel si tot ce pare diferit, ori chiar nebulos la o prima vedere anuntat, devine asumat si primit in cercul comuniunii de oameni-suflete-cuvinte-idei-teme-probe-jurizari, unde-si au locul fiecare, dupa vorba dupa port, sex mai slab sau mai puternic, mai-mai sau doar mai, sau nici macar! Pentru ca spiritul adunarii laolalta comporta valorizarea atributelor comune celor mai multi, daca nu chiar ale fiecaruia dintre cei care asemenea unui lant plin de zale bine unite dau elasticitatea si tensiunea, rezistenta acestuia ca tot, unde fiecare-si aduce aportul printr-o rezistenta pasiva cu rol vadit activ! Cand soarele rasare pe terase, pe prispa, pe plaja-n nisip, in corturi, sau de la balconul camerei de hotel sau pensiune in care oricine poate alege sa plece deconcertand presiune acumulata profesional si dorindu-si relaxarea, largirea perspectivei pentru o regenerare ontologica de bun augur pentru cele ce urmeaza, sa ne amintim ca dincolo de alegerile proprii, o incarcatura aparte o mai are si o zi la a carei desemnare au concurat opiniile, privite ca ganduri de bine din partea fiecaruia dintre noi, bloggeri participanti la marea familie a SuperBlog! Iar atunci cand de departe, de oriunde va fi sa fii, cineva, un suflet comun s-a gandit la tine, indiferent cat de bine sau de fericit esti, devii dintr-odata si mai si pentru ca esti vizat si de ganduri bune de departe care te cheama aproape la ceea ce inseamna comuniunea, care vedeti bine nu tine cont de localizare geo-spatiala, ci de conexiuni de ganduri, ele cheama sufletele aproape cat de mare ar fi distanta ce disrupe, pentru ca spiritul comun sa fie intretinut de caldura empatiei, care asteapta fara ca sa resimta, stiind ca se va veni fara ca sa fie o alegere greu de facut, caci simtamantul creat de Acasa, familie, caldura lemnului ce sfaraie in semineu, iar prin ferestre muntii-mpaduriti isi arata verdele tot mai viu privirii lacome de regenerare, toate astea descriu sentimente. Ele sunt trairi aparte intre oameni care le experimenteaza necum altfel decat regasindu-se in ele. De aceea SuperBlog aduna nu doar litere si cuvinte, note si premii, contestatii, ci si bucuria impartasirii regasirii, descoperirii sentimentului permanent hranit cu firescul prezentului de identificare a fiecarei zale cu lantul origine, vatra, casa, familie.
In astfel de poveste, o placuta reunire de zale se va fi petrecand tot de Florii, alta sarbatoare incununand si profan si crestineste bucuria venirii primaverii regeneratoare, la inceput de aprilie, la munte, unde spiritul unei rezistente ancestrale in fata istoriei e continut de seva frunzelor de stejari, amintind de neclintire si de aer curat, de munte. Cand anuntul nu omite si onoranta companie a dansului sarbatoritei cu nume de inger, atunci asteptarea Galei nu mai apasa prin nerabdare, ci anima dincolo de cuvinte regenerarea spiritului!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.

duminică, 22 martie 2015

Soarele si Luna Acasa!

Farmec are casa in care fiecare lucru, perete, piesa de mobilier respira un triumf al curateniei! Si pe acelasi considerent sufletul femeii care face curatenie si pastreaza ambientul casnic Acasa unde este cald, bine, primitor si unde respiri iubire si-mbratisari calde ori de cate ori revii dupa o zi de munca, plimbare, sau rezolvat treburi administrative in afara caminului tau. 
Sotie tanara si iubitoare ce-si asuma statutul de zana, indragostita, experta in facut si pastrat curatenia caminului pe care-l incarca in fiecare zi cu nufarul Acasa! Caci da, este si ea de aceeasi parere cu toti aceia care cred ca a fi acasa nu inseamna doar a te afla in acelasi loc unde revii, proprietar fiind, sa cinezi si apoi sa adormi dupa o zi de munca si pregatindu-te pentru o alta, ci ca Acasa este sentimentul acela unde esti bine primit, unde te regasesti, te odihnesti, iubesti, mananci si unde gazduiesti petreceri si esti inconjurat de prieteni, care la randul lor se simt bine pentru ca acasa la tine este parte din tine, din substanta trupului care te defineste de la sine, dincolo de concepte si ganduri pe care ti le arogi ca definitorii.
iubirii cu care deschide in fiecare dimineata a existentei sale ochii spre lume, optimista si cu permanente si nesecate izvoare de resurse, ganduri optimiste si determinare cu care intampina orice provocare a existentei, Luana a depasit laptele si mierea relatiei sale juvenile cu Remus, ea printesa de atunci si el mandrul print pe cal alb venit in calea ei pentru a-i valoriza frumusete, iubire, viziune despre lume si lucruri, actiuni motivante care transforma existente latente in apele indeciziei in putinte de afirmare a gandurilor care o definesc. Este doamna Sorin, sotia, femeia care zana si iubita, gospodina si zana maseluta cu bagheta ei magica incalzeste si purifica spatiul dintre peretii imobilului care pentru ea si sotul Remus este Acasa!
Un nufar pe lacul existentei tinerilor casatoriti in care iubirea nu a apus pentru ca ambii o cresc si o antreneaza hranind-o cu ce-i este necesar si suficient ei, seriozitate si asumare, pasare si imbratisari tot mai calde cu ocazia fiecarei revederi de fiecare data tot mai placute acasa dupa serviciu si cand pregatirea cinei de fiecare data romantica prin tot ce presupune ea, caci ambii coopereaza pentru ca satisfactia sa nu fie doar una pur culinara, ci incarcata de toate acele ingrediente aparte ale bunei si frumoasei interactiuni dintre doi oameni care au ales sa-si poarte destinul individual impreunat si geaman pe cararea vietii, la bine si la mai putin bine, de fiecare data impreuna. Alaturi, cu iubire si dragoste de viata si de celalalt pentru a face din floarea rara a iubirii lor rodul fericirii timpurilor prime, cand barbatul ofera cu tandretea si dragostea pe care numai el, de fiecare data autenticul individ atins de raza si imboldul sagetii lui Cupidon, pentru madonna lui floarea rara de pe lacul unde fiecare s-au abandonat fiintei si trairii celuilalt de prima data de cand au stiut ca-si vor apartine pe viata, atat in relatie, cat si-n vesnicia vietuirii facuta sa fie asa in toata aparenta durata limitata pe care ca muritori toti o au aici, pe pamant! Nufar si lotus pentru pretuirea fiintei celei mai iubite din existenta sa, Remus ofera orhideea imperiala a devotamentului si pretuirii sale in vietuirea impartita cu femeia care i-a atras ca un magnet atentie, priviri, devotament, simtiri si iubire. Pentru ca ea-i universul lui complet, necesar si suficient si face cat soarele si luna laolalta pe cer, ziua si noaptea! 
Triumf prin fiecare zi impartita cu dedicatie si implicare pentru ce e al lor, impartit si impartasit, in materie de tot ce-nseamna convietuire placuta! Ca Soarele cu Luna!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.

vineri, 20 martie 2015

Robi si Robert, punct si de la capat

Aici, aici, veniti ca-s super oferte, veniti si luati tot ce vreti, sa va cresteti smartInteligenta! Asta auzea copilul in visul sau, noaptea cand priciul saracaciosului sau camin ii adapostea fiinta obosita. N-avea in plan decat dimineata sa poata sti la teza, indiferent de subiectul profesorului. Tatal iarasi venise tarziu acasa, duhnind a bautura si desi credea c-are sa urmeze acelasi vechi istoric, el si cu mama batuti sau alungati din casa pana ce acesta calmandu-se in somn, vor putea speriati inchide pe fuga un ochi, cu grija fiecare pentru el asupra zilei de maine. Si cu toate acestea, baiatul invata bine si dragul de carte-l prinsese negasind alternativa in alta parte decat in filele cartilor care spuneau cu toate alte povesti de viata, altfel decat chinul marelui dar pe care el nu-l ceruse, doar il indura zi de zi. Dar spera ca intr-o zi sa nu mai fie cazul sa-i fie jena sa spuna ca traieste cand a trai inseamna si a te regasi in mediul in care respiri, mananci, adormi, locuiesti alaturi de familia ta, nu langa o bruta care iti strecoara in fiecare por al fiintei stropii acizi ai fricii care nu te lasa bine sa functionezi nicicum. Si pentru ca din carti se hranea cu viata pe care ar fi dorit sa o si poata avea palpabil la momentul in care se afla, asta-l ajuta sa nu-si planga de mila, ci sa opuna o rezistenta pasiva intocmai cu preceptele pasnice care au produs efecte in India colonizatta de britanici, printr-un Mahatma Gandhi si taioasa eficacitate a mintii umane. Zgribulea tot de frig, caci lemne cine sa aduca in curte, atunci cand putinii bani din casa erau bauti de tatal sau violent? Si cu toate astea, frica nu-l inchista. El visa si desi avea chipul asudat de spasmele fricii care intra cu totul in el, zambea! Pentru ca in visul lui e punea punct destinului sau de rac ce da mereu inapoi. In visul lui, cel mai bun prieten era un robotel. Rod al plasmuirii mintii sale si al vremurilor avansate din punct de vedere tehnologic, Robi era amicul sau cel mai bun, nu un rob, ci un Robert masinarie, care simte si este alaturi de omuletul Robert care indura, se sperie si adoarme infrigurat. Visul copilului se petrecea intr-un magazin imens al viitorului, unde frati de cruce, mai mici si mai mari cu Robi anuntau revolutia tehnicii care domina lumea. Nu in sensul rau, opresiv, ca un vis urat, o idee buna ca punct de plecare ce e prost inteleasa si preluata abuziv de o minte bolnava de om care o aplica altfel si apoi se naste dezastrul, nu! Dar pentru ca aspectul vietii de lux unde comoditatea tine un loc de frunte in preocuparile omului viitorului e o realitate inca de pe acum ce prinde contur in mintile multora, in visul lui Robert lumea nu mai muncea, iar activitatea era preluata de robotica. Aceasta culegea si ambala mancarea, o depozita si o vindea, o livra, numai nu o manca! Omul doar comanda, indiferent de produs, totul era ascultat si livrat la domiciliu! Masinile au grija de asta, de indeplinirea acestor vise mai ceva ca omul, pentru ca programul de ascultare inseamna dincolo de adaptarea unor parametri binari functionali si o simtire aparte, unde fidelitatea si simtamantul nu lasa loc tradarii, asa cum de pilda se intampla intre oameni. In codul genetic al bitilor robotesti nu exista loc pentru rau. Nu exista alegere, exista comenzi, iar cand simtirea si responsabilitatea ajung sa fie decodate, robotii preiau doar notiunile de atasament devotat. In agitatia somnului sau, loc pentru gasirea unui leac impotriva relelor tratamente paterne ocupa un loc de frunte. Asa ca Robi-i propune: Robert, uite si tu si voi toti, lume buna, uitati-va sa vedeti aici, avem pe capete tot ce va doreste inima! Puneti punctul pe I nteligenta viitorului care va ajuta sa fiti si mai puternici!
Totul pana cand, Robert a ramas si dupa ora cand ar fi trebuit sa fie deja plecat, fie si nemancat, obosit si speriat si infrigurat la scoala sa dea si teza aceea. Cauza: tatal a-ncercat sa-l trezeasca, Robert traia visul sau in somn, iar facaletul cu care omu-l imboldea racnind la el a atins si declansat moartea in vis, pentru ca frica l-a doborat, intensitatea visarii a fost mare si impunsatura a fost perceputa ca lovitura. Trupul a reactionat, rezistenta a invins, acum nimeni nu-l mai poate lovi, bate, injosi, cutremura. Viata continua alaturi de Robi, la randu-i plasmuirea mintii sale, pentru ca dincolo de cosmar, nici durere si suferinta nu-s, ci doar posibilitati, biti, hard-diskuri si robotei ascultatori!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.

duminică, 15 martie 2015

Tabara de creatie in Brasov, loc de vis pentru tineri ambitiosi ca stejarii!

