miercuri, 22 aprilie 2015

Kramer vs. Kramer filmul, sau si tata si mama in acelasi timp, ca tata!

Kramer vs. Kramer este un film produs in 1979, dupa un roman scris de americanul Avery Corman, in regia si scenariul lui Robert Benton cu o priza extraordinara in lumea cinefililor profesionisti. Multe premii castigate indata ce filmul a iesit pe marile ecrane, 5 Oscaruri, tot atatea trofee ale Globului de aur, 3 premii Bafta, recunoasterea Academiei japoneze de film pentru cel mai bun film strain la doi ani de la aparitia sa si lista continua si cu ampla recunoastere a meritelor echipei de productie, scriitura, regia si jocul actoricesc al personajului principal, Ted Kramer, interpretat magnific de Dustin Hoffman, cat si al Joannei Kramer, interpretata cu arta de Meryl Streep. Povestea pe care scenariul cinematografic o spune accentuand prin vizual ceea ce scriitorul-tata al operei omonime face in paginile romannului sau este una curenta si de o complexitate aparte ce transcende orice aparente limitari sau clasificari toponimice ale indivizilor in interactiunile lor din viata sociala si cu o ampla atentie a atributelor definitorii ale existentei individului, vazuta prin optica interactiunii matrimoniale,  in mediul sacru, privat al familiei. Mariajul Joannei cu Ted intra pe un fagas de mai putin firesc, apare o problema ampla a comunicarii dintre soti si fiecare dintre ei isi vede intr-o aparenta liniste desueta de ale sale. Sotii au si un copil, elev de scoala primara si care de fiecare data cand seara inainte de culcare adoarme citindu-i-se ori povestindu-i-se, este un semn sfasietor mai ales pentru mama ca prapastia cascata odata cu timpul intre ea si partenerul de viata, tatal copilului pe care-l iubeste nespus, dar pe care crede ca in situatia prezenta, neregasindu-se pe sine in convietuirea in care se simte singura, parasita, tradata de asteptari e mai bine sa-l abandoneze si sa plece, lasandu-l pe micutul Billy in grija totala a tatalui. Ted este prototipul barbatului care isi aroga cu precadere sarcina de producator de resurse pentru familia in sanul careia atributiile profesionale in care se afunda tot mai mult incearca sa le dilueze. Dar cu acest lucru incepe sa se departeze de acea unitate a familiei care i-a unit pe tinerii care se cunoasteau cu ani in urma, inainte ca ei sa fie o realitate, o familie si parinti pe deasupra pentru Billy. Drama interioara a femeii care simte ca poate fii si sotie si mama si femeie de succes in campul profesional in care se implicase inainte de maternitate este magistral interpretata de Meryl Streep, o tanara actrita atunci care primea laurii bine meritati dupa interpretarea rolului din Kramer vs. Kramer

Metafora cu care filmul vine inca din titlu in intampinarea publicului are dubla semnificatie complexa a dilemelor existentiale ce pot afecta la un moment dat firescul mediului existential familial. Pe de o parte e vorba despre neintelegerile dintre soti aduse la cunostinta publicului inca din primele secvente din film, traduse in subliminal prin Ted vs. Joanna, pe de alta parte Billy vs. Ted, relatie fiu-tata, care la inceputul coexistentei lor fara Joanna, plecata de acasa in California, nu este dintre cele mai bune. Tatal e omul care stie sa munceasca si sa aduca bani in casa, pentru plata chiriei si a facturilor curente, care se afunda in munca si se suprasolicita in ideea unei pozitionari profesionale capabile sa asigure linistea materiala a cuibului lui Ted si a celor cu care acesta-l imparte. Dar, dincolo de asta, mai nimic, pentru ca aceasta turnura a situatiilor in mediul convietuirii sotilor ii separa pe cei doi tot mai mult. Joanna resimte drastic lipsa muncii sale, care i-ar fi putut asigura un echilibru si o normalitate postmaternala, dar care in mediul familiar ajunge sa devina, la fel ca si alte dorinte ale sale trecute in plan secund de catre Ted, care stie doar de munca lui si crede ca apasarea cuantumului facturilor lunare e un pret pe care el il plateste suficient si de care se achita cu sudoarea si cu orele suplimentare de activitate prelungita peste program, uneori pana tarziu in noapte acasa. Acasa cand nu mai apuca sa fie acolo, nici la cina, nici sot, nici tata, nicicum. Fizic da, dar nu cu un extraterestru a ales sa-si imparta existenta Joanna, mai ales dupa ce si Billy apare in viata lor impartita acum intre vise si teluri individuale, intersectate pentru fiecare adult dintre ei in parte de existenta de netagaduit a lui Billy. Si asa incepe drama de fiecare zi a barbatului de aceasta data, parasit de sotie si care-i lasa in grija si copilul, minor. 

