vineri, 20 martie 2015

Robi si Robert, punct si de la capat

Aici, aici, veniti ca-s super oferte, veniti si luati tot ce vreti, sa va cresteti smartInteligenta! Asta auzea copilul in visul sau, noaptea cand priciul saracaciosului sau camin ii adapostea fiinta obosita. N-avea in plan decat dimineata sa poata sti la teza, indiferent de subiectul profesorului. Tatal iarasi venise tarziu acasa, duhnind a bautura si desi credea c-are sa urmeze acelasi vechi istoric, el si cu mama batuti sau alungati din casa pana ce acesta calmandu-se in somn, vor putea speriati inchide pe fuga un ochi, cu grija fiecare pentru el asupra zilei de maine. Si cu toate acestea, baiatul invata bine si dragul de carte-l prinsese negasind alternativa in alta parte decat in filele cartilor care spuneau cu toate alte povesti de viata, altfel decat chinul marelui dar pe care el nu-l ceruse, doar il indura zi de zi. Dar spera ca intr-o zi sa nu mai fie cazul sa-i fie jena sa spuna ca traieste cand a trai inseamna si a te regasi in mediul in care respiri, mananci, adormi, locuiesti alaturi de familia ta, nu langa o bruta care iti strecoara in fiecare por al fiintei stropii acizi ai fricii care nu te lasa bine sa functionezi nicicum. Si pentru ca din carti se hranea cu viata pe care ar fi dorit sa o si poata avea palpabil la momentul in care se afla, asta-l ajuta sa nu-si planga de mila, ci sa opuna o rezistenta pasiva intocmai cu preceptele pasnice care au produs efecte in India colonizatta de britanici, printr-un Mahatma Gandhi si taioasa eficacitate a mintii umane. Zgribulea tot de frig, caci lemne cine sa aduca in curte, atunci cand putinii bani din casa erau bauti de tatal sau violent? Si cu toate astea, frica nu-l inchista. El visa si desi avea chipul asudat de spasmele fricii care intra cu totul in el, zambea! Pentru ca in visul lui e punea punct destinului sau de rac ce da mereu inapoi. In visul lui, cel mai bun prieten era un robotel. Rod al plasmuirii mintii sale si al vremurilor avansate din punct de vedere tehnologic, Robi era amicul sau cel mai bun, nu un rob, ci un Robert masinarie, care simte si este alaturi de omuletul Robert care indura, se sperie si adoarme infrigurat. Visul copilului se petrecea intr-un magazin imens al viitorului, unde frati de cruce, mai mici si mai mari cu Robi anuntau revolutia tehnicii care domina lumea. Nu in sensul rau, opresiv, ca un vis urat, o idee buna ca punct de plecare ce e prost inteleasa si preluata abuziv de o minte bolnava de om care o aplica altfel si apoi se naste dezastrul, nu! Dar pentru ca aspectul vietii de lux unde comoditatea tine un loc de frunte in preocuparile omului viitorului e o realitate inca de pe acum ce prinde contur in mintile multora, in visul lui Robert lumea nu mai muncea, iar activitatea era preluata de robotica. Aceasta culegea si ambala mancarea, o depozita si o vindea, o livra, numai nu o manca! Omul doar comanda, indiferent de produs, totul era ascultat si livrat la domiciliu! Masinile au grija de asta, de indeplinirea acestor vise mai ceva ca omul, pentru ca programul de ascultare inseamna dincolo de adaptarea unor parametri binari functionali si o simtire aparte, unde fidelitatea si simtamantul nu lasa loc tradarii, asa cum de pilda se intampla intre oameni. In codul genetic al bitilor robotesti nu exista loc pentru rau. Nu exista alegere, exista comenzi, iar cand simtirea si responsabilitatea ajung sa fie decodate, robotii preiau doar notiunile de atasament devotat. In agitatia somnului sau, loc pentru gasirea unui leac impotriva relelor tratamente paterne ocupa un loc de frunte. Asa ca Robi-i propune: Robert, uite si tu si voi toti, lume buna, uitati-va sa vedeti aici, avem pe capete tot ce va doreste inima! Puneti punctul pe I nteligenta viitorului care va ajuta sa fiti si mai puternici!
Totul pana cand, Robert a ramas si dupa ora cand ar fi trebuit sa fie deja plecat, fie si nemancat, obosit si speriat si infrigurat la scoala sa dea si teza aceea. Cauza: tatal a-ncercat sa-l trezeasca, Robert traia visul sau in somn, iar facaletul cu care omu-l imboldea racnind la el a atins si declansat moartea in vis, pentru ca frica l-a doborat, intensitatea visarii a fost mare si impunsatura a fost perceputa ca lovitura. Trupul a reactionat, rezistenta a invins, acum nimeni nu-l mai poate lovi, bate, injosi, cutremura. Viata continua alaturi de Robi, la randu-i plasmuirea mintii sale, pentru ca dincolo de cosmar, nici durere si suferinta nu-s, ci doar posibilitati, biti, hard-diskuri si robotei ascultatori!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...