Din dorinta evenimentelor perfecte organizatorii Scolii de vara de creativitate au cercetat ofertele pietei si au gasit cea mai buna solutie pentru cazare in Brasov pe durata evenimentului petrecut in august trecut. Organizatori, lectori, participanti au avut parte cu totii de inalta calitate a serviciilor oferite de gazdele din centrul tarii, care prin hotelul de patru stele din Brasov reusesc sa multumeasca asteptarile oricarui turist, vizitator, calator, strain de loc si cautand alte colturi de lume pentru a se deconecta de la incarcatura prea mare pe care viata sa o aduna la un anumit moment dat. In plina vacanta de vara dupa anul scolar, parintii inspirati si-au lasat copiii in seama profesorilor care i-au invatat pe cei mici taina scrierii, dincolo de etapele compunerilor si caracterizarilor din anii elementari si gimnaziali, dezvoltandu-le acestora curajul simtirii si exprimarii libere a ideilor lor creatoare. De la jocuri contra-cronometru, unde tematicile au diferit, scrisul fiind lait-motivul zilelor in care Brasovul le-a facut sederea mai frumoasa si mai plina de sens ca niciodata, la plimbari si drumetii sub poale de munte alaturi de profesorii si organizatorii Scolii de vara, o tabara de creatie in perioada marii recreatii dintre anii scolari, totul a fost bazat pe interactiune, interactivitate, intrebari, curiozitati satisfacute de explicatiile primite, pe fondul unei largi deschideri si lipsa de constrangeri conventionale care mai persista inca in scoala romaneasca. 

Marea noutate a constat pentru elevi in faptul ca deschiderea tinerilor in cuget si-n simtiri lectori si ghizi pe altarele cunoasterii tainelor scrisului, inspirat din drumetii si frumoasele cadre naturale cu care Brasovul, cel mai frumos oras al tarii in opinia multor oameni avizati din vaste domenii de activitate, i-a vizat pe fiecare din ei si nu orisicum, ci in fiecare participant s-a vazut omul mare din el, omuletul care tinde spre coacere are opinii, pareri si puncte de vedere, numai curajul sa existe mereu la cote inalte pentru a fi exprimat. Tocmai acest atribut a fost dibuit si incurajat sa iasa la liman in desfasurarea acestei tabere cu scop educational vadit, incurajarea exprimarii libere si directe facand din atitudinile de altadata ale elevilor din banci, ascunsi parca de mina incruntata a dascalilor, fapt ce s-a tradus printr-o nemarginita deschidere creatoare spre lumea din jur si spre oamenii alaturi de care lucrand la expresivitatea comunicarii curente si special adaptate cerintelor functie de tematici, s-au atasat ca prieteni adevarati. Nu s-a creat acea bariera pe care in mod poate prea abuziv in practica curenta a scolii romanesti se incurajeaza distantarea intre profesor si elev, adunarea lor laolalta sub auspiciile punctului lor de intersectie, interesul fata de cunoastere neregasindu-se prea des si permitand subiectivism exacerbat unora sau altora, care vaduveste atingerea scopului final al educatiei in ultima instanta! Pentru ca principalul atribut al prieteniei este interactiunea reciproca, ajutorul acordat celui mai in nevoie pentru a depasi stadiul negativ, la randu-i acesta recunoscand prin atitudinea sa meritoria mana intinsa. Si in contextul in care o tabara asta-si propune, sa dezvolte competente si prin asta creativitatea sa zburde in mintile care emit opinii si puncte de vedere sustinute argumentativ ireprosabil, tehnica asta invata puii de om sa gandeasca si pe baza ideilor lor sustinute logic sa opereze cu seturi de valori in care cred si care-i identifica intrutotul. Acestia sunt pasii pe care un sistem educational ar trebui sa mizeze, nu sa hraneasca cantitativ cu informatii diverse copiii care oricum le descopera pe parcurs, dar care nu au nicio utilitate practica in ceea ce-i priveste pentru ca forma in care li se face cunoscuta nu atrage deloc. 

Pe cand ideile si punctele de vedere tematic adaptate sa sustina o teza contribuie la dezvoltarea armonioasa a mintii concomitent cu cea trupeasca a tinerilor, pentru ca si fenomenul coacerii dincolo de adolescenta sa se produca firesc si natural, nu fortat de imprejurari sau vaduvit de aspecte esentiale ale ei. Rand pe rand, de-a lungul zilelor, zece la numar care au consfintit faptul ca Brasovul a ramas in inima fiecaruia dintre participantii la antrenanta Scoala de vara bazata pe scriere creatoare, povestit, dezbatut, plimbat, jucat, in echipa si impreuna pentru cunoasterea tainelor adancite de alfabet, sunete, cuvinte, propozitii, fraze, teme, abordari, sustineri si critici bazate pe argumente, loc aparte, inima tarii, locul de poveste, plin cu povesti scrise, spuse, traite, simtite si dincolo de pozele, inregistrarile video cu momente funny sau realmente magice petrecute in locul in care trebuie spus ca relatiile amicale s-au sudat frumos, ramane dorinta perpetua de a reveni oricand aici pentru a experimenta magnetismul acestui loc ideal pentru multi dintre tinerii ce ar da oricand aglomeratia si griul metropolitan din capitala pentru aerul curat si farmecul aparte care exista la poale de munte, unde povestea se spune si se traieste de fiecare data altfel, frumos si tot mai frumos cu fiecare noua revenire, acasa la Brasov. Exercitiile special gandite de trainerii dezvoltand creativitatea gandirii elevilor dincolo de folosirea alfabetului, indemanarea si rapiditatea fortei deciziilor asumate intr-o echipa, unde fiecare component trebuie sa-si vada binele spatelui celuilalt, pentru ca in camaraderie, unitatea de spirit a formatiei e data de pasarea pentru celalalt, toate acestea au dezvoltat in tinerii curiosi si curaj si asumare si creativitate nebanuita pentru cei mai timizi, sau reticenti la ce le poate mintea, iar totul graduat cu grija permanenta a revelarii potentialului cel mai bun din fiecare participant a fost sarcina asumata responsabil si de care s-au achitat pe masura membrii echipei de profesori, traineri, ghizi veniti la Brasov sa dezvolte tineretului de maine acele lucruri esentiale pe care in mod constant si curent de ceva vreme incoace, scoala romaneasca nu le mai poate onora ca odinioara. Nu vorbim despre cauze ca sunt multe, efectele se constata in mersul societatii actuale in toate straturile unde nepriceperea, lipsa cunostintelor, afinitatea intr-un domeniu sau altul vaduvesc cetateanul de rand de utilitatea unor institutii-cheie in statul roman. 

Pentru ca puterea regenerarii unui spirit capabil sa dea raspunsuri adecvate problemelor pe care mersul societatii le constata porneste de la constientizarea problemelor si pasii imediat urmatori pregatesc solutiile de adoptat, problema specialistilor care sa le aplice, la nivel microsocial, aceasta Scoala de vara, reunita sub deviza creativitatii care produce solutii prin interactivitate si consens si le-a asumat anul trecut in inima tarii, la poalele Tampei, in Brasov, loc de unde constientizarea spiritului unitatii colective si de neam a dus in final si la adunarea sub un singur nume a romanilor scosi de sub jugul diferitelor dominatii in cele trei provincii istorice imprejmuite de arcul Carpatilor intre Dunare si Marea Neagra. Stejarii padurii din apropierea hotelului care a gazduit evenimentul de anul trecut spun si azi povestea seculara a unei indarjiri si rezistente opuse relelor intentii ale istoricelor confruntari dintre romani si invadatorii care au venit in Tara Barsei si au marcat pana astazi ordinea evenimentelor. La fel ca puternica simbolica a stejarului din Borzesti din opera omonima a lui Eusebiu Camilar, radacina vie a rezistentei unui neam leaga si sigla pe care gazdele brasovene o arboreaza la intrare. Trinitatea aceasta exprima unitatea de timp, spatiu si cultura, adancita prin vitejia oamenilor acestor locuri de a-si pastra vii si libere pamanturile pe care sa poata duce mai departe din tata-n fiu obiceiurile si traditiile tipice locurilor din vremuri stravechi. Nu gresim cu nimic asemand verticalitatea seculara a falnicilor stejari cu avantarea eroica pentru apararea comorilor celor mai mari pe care oamenii le au in locurile unde traiesc si-n limba pe care o graiesc si-n modurile obisnuite in care practica activitati curente, obisnuite vietii. Din contra, multumita ei, acestei atitudini de neclintire, fermitate si curaj existam astazi si suntem recunoscatori stramosilor care au aparat cu sangele lor aceste comori ce ne-au fost transmise si pe care le descoperim pas cu pas. 

Caci locurile acestea au istoriile si legendele lor de spus, de simtit si de trait cu fiecare pas. Excursiile din cadrul evenimentului estival de la Brasov, bazat pe cresterea si dezvoltarea celor atribute ce tin de invingerea oricaror rezerve interioare si eliberarea expresivitatii, curaj nebanuit, interactiune cu fler psiho-emotional care are drept scop dezvoltarea palierelor creativitatii scotand la iveala grade uimitoare de inteligenta acolo unde aplicand metode scolare perimate de timp si inadecvate nici prin continut si nici pliate pe elevi nu potenteaza dezvoltarea lor armonioasa in ton cu asigurarea unei retentii informationale bazale pentru operativitatea ulterioara cu termeni specifici, au anulat pur si simplu decalajele si distantele anistorice intre tehnica si tehnologia care topaie de avant in mare viteza si scoala traditionala romaneasca ce impinge roaba si scartaie saraca de la atata ploaie si rugina. 
Canionul 7 scari, Prapastia Ursului, doua trasee turistice promovate si de scriitoarea Dorina Sisu in romanul ei 7 ani, aparut anul trecut la Targoviste, masivul Piatra mare, aleile de sub Tampa si serile unde povestile tot mai dese si mai cu talc spuse la focul de tabara in asteptarea frigaruilor au innobilat de autenticitate simtaminte adolescentine reciproce in frumoase prietenii si inceputuri de iubire, lucruri care au imbracat in final albumul unei veri de poveste si de neuitat pentru toata lumea. Ce concedii sau vacante in destinatii internationale cu parintii, ce ultra-mega calculator si sistem performant de jocuri virtuale, cand interactiunea, trairea, comunicarea neingradita intre tineri cu hobbyuri si afinitati apropiate ca arie de orientare ii apropie pe acestia de redescoperirea lor de sine in cadrul neconventional, unde in plina vacanta se face un fel de scoala moderna si total altfel in foarte scurta perioada adunand cunostinte, experiente unice, parte din ele memorabile o viata intreaga? Nimic nu se poate compara cu astfel de proiecte ce aduna laolalta siguranta, cunostinte, invataminte pentru lume si pentru viata pretabile concret in solutionarea provocarilor vietii la orice pas, fler, aerisire, fun, bucurie, oxigenarea fiecarui por din fiinta ta pentru descoperirea potentialului de care fiecare in parte se face responsabil si-n interactiunea permanenta cu ceilalti, cu locurile si cu povestile spuse, traite, simtite sub poale de munte!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.

sâmbătă, 14 martie 2015

Tie, MyMan, caci te iubesc!


