joi, 5 martie 2015

Fratia acului si a atei care cos singure!

Pana ce si-a aflat sufletul pereche, Hermina, o tanara mamica ce-si duce odorul la gradinita deja, a fost de mica o fata foarte curioasa. Parintii ei o iubesc tot la fel de mult ca si atunci cand le umplea lor si fratilor ei mai mari fetele si zilele de zambete largi si senine, autentice, pentru ca mezina lor era cireasa de pe tortul existentei lor cotidiene. Pe langa baietii care surubareau alaturi de tatal lor, mecanic auto si priceput in orice fel de reparatii casnice, de masini, televizoare, tevi, canalizari, tubulaturi, Hermina cu nume parca ales special de mama ei pentru a umple inferioritatea numerica a balantei de gen in familia ei ca sa fie acea fata a mamei, a familiei, printesa si totodata priceputa in de toate, a-nvatat devreme tare sa mearga pe bicicleta nesustinuta de stabilizatori, a preferat in locul saritului coardei, sau elasticului alaturi de fetitele vecinilor de pe strada sa-si puna singura cu mainile goale lantul inapoi pe foaia de angrenaj si pinion pentru a putea simti iar senzatia placuta a mirajului adierilor placute de vant in zilele senine si calde ale primavarii si verii prin pletele-i balaie, usor incretite de vioaia stare de traire a vietii prin ochii inocentei frumoase a copilariei, varsta aceea dupa care adultii mereu alearga sa dea timpul inapoi pentru a mai retrai franturi din ea, ori de cate ori grijile existentei adulte-i macina, doboara, coplesesc, sau doar inunda agendele si asa incarcate cu sarcini de serviciu. Prietena la catarama cu tatal Petru, buna camarada de incredere a holteilor ei frati, copila Hermina n-a dus lipsa de nimic, nici in educatie, nici in scoala, nici in preocuparile ei pentru a descoperi lumea si lucrurile si activitatile cotidiene care fac mai multi oameni sa coexiste in acelasi spatiu, fiecaruia revenindu-i sarcinile pe masura cunostintelor, deprindelor, obiceiurilor din mosi-stramosi. Si pentru ca nici mama nu era persoana care lipsea din peisajul armoniei interactiunii zilnice in familia ei, Hermina a deprins devreme taina amestecurilor de substante comestibile, placute gustului celor din casa, mai ales seara cand cina in familie era motivul principal pentru ca fiecare membru al familiei sa se racordeze la unitatea de spirit a familiei Ionescu.

Si dincolo de taina gospodaritului, fara a face o asumare constrangatoare de viata pentru tanara printesa a familiei Ionescu pe principiul femeii care stie forhandul cu cratita ca sa acopere poftele familiei cu bunatati, la fel au fost si celelalte atribute feminine ale ingrijirii cu dragoste, respect si devotament fata de spiritul cuibului familial rand pe rand trecute si bifate cu rezultate demne de remarcat de toti ceilalti pentru ea. In fiecare activitate pe care o faci, ii spunea mereu mama ei, draga mamei pune un strop de suflet si dragoste, cu respect si devotament fata de ce e al tau si urmeaza a-l darui pentru un bine mai mare alaturi de cei pe care-i iubesti, respecti, ingrijesti, hranesti, speli, calci si toate cele pe care noi femeile, dintotdeauna ni le-am asumat pentru casa si familie, pentru ca totul sa mearga bine! Nu ni le-a impus nimeni, draga mamei, dar asa de bine cum ne place sa stam in oglinda si sa ne aranjam ca sa fim mai apoi admirate, pentru ca respectate si iubite suntem si o stim deja de vreme ce suntem femei maritate, cu sot, copii si o familie intreaga de crescut, hranit, spalat si toate celelalte, e cazul ca fie si macar cu intentia si nu musai cu osul pus mereu la orice fel de treaba in casa, sa dam imboldul si sa semnalizam lor, barbatilor din vietile si familiile noastre ca e cazul sa preia fraiele acelor activitati ce solicita priceperea si forta lor, caci dupa ce treaba iese bine, odata asezati la masa tare le mai place sa laude autorul mancarii, nu? Si atunci, si la cata munca e pentru prepararea ei, parca si noua ne cade bine cand primim acele multumiri, laude, imbratisari, pupaturi, nu-i asa? 
Tot la fel au stat lucrurile si cu celelalte indeletniciri pe care si mama Marilena le-a deprins in casa parintilor si a bunicilor ei in copilarie si cum ata ce intra mereu din mana bunicii ei in gura mica a acului, desi varsta batranei ce depindea in restul activitatilor sale de ochelari, la cusut, tesut, tricotat manual o ambitie mare o determina pe bunica sa nu-i foloseasca tocmai pentru a da exemplul vointei si apropierii fiecarui rezultat dorit de sufletul care pus in doze suficiente in actiuni determina lucrul bine facut. De aici si-a luat portia de ambitie determinanta pentru ceea ce spera, dorea sa poata realiza si n-avea cum sa rateze zambetul fericit al bucuriei realizarii in orice si-ar fi propus, caci Hermina stia de toate si sa coasa, si sa teasa si sa tricoteze manual si cu fler si simt estetic dezvoltat si asupra vestimentatiei purtate odata cu debutul adolescentei, taina cusutului la masina nu a mai avut secrete fata de ea. Dupa ce Aurora veche a bunicii, facuta cadou mamei dupa nunta a fost cea care taia rejante, prelucra un anchior, transforma plus, stofa si alte materiale in rochii, fuste, costumase cu ambele parti a fost locul si obiectul unei munci care transforma vise in realitate acasa la parinti pentru Hermina, astazi de aici ea-l poate colora simplu si usor cu zambete pe chip si pe trup, cu toate hainutele pe care home-self-made i le adapteaza, ori i le face de la cap-la coada pentru ca micul ei print sa fie trandafirul ei in lume, admirat, respectat si iubit de doamna de la gradi' si de fetitele care-i dau roata mereu prin preajma sa. Aliatul ei e Brother
fratele inteligent care chiar daca n-are suflet, pune umarul si inteligenta cot la cot langa sufletul si imaginatia Herminei si scoate din idei tot felul de broderii, hainute, confectii care armonizeaza cuib, zile rutiniere si deznoada firul evenimentelor care se rotesc dincolo de timpuri si spatii in amintirile omului adult care a fost odata nu neaparat ca niciodata si copil si in tot acest timp trecut cu folos pentru formarea sa ulterioara placut mai este acum sa constati ca aici visele tale de copil iau consistenta ce implineste omul mare! Oferte electrocasnice
pentru pus in aplicare idei si creativitate conturata pe hartie, o nevoie mare la casa omului transforma orice carpa sau petic de orice fel de material intr-un obiect vestimentar intr-o perpetua regenerare de definire a obisnuintei, traditiei, regasire de sine a individului in timpuri postmoderne, cand istoria e demult depasita iar cliseele care spun ca mimetismul ieftin si gratuit creeaza mode pentru cei ce nu inteleg nimic si preiau doar forma ideii si o duc mai departe asigura o inradacinare bine ancorata in mental a ideii tolerantei diversitatii: unitate, acceptiune, coexistenta in diversitate, cu toate paletele sale vietuirii pragmatice, guvernate de procesul amplu al culturii. Multiculturalitate, diferente, acceptiuni, vointe aplicate in societate fara a prejudicia, calomnia, sau afecta binele celuilalt in jur e chintesenta educatiei primite si acasa de Hermina si acum in calitate de mama si sotie o da la randu-i mai departe pentru Sebi al ei, un baiat al erei tehnicii si tehnologiei comunicarii inca din primele zile de viata. O provocare pentru parintele care a fost copil bunaoara si s-a bucurat de o copilarie pe care Sebi o aude in povestile de acasa si la care viseaza si el s-o poata descoperi firesc printre oamenii cu care interactioneaza institutional, chiar daca si dansul si artele plastice - activitati menite a dezvolta firul socio-interactionarii productive inca din pragul varstelor prescolare- ii transforma incet-incet simturile, la oras parca totusi nu descopera acel farmec nemasluit pe care-l afla mereu acasa in povestile mamei din copilaria ei.

Daca in adolescenta, atipica alegere pentru un barbat de a dovedi multiple valeitati asociate mainii si indemanarii feminine, fostul portar al nationalei mexicane de fotbal, Jorge Campos avea o slabiciune pentru croit si confectionat articole vestimentare pe care le si etala bucuros pe arenele mondiale unde atragea flashurile admirative ale ochilor multi aruncati asupra-i si pentru ce si cum era imbracat, dar si pentru calitatea paradelor sale dintre buturile nationalei mexicane de fotbal de la Campionatul mmondial din SUA 1994 o cucereau, tot asa si ea a prins mereu gustul acesta al realizarii operei de arta a mainilor sale din nimic. Si daruirea, imaginatia, aplombul dorintei interioare au facut din materiale, ate, culori, piese vestimentare care au conturat imaginea vie a unui om cu suflet mare, artistic si cu un intelect care avea ulterior sa impresioneze la facultate, profesori, iar pana la absolvirea ei, inima, chipul, sufletul curajosului ei prieten care s-a apropiat mai mult si mai mult de ea, printesa familiei Ionescu ce stia face de toate si au decis sa fie de atunci impreuna. Si azi, tot asa sunt, Sebi, printul mamei dus la gradi', rodul iubirii Herminei cu Marcel, inginerul care pleaca la birou pe traseul opus celui in care ea duce in drum spre job mai intai copilul la gradinita, le umple de viata, culoare, sensibilitate si copilarie viata adulta cu provocari, munca multa si armonie in familie apreciata cu fiecare prilej al cinei, cand mami si tati pregatesc papa si asteapta printul la masa. Si cand o evadare inspre munte, acolo unde la bunicii sai Sebi regaseste potrivirea intre farmecul povestilor mamei sale din copilaria ei petrecuta acasa cu familia ei si activitatile care-l fac sa simta realmente acel farmec, ii aduna pe mai toti laolalta, caci si unchii lui Sebii, fratii Herminei isi aduc odraslele in dese randuri sa respire povesti si aer de munte la bunici, totul capata concretetea unitatii in familie, in vremuri cand relatiile sociale se pierd incet-incet in neantul distantei create intre urban si rural, satul, perpetuul izvor nesecat de valori, de cuget si de suflet, de idei novatoare preluate si exploatate si necontrolat de avantata dorinta de evolutie imediata din orasul, prototip al comuniunii actualizate de om, idei, realizari concrete ale acestora expuse in rafturile magazinelor plurivaleitare!

Articol participant la Spring SuperBlog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...