vineri, 30 octombrie 2015

Fani branza

- Mosu, ce mancam la micul dejun?
- Ehe, apai, dragul mosului, bunica a plecat la biserica, iar noi doi, tu si cu mine, vom pregati micul dejun al campionilor, da!
- Adica, prindem puteri?
- Oho, si inca mai cum!
- Oau, ce tare!
- Da, tatutule, avem sa crestem mari si puternici! Asa cum si tatal tau a fost ca tine si pe el l-am hranit, crescut si educat
in acelasi spirit al traditiei noastre, apoi el a intalnit-o pe mama ta si ai aparut tu, dupa tine fratii tai si asa mai departe,
asta e drumul vietii inainte, iubirea si devotamentul sa duca mereu viata mai departe!
- Nici nu vrei sa-mi spui ce pregatim?
- Vrei sa ma ajuti si tu?
- Pai, daca pot, eu sa stii ca sunt dispus!
- Dragul meu, pai uite-asa facem: spargem cateva oua aici in tigaia asta...
- cateva, adica mai sigur cam cate, ca la mine e important la inceput sa stiu?
- Ti-e foame tare?
- Pai e dimineata si asa cum stiu deja de la tata, micul dejun e cea mai importanta masa a zilei, eu am de gand sa cresc mare si voinic la fel ca el si ca tine, deci...
- Am inteles, punem 5, adica numarul anilor varstei tale, ca suntem amandoi, cand vei gati tu pentru tine, mai mult de trei  nu e indicat...
- Am priceput!
- Le spargem pe toate 5, pe rand, cate unul, punem sare si piper si in castronul in care le-am spart, luam furculita si uite asa le batem, ca sa le amestecam bine, albus si galbenus din fiecare ou, bine?
- Bine, fac si eu?
- Pai cum altfel? Eu am tot facut, acum fiul meu, tatal tau m-a bunicit si mi te-a lasat cadou de pret pentru vremurile mele de batran, eu te invat si pe tine si tu mandru si priceput, duci traditia mai departe, ca asa se invata totul in viata, Silviu!
Si in timp ce pustiul de 5 ani reusea sa execute cu grija si entuziasmul colaborarii cu omul mare ce-i purta de grija, cat parintii lui plecasera in delegatii, iar omleta ce avea sa se lase cu setea unei valtori precum cascadele atunci cand au trecut sa salute padurile si animalele uitate in mediul lor inainte ca sa cada falnice spargandu-se in spume ce incanta ochiul atent al fotografilor iubitori de amintiri vii din drumetii si excursii in mijlocul naturii, bunicul taiase deja marunt doua cepe verzi pe care le tragea in tigaie la foc mic, ardeiul gras patratit in bucati mici rosii, verzi si galbene si din incheietura mainii drepte lasa locul fiecareia din ele sa se rumeneasca in bataia linistita a flacarii aragazului ce apropia momentul dejunarii celor doi membri ai familiei Dumitrescu cu fiecare noua secunda lasata sa treaca de la sine, imperceptibil parca atunci cand nepot si bunic gatesc impreuna si fac o echipa bine sudata.
- Bun, acum ce mai facem?
- Pai acum dupa ce am tras legumele astea la tigaie, adaugam ouale batute de tine din castron si-n timp ce eu urmaresc tigaia, din frigider tu-mi aduci, ca un fan branza ce esti tu tata, branza ca sa definitivam cu razatoarea micul dejun al marilor campioni!
- ...care au fost si ei odata mici, nu?

- Absolut, asa e firesc, cei mici, papa bine si cresc, se fac mari
- Si puternici si apoi viata merge inainte, fac copii si-i cresc si pe ei, acestia continua in acelasi mod povestea vietii, nu?
- Desigur! Pai cum altfel?
- Eu doar ziceam!
- Si o faceai foarte bine!
Omleta era portionata iar spuma valurilor branzei razuite cadea spumos in farfurie in timp ce Silviu scotea din prajitorul de paine 5 felii colorate brun si caldute. Bunicul indulcea si felia o lamaie pentru ca ceaiul turnat din ibric in cani de nepotul sau drag sa tina companie farfuriei in care bunatatile diminetii sa insufle gustul mancarii sanatoase tinerei generatii de oameni.
- Mi-e o foame!
- Pofta buna, Silviu!
- Pofta buna, mosu! Auzi, da, pe urma, dupa ce mancam unde mergem, ca uite ce fain e afara?
- Mergem sa ne plimbam! La munte, luam masina, rucsacul umplem cu ceva de-ale gurii, branza prinde foarte bine, sa stii cand faci miscare si aerul asta e foarte bun, natura uite si tu deja pe geam ce povesti colorate vrea sa ne spuna, eu zic sa nu ezitam sa le descoperim, caci trebuie sa fim in mijlocul ei ca sa ne bucuram de ele Live, ok?
- Sure! Asta, ce ma bucur!
...................................................
- Silviu, cum e tata la scoala, note ati luat?
- Mosu, e fix cum ai zis tu!
- Doamna e o super tipa, ne invata de toate, eu cunosc deja ce m-ati invatat voi toti acasa, plus ca receptiv cum sunt la orice
materie, din fb nu ma scoate nicicum!
- Felicitari, campionul mosului!
Articolul participa la SuperBlog 2015.

miercuri, 28 octombrie 2015

Asta e pentru tine!