Nu cunoaste mai nimic din atributele casnice referitoare la hranirea, cresterea, educarea, supravegheatul sau ajutorul acordat temelor scolare pentru fiul sau, toate lucruri pe care le indeplinea cu tenacitatea unui alergator de cursa lunga, ea, mama lui Billy, iubita lui din tinerete, fosta sotie de acum, caci intre timp divortul dintre Ted si Joanna se oficializase, fara ca elementul custodiei celui mic sa fie pus in discutie. Timp de 18 luni Ted ajunge sa experimenteze calvarul convietuirii cu fiul sau pentru care are responsabilitatile dublate de parinte, trebuind a-i fi acestuia si tata si mama, si bona si prieten de joaca si bucatar si toate cele, lucruri ce-i afecteaza fara doar si poate randamentul profesional, care intr-o agentie de publicitate atrage cu sine pierderea unor contracte importante cu niste clienti mari, rezultatul fiind concedierea - la inceput, care in timp se cosmetizeaza sentimental prin sudarea acelor legaturi firesti dintre parinte si copil, indiferent de genuri. Prapastia cea mare este pentru Ted cand in parc cu cel mic, Billy cade si se raneste la tampla, rana nu foarte grava necesita o sutura pe care Ted o accepta pentru fiul sau, alaturi de care sta si e momentul in care cei doi, Kramer si Kramer jr trec greutatea vietii, rana, durerea cu fruntea sus, in acel moment schimbandu-se cursul semnificatiei titlului filmului din Kramer vs. Kramer in Kramer and/ & Kramer, caci cei doi sunt nedespartiti, acasa, la scoala, la lectii. 

Confruntat cu necesitatea gasirii unui nou job, dupa concediere, Ted da ceea ce o mama da dovada intr-un mod firesc de unitate si atasament, grija, dragoste pentru faptura desprinsa din ea, fata de grija pentru Billy, pe care mama lui, Joanna intr-o intalnire solicitata lui Ted il vrea inapoi, depunand actele necesare in justitie pentru actiunea de custodie pe care o doreste, reluand ceea ce ea numeste firesc, reluarea relatiei mama-fiu, intrerupta in urma cu 18 luni, din propria initiativa  a Joannei, ca urmare a traversarii unei etape foarte dificile din viata ei interioara. Consilierea psihologica din California o face pe tanara mama sa-si revada posibilitatile native de a-si creste si educa copilul, chiar in afara mariajului ei cu Ted. Intr-o zi de cum afla de planurile Joannei de a reveni in viata fiului lor Billy, intelege acest fapt ca pe o rapire si nu poate acccepta nici in ruptul capului, intr-atat de mult, oricat de grele i s-ar fi parut la inceput, sarcinile de a fi si mama si tata in acelasi timp pentru Billy i-au devenit rutina, iar copilul e centrul universului sau uman, oriunde, acasa, la scoala, la serviciu, nu conteaza. Obtine jobul de care avea nevoie vitala pentru a putea sustine onorariul avocatului sau in procesul intentat lui de Joanna, pentru preluarea custodiei copilului chiar in ultima zi activitate a anului in curs, cand cei mai multi angajatori dau petrecerile de sfarsit de an pentru angajati. Tenacitatea si determinarea sa reusesc sa gaseasca inca vii interesele agentiei de recrutare, cat si ale sefilor agentiei unde primeste un post similar celui unde activase, desi cu o oferta salariala anuala putin diminuata. Important era argumentul prin care dovedea in pledoaria avocatului sau ca el ca sot poate prin angajamentul sau sustine ca si in cazul tuturor celor 18 luni de cand minorul Billy fusese complet parasit de mama lui cresterea si educarea lui Billy in bune conditii ca si pana acum. Justitia, terenul pe care sotii, din intentii complet diferite vor binele fiului lor dar nu o pot doar ei arata-o fara sustinerea profesionala a avocatilor lor, aduc in vizor optici diferite ale subiectului in dezbatere. 

Pana la urma desi judecatorul arata induplecare pentru reluarea activitatii de mama pentru Joanna, careia-i preda custodia lui Billy, Ted este deja pregatit dintr-un impuls mai mult irational de a-si dovedi cu precadere siesi ca poate face fata si acestor provocari dupa ce el singur a fost alaturi de Billy in timpul in care mama lui a fost departe de ei doi, sa conteste decizia judecatorului, dar este pus in fata faptului implinit de catre avocatul sau, care-i spune ca nu poate face decat sa se inteleaga Joanna asupra programului sau de vizita si sa-l obisnuiasca pe Billy cu ideea ca mama lui care-l iubeste la fel de mult, la fel ca in tot acest timp in care nu a putut fi alaturi de el, il va creste si educa, iar ca cei doi, tata si fiu se vor revedea in doua weekenduri in fiecare luna. Situatia nu-l copleseste pe tatal care desi lucreaza cu oameni pe care incearca mereu ca prin discursul sau sa-i convinga si sa le vanda idei si concepte, asta fiind obiectul de activitate al promovarii produselor si serviciilor din campul activitatii publicitatii, ajunge sa simtta tot mai mult si sa fie capabil sa alunge distanta dintre el si fiul sau, existenta la nivel macrorelational inca din inceputul filmului. Cu alte cuvinte, durerea cauzata de dezamagirea verdictului primit de el, Ted in procesul pentru custodia celui mic cu Joanna e centrata pe optica pe care juratii n-au inteles-o respecta, relatia lui cu fiul sau ajunsa intr-un punct din care, a-l da pentru crestere si educare dintr-odata mamei sale, il rupe inca o data dintr-un mediu in care se simte in siguranta. Copilul e suficient de matur incat sa poata intelege, asa cum i-o prezinta tatal sau, necesitatea ca el si mama lui dorindu-i doar binele, pentru ca este in egala masura al amandurora, sa-si imparta timpul in care el, Billy este centrul vietii fiecaruia dintre ei ca parinti. Tema dificila, dar inspirat depasita in discursul lui cu Billy de catre Ted este aceea potrivit careia, daca tot trebuie respectata decizia unei judecati a tribunalului, in privinta timpului in care el, Billy este pe rand cand cu unul, cand cu altul dintre cei doi parinti, de ce n-ar putea fi toti trei o familie la fel ca la inceput. 

Explicatia tatalui e-nteleasa si acceptata de copil, care e mai matur decat varsta pe care o are in film. Politically correct intre destin si o sentinta judecatoreasca ce interfera oarecum mediului intimitatii familiale dintre un tata si fiul sau, arta magistrala prin care regia si scenariul, dar mai ales interpretarea celor doi actori o redau. Iar gestul final al mamei Joanna, care vine din nou acasa, dar nu ca sa se impace cu Ted, ci ca sa intre in posesia custodiei celui mic si sa-l ia sub aripa in locuinta ei, este memorabil, admirabil si vadit matern, de comparat cu biblica sacrificare a dreptului asupra pruncului sau in episodul supus judecatii inteleptului imparat Solomon. La fel ca in Biblie, mama Joana face acelasi gest, pentru binele fiului ei, intelege faptul ca oricat de mult ar ajuta-o pe ea in viata personala sa-i fie din nou alaturi lui Billy, intre micut si Ted s-a creat o puternica legatura inseparabila prin aplicarea verdictului judecatoresc, care l-ar vaduvi spiritual pe Billy de acea armonie la care a ajuns alaturi de tatal sau. Imbratisandu-l pe Ted in scara blocului unde locuiesc cei doi, tata si fiu, urca in lift pentru a-l prelua pe Billy. Dar nu poate face asta, pentru ca nu doreste sa-l rupa pe baiat de acolo de unde simte si ea ca-i este mai bine acum. Trece peste imoralitatea unui destin care a facut ca ea insasi desi a cerut si a obtinut prin decizia instantei care i-a incredintat intreaga responsabilitate a cresterii si educarii fiului ei, pentru ca sensibila la pledoaria inseparabilitatii copilului de mama, curtea americana i-a acordat custodia permanenta ei, Joannei, sa nu fie capabila sa duca la bun sfarsit acest drept legal castigat, pentru ca mai presus de lege umana e un simtamant firesc si care o mama-l poate intelege mai bine ca oricine, acela ca puiului trebuie sa-i fie bine. Drama din care iese abia atunci este aceea ca autoreprosurile parasirii familiei, cand lucrurile nu mergeau prea bine in familie, sau doar ea resimtea astea, in locul discutiilor mature intre parinti, s-a petrecut fuga de responsabilitate e magistral pusa in scena in clipa in care, ea, Joanna urca in lift si-l anunta pe Ted ca nu poate aplica decizia curtii care i-l acorda pe Billy, pentru ca nu-l vrea o minge pasata intre parinti, care nu mai pot relua povestea care i-a adus impreuna si care-si vor reface vietile, iar aspectul acesta, din prea multa iubire pentru fiul ei nu doreste a-i pune in pericol sub nicio forma dezvoltarea fireasca pe parcursul etapelor ce vin. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...