Pentru ca de cand se stie, Ramona a fost acasa printesa parintilor ei si in fiecare an, flori si martisori, atentii, imbratisari si pupaturi a tot primit de la cei ce i-au aratat ca feminitatea si gratia ei sunt pretuite mai intai acasa in familie, mai apoi la scoala si mai nou si la serviciu, acum ca tot e femeie independenta si pe propriile picioare se poae descurca rezonabil in fiecare detaliu al existentei sale a decis sa inceapa sa arate si ea la randu-i pretuirea oamenilor importanti din viata ei. Iar pentru ca mama si tata sunt acasa si totul e-n ordine pentru ca asa a fost si in tot timpul cat ea si sora ei Liana au fost principalele atributii ale parintilor lor, de cand ea e cel mai important om din viata lui Alex al ei, ea nu poate simti ca poate ramane pe dinafara in privinta recunostintei fata de iubirea si pretuirea ce i-o poarta zi de zi. Inca la faza de logodna si in asteptarea zilei cand ea va arunca buchetul de flori pentru ca alta surata sa-l prinda in ideea de pus pirostriile mai apoi, dupa o luna in care feminitatea i-a ajuns la cata pretuire i s-a aratat oriunde in jurul ei femeii si feminitatii, libertate pentru 8 martie de a fi doar ele intre ele evele, program de lucru total altfel, cu petrecut in loc de munca adevarata, martisoare, felicitari, cadouri si atentii speciale, buchete peste buchete de flori au facut-o sa constientizeze faptul ca ea nu poate fi insensibila, or chiar mai rau de atat sa dovedeasca misandrie in ce-i priveste pe barbatii importanti din viata ei. Daca e vorba de emancipare feminina, de feminism, de cerut drepturi egale cu barbatii in privinta opticii publice, de a fi considerate egale in drepturi, ca persoane cu demnitate si cuget liber exprimat, apoi atunci si barbatilor sa le dovedim asa cum se cuvine respectul, dragostea si pretuirea noastra pentru ei, dincolo de caldura pe care acestia ne-o ofera zi de zi si noi mai mult, sau cu siguranta lor noaptea! Si dincolo de recunoasterea zilei barbatului, recunoscuta ca data oficiala in calendarul international cotidian, pe 19 noiembrie, sau deciziei legislative romanesti de a dovedi echitatea fata de genul masculin prin desemnarea datei de 5 mai, recunoasterea Zilei barbatului, ea, o femeie care iubeste si este iubita si-a propus sa dovedeasca dincolo de interactiunea ei cotidiana, personala, casnica faptul ca barbatul din viata ei, alaturi de care-si va pune si pirostriile este intr-adevar partenerul si ingerul pazitor al vietii ei, om pentru care viata ei inafara lui si a devotamentului si iubirii sale nu conteaza!

Idei de cadouri speciale, dincolo de te iubescuri zilnice dovedite acasa, de cinat seara impreuna, de mers la teatru si film, plimbari de final de saptamana inlantuiti de mana printre rolleri, sportivi si adolescenti ce-si recunosc prin pasii facuti de fiecare pereche doar de picioarele unuia dintre ei dovedindu-si atasament, sprijin si dragoste neconditionata, Alex merita cu mult mai mult de la mine, si-a zis ea! Asa ca a pornit o cursa contra cronometru pentru gasirea detaliilor gestului ei prin care iubitul ei logodnic sa se simta asa cum se simt toate femeile in luna respectului international al feminitatii, cand sunt protejate, cadorisite, iubite si inflorite mai ceva ca serele! Pentru ca nu este adepta conformismelor si a conventiilor, nu are o slabiciune aparte ca toate celelalte femei care parca au scris in frunte faptul ca ele trebuie sa fie iubite si cadorisite in luna martie ca doar e luna lor si pentru acest lucru toata lumea trebuie sa le intre in gratii fara ca ele sa miste vreun deget in a fi eventual recunoscatoare pentru atentia ce li se arata, intelege si ca importanta si pretuirea, intr-un cuvant iubirea dovedita cuiva ti-o manifesti simplu si complex in acelasi timp fiind trup si suflet devotat acelei persoane! Nu interesat si nu pliindu-te pe un gest musai de cadorisire cu ocazia unui eveniment notabil din viata sa. Pentru ca nu poti adopta fariseismul si sa fii bun sau sa te arati amabil, gingas si bun cu cineva pentru ca e o data importanta in viata cuiva si dupa acea zi sa-ti arati atitudinea ostila, pentru c-ar insemna sa joci duplicitar, iar asta se trateaza in clinicile de sanatate mintala, in cel mai rau caz! Dar pentru ca ea nu vrea sa mai astepte data de 5 mai pentru ca Alex sa fie  pretuit de ea asa cum stie si i-o arata in fiecare zi, stie si ca momentele memorabile sunt placute amintiri pe drumul pe care si-l construiesc ei cei ce se iubesc impreuna si ca a-i arata omului de langa tine pretuirea ta si printr-un cadou de arta, n-are cum dauna in vreun fel, pentru ca ea chiar crede in deviza arata-i celui de langa tine cat de mult il pretuiesti fiindu-i completarea de zi cu zi si va fi suficient pentru amandoi sa fiti fericiti si sa va bucurati de iubire, a-nceput deja cautarile. Si nu cu tam-tam, cu mama, sora, prietenele sa se consulte in privinta studierii pietei pentru gasirea acelor cadouri pentru barbati care vor magnetiza barbatul iubit si pretuit astfel, ci de una singura facand sapaturi pe internet pentru acel ceva aparte care sa-i arate lui Alex cat este de iubit, pretuit, admirat. Si barbatii au voie si merita sa se simta unici, indragiti si iubiti la fel de mult cum sunt femeile in luna martie, asa ca ce-a descoperit ea pe MyMan.ro e cu siguranta si ceea ce-si dorea ea pentru jumatatea ei. Asa cum ea obisnuia la primele intalniri cu el, cand inca nu erau decat amici ce se vedeau si viitorul relatiei lor era incert concretizandu-se ulterior, sa-i spuna ca ea nu se bucura tot atat de mult si la fel ca toate femeile care primesc flori, pentru ca stie ca viata acelor plante rupte din mediul lor natural e compromisa, iar de dragul ei un barbat n-ar trebui musai s-o faca pe femeia iubita sa infloreasca dupa ce ele insele - florile mor. Nu poate sa spuna ca atunci cand Alex ii ofera flori se simte acum la fel de ferma in pozitia ei de filoflora, dar respectul si pretuirea pentru viata, indiferent de ce forma poate imbraca ea, in regnul vegetal, animal, sau chiar mineral nu sunt idei goale de sens pentru Ramona. De aceea, iubirii si respectului sau neconditionat pentru fiinta ei si drumul lor impreuna ea s-a decis sa le acorde aprecierea ei asa cum se cuvine. 

O felicitare in care cuvintele Pentru tine, Alex, pentru ca ai ales sa ma iubesti si sa ne construim viata impreuna si pentru ca esti My Man, te iubesc! - se regasesc caligrafiate de mana ei, insoteste piesa pentru care are cel mai mare respect si devotament, caci in statueta pretabila acasa, sau la birou, ea doar pe Alex al ei il vede si-l admira pe cel care pe umerii sai sustine cerul sa nu se pravale periculos peste muritori! In pielea unui Atlas mitologic, sau al unui Sisif care urca in permanenta muntele carand sau impingand roca cea mare pana in varf de unde ea tot mereu coboara si face din existenta omului un punct de reflectie asupra plictiselii sau atitudinii deschise fata de realitate si asumarea cu demnitate a acesteia indiferent de forma in care ea se arata favorabila sau nu, Ramona il vede pe siteul magazinului online de cadouri pentru barbati pe Alex al ei. Si pe care poate sa-l admire seara cand ajunge inaintea lui de la serviciu, inainte de a pregati cina, sau pe care statueta o poate lua Alex la birou unde sa se fie admirat si chiar invidiat de colegii sau partenerii de afaceri cu care interactioneaza pentru acest cadou deosebit de la femeia pe care o iubeste. 
Si langa toata iubirea ei o busola Lewis si Clark - pentru ca sa stie unde si cand inima ei il cheama, sustine pretuirea ei pentru el, anunta si nunta ce va sa vie, cand cele doua punte cardinale se vor uni pe acordurile iubirii declarate reciproc si recunoscute in fata cerului deschis de cand si-au spus prima oara Te iubesc! Pentru toti cei pe care-i iubiti, dragi surate femei, le spune Ramona si pentru cel caruia-i acordati toata atentia, interesul, iubirea si pasiunea vietii voastre pentru ca el este My Manul fiecareia dintre voi, aratati-le pretuirea in fiecare zi impreuna si mai ales de ziua lor, a barbatilor, caci noi suntem toata luna martie rasfatatele destinului si totul credem ca ni se cuvine! Iubiti, daruiti cadouri din suflet pentru ei, unicii vostri tamaduitori de nelinisti, sustinatori de griji, incurajatori de temeri si proptele pe orice timp de vreme! Pentru ei, sa le aratam cat de mult conteaza ei in vietile si-n sufletele noastre! Recomanda MyMan, locul de unde cu mare stil si arta ea si-a ales cadourile deosebite pentru pretuirea omului cel mai important din viata ei, alaturi de care va urma sa porneasca la drum in fiecare zi din cele ale vietii lor impreuna!
Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.

Energie, caldura, Iubire!

Dupa ce si-a terminat studiile in tara, Simona si-a adunat o mica suma de bani din jobul platit bine la nivel intern, cu care a facut marea trecere peste ocean pentru a lucra in State. Nu s-a aventurat intr-o relatie sentimentala acasa care s-o impiedice sa-si urmeze trasa pe care pornea inca dinaintea absolvirii facultatii, cand previziunile si asteptarile sale de la viata nu vizau Romania. Stia ca poate si vrea mai mult de la viata si nu doar pentru a-si dovedi subiectivismul exacerbat in chestiunea vitala ce o viza personal, ci pentru ca acolo unde nu se simte in largul ei, nu-si ingaduie timpul necesar schimbarii mentalitatilor din jur pentru un climat favorabil cresterii sale asa cum stie c-o poate face. Si atunci cautarea mediului unde simti rezonanta ca te cheama nu e decat o reactie imediata de adaptare la vietuit. A aplicat, a fost admisa, a obtinut viza, jobul i-a ocupat timpul, implicarea si modul ei de viata s-a pliat pe stilul de viata american adaptat de optica ei despre lume si tot ce-o inconjoara. Si comparand situatia ei de peste ocean, cu ce traia in tara si cu ce putea raporta in materie de job si satisfactie dupa implicarea in programul autoimpus, a gasit fara greutate ca alegerea ei a fost la vremea cand ea s-a petrecut una inspirata si de care se bucura in fiecare zi. Dupa o vreme  a reusit sa puna deoparte ceva bani si pentru planurile de viitor pe care in State a decis alaturi de Sergiu sa fie comune! S-au descoperit unul pe altul cand ea vizita un parc geografic in weekend, iar fiecare in grupul lui s-a detasat la un moment dat pentru o serie de fotografiat raritatea clipei care trece daca n-o capturezi si s-o arati apoi si altora. Atunci ea era cat pe-aci s-alunece de pe un varf de stanca exclamand 'tu-i ceapa ei de treaba!, la care el pe faza n-a putut fi decat serios ca atitudine si cu gura pana la urechi in plina America, fiind ingerul pazitor al unei femei din tara natala! Evenimentul asta i-a apropiat tot mai bine si mai mult asa incat la nici un an de la intamplare, dupa ce el si-a mutat jobul si domiciliul in orasul unde ea locuia si muncea, ei au devenit Noi, si unul le-a fost de-ajuns amandurora, caci griji, planuri, zile, trupuri si suflete, casa si masa au convenit ca e cel mai indicat sa le imparta si asta sa le aduca satisfactie si bucuria redescoperirii fiecarei dimineti impreuna. Unul pentru celalalt!Acum pentru ca globalizarea presupune si ca dupa o perioada in care democratia s-a mai asezat si acasa, capitalul adunat in State le-a adus amandurora dorul de casa si visul unei adaptari pe meleagurile nationale, chiar daca un singur loc comun n-aveau ambii cum alege, cata vreme ea era de la malul marii si el din Oas. 

S-au oprit in alegerea lor asupra capitalei, unde cercetarea pietei imobiliare de aici i-a adus fata in fata cu o realitate sumbra, neconstientizata de lume, in genere. Multe imobile sunt pe cale sa pice din picioare in caz ca Bucurestiul va mai trai un alt cutremur de pamant asemanator ca intensitate celui din '77, cand multa lume a sfarsit sub daramaturi. In plina era a dezvoltarii socialiste, cand constructiile imobiliare pastrau o atentie asupra riscurilor acestora in privinta securitatii muncii si in timpul construirii si dupa ce casele erau atribuite locatarilor lor, iata ca natura a dat o lectie grea societatii si multi oameni au pierit. Actualmente cand se constata existenta multor cladiri ridicate in anii inceputului de secol trecut ce pot cadea si produce pagube si victime oricand, culmea este ca planurile urbanistice nu respecta o lege a firii, care spune ca atunci cand ridici o casa, ori un bloc, constructia sa se faca respectand norme si rigori tehnice care sa evite pe cat posibil dezastrele umane. Asa ca grijile viitoarei mamici pentru puiul ei de om care se va naste si va simti si vorbi si romaneste au dus la consultari de oferte, vizite si negocieri pentru spatiul locativ in care ea si sotul ei vor locui si vor pregati terenul pentru cel mic, intr-un mediu sigur, linistit si aproape de spatiu verde. A refuzat sa tina cont prea mult de proiectele imobiliare concretizate acum de agentii imobiliare si constructori angajati sa ridice rapid si cat mai ieftin complexe rezidentiale care sa aduca profit imediat celor ce ofera casele la cheie si dupa scurt timp proprietarul constata ce s-a ascuns sub zambetele si aparentul profesionalism de interactionare al celor cu care au semnat actele de comanda a casei ce s-a facut, repede si oricum, totul vopsit si gata de inaugurare, dar in prea scurt timp casa da semne de suferinta. Ba nu merge centrala, ba pica tavanul, ba cade faianta, ba clanta de la usa-ti ramane-n mana, dovada a faptului ca dupa ce ti-au luat banii sa se apuce de treaba pentru casa ta, multi operatori din acest camp de activitate lucreaza permisiv, folosind materiale de constructii insuficiente, sau de nu prea buna calitate si totul sta in picioare pana te muti! Apoi incepe sa cada pe tine si-ti iei plasa! Ca femeie ce stie prin ce-au trecut si alte colege de-ale sale care si-am comandat casa, a evitat sa aleaga identic si a mers pe alegerea unui apartament intr-un bloc construit in anii '80, nu prea inalt si certificat fara riscuri iminente de prabusire dupa inspectiile aferente in acest domeniu. A mai interesat-o si ca blocul sa nu fie prea inalt si amplasat intr-un loc linistit, dar dupa ce s-a informat bine inca de cand urmau sa plece din State, unde acest domeniu intereseaza deja demult populatia, certificarea energetica a locuintei vizate e o prioritate pentru viitorul proprietar. 

A dorit sa stie pe ce da banii si ce-i poate oferi in materie de securitate, caldura si amabilitate oferita de pereti si asta dupa ce un certificat energetic care i-a spus verde-n fata omului ce vinde apartamentul ca spatiul pe care-l ocupa este in parametri optimi si ca pe ici-colo se mai pot imbunatati cateva considerente de care poate tine cont, daca vrea sa obtina o certificare mai de incredere din acest punct de vedere  prin care pretul de vanzare sa fie unul si mai bun. Familia Dobrin a apelat la serviciile de audit energetic Bucuresti cand a inteles ca viata la tara le va fi ulterior vanzarii imobilului mai sigura si mai linistita, dupa freamatul agitatiei metropolitane in perioada comunista si tranzitia postrevolutionara si ca acum la pensie, mult mai indicat pentru dansii este sa puna apartamentul in vanzare si oferindu-l sigur si cu avizare termografica din perspectiva asta unor tineri la inceput de drum in viata. Iar atunci cand gandesti responsabil, chemi cumva gandului tau sa i se alieze cineva care cauta sa gaseasca pasare si respect si responsabilitate. Astfel Simona si Sergiu au ajuns la un acord in privinta preluarii casei si acum sunt multumiti de alegerea lor, castigand in persoanele batraneilor cinstiti si doi prieteni care le scriu lunar randuri despre tot felul de trairi, intamplari traite si sfaturi despre cum considera ei mai bine ca bebele lor sa fie crescut. Simona si Sergiu zambesc de fiecare data cand deschid plicul oamenilor care li s-au lipit de suflet de cum au interactionat prima data si pentru ca in inima metropolei nu poti gasi prea mult verde accesibil imediat, in fiecare weekend ies cu Matei al lor in parc si descopera linistea si bucuria revenirii in tara lor natala, loc propice si pentru cresterea si educarea celui mic, printre tineri si adolescenti frumosi care se plimba indragostiti de mana, sau care fac miscare, alergand, pedaland sau plimbandu-se cu rolele printre alte carucioare cu parinti care-si aerisesc lor si copiilor lor existenta dupa o crancena mobilizare saptamanala la locul de munca. Tinerii parinti si-au reluat activitatea si pe meleaguri unde se respira si se gandeste dupa alte tipare si alte fusuri orare, iar rodul iubirii lor este tot ce le umple inima si casa de bucurie, caldura, energie si iubire. Nu e deloc usoara, dar frumoasa cand i te dedici cu totul meseria asta de parinte. Practic-o si cu pasare, suflet si responsabilitate si in timp vei culege roadele unei bucurii ce-ti va dovedi ca n-ai pierdut deloc energia, ci c-ai inmultit-o prin investitia ta care se traduce in Omul crescut si nepoteii pe care-i astepti la vremea lor cu rabdarea omului bland! 
Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.

joi, 12 martie 2015

Printre zei si nori suntem tot noi!

Bogdan Petrescu este un intelectual care munceste mult in lumea ideilor. Absolvent al filosofiei, practica scrisul ca o necesitate perpetua a spiritului ingenuu uman de a iesi la liman intr-o lume care azi la fel de mult ca si in alte perioade istorice in care diversitatea si multiculturalismul erau realitati de neclintit, dar in care bizara neintelegere toleranta a nationalismelor a dus la influentarea lesne a maselor pe principiul omul locului e mai sfant decat celalalt pentru ca s-a nascut aici si vorbeste limba. Sfera culturala in care activeaza promovand prin articole, eseuri si diverse tematici pe care le-a abordat si-n teza sa de doctorat este domeniul in care el se simte acolo mereu, prezentificand spatio-temporal trup si minte pentru o viata traita si simtita si asumata, nu doar o viata traita prin convingeri disimulate de ipoteticele intaietati omenesti care transforma fiinta dintr-un om viu intr-un robotel care face orice actiune ghidat de cheita programata de cineva. Refuza printr-o permanenta ambitie de a dovedi spiritualitate si cuget liber in omenire, dincolo de locuri si limbi vorbite, dezvoltari socio-economice si implicit culturale, ca omul cu simtire simpla si autentica, cel care nu este doar un spectator al vietii sale la care priveste dinafara ca la un spectacol minunat ce i se reveleaza dar care-i este inaccesibil concomitent nu a disparut complet de pe fata pamantului si ca deci, prin urmare umanitatea are o salvare aici si acum, in permanenta crezand pur, adevarat ca lumea poate fi si buna, critica, ganditoare, reflexiva si deci poate dincolo de sisteme de educatie tributare unor politici indoctrinate de legea talionului economic, sau de sisteme mediatice pluristratificate tributarele unor intentii marsave de a acoperi adevaruri doar pentru ca sa pastreze anumite avantaje si ca interactiunile umane, dincolo de conglomeratele de principii, atribute specifice acestora, care vadesc o privire in ansamblu a individului prin prisma comunitatii de semeni unde topografic populeaza in mod obisnuit pamantul. 

Cu alte cuvinte, ca omul poate fi si om cu O mare, adica nu doar sa fie nascut in specia primatelor bipede, ci sa arate, sa simta, sa dovedeasca in interactiunea cu ceilalti semeni Omenia, cinstea, cuviinta, pasarea, toleranta, amabilitatea, altruismul, factori care depind in stransa legatura si de ce primesti in schimbul a ce dai, dar dincolo de abordarea asta strict economica, sufletul, atitudinea si verticalitatea comportamentala graiesc de la sine ca ce arata cineva nu e interat, nu e contrafacut si nici ca legea reciprocitatii e musai o axioma care valideaza teorema enuntata in acesti termeni. Ce Ne Dam aia avem, sansa la aer respirat, curat, viata deschisa si libera. Caci mai curand sau mai tarziu, nimeni nu poate reactiona insensibil la binele si ajutorul acordat si se va simti responsabil sa faca si el acelasi lucru. In acesti parametri existand si coexistand caci ideile, termenii, topica si opticile cu care se bate in diverse polemici avizate in randurile paginilor revistelor culturale, Bogdan nu se concepe altfel decat liber, in cuget si-n simtiri, facand ceea ce-i place, nu ceea ce societatea pentru a-si castiga existenta l-a trimis sa faca si sa accepte orice activitate ce nu-l reprezinta doar de dragul subzistentei si are pe langa fermitatea aceasta atitudinala, dublata de crez puternic si acuitatea argumentarii o mare dorinta. A dovedi lui in primul rand si apoi lumii, in principal societatii romanesti suprastructurata foarte viu colorat, dar in care predomina o mentalitate libera si expresiva doar in note ce se opun optimismului putintelor diverse ca nicaieri in lume un om ca el nu va fi un hoinar, ci un om care accepta faptul ca poate fi contextual acasa peste tot pe unde gandul, pasii, telecomunicatiile si tehnologiile de transport il vor fi conducand! Cu alte cuvinte, nu poti inlocui Acasa destinatia cu Acasa simtamantul acelui loc natal, amintirile si oamenii dragi din peisajul acela cu orice colt de lume, dar poti intelege ca totul in viata aceasta se transforma, nu se pierde, lumea accepta mersul acesta, oamenii inteleg ca lucrurile avanseaza, lumea se dezvolta, culturile la fel, iar intr-o atare paradigma a vietuirii a nu te lasa constrans sufleteste de idiosincrazii, mentalitati invechite, prejudecati, inseamna sa poti avea sufletul si mintea curate si deschise spre nou. Iar cand viata nu inseamna izolationism, ci interactiuni multistratificate intre oameni diversi, societati si culturi diferite, animat de mic copil de ideea cooperarii, Bogdan e fanul calatoriilor si al vacantelor speciale. Ori de cate ori conferintele-l duc in lume, isi pregateste rucsacul de om studios ce este si cu cateva tricouri si alta pereche de blugi decat cea cu care este imbracat pleaca la drum. Indiferent ca este vorba despre tinut cursuri in universitati internationale, sau de invitatia vreunui omolog de a tematiza pe seama campului profesional care i-a format ca ganditori, colaborarea in diverse proiecte de cercetare internationala, interviuri la televiziuni, sarbatori culturale, vizite sau explorarile pe teren in vederea obtinerii datelor necesare studiilor internationale comparatiste in care este parte activa cu tot avantul cunoasterii ce-l anima, el este unitar si ferm in alegerea sa. E simplu, nu se complica sa adopte conventii vestimentare ce nu-l reprezinta, studentii si ceilalti colegi profesori universitari de oriunde din lume-l respecta ca atare si in aceasta ordine de idei simplitatea e deviza lui favorita, care dupa propriile-i cuvinte Misca si schimba lumi, in sensul de mentalitati, prejudecati, discriminari! Aspirant al ducerii mai departe a visului alexandrin din epoca elenistica, intocmai ca permanentul Stagirit care cu ideile sale picteaza in cele mai mici detalii modul de viata social, cultural, civilizatia occidentala ramanandu-i vesnic indatorata libertatii cugetarilor sale creatoare de sisteme democratice, Bogdan si-a petrecut o parte din studentie in Elada, asa-i spune el Greciei, da cea care azi e aparent falimentata economic si care nu e decat ceea ce obisnuinta si comoditatea au transformat stil de viata mediteraneean, bazat ca peste tot in lume pe activitati adecvate reliefului, pozititiei geografice samd.

Locurile acelea mereu vii, albastrul apei marii, malul, ruinele Acropolelui l-au ajutat atunci sa-si conceapa sistemele de viata pe care le va aplica apoi in vietuire. Astazi, profesor universitar tine prelegeri cursantilor iubitori de intelepciune peste tot in lumea larga, studiaza si analizeaza, cerceteaza sa descopere, sa justifice necesitati altruiste de aplicat societatii si pentru care depunerile proiectelor scrise alaturi de colegii sai inseamna realmente responsabilitate de ambele parti ale barierei, aspiranti la eligibilitate si entitati, institutii cu rol social primordial vizand binele ambiental. Vacantele sale dupa anii universitari prelungiti de colaborarile si cooperarile profesionale dincolo de granitele tarii si cu alte sisteme educationale nu sunt doar la finalul verii, ci uneori chiar in timpul anului universitar, pentru ca proiectele sale de cercetare sunt de o importanta care nu vizeaza exonerarea raspunderii profesionale si delectarea in puf si-n lux, ci efectiv munca, la cel mai inalt nivel. Cand  (a se citi CND)isi planifica agenda stie clar ca anul va fi mai scurt in Romania si mai ferm axat pe interesul obtinerii rezultatelor studiilor de cercetare derulate in colaborarile externe si atunci indiferent de momentul din an cand se intampla, Bogdan cauta din timp oferte turistice care sa-i faca deplasarea si cazarea sigura dinainte, pentru ca acolo sa fie trup si minte devotat studiilor la care ia parte. Si, cum de mic copil iubea, deloc intamplator ca Eminescu paduri si codri, relief cu cat mai inalt si apropiat de cer si de lumea zeilor si a Ideilor pure, cu atat mai indraznet devenind si mai ambitios, este un iubitor al muntelui, pe care nu se intampla an in care sa nu-si gaseasca loc si timp in agenda sa fie aproape de zei si de Idei, indiferent de ce colt de lume ar fi. Anul acesta pentru ca in colaborare cu prietenul sau persan Abdul tine prelegeri lumii tinere in regenerare de mentalitati acolo unde fundamentalismul islamic frizeaza prin comportamentul si gandirea ostile si antitolerante altor conceptii, ganduri, idei si chiar lumi, fanatismul si aduce prejudicii religiei islamice prin sentimentul adversitatii fata de diferentele culturale ale altor lumi, oameni la fel ca toti ceilalti, isi indeplineste unul dintre visele sale: acela de a calca pe urmele pasilor lui Alexandru cel Mare. 
Muntii Elbrus din Iran si Hindu Kush dincolo de Iran in Afganistan si Pakistan, sunt locurile prin care a apucat trece chiar la finalul scurtului sau popas in lumea pe care a schimbat-o cu spiritul sau cutezator, curajul si increderea sa puternica in conceptele pe care avantul expeditiilor sale colonizatoare cultural in primul rand si apoi militar, cuceritor, tanarul debordant de viata si spirit inovator prin interactiunea cu lumea larga in vederea cunoasterii, nu musai a cuceririi si dominarii, exploatarii si colonizarii. Teheran si bazarul din Shiraz si Karaj sunt topografic punctele sale de interes unde se simte straniu intreband comerciantii despre preturi pentru diverse obiecte fara o prea mare utilitate, dar comunicarea este esentiala sa poata reda dincolo de farsi, ori comuna recunoastere la nivel global a englezei care colonizeaza lingvistic omenirea astazi, intelegerea intre oameni, diferiti, straini. De limba, neam, obiceiuri, clime, dar cu totii avand un sambure comun al fiintarii si acela fiind simtirea, acceptiunea, dorinta de cunoastere si recunoastere mai intai inaintea usurintei cu care prea repede unii trag concluzii despre ceilalti. Iar acolo alta multiculturalitate il fraternizeaza pe omul Bogdan cu tadjici, azeri si afgani, populatii turcice si hindusi, cu totii indivizi de orientari etnico-lingvistice diferite vietuind pe pamantul autoritatilor persane care a suferit la randu-i istoric si organizatoric modificari de substanta. Dincolo de granita statului cu care se invecineaza tara care economic exista prin rialul persan, in Afganistan nu a mers anii trecuti ca sa-l prinda pe cel considerat inamicul public numarul unu, ci din ratiuni montagniarde. Muntii Hindu Kush aflati in cea mai mare parte pe teritoriul acestui stat, se prelungesc ca si expeditia careia i-a cazut prada fara a apuca s-o vada Alexandru Macedon spre India in Pakistan, stat care continua apropierea de zei si ozonul aerului rar e something majestic cu muntii Karakorum, care cu varful K2 detin a doua inaltime a platoului lumii pamantene, primul popas pentru zei fiind Chomolungma, sau Everestul Himalayei, lant muntos ce se intinde in interiorul si imprejurul granitei de stat a Indiei, in Nepal, Bhutan. Tema globalizarii si a efectelor ei la toate nivelurile vietii sociale pornind dinspre cultura si interactiunile intercivilizationale dezbatuta alaturi de colegii sai de drum pe scarile ce duc la sufletul zeilor il anima tare bine pe cosmopolitul Bogdan, care si alearga maratoane si semimaratoane, iar campaniile sale mediatice aduna fonduri caritabile pentru cazuri umanitare delicate care-l sensibilizeaza si care-l transforma intr-un perpetuum mobile, caruselul vietii fiind deviza lui si-a lui Forrest Gump, personajul omonim din filmul pe care-l vede oricand cu mare placere si-l sugereaza si altora pentru amplul sau rol mobilizant. Ca un Darstan, print al Persiei, gaseste loc si timp cu clipe de neuitat in vacante exotice pe care si le planifica realmente ca necesitati vitale, nu mofturi cotidiene, sau imagini supraetaland impresii de bine la adresa propriei persoane pe retelele de socializare din mediul electronic virtual. Atunci suspenda curgerea timpului profan si fiecare strop de secunda respirata in apropierea zeilor din ceruri pe culmile cele mai inalte ale muritorilor e o aventura pentru care orice risc merita asumat! Cand turismul este o latura culturala, social-economica a civilizatiei ce aduce prin evolutiile tehnice cu aplicabilitate in viata de zi cu zi, de la aparatele de masurare a timpului, la infrastructurile de transport si utilajele care inving timpul si spatiul facand posibile acoperirea distantelor mari in timp tot mai mic de la an la an, CND Turism te ajuta cu mult drag sa-ti indeplinesti dorintele care sintetizeaza frumusetea unitatii diversitatii lumii, pitoresti, azi la fel ca si ieri si mereu.

Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.


marți, 10 martie 2015

Rezonanta iubirii are ditamai Farmecul!

Strugurii-i faceau Denisei dimineata momentul cel mai placut al zilei. Pentru ca odata cu trezitul, pornirea cu determinarea ce o caracteriza insemna mers inainte cu fruntea sus si cu dreptul inainte! Si in timp ce expresorul pregatea cafeaua ea iesea deja de sub dusul aromat ce-i pastra doar aroma dragostei in porii fiintei care facuse deja dezmortirea matinala cu geamul deschis sa respire aerul rece si curat al ploii de cu o seara inainte. Iar cand cafeaua umplea camera cu aroma irezistibilei placute dependente matinale datatoare de imbold si zvacnet pentru toata ziua, micul dejun cu fructe si cateva lingurite de miere pentru imunitate ridicata la orice factor disturbant din exterior asigurau inceputul perfect de noua zi pe fondul muzical al piesei Noi gandim la fel, simtim la fel, iubim la fel pe care o tot fredona aerisindu-si putin cafeaua, rotind in cana ei coada inalta a linguritei de metal ce canta odata cu ea in camera ce iradia de iubire! Iubire cu o seara inainte, cu el plecat inaintea ei de acasa pentru ca fisa postului presupunea si acest inconvenient de trezit foarte matinal, iubire in porii fiintei ei care iubea si pe el si sentimentul sublim al certitudinii faptului ca stiindu-se iubita nu putea arata mai bine asta decat facand ceea ce si facea acum, anume cantand peretilor si hranindu-se cu voie buna si mental puternic pentru incarcata zi de lucru de la birou, unde tocmai ce trebuia sa plece dupa ce-si savura cafeaua. 

Pentru ca da, obisnuia ca lucrurile pentru care multi cand sunt intrebati despre ele sunt impartiti in cel putin doua tabere, unii sustinand ca n-au cine stie ce tabieturi mai importante pentru a le trai experienta zi de zi in mediul lor privat si ceilalti ce desacralizeaza orice fel de perspectiva a statuarii unei astfel de optici, iesind cu trairea personala in public si pierzandu-i insemnatatea, intensitatea si chiar si farmecul in buna seama, ea era una dintre acele fiinte umane speciale, aparte, din prima categorie, pentru care da, lucrurile simple, aparent banale si banalizate de optica sociala, chiar aveau insemnatate si prioritate pentru asta acorda in fiecare dimineata a existentei sale. E ca o pregatire dinainte pentru ce urmeaza sa experimentezi pentru ziua ce-si asteapta si prin ochii tai revelarea desfasurarii ei greu de multe ori de anticipat cu fermitate pana la capat. Si pentru ca imaginea nu conta pentru ea mai mult decat gandea, sau vorba lumii, la ce avea in cap, nu facea un caz din a irosi mult timp pentru a cosmetiza ceea ce divinul, natura, stressul, oboseala, iubirea si dragostea de zi cu zi, sentimentul cel mai puternic si frumos, curat si pur pe care omul il poate defini si cu care se poate identifica atunci cand simtamintelor sale-i raspunde persoana care gaseste in ele motive destule de a asuma o trasa comuna in viata, machiajul ei simplu si usor de aplicat ii revela lumina privirii sale ferme, caldura cu care iradia intotdeauna persoana cealalta in orice fel de interactiune la serviciu. 

Ca referent resurse umane, specializata pe latura dezvoltarii profesionale prin recrutari bine facute pentru companii, ea sapa dincolo de formalismul impersonal al celor mai multe interviuri de angajare si asta o ajuta si pe ea sa bifeze nota bene in alegerile facute si pe cei mai multi dintre candidati sa afle multe lucruri pe care nu le stiau inainte chiar despre ei insisi. Gerovital happiness adauga chipului ei seninatatea ferma a luminii calduroasei sale iubiri pe care el i-o purta si mai ales iarna cand cei mai multi din cei ce-o intalneau in drum spre birou si chiar si acolo o asimilau cu acele figurine-papusi orientale de ceara cu zambetul lor care n-are cum sa nu te binedispuna oricat de buimac sau plictisit a-i fi, ea avea secretul ei. Farmecul  frumusetii sale interioare ce dadea pe afara de atata iubire ce-i purta in suflet lui Horia al ei era dat de iubire, iar el avea aroma mierii, cafelei, strugurilor si frumusetea exterioara era ajutata sa invinga orice vreme si orice vremuri cu produse fara parabeni de la Farmec. Padurea-i intra in camera iesind din zmeura produselor de ingrijire Gerovital cu Color control
iti aduce in suflet si pe fata iubirea a tenului ei normal si ea se simtea ca o Diana a vechilor romani, vanand si asigurand tinerelor fete complicitatea implinirii prin iubire, cand seara sub clarul de luna pe malul lacurilor printii lor le intrau din plin in gratii pentru o vesnicie.Aceasta este Denisa, un om tanar, frumos, puternic, iubit si iubitor care traieste cu intensitate si simtire aleasa fiecare provocare a zilelor vietii sale si poate si de aceea regaseste in fiecre din ele motive inepuizabile de a merge mereu mai departe purtata de gandul pozitiv si iubirea care o insoteste la fiecare pas!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2015. 

duminică, 8 martie 2015

Reabilitare pentru omeni(r)e

Dupa ce-si ispasise pedeapsa privativa de libertate departe de ochii, bratele deschise si ajutorul si cooperarea cunoscutilor si a celor dragi din familie, Flavia respira cu ochii inchisi aerul libertatii ce nu avea miros aparte, dar avea in subconstient vitalitatea regenerarii ei ontologice. Stia ca greselile trecutului ei profesional din domeniul financiar bancar, atunci cand gasesti o cale si reusesti sa te ierti pe tine ca persoane si sa te vezi in micimea substantialitatii tale si nu grandoarea e cea care te domina sa vezi altfel decat simplu realitatea ce te inconjoara si pe tine ca si pe toti ceilalti in lume, toate ti le repui la loc intr-o anumita ordine si de la capat pornesti in redescoperirea lumii, a vietii, a caii de urmat. E ceva eliberator, neconstrangator, dincolo de zidurile inchisorii care i-a vindecat egocentrismul fara reazam in altceva decat in evitarea cailor legale pentru obtinerea succesului material imediat. Nu s-a gandit atunci ca de fapt incalcand o prima lege a cinstei si onestitatii, potrivit careia cum semeni in lume cu ganduri, idei si fapte ti se vor intoarce si experienta lor nu mai stii daca te va favoriza, calci si strivesti alti oameni, dar candva iti va veni randul sa cazi. Si intr-o astfel de conjunctura, daca o fiara inghite pe alta, ajungi din vanator vanat si a simtit pe pielea ei tratamentele privarii de libertate la care s-au adaugat si comportamentele gardienilor si ale celorlalte surate de inchisoare, chiar intelegi ca nu ai procedat corect. Inainte. Dar nu dispera si intelege acum faptul ca viata e doar una si desi greselile ei au afectat multa lume, caci persoane ce in incercarea de a agonisi cativa leuti au facut tot felul de credite prin intermediul bancii unde lucra, ba credit de nevoi personale, ba credit fara garantie, ba altii care s-au avantat in a avea propria  locuinta au apelat la un credit ipotecar au ramas cu ochii in soare dupa ce anchetele penale ca urmare a plangerilor clientilor au condamnat-o la executarea unei pedepse privative de libertate in inchisoare, ea a invatat ce inseamna regretul si durerea si iertarea si pentru ca acum se simte trecuta si prin purgatoriul certurilor si batailor-paruieli curente intre femeile inchise, prin reabilitarea iertarii de sine dupa ispasirea condamnarii este alt om. Imbatranit pe dinafara de anii petrecuti dupa zidurile inauntrul carora mediul acela animat doar de reguli stricte si abuzuri indurate in tacere, omul care este astazi Flavia este mai tanar interior, pentru ca este redescoperit si reinventat, alegand alta cale de abordat pentru viitorul care i se arata inainte. Si ca atunci cand intr-un film, dupa ce pe eroina o marcheaza o drama, un pas, o alegere asumata o duce mai departe ca pe un alt om, cu alta viziune, resurse de curaj, rabdare si expresivitate inspirata pragmatic solicitarilor obisnuite ale traiului, vedea viitorul nu cu teama, ci cu ochii fermi, deschisi inainte spre putinta antrenata prin seriozitate si implicare inspirata de onoare, legalitate si firesc. Totul i se parea acum si mai simplu, chiar daca atunci cand aparent avea totul, casa, job bine platit, familie, sot, copil, asta ar fi fost pentru ea cea de atunci o definitie corecta pentru asta. Acum e singura, in lipsa ei si pentru ca faptele sale desi asumate in nume propriu nu au fost cunoscute si de sot, acesta s-a simtit tradat de o falsa intelegere a lucrurilor pe care un om matur si parinte pe deasupra le poate asuma fara vreun pericol care sa-l pasca pe el indeaproape cu intreaga sa familie. Ramasa si fara copilul ei, realiza acum ca se naste a doua oara si ca in viata ei nu mai era loc pentru greseli. Ar fi preferat ca pana la trimiterea ei in judecata unde probele erau clare si acuzarea ei fara escala in puscarie, sa fi fost privita doar ca individ, raul incostient facut altora sa nu fi afectat numele familiei si membri sai si ar fi preferat chiar spitalizarea in urma unor rabufniri imediate ale celor prejudiciati de actele ei, pana ca justitia sa se fi aplicat in urma activitatii sale depuse la birou. Dar, filmul acesta nu mai era parte din viata ei, pedeapsa privativa de libertate a calit-o si astazi nu incearca decat reabilitarea in fata oamenilor pe care stie ca i-a dezamagit cel mai mult. Adica sotul Liviu si baiatul lor, care acum merge la scoala, e crescut de tatal lui si de sotia acestuia, Ioana, nedorind decat a-i fi iertate greselile asumate atunci pe repede-inainte si care au distrus mariajul si familia lor. Si daca atunci fiul lor era bebelus si cresterea si dezvoltarea sa nu au fost ca sarcini impartite de ambii parinti, lucru ce nu i-a fost tocmai usor unui sot tradat de asumarea inconstienta a femeii care alesese iubind-o sa-i fie aproape si care netrecand peste greul ce l-a lovit dintr-odata, a ales sa tina copilul departe de faptele si urmarile faptelor mamei lui, intentand divortul si asumandu-si cresterea lui Dragos de unul singur la inceput. Dar cum viata parea a-l fi nedreptatit cu faptele de a caror cunostinta nu avea nicio idee ca Flavia le poate face, iar rusinea, greutatile, durerea lui interioara, anatema sociala in mediul profesional si al multor cunostinte ale familiei din care provenea, tot in aceeasi masura l-a si ajutat cumva pe Liviu sa depaseasca pasa aceasta personala. A cunoscut-o pe Ioana, femeia care l-a inteles prin tot ce a trecut, cum mandria si fermitatea sa de om, caracter sunt ocarate de faptele care au tradat increderea pe care a avut-o in ea in asa masura incat sa aleaga parcurgerea existentei, cu zile, planuri, activitati casnice si cotidiene din care sa rezulte comunitatea pe care doi tineri care se iubesc aleg sa-si petreaca restul vietii impreuna si fac din mariaj institutia careia-i sunt fideli si credinciosi o viata intreaga pentru ca realizeaza ca nu poate exista familia si unitatea ei, fara reciprocitatea simtirii si a implicarii activitatilor care presupun binele cuibului, au fost desarte, calcate in picioare de slabiciunea tentatiei ariviste a mamei celui mic. Urmarea punerii in aplicare a pedepsei a mamei celui mic, ii lua tatalui sotia de langa el si familia era pentru bebelusul lui si al ei de-acum doar grija si responsabilitatea sa, ca barbat, si tata si mama! Si serviciu si casa si masa si toate de unul singur! De ce, pai pentru ca inconstienta, femeia-sotie-mama a ales sa fie fascinata de ideea arivismului prin furt si a golit conturi bancare
Judecarea procesului a consimtit eliberarea de persoana, numele si prostul renume pe care femeia pe care o considera sufletul sau pereche si partenera alaturi de care vrea sa imbatraneasca si i-a redat mai multe atributii barbatului multi-tasking dezvoltat de voie-de nevoie sa trebuiasca sa stie si sa poata aplica acasa lucruri pe care nimeni din cercul sau de cunoscuti nu-l vedeau vreodata indeplinindu-le cu atata asumare si pana la urma si succes. Caci pana la aparitia Ioanei in viata tatalui lui Dragos si a asumarii sale de a fi sotia acestuia si implicit mama pentru cel mic, fara a fi trecut prin experienta maternitatii cu cele 9 luni de transformari, provocari, resemnari, garderobe vestimentare schimbate din cauza proportiilor si mental mai subred pentru ca transformarile trupesti, firesti de altfel, pierd totusi suficient de multor femei stima de sine atunci cand se analizeaza privindu-se in oglinda, Liviu s-a ocupat exemplar de fiul sau. Si poate ca si acest lucru, cu cat la facut sa fie nevoit sa accepte realitatea asta deloc favorabila si sa o poata altfel depasi l-a si scos din uzajul comun al suferintei in tacere dupa drama femeii care greseste si care intr-o casnicie nu e suficient regretul si pedeapsa suportata de ea pentru faptele ei, caci de asumarea alegerilor ei a stat se pare ca-ntr-un butoi cu pulbere gata in orice clipa sa explodeze viitorul lor impreuna. Si astea fac parte din viata, inconstienta, tentatiile sunt acolo sa incerce si sa probeze incredere si rezistenta, iubire si asemanarea pericolului cu imposibilitatea evidentei imediate, desi raul afecteaza pe cei mai dragi si nu musai pe tine cel care gresesti cel mai mult si cel mai rau! Asta poate ca e paranteza mare pe care o acuza mereu in serile cand plangand nu putea adormi intre zidurile ce o protejau totusi pe femeia infractoare de ura nedreptatii celor pagubiti de ea. Paranteza aceea dupa care se ascundea realitatea consecutiva faptelor asupra carora isi asumase inconstient vointa n-a facut-o sa vada mai adanc pericolul ce le pastea viitorul celor apropiati. Dar dincolo de sentinta care elibera sotul tradat de alegerea femeii de langa el de anatemizarea numelui familiei sale, dupa ce Ioana si-a asumat rolul de mamica pentru Dragos, atingerea si reciprocitatea miscarilor celui mic, consensul mutual al femeii ce alapta pruncul altei femei si al bebelusului care sugea la pieptul ei satisfacut si linistit, imaginea asta i-a alungat greaua povara a gandurilor lui Liviu, atat in privinta celui mic, cat si a sa. A uitat si inteles, nu si iertat faptele si gestul Flaviei care gresind altor oameni a atras dezbinarea familiei lor, pe langa pedeapsa personala in fata legii pentru actiunile ei. A admirat intelepciunea gandirii femeii pe care fara a o raporta printr-o comparatie la experienta personala anterioara, la trecutul sau, chiar o considera perechea lui de suflet, pentru ca reciprocitatea gandurilor si planurile sunt in acord si nu vizeaza incertitudinea vreunui raspuns la intrebarea Bine, bine, dar pana cand? -  deoarece Ioana insasi a cerut pentru cursul firesc al vietii si al dreptatii dincolo de niste decizii ale omului, ca Dragos sa fie considerat dupa ispasirea pedepsei de catre mama sa si copilul ei si deci dupa reabilitare sa il poata vedea, contribui de va dori la cresterea si indrumarea alegerilor facute de el in viata, pentru ca e firesc sa nu te opui ca om unui dat al naturii lucrurilor si sa nu rapesti darul responsabilitatii unui parinte fata de copilul sau, chiar daca in trecut faptele tale de parinte au atras dupa sine lipsirea dragostei, ajutorului, educatiei, cresterii, ingrijirii pe care poti sa le invoci. 

Ai gresit candva, nu inseamna ca gata ti se taie capul, ai ispasit pedeapsa in felul in care societatea a ales sa o gandeasca, ce a ramas in urma vietii tale, dincolo de persoana ta traieste, sau se traieste mai mult, mai intens, mai sensibil, or vaduvind prin greselile tale familia ta de rolul, aparitia si tot ce puteai tu face pentru o familie, iar cand greul se depaseste cumva, deloc usor, calitatea asta a reusitei si fara trebuie sa fie coerenta pana la capat si sa arate iertarea seamanului care nu ti-a gresit in mod express tie, ci un cumul de factori colaterali au facut ca totul sa se sparga mai tare in capul tau si atat, nimic mai mult! 
Prin asta arata ca este dintotdeauna o mama, caci grija si tandretea, pasarea si implicarea sa in cresterea si educarea lui Dragos, lucruri ce o faceau sa doreasca tot mai mult ca si ea sa experimenteze maternitatea pe toata durata ei, nu doar ca sa se simta efectiv sotie si mama, ci si pentru ca Dragos sa aiba o fireasca interactiune in copilaria sa cu un fratior, sau surioara, lucru ce s-a intamplat pe cand Dragos nu implinise nici doi anisori! Iar surioara lui, Adela a devenit dupa zilele in care era sirena de zi si de noapte pentru intreg blocul, nu doar pentru apartamentul lor si partenerul favorit de joaca pentru Dragos, care a invatat foarte devreme si sa fie atent, grijuliu, protector si sa inteleaga genul feminin prin interactiunile timpurii cu fetele din viata lui. Cea mai mica a fost pe vremea cand plangea mai toata ziua pentru ca nu-i convenea una sau alta comoara familiei, cea mare a devenit din prietena tatalui, mama in locul mamei sale, fara ca sa apara vreun neajuns in aceasta privinta. Si dupa ce si-a ispasit pedeapsa privativa de libertate dupa toate neajunsurile provocate simplilor oameni care aveau sperante mari ducandu-si banii la banca, nestiind ca acolo tocmai lupul se face paznic la turma de oi din conturile lor, Flavia se regasea acum acasa, in apartamentul din care sotul ei Liviu plecase cu cel mic, Dragos, dupa pronuntarea sentintei de divort. Nu s-a razbunat pe nimeni barbatul, a pedepsit doar urmarile, nedorind a mai urma aceeasi cale alaturi de femeia care a procedat contrar legii, asumarii drumului comun in viata si in casnicie prin aducerea aportului personal la binele familiei, nu la scandal mediatic, acte penale si implicarea justitiei pentru aplicarea masurii de lipsire de libertate pentru cetateanul care abuzeaza de functia profesionala prejudiciind interesele personale, materiale ale clientilor bancii unde era ofiter de creditare. Liviu i-a lasat casa pentru a avea unde locui cand va fi fost ispasita pedeapsa si pentru ca era obisnuita cu simplitatea si strictetea care la inceput au intimidat-o si chiar speriat-o dar cu care a vrut sau nu s-a obisnuit pana la urma in detentie nu si-a ales alt loc pentru contemplare decat salteaua pe care se intinsese acum in mijlocul dormitorului unde dormise cu sotul ei. Pe salteaua lasata direct pe podea, dimineata primele raze de soare o inundau cu o revelatie a caldurii si luminii pozitive, semn de abundenta si de bunatate! Cu ochii inca nedeschisi aure de-un rosu-negru, sau negru rosiatic, aprins ii inundau privirea ce pornea dinauntru si se oprea in pleoapele pastrate inchise, trase geana peste geana, ca jaluzelele la fereastra. Si atunci avu revelatia continuarii in sens invers faptelor sale ultime inaintea inceperii pedepsei cu inchisoarea, ca punct de cotitura in viata ei, care isi zicea Flavia va fi de-acum inainte asa cum ar fi trebuit sa fie inca de la inceput, fara greselile mele care au dezamagit si durut oamenii cei mai dragi mie! Renuntase la o parte din mobila din casa pentru a se intretine si a-si cauta serviciul care prin constanta activitatilor depuse si a ritmicitatii zilelor facea ca timpul sa mai dilueze din regretul ei nespus dupa ce a avut si l-a naruit prin faptele sale. Intelegea la capatul redemptiunii din timpul detentiei ca nu-i va fi deloc usor afara, dincolo de zidurile murdare si aparent constrangatoare ale inchisorii, dar in egala masura protectoare pentru balanta interactiunilor interumane ce nu se bazeaza, iar acum ea o stia mult mai bine, pe sinceritate si prima pornire fireasca, binevoitoare, ci interesata doar de profitul de pe urma acestei interactiuni, dar care prejudiciaza, afecteaza si creeaza dezechilibre, nemultumiri si imparte oamenii in profitori si aparent invingatori diferentiindu-i de afectati, suferinzi, nemultumiti, nedreptatiti. Nu voia sa mai repete experienta noptilor mii nedormite autoreprosandu-si gesturi si asumari partiale ale actiunilor anterioare care au dus-o unde-au adus-o, nu! Era cosmarul cel mai mare pentru ea! Voia simplitate, saracie chiar, sinceritate si firesc, autentic, omenesc, comun fara a prejudicia in jur pe cineva, dar sa izbaveasca de pacatele trecutului ei in maniera aceasta, sa descopere ce inseamna realmente greul vietii subzistand fiind liber sa faci tot ce vrei! Bine, mai putin ce nu-si mai putea ingadui ea acum, pentru ca de-abia ce revenise din locul unde cand nu procedezi corect ajungi sa te vindeci de rele! Intelegea mult mai bine chinul si zbaterea omului de rand si nu-si mai putea ierta alta gafa asemanatoare celei din tineretea vietii sale, cand dupa casatorie si nasterea lui Dragos, iubirea amandurora o avea si a dezamagit asteptari, naruind un vis de sot tanar, serios, iubitor, cu delasarea sa, iar ruperea ei de copil pentru anii detentiei au fost iadul pe pamant pentru plansul ei nocturn din noptile insomniei care au facut-o sa perceapa totusi lucrurile mai aproape de samburele lor de adevar. N-a durat totusi prea mult pana ca straduintele sale in gasirea unui job, ajutate si de implicarea fostului sot au prins rod. Si dincolo de a fi fost privita ca o escroaca, o puscariasa, o hoata, ci un om bine pregatit, cu potential si cunostinte vaste in domeniul financiar bancar, iar inca societatea romaneasca e tributara unor mentalitati colective ce puroiaza societatea cu tolerarea mutuala prin lipsa de atitudine in fata discriminarilor si a prejudecatilor ce afecteaza in buna parte dupa orice analize sociologice clasele prime de risc copiii si femeile, a caror insertie si acceptarea in grupul omogen si eterogen in dinamicitatea diferentelor de orice fel la nivel social-functional, Flavia a reusit ca din fondurile sale de a caror gestiune ca la carte s-a ocupat Liviu sa ia o decizie capitala pentru destinul ei.   
Gaj a folosit apartamentul, pe care dupa ce a aplicat inspirat la preluarea unei francize in domeniul economic, brokeraj credite bancare mai exact a fost aleasa de AVBS Credit sa duca marca firmei deschisa in 2007 si cu o traditie medie in sectorul economic mai departe. Cunostinte are, potential cat cuprinde, nevoie de a se devota serviciului, cu onestitate si pricepere in folosul oferirii unor servicii de calitate care sa atraga mai apoi renumele, iata noua atitudine cu care Flavia a preluat iarasi fraiele vietii sale, in libertate, mult dorita si resimtita ca o mare lipsa in perioada detentiei. Avantul ei de a se devota cu totul sectorului profesional, muncind de acasa pentru clienti si pentru ea, dublat de mereu bine invatatele dogme crestine la care s-a raportat in noptile nedormite de cand era inchisa au ajutat-o mult de tot. Enorm a ajutat-o neuitarea faptului ca Dragos are o mama, pe care a imbratisat-o bucuros si zambindu-i cu intelegere pentru tot ce a patimit in detentie, asta chiar daca dupa ce ea a fost inchisa, alt piept i-a dat sa suga si pe altcineva a cunoscut zi de zi in rolul acesta de mama, ea e fiinta care l-a nascut. Reactia piciului ei a incurajat-o dumnezeieste. Sa stii ca dupa ce ai ruinat tot in jurul tau imediat nu esti uitata, ba din contra, iertata, inteleasa, realitatea suportata, tu ramai acelasi om ca si inainte si esti vazuta mai departe cu laturile umane, nu cu acelea epice din gura lumii luate, uman adica si cu incurajarea recapatarii puterii de revenire pe o cale buna, toate astea puse cap la cap i-au dat doar imbold si putere de a merge inainte. De a-si continua viata, a si-o reface din perspectiva personala, a interactiunii profesionale de care depindea randamentul muncii sale in campul ales pentru implicare, apoi din perspectiva sentimentala sa poata depasi lacunele mentale ale autoprejudecatii sintetizate de ideea ca o femeie inca tanara si cu copil, si inchisa si divortata e un drac de om pe de o parte, iar pe de o alta perspectiva conditiei femeii, femeie care nu e prejudiciata de gura lumii mai tare decat propriile ganduri critice care spun ca o femeie cand iese dintr-un mariaj nu conteaza cum si de ce, ei nu i se mai iarta faptul ca e in continuare om, caci ce a avut mai bun de oferit a oferit odata cu ce a fost si acum nu mai e, femeia e un vehicul care preia si nume si sarcina si dupa divort nu e privita la fel ca oricine care a divortat indiferent de motiv. A reusit brusc sa-si scoata toate resturile mentalitatilor invechite din cap si dupa ce baiatul ei, elev deja, i-a oferit si martisorul in semn de bine ai venit mama in libertate, la viata ta, libera, chiar daca nu alaturi de tata, vei putea sa ma vezi, sa ma iei si la tine sa ma adormi, cresti, educi, hranesti, sa ne bucuram impreuna de anii in care ne-am lipsit unul altuia, a inteles faptul ca viata-i da o sansa. Nu una, ci nearticulat: sansa! E ocazia cu care ea trebuie, de data asta nu o mai deranja postura de a agrea acest impersonal ce nu-ti da de ales, sa dovedeasca ca s-a schimbat si ca face totul inainte bine. Si ca fata de oamenii pe care i-a ranit, dezamagit, prejudiciat se va reabilita, muncind la stabilirea unor relatii umane bazate pe ajutor in vederea anularii efectelor acelor abuzuri din tinerete. Asta pentru ca aflase si de la Liviu pe vremea detentiei cand el venea s-o viziteze ca o parte din batranii carora ea le usurase conturile de economiile de-o viata s-au petrecut deja dincolo, dupa ce munca lor agonisita o viata a fost subtilizata de implicarea ei. Asta o durea aproape la fel de mult ca pericolul de care se temea cel tare, anume ca Dragos s-o uite, sau sa-i reproseze faptul ca prin ce a ales ea sa faca atunci i-ar fi parasit, abandonat si altele. Faptul de a fi cauzat, ma rog fie si indirect moartea unor oameni punea femeia din ea in lumina celor mai grele cuvinte disponibile pentru o reflexie critica: ucigasa, criminala, insensibila, diabolica! Toate astea au trecut in neant cand puiul ei de om, acum aproape cat ea la inaltime, caci a avut tata grija sa faca si sport, pe care prin urmarea faptelor sale n-a avut cum altfel decat a-l parasi cand a fost inchisa, a imbratisat-o deschis, cu zambetul sincer pe buze de bucuria vederii unei fiinte noi pentru el, despre care de la parinti stia ca e mama lui. Faptul ca primirea asta sincera i-a dovedit faptul ca tatal copilului, primul ei copil nu e decat un om ferm si sincer si serios si demn, cu credinta si intelegerea izvorate dintr-un suflet mare la care a renuntat ea mult prea usor cand a facut in trecut ce a facut o dureau si mai mult, bucurand-o in egala masura unitatea sa de masura a verticalitatii principiilor de la care nu s-a abatut nicio clipa.   
Fericita ca fie si fara implicarea ei, educatia corecta a copilului lor a fost si este una sanatoasa! In munca ei, Flavia e ajutata de sora Ioana si ea la fel ca actuala sotie a lui Liviu si de aplicatia AVBS  Credit, care este disponibila numai pentru smartphone-urile Android sau iOS. Descarcarea calculatorului de credit este GRATUITA, iar dupa instalare se introduce codul unic 1234. Ea permite oricui sa calculeze de acasa, inainte de a sti sigur ce conditii poti indeplini pentru creditul pe care-l doresti. Iar cum ea doreste ca viata ei pe mai departe sa fie una curata si dusa in ideea ajutorului material acordat oamenilor carora le-a gresit, stie ca nu mai poate nici timpul si nici moartea inapoi pentru ca supararile de pe urma faptelor sale sa fi scos din viata cativa oameni batrani, dar ca are dorinta mare de reabilitare a persoanei sale in ochii ei si a rudelor celor fata de care a gresit. E un sector in care tenacitatea, munca asidua da randament, iar castigurile sunt si ele rasplate meritorii pentru efortul depus. Stie si ca asa un vis e mai ciudat, sau ma rog, ca asa suna, ori poate asa e perceput, dar ea si-l asuma si merge inainte cu franciza preluata pe merit si cu o calitate a serviciilor pe care stie ca o poate oferi pe care doar timpul o poate dovedi.
Ce stie ea foarte bine este ca acum este un alt om, care a trecut peste omul care decidea gresit in tinerete si care acum ghidat de alte crezuri dobandite in conditii in care te lupti cu sinele si nu poti dormi pentru ca nu te mai recunosti prin ce ai ajuns sa faci. S-a iertat, nu a uitat nici ea ce a facut sau ce si cat rau a comis, stie doar ca acuzand in stanga si-n dreapta nu se rezolva nimic. Lucrurile se recunosc si timpul vindeca durerea, oamenii ajungand mai apoi sa te si ierte. Flavia asta spera, anume ca zbaterea asta altruista sa o faca uitata pe Flavia escroaca din tineretea ei si memoria colectiva a celor prejudiciati atunci si a celor cu care acestia au interactionat si pe seama acestui subiect.

Articolul participa la Spring Super Blog 2015.

joi, 5 martie 2015

Fratia acului si a atei care cos singure!

Pana ce si-a aflat sufletul pereche, Hermina, o tanara mamica ce-si duce odorul la gradinita deja, a fost de mica o fata foarte curioasa. Parintii ei o iubesc tot la fel de mult ca si atunci cand le umplea lor si fratilor ei mai mari fetele si zilele de zambete largi si senine, autentice, pentru ca mezina lor era cireasa de pe tortul existentei lor cotidiene. Pe langa baietii care surubareau alaturi de tatal lor, mecanic auto si priceput in orice fel de reparatii casnice, de masini, televizoare, tevi, canalizari, tubulaturi, Hermina cu nume parca ales special de mama ei pentru a umple inferioritatea numerica a balantei de gen in familia ei ca sa fie acea fata a mamei, a familiei, printesa si totodata priceputa in de toate, a-nvatat devreme tare sa mearga pe bicicleta nesustinuta de stabilizatori, a preferat in locul saritului coardei, sau elasticului alaturi de fetitele vecinilor de pe strada sa-si puna singura cu mainile goale lantul inapoi pe foaia de angrenaj si pinion pentru a putea simti iar senzatia placuta a mirajului adierilor placute de vant in zilele senine si calde ale primavarii si verii prin pletele-i balaie, usor incretite de vioaia stare de traire a vietii prin ochii inocentei frumoase a copilariei, varsta aceea dupa care adultii mereu alearga sa dea timpul inapoi pentru a mai retrai franturi din ea, ori de cate ori grijile existentei adulte-i macina, doboara, coplesesc, sau doar inunda agendele si asa incarcate cu sarcini de serviciu. Prietena la catarama cu tatal Petru, buna camarada de incredere a holteilor ei frati, copila Hermina n-a dus lipsa de nimic, nici in educatie, nici in scoala, nici in preocuparile ei pentru a descoperi lumea si lucrurile si activitatile cotidiene care fac mai multi oameni sa coexiste in acelasi spatiu, fiecaruia revenindu-i sarcinile pe masura cunostintelor, deprindelor, obiceiurilor din mosi-stramosi. Si pentru ca nici mama nu era persoana care lipsea din peisajul armoniei interactiunii zilnice in familia ei, Hermina a deprins devreme taina amestecurilor de substante comestibile, placute gustului celor din casa, mai ales seara cand cina in familie era motivul principal pentru ca fiecare membru al familiei sa se racordeze la unitatea de spirit a familiei Ionescu.

Si dincolo de taina gospodaritului, fara a face o asumare constrangatoare de viata pentru tanara printesa a familiei Ionescu pe principiul femeii care stie forhandul cu cratita ca sa acopere poftele familiei cu bunatati, la fel au fost si celelalte atribute feminine ale ingrijirii cu dragoste, respect si devotament fata de spiritul cuibului familial rand pe rand trecute si bifate cu rezultate demne de remarcat de toti ceilalti pentru ea. In fiecare activitate pe care o faci, ii spunea mereu mama ei, draga mamei pune un strop de suflet si dragoste, cu respect si devotament fata de ce e al tau si urmeaza a-l darui pentru un bine mai mare alaturi de cei pe care-i iubesti, respecti, ingrijesti, hranesti, speli, calci si toate cele pe care noi femeile, dintotdeauna ni le-am asumat pentru casa si familie, pentru ca totul sa mearga bine! Nu ni le-a impus nimeni, draga mamei, dar asa de bine cum ne place sa stam in oglinda si sa ne aranjam ca sa fim mai apoi admirate, pentru ca respectate si iubite suntem si o stim deja de vreme ce suntem femei maritate, cu sot, copii si o familie intreaga de crescut, hranit, spalat si toate celelalte, e cazul ca fie si macar cu intentia si nu musai cu osul pus mereu la orice fel de treaba in casa, sa dam imboldul si sa semnalizam lor, barbatilor din vietile si familiile noastre ca e cazul sa preia fraiele acelor activitati ce solicita priceperea si forta lor, caci dupa ce treaba iese bine, odata asezati la masa tare le mai place sa laude autorul mancarii, nu? Si atunci, si la cata munca e pentru prepararea ei, parca si noua ne cade bine cand primim acele multumiri, laude, imbratisari, pupaturi, nu-i asa? 
Tot la fel au stat lucrurile si cu celelalte indeletniciri pe care si mama Marilena le-a deprins in casa parintilor si a bunicilor ei in copilarie si cum ata ce intra mereu din mana bunicii ei in gura mica a acului, desi varsta batranei ce depindea in restul activitatilor sale de ochelari, la cusut, tesut, tricotat manual o ambitie mare o determina pe bunica sa nu-i foloseasca tocmai pentru a da exemplul vointei si apropierii fiecarui rezultat dorit de sufletul care pus in doze suficiente in actiuni determina lucrul bine facut. De aici si-a luat portia de ambitie determinanta pentru ceea ce spera, dorea sa poata realiza si n-avea cum sa rateze zambetul fericit al bucuriei realizarii in orice si-ar fi propus, caci Hermina stia de toate si sa coasa, si sa teasa si sa tricoteze manual si cu fler si simt estetic dezvoltat si asupra vestimentatiei purtate odata cu debutul adolescentei, taina cusutului la masina nu a mai avut secrete fata de ea. Dupa ce Aurora veche a bunicii, facuta cadou mamei dupa nunta a fost cea care taia rejante, prelucra un anchior, transforma plus, stofa si alte materiale in rochii, fuste, costumase cu ambele parti a fost locul si obiectul unei munci care transforma vise in realitate acasa la parinti pentru Hermina, astazi de aici ea-l poate colora simplu si usor cu zambete pe chip si pe trup, cu toate hainutele pe care home-self-made i le adapteaza, ori i le face de la cap-la coada pentru ca micul ei print sa fie trandafirul ei in lume, admirat, respectat si iubit de doamna de la gradi' si de fetitele care-i dau roata mereu prin preajma sa. Aliatul ei e Brother
fratele inteligent care chiar daca n-are suflet, pune umarul si inteligenta cot la cot langa sufletul si imaginatia Herminei si scoate din idei tot felul de broderii, hainute, confectii care armonizeaza cuib, zile rutiniere si deznoada firul evenimentelor care se rotesc dincolo de timpuri si spatii in amintirile omului adult care a fost odata nu neaparat ca niciodata si copil si in tot acest timp trecut cu folos pentru formarea sa ulterioara placut mai este acum sa constati ca aici visele tale de copil iau consistenta ce implineste omul mare! Oferte electrocasnice
pentru pus in aplicare idei si creativitate conturata pe hartie, o nevoie mare la casa omului transforma orice carpa sau petic de orice fel de material intr-un obiect vestimentar intr-o perpetua regenerare de definire a obisnuintei, traditiei, regasire de sine a individului in timpuri postmoderne, cand istoria e demult depasita iar cliseele care spun ca mimetismul ieftin si gratuit creeaza mode pentru cei ce nu inteleg nimic si preiau doar forma ideii si o duc mai departe asigura o inradacinare bine ancorata in mental a ideii tolerantei diversitatii: unitate, acceptiune, coexistenta in diversitate, cu toate paletele sale vietuirii pragmatice, guvernate de procesul amplu al culturii. Multiculturalitate, diferente, acceptiuni, vointe aplicate in societate fara a prejudicia, calomnia, sau afecta binele celuilalt in jur e chintesenta educatiei primite si acasa de Hermina si acum in calitate de mama si sotie o da la randu-i mai departe pentru Sebi al ei, un baiat al erei tehnicii si tehnologiei comunicarii inca din primele zile de viata. O provocare pentru parintele care a fost copil bunaoara si s-a bucurat de o copilarie pe care Sebi o aude in povestile de acasa si la care viseaza si el s-o poata descoperi firesc printre oamenii cu care interactioneaza institutional, chiar daca si dansul si artele plastice - activitati menite a dezvolta firul socio-interactionarii productive inca din pragul varstelor prescolare- ii transforma incet-incet simturile, la oras parca totusi nu descopera acel farmec nemasluit pe care-l afla mereu acasa in povestile mamei din copilaria ei.

Daca in adolescenta, atipica alegere pentru un barbat de a dovedi multiple valeitati asociate mainii si indemanarii feminine, fostul portar al nationalei mexicane de fotbal, Jorge Campos avea o slabiciune pentru croit si confectionat articole vestimentare pe care le si etala bucuros pe arenele mondiale unde atragea flashurile admirative ale ochilor multi aruncati asupra-i si pentru ce si cum era imbracat, dar si pentru calitatea paradelor sale dintre buturile nationalei mexicane de fotbal de la Campionatul mmondial din SUA 1994 o cucereau, tot asa si ea a prins mereu gustul acesta al realizarii operei de arta a mainilor sale din nimic. Si daruirea, imaginatia, aplombul dorintei interioare au facut din materiale, ate, culori, piese vestimentare care au conturat imaginea vie a unui om cu suflet mare, artistic si cu un intelect care avea ulterior sa impresioneze la facultate, profesori, iar pana la absolvirea ei, inima, chipul, sufletul curajosului ei prieten care s-a apropiat mai mult si mai mult de ea, printesa familiei Ionescu ce stia face de toate si au decis sa fie de atunci impreuna. Si azi, tot asa sunt, Sebi, printul mamei dus la gradi', rodul iubirii Herminei cu Marcel, inginerul care pleaca la birou pe traseul opus celui in care ea duce in drum spre job mai intai copilul la gradinita, le umple de viata, culoare, sensibilitate si copilarie viata adulta cu provocari, munca multa si armonie in familie apreciata cu fiecare prilej al cinei, cand mami si tati pregatesc papa si asteapta printul la masa. Si cand o evadare inspre munte, acolo unde la bunicii sai Sebi regaseste potrivirea intre farmecul povestilor mamei sale din copilaria ei petrecuta acasa cu familia ei si activitatile care-l fac sa simta realmente acel farmec, ii aduna pe mai toti laolalta, caci si unchii lui Sebii, fratii Herminei isi aduc odraslele in dese randuri sa respire povesti si aer de munte la bunici, totul capata concretetea unitatii in familie, in vremuri cand relatiile sociale se pierd incet-incet in neantul distantei create intre urban si rural, satul, perpetuul izvor nesecat de valori, de cuget si de suflet, de idei novatoare preluate si exploatate si necontrolat de avantata dorinta de evolutie imediata din orasul, prototip al comuniunii actualizate de om, idei, realizari concrete ale acestora expuse in rafturile magazinelor plurivaleitare!

Articol participant la Spring SuperBlog 2015.