Cafeaua, cea mai frumoasa si cea mai apetisanta femeie se adulmeca dis de dimineata din cani de catre barbatii care cuceresc femeile, cu haine ziua, fara textile noaptea, frumoase, inteligente si iubitoare in tot timpul! Ea, cafeaua, atent macinata, pregatita cu ritualul trezirii inca nefinalizat, cand inca geana de pe geana inca nu s-a dezlipit, dar aburii ce ies dau pe masura ce licoarea se apropie de punctul culminant al desavarsirii aroma care face ochii sa vada clar lumina pasilor inspre succesul repurtat la fiecare interval in activitatile de peste zi.
Care nu-s nici putine, dar nici cafelele, caci cani, in seturi, pictate sau grafiind mesaje funny se gasesc la doar un click distanta pe magazinuldecani.ro si constituie desi virtual, locul sigur de unde un cadou simbolic, util si necesar de multe ori pentru ca amintiri ale trecutului sa capete aura concretetii unui prezent altfel vazut decat felul negativ in care lucrurile s-au petrecut intre doua firi ce au totusi cate ceva in comun si care constata ca mai au destule si nu, deloc neimportante lucruri sa-si spuna. Ca atunci cand in adolescenta, entuziasmul unui el, intr-o avantata curtoazie spre mana si inima unei eve s-a lovit ca de un zid de o remarca plina de veninul unei revolte ce pastra fecioria si demnitatea unei prietenii oferite dupa analiza atenta si temeinica nu asa oricui. Boule! - din trecut,  se poate repara acum, cand intalnita eva din liceu, acum doamna, mama, sotie, la un seminar profesional, este cadorisita cu o cana de cafea servita impreuna peste ani si care cana are imaginea nevestei, sau femeii boului! Subliminal, barbatul isi recunoaste vina avantatilor hormoni ce-i dominau timpuria adolescenta si-i onoreaza femeii implinite in destinul ales ce-o bucura si fericeste, se vede asta in ochii ei, dar si prin optica lui cel de acum si impacand si capra si varza, oaia si berbecul, anii de atunci, hormonii de atunci si neintelegerile trecute cu un pact de o moralitate si un profund respect, prin acest cadou simbolic, concavitatea canii fiind simbol al andurantei, sustinerii si sprijinului pentru volumul de care dispune si cu care poate fi si util si placut umpluta, pentru ca permite asta! Si cand amintirile te ating in forul interior unde esti poate mereu si copil si adult si astfel pastrezi autenticitatea unei simtiri umane ce imbraca in haina seriozitatii, moralei, bunei educatii primite in scoala, formata si completata si pe parcurs de adaptarea social-profesionala, atunci se cuvine sa imparti o cupa, chiar de e o cana, de cafea, ceai sau orice alta licoare ce binedispune si ridica moralul si randamentul eficientei creste de la sine dupa asta cu cine ti-a adus aminte acel episod si de la care punct in destinul tau, ai avut nevoie de o serioasa analiza a ta cu tine, ulterior deliberarii pasind deschizand alta usa a traiectului tau, de bun augur si de care inca te bucuri, adunand laurii deciziei luate atunci, pentru ca o ea...
Nu cantitatea conteaza, la urma urmei esentele puternice si adevarate se pastreaza si trec bariera timpului in recipiente mici, tocmai pentru ca sa li se acorde insemnatatea de care prin utilitate chiar se bucura pana la urma si din partea si celui mai indaratnic personaj, incapabil sa inteleaga unele lucruri simple, dar complexe! Iar cand esenta ce-ti da viata recastigata inapoi printr-un gest matur venit si ca raspuns la o nechibzuinta adolescentina, mesajul de pe canile handmade vine ca sa adune laolalta, in cuget si-n simtiri purtatori de suflete ce chiar stiu si pot fi Oameni! Chiar de mai tarziu, niciodata nu e deloc prea tarziu ca sa incerci a repara o fapt printr-un gest, mesaj intelept care mai cu seama el  te defineste, decat pripa si nechibzuinta ce tradau neincredere in sine din trecut! Iar cand mesajul e decriptat si inteles acum si pentru azi, dar si pentru ieri, atunci toate-s bune inainte si viata se vede prin alti ochi, in alte culori si in dispozitii mult mai degajate si mai adecvate decat incordarea de mai demult! Sa nu multumesti unei asa ocazii de a-ti recapata linistea dupa
o abatere neinteleasa din trecut, cu o cadorisire prezentata usor stangaci, tocmai pentru a izvori acel imbold din trecut stavilit acum si imbracat in haina demnitatii care stie si poate asuma vini si culpe si a le purta cu surasul pe buze azi stiind ca iertarea pentru atunci e posibila, nu doar necesara pentru continuarea vietii? La urma urmei, N-aveau cu animalul ce reprezenta fix cum m-ai denumit tu, e doar varianta feminina, feminismul a castigat tot mai mult teren intre timp, te vad implinita ca femeie, iubita, doamna, mama, ce-ti mai poti dori altceva decat... sa revezi peste ani, cu alti ochi sper eu, Boul din tinerete! Bou pentru cum m-am comportat, nu pentru ca te-am pierdut procedand asa! Ai fost si ai ramas speciala si meritai oricum mai mult! Ma bucur mult pentru tine, Silvia! - auzi de pe buzele lui Sergiu rostit, cand tu i-ai spus-o de n ori ca episodul din trecut nu-i permite avansarea pe treptele vietii, ca om, ca barbat, ca invingator al celibatului alaturi de o eva cu care sa se potriveasca. E un prim-pas castigat, acesta al acceptarii, al depasirii interioare a greselii tineresti peste care poti trece peste ani cu aura detasarii nu doar temporale si a posibilei invocate uitari de partea adversa, ci a maturizarii si a moralei castigate in timp. Totul de la o cana! Cu cafea!
    
Articolul participa la SuperBlog 2015.


luni, 26 octombrie 2015

Misca-te!


- Dragul mosului, asa e viata asta a noastra, a oamenilor, azi e buna, maine-i rea sau si mai buna decat a fost, dar greu ramane mereu la fel, caci presupune, pe de o parte, fie o delasare crunta, fie o munca asidua la care, drept sa-ti spun, nu se inhama mai nimeni asa de florile marului, daca nu stie ca poate de unul singur sa doboare munti cu vointa lui, ori sa-si infranga orice temeri si puterile sale sa le recunoasca incapabile sa poata fi si fericit intr-o lume in care ca dar primit de la bunul tata din ceruri, n-ai cum sa te simti implinit daca nu ai un suflet cald alaturi, o inima calda care sa bata pentru tine si sa te  astepte mereu cu grija si cu masa pusa, iar tu sa-i oferi tot ce stii ca zace si salasluieste mai bun si curat in tine... cuvinte pe care debusolat in plina misiune partial amanata, partial compromisa de un covor de cauciuc uitat voit se pare pentru a acoperi urmele firelor legate pe sub nisipul cald si pustiu al desertului de un telefon mobil vechi...
Acolo unde batalia de gherila omucide fara rost, doar ca sa atraga atentia unei rezistente culturale si aparent religioase cu ancorare in fanatism si unde politica inainteaza pe temeiul retoricii simbolurilor goale de continut atunci cand raspunsul libertatii impuse pe considerente coercitive bazate pe colonizare comerciala... gandea cu sufletul in parte pierdut, in parte sfasiat de-un chin de nedescris in cuvinte...
Ceva se produsese inlauntru-i, acolo de unde de buna seama, din copilarie nimeni nu mai ajunsese sa-l strapunga cum bunaoara cocoranul Gigi al bunului sau, despre care mereu avea cuvinte de drag si de lauda pentru felul in care-i veghease buna crestere in copilaria autentica si de bun augur pe care copiii de astazi n-o mai au, uitati de buna seama, inconstienti de parintii lor prea preocupati sa munceasca asiduu si sa aduca bani in casa si sa le ofere tot ce-i mai bun, Wi-fi, tablete si calculatoare, tv smart si smart phoneuri si smart ceasuri de parca tehnica si produsele inventicii acesteia comercializate intr-un discurs tot mai comercial ar face viata mai buna si mintea omului de pe urma mai creata! Nici gand de asa ceva!
Si cand cugetul sau pronunta inauntrul fiintei sale agonizand cu suvoaiele calde de sange negru amestecat de intunericul serii reci din desert cu patimi neechilibrate de-a lungul vietii sale zbuciumate launtric, o mare schisma se producea ontologic in el,  soldatul plecat sa apere lumea, sfasiindu-si-o pe a sa, in cautarea reperelor morale si justificarii rolului existential in lipsa unei persoane pentru care sa simta tot ce e mai bun si pentru a-i oferi tot ce lucrul mainilor sale si cugetul lin si nepatat de fiorii spaimelor sale interioare putea din preaplinul oazei sale de candoare interioara. Ziua aceea nu mai venea, redemptiunea, salvarea, mantuirea lui nu mai lasa nicio urma pe caldaramul unde cauciucul ars de soarele desertului orelor amiezelor toride bubuia si rafalele katiushelor de contrabanda ucideau vieti pasnice trimise de guvernele tarilor lor pentru apararea libertatilor in zone de conflict armat ajunse fara o lege morala sau religioasa dincolo de limita tolerantei sociale si haosul si pustiirea vietii erau la culme resimtite de oamenii nevinovati supusi unei anarhii fara noima... Si atunci omul nostru-si aducea aminte cum copil fiind bunul sau il invata tainele mecanicii, tot desfacand si surubarind la tractorul cu care-si destelenea ogorul din spatele casei de la tara, adevarata oaza de liniste pentru el si generatiile ce-au  tot urmat, fiul sau, tatal nepotului Hari care-si amintea cu un zambet larg pe chipu-i ravasit de suferinta si de o cumplita durere in suflet mai ales pentru ca malitia umana intrece orice limite cand nimeni nu-si poate inchipui intr-o aparenta acalmie ca mai poate exista asa ceva purulent ca asta! Si curelele de cauciuc, transmisia motorului, cel asupra caruia atent tanarul de atunci isi indrepta atentia prinderii din zbor a informatiilor utile pentru o viata de om, candva, nu musai ca meserie de viitor din care sa traiasca el si familia ce si-o va intemeia, dar ca idee, ce deprinzi de mic, nu uiti niciodata oricat de mare ai fi la un moment dat si oriunde si oricat de departe de vatra natala gandul si cartea cu partea ei in viata te-or purta, omule!

Banda de cauciuc, aceea care face plansa sa alerge sub tine, oricat de obosit ai fi fost si oricat de devastat interior dramele vietii te-ar fi macinat, tot te-ar fi manat sa scoti raul gandurilor negre din tine si elanul transpiratiei efortului fizic depus te-ar fi vindecat intr-o clipa, asa cum de pilda si el cand a fost operat ulterior atacului militar caruia el si echipajul din care facea parte au cazut victime pe scena neinteleasa inca a vietii!
Acasa odata ajuns, pe pragul casei unde Stela lui il asteapta, sterge simbolic ghetele de soldat pe covor de cauciuc de la usa iar apoi soneria i-o si arunca de gat pe femeia iubita, alt episod, altfel al unei existente pe care pare sa realizeze cu tot mai mult dor si aplomb ca vrea s-o traiasca mai mult ca niciodata, acoperind lacunele perioadelor sale de tristete launtrica in care sens si rol al sau in existenta lui sau a lui si a altcuiva totodata nici ca nu incapeau! Si un zambet imprumutat din cotidianul in care departe plecat si-n pustietatea fanatica a desertului uitat pentru ceva vreme parca a uitat sa mai rada, il faceau acum sa revina cu picioarele pe pamant si sa guste o gluma buna si cu talc a firescului vietii, cand un bunic iesit la plimbare in buricul targului, raspunde pe sleau copilului:
- Nu cauciuce, cauciuci, mai Robi, cauciuci-cauciuci, mergem si mai spargem niste nuci, ca acum vremea mea a cam trecut si nu mai pot sa dau la ... dar lasa ca te faci tu mare si...
- Te ajut eu, bunule, cum sa nu!
- Ei, lasa, ma Robi, ca te ajuti intai pe tine, ca asa e rostul vietii taticule, sa cresti, sa cunosti lumea, sa te imprietenesti cu ea si ea sa-ti raspunda frumos si din interactiunea asta tata, viata sa mearga mai departe, stii tu, asa cum face si cocosul la gaini dimineata cand le dam drumul din cotet, se invioreaza si el si ele si noi mancam ou de casa si tot asa, intelegi?
- Da, bunule, viata merge inainte, orice-ar fi, masinile la fel si noi si pe langa una si pe langa altele!
- Deci, in final totul ne ajuta sa ne indeplinim visurile, pricepi copile? Dar ia, ce scrie acolo, Elastimpex Romania - Noi iti punem viata in miscare! ?

- Ihim! Ca de n-ar fi ce sa ne miste pe noi inainte, tare greu ar mai fi, zau!

Articolul participa la SuperBlog 2015.

vineri, 23 octombrie 2015

Scantei, foc si iubire!

Delia si Tibi s-au cunoscut cand ea, intr-o sambata usor ciudata iesea cu fetele si baiatul din grupa lor de masteranzi de la cursurile aferente pregatirii pentru modulul pedagogic 2 de la facultate, acela care ei bine da, dadea dreptul tinerilor profesori deja sa tina cursuri si la liceu, ca asa sta treaba dupa ce modelul Bologna a fost agreat si introdus in sistemul educational de la noi de mai bine de 10 ani, iata ca. Si cum orarul cu care profesorii de la modulul psiho-pedagogic surprindeau pe toata lumea si programa cursurile fix cand masteranzii aveau cursurile lor la facultatile unde se pregateau temeinic, negocierea dintre ambele parti a facut ca singura solutie admisa de toti, desi deloc agreata de cineva, ca sambetele sa se tina cursurile la foc automat, fara pic de pauza pana cand, zi de toamna cu miez si culoare, rod si temperaturi scazute ce-i drept, dar cu atat mai frumoase orice intalniri, intrevederi si plimbari dupa asa activitati solicitante ca urmare a unei saptamani pline de cursuri  Delia iesea in dupa-amiaza colorata cu parfum de mister aparte in oras, la un pahar de poveste cu fetele si baiatul lor de la masterat. Cu o melodie care-i incanta dimineata inca de cand zorii se lasau timid asteptati, iar alarma telefonului o pregatea pe tanara profesoara, care avea agenda plina si la scoala unde preda, pe langa o gramada de alte carti de citit, teme de facut pentru seminarul important de la mijlocul saptamanii ce urma, Delia nici nu mai stia cum sa faca fata atator si atator provocari ce-i invadau tineretea. Nu ca ar fi fost ea genul de persoana care sa-si urmeze liniar traiectul existential, dar pentru ca se afla inca la varsta cand spiritul antreprenorial si o anume pragmatica existentiala o incadrau in acea tipologie umana usor visatoare si care desi depasind pragul celor douazeci de ani, teoretic adult in toata regula, ea inca se pastra in varsta adolescentei tarzii copilarind si visand uneori cu ochii deschisi, pentru ca perfectionista de felul ei isi pregatea cu migala si rabdare de bijutier traseul ei in viata. Nu admitea erori sau abateri de la o trasa pe care ea o alegea si avea in vedere cu mare precautie ca alegerea partenerului cu care va pasi in lume si viata sa fie facuta o data si bine, fara ca sa apara vreodata erori, reprosuri, mustrari de constiinta. Si cum si lihniti toti de foame, atat Delia si restul colegelor ei, cat si Geo, colegul pentru care grupa lor de masteranzi facea usoara nota discordanta pentru profesorii care li se adresau celor douazeci de fete, plus un baiat cu apelativul dragi studenti masteranzi si strict lingvistic, dar si matematic asta era o situatie pentru care feminismul era ajustat sau pus intre paranteze chiar si de doamnele profesoare, restaurantul cel mai apropiat de cladirea unde de voie-de nevoie participasera cu totii la cursuri, in weekend era o binemeritata oaza unde cu totii sa se infrupte si sa respire aerul calmitatii, bucuriei de a fi alaturi cu totii si povesti in voie de-ale tinerilor preocupari curente. La ieseala masteranzilor una dintre fete vorbise deja din ziua precedenta si facuse invitatia de a li se alatura lor si unei foste colege si prietene din facultate, logodita, profesoara la randu-i si care din ratiuni personale nu a mai ales sa urmeze masteratul, pregatindu-si temeinic nunta si intrarea in randul lumii platitoare de taxe sub un singur nume, dar depasind conditia celibatului si fiind o doamna cu verigheta si inel asa cum se si cade. Maria si Tibi, logoditii, s-au alaturat si ei, de mana, cum altfel, grupului de masteranzi si din vorba in vorba, au mai adus o masa langa celelalte trei ale lor deja si au inceput dialogurile, firesc, deschis, fara retinere, apoi pentru ca foamea dadea semne ca se vrea astamparata au dat si comenzile si-n asteptarea lor, povestile si-au urmat iarasi drumul ca Dunarea prin albiile atator tari pana ca sa se verse pe teritoriul Romaniei in marea Neagra.
El programator, ea profesoara de franceza in gimnaziu, Tibi si Maria n-au facut deloc nota discordanta in libertatea cu care se discuta ca-ntre prieteni. Nici singurul baiat din grupul de studente masterande, venit fara prietena la restaurant dupa ziua de weekend umpluta nefericit cu o droaie de cursuri solicitante, care a fost chiar cel care a deschis odata cu setea si lista ideilor de a ciocni cate o bere in asteptarea pizzelor comandate deja. Si cu toate acestea, desi Delia avea la randu-i un iubit, alaturi de care in relatie trecuse si ea si el, fiecare, de cate un hop numai ca sa fie impreuna, nu prin compromis care sa genereze ulterior reprosuri si mustrari de constiinta, deci acel sambure negativ care roade in viitor daca nu intervine asumarea, toleranta si iertarea, era totusi indecisa in privinta alesului inimii ei, neputandu-si gasi ferm si cu mana pe inima raspunsul afirmativ la intrebarea Nu-i asa ca vei fi viitoarea doamna Sergiu Costin, alaturi de care te simti asa cum se simte o regina, respectata, iubita,  ocrotita si pusa in valoare cand esti la bratul lui? In ton cu Hot N cold, piesa cu care Katy Perry rupea topurile in vremea aceea, Delia traversa interior o dilema peste care tot amana sa treaca, mintindu-se permanent si fiind cand la o extrema, cand la alta, cand calda, cand rece, dupa fiecare seara, la capatul careia dezamagirea urma vreunei zile in care intre ea si Sergiu lucrurile mergeau binisor. Stia ca asta nu e deloc matur si nici o alegere potrivita, care si lui ii poate juca feste, caci si barbatilor atunci cand trec ei la randu-le pragul din forul intern de la baieti, liberi, iubareti si mai fustangii, pana la a iubi si a se visa impreuna cu aleasa lor, soti, tati, barbati adevarati, dar inima ei era in cautarea acelui ceva aparte, pe care o femeie sa-l simta, sa-l cheme fara a-l rosti si timpul si destinul sa-l faca al ei, indeplinindu-i dorinta ca si cum ea ar face totul fara a ofensa ori prejudicia, dar ea nemutand nici macar un pai. Era clar, anume ca relatia ei nu era in situatii dintre cele mai bune, un impas stagna de prea mult, iar ea decise sa iasa la atac, in cautare de solutii, iar pana la aflarea lor in ecuatia viitorului ei, nu avea sa spuna nimic, tocmai pentru ca mirajul adevarului revelat, cum ca intr-o minciuna ea, o femeie care vrea concretete si care nu primeste ce doreste nu mai este supusa asteptarii pentru ca nu mai are rezervorul deloc plin cu rabdare si ingaduinta. Infantilismul, nu cea mai buna amplitudine si revigoranta a unor gesturi si actiuni menite a fi acolo pentru amandoi la timpul si locul potrivite pentru amandoi, se pare ca atarna acum covarsitor in mintea Deliei, care nu putea sa nu admire felul in care se priveau cei doi logoditi, cu cata demnitate si atitudine fireasca se comportau liber si unitar in acelasi timp desi greutatea simbolica a acelor cercuri purtate pe inelarele mainilor drepte aveau importanta ei, niciunul nu facea nota discordanta, actionand firesc.
Nu, deloc acelasi lucru l-ar putea ea, Delia spune despre ea si viata ei alaturi de Sergiu, omul care se tot straduia el sa se ridice la inaltimea rigorilor ei, dar care, acum mai mult ca niciodata se vedea exclus pe veci din viitorul ei. Ce avea, la o asa proximitate in fata ochilor ei, era acel ceva dupa care nazuia.Tibi si felul in care o privea pe logodnica sa era acel lucru definit pentru care ar fi fost in stare sa ucida ea, Delia, o fata care isi doreste sa fie exact asa cum este Maria de catre Tibi, anume, respectata, iubita, admirata, sustinuta si toate cele. Adica are nevoie de complementaritatea aceea dupa care intr-un cuplu care se cauta prin cei care-l compun, diferiti onto-genetic, caci unu-i barbat, alata-i femeie si-s structuri si genuri diferite care se atrag in scopuri si din ratiuni ce vizeaza intrepatrunderea si presupune ulterior pe langa prietenie ce avanseaza usor si de la sine, principiul respectului si reciprocitatii, singurul responsabil pe viitor de o buna coordonare in aceasta echipa formata din doi, care aleg sa urmeze un singur drum. Cu cartile de vizita la el pregatit sa ajute si sa isi dezvolte oricand portofoliul de clienti cu ale sale cunostine, Tibi i-a oferit una si Deliei, care cu o mina ce fara dubiu ar fi batut orice tehnica actoriceasca la o proba de casting pentru vreo filmare a unui film in care o eroina trebuie sa interpreteze cateva cuvinte care solicita ajutor intr-o chestiune tehnica care pe ea o depaseste, l-a determinat sa-i raspunda oferindu-i in acelasi timp cartea de vizita: ai aici toate datele mele de contact, orice problema ai, cauta-ma si convenim s-o remediem.
Cuvintele lui pline de nimic altceva decat spirit profesional pragmatic, dublat de aceasta ocazionala amicitie probata prin legaturile pastrate peste anii de facultate de logodnica lui cu grupul de studenti in mijlocul caruia se afla nu emiteau si altceva inafara acestei intentii de ajutor profesional, pe care il putea acorda. Dar nu acelasi lucru s-a intamplat cu Delia,  fata care isi facea deja planuri de viitor si se vedea la bratul unui barbat de nadejde, pe care-l cauta inca si pe care se vedea destul de in stare sa stie si cum sa poata sa-l atraga in mreje si apoi sa-l retina, fara ca sa fie impotriva firii lui.
Avea cateva atuuri ce o recomandau o atractie placuta oricarui barbat inteligent si care stie ce vrea in viata, or ea miza pe determinarea asta a ei, ca o scuza pentru implicarea intr-o relatie in care barbatul alaturi de care era pana acum, nu se ridicase la nivelul asteptarilor sale. Nu voia nici sa-l puna la zid revelandu-i dezamagirea ei si facand din despartirea lor o drama pentru amandoi, ci doar isi pregatea terenul cu migala dinainte, pentru ca atunci cand va fi cazul sa treaca la fapte si sa desconspire separatia lor, sa prezinte si dovada existentei unui barbat adevarat in viata ei, un domn, nu doar uns cu toate alifiile, dar si unul care stie, poate, vrea si respecta si iubeste ce are langa el, o inima de femeie intr-un suflet si trup care palpaie si se zbat doar pentru a intrevedea in cel de alaturi pasare si respect, sprijin si iubire, fara de care nu ar concepe viata. Cand la cateva zile distanta de sambata in care se gaseau in acelasi loc, la mese alaturate, intre prieteni, Delia l-a sunat pe Tibi sa intrebe cand ar putea acesta sa o ajute cu calculatorul, despre care nu stia sa-i dea prea multe detalii, dar ii spunea ca rula prea incet si avea o seama de informatii la care trebuia sa poata avea acces pentru cursurile ei, Delia a fost destul de convingatoare incat sa-l induplece pe Tibi sa o poata ajuta, sau, ma rog, sa incerce s-o ajute a doua zi, chiar. Avea agenda plina oricum in acea zi, spre seara nu se cuvenea sa te deplasezi la o femeie acasa, tu un barbat logodit, dar a doua zi, ii promisese sa treaca pe la ea sa vada despre ce este vorba. Si-a facut femeia dimineata perfecta cu o gimnastica de inviorare, si-a savurat cafeaua admirand colinele colorate acum intr-o gama pastelata de culori ce dau trairi cu talc ochilor ce le privesc si o sclipire care a facut-o sa rezume Good girl! cand auzea la radio Fireworks de Katy Perry si-a gasit locul in alegerea femeii. Ce licoare, ce potiune, mad potion sa faca ea, ca el sa mai stea mult si bine langa ea si sa nu isi mai doreasca sa plece in veci? Nu stia, desi cand exclama good girl, se gandea la ceva ce nu o caracteriza intocmai, anume sa se imbrace obraznic si sa se comporte ca o femeie ce arunca scantei deja de In calduri ce e, or Maria era totusi o colega de facultate, nu era o necunoscuta, nu se putea dezbraca de sine si sa faca ea, asa ceva, karma i-ar fi jucat la randu-i feste cand nici cu gandul nu s-ar gandi mai apoi! Stia asta, ei bine si cu toate astea, fara a fi avut gandul de a-l cuceri pe Tibi si a-l desparti de Maria, a adoptat o tinuta si o atitudine care acestuia i-au placut. Atat de mult incat, de cate ori sambata iar se adunau cu totii in aceeasi formatie la o ieseala, Tibi a inceput s-o vada cu alti ochi pe ea, iar acasa pe Maria cu ochi tot mai tristi pentru incertitudinea ce i se sadise in suflet legata de el si Maria impreuna, desi ea era logodnica lui, mireasa in devenire si doamna Tibi cum ar veni. 
Azi Tibi si Delia sunt impreuna, Delia e doamna Tibi, Maria nu, pentru ca dupa cateva reuniuni in care in aceeasi formatie, faptul ca Tibi cu Delia au interactionat mai mult decat in prima ieseala atunci in noiembrie demult, dar nu cat sa para ori sa fie ceva problematic, pe Tibi l-a mai deranjat si alt aspect in relatia care mergea firesc spre o nunta frumoasa vara viitoare. Faptul ca Maria a dorit ca inainte sa fie doamna Tibi, sa fie mai intai mama, lucru pe care l-a adus acestuia la cunostinta si entuziasmul crescuse mult, dar s-a dovedit a fi doar o minciuna, caci la vizita unde amandoi presupus viitorii parinti au mers mana-in-mana sa vada ce mogaldeata de bebe creste in burtica mamei, sa descopere ca nu e cazul sa-si faca niciunul planuri de parenting, cel putin nu in componenta asta, pentru ca organismul gazda nu poate sustine sarcina, a fost o decizie prost luata si ce a stat la baza ei a fost si mai si. Adevarul acesta, devastator la prima auzire, mai ales pentru Maria, a scos in schimb la iveala latura pe care aceasta o punea in umbra: vanitatea. Pentru ca ratiunea ei a fost de a-l face mai receptiv fata de persoana ei, decat sa fie deschis pentru a discuta sau colabora cu exteriorul, flerul ei feminin spunandu-i ca el nu ar mai fi la fel de devotat cauzei lor comune, Maria adusese in vizor posibilitatea unei sarcini ce prinsese contur in pantecele sale, nestiind ca are sa dea peste un adevar crunt de tot, anume imposibilitatea ca acel gand sa capete cumva, pe cai naturale concretete. Iar depresia acestui soc revelat prin cuvintele doctorului de la cabinetul de planning familial unde Tibi si Maria se indreptasera voiosi si curiosi nevoie mare in privinta momentului cand vor deveni parinti, a facut-o pe Maria de nerecunoscut. Siesi, lui Tibi, care a incercat s-o ajute, sa o ridice moral sa treaca peste aceasta catastrofa emotionala, promitandu-i ca vor incerca remedii, tratamente, incheind chiar cu un discurs cu cap, minte si picioare ce nu punea accentul pe conditionarea valorificarii din perspectiva reproducerii speciei a unei femei, care e o fiinta, cu minte, trup, simtaminte si suflet mai ales, in opinia lui Tibi si care pentru barbatul ei iubit si care nu o alege pe ea ca trofeu, ci ei doi se aleg reciproc ca sperante si visuri comune pentru care in timp isi testeaza increderea si compatibilitatea pe drumul de apucat impreuna.

Cand in loc de om, suflet, simtire si dreptate, a gasit uratenie spirituala, desi nu i-a fost usor lui Tibi dupa o investitie totala, emotionala, sentimentala si nu numai pentru si impreuna cu o femeie care-l dezamagea crunt, Delia, care ramasese un prieten de nadejde pentru Tibi, l-a ajutat atunci sa treaca peste hopul acesta si atunci si ea a putut renunta la a se mai amagi, tot sperand ca iubitul ei sa se comporte ca un barbat adevarat. Ea nu a recurs la ademenirea cu un zvon de sarcina a barbatului iubit, dar dupa ce s-au casatorit, una din noptile de iubire dintre ei avea sa-i confirme dimineata asteptarile si gandurile, dorintele si testul i-a lamurit-o mai apoi. Nu a deschis gura prima sa anunte, a lasat cateva zile modificarile sa se faca simtite si cand si Tibi a dedus, i-a soptit invelind-o: E ce cred si eu?, iar ea i-a raspuns si mai inteligent: Mergem maine sa ne convingem!
Si au mers si da, iubirea lor a dat roade, iar de atunci scanteile si caldurile bucuriei cresterii familiei lor sunt litera de lege! Iar ca sa fii fericit cu adevarat nu e musai sa faci farmece, jonglerii, numere de magie, ci sa fii om cu O mare si sa fii acel ceva care completeaza partenerul fix acolo unde e necesar. Iar teorema sa fie valabila in dublu sens, atat! Restul e parfum, de iubire, Katy Perry poate, pentru ca nu canta decat bine, munca multa, responsabilitate pe care cu temeinicia unei implicari care observi ca da rezultate in fiecare zi sa te intreme sa sustii ritmul!

Articolul participa la SuperBlog 2015.

marți, 20 octombrie 2015

Se poate!


- Frate, ce zici, iei si tu 5000 de euro  de la Banca Transilvania si mergem in lume cu ei? Eu am luat suma si ma gandesc ca luand si tu aceiasi bani putem merge sa ne realizam un vis maret al nostru!
- Ce ma?

- Da, Banca Transilvania, aia cu zanul cu bagheta si fustita mini peste costumul office din reclama de la tv de ceva vreme, vine acum sa intampine nevoile noilor ei clienti, diversificate pe masura asteptarilor tot mai deloc comune ale oamenilor. Ce avem noi, tu si cu mine in comun de cand ne stim?
- Stai asa, sa vad putin! Ne place si iubim amandoi la fel de mult frumosul in lume si viata, iar echilibrul pe care noi il dorim palpabil in lume, noi doi, eu si cu tine il regasim de fiecare data cand drumetim prin munti!
- Exact, fix asa! No, deci, acum vine intrebarea: Care poate sa fie (la ce ma gandesc eu acum!) visul nostru de mici, ce acum poate fi mai realizabil ca pana in trecut, ia zi?
- Ba, tu esti nebun, te gandesti la ce ma gandesc si eu?
- Lasa nestiinta, ironia, sarcasmul, sau mimetismul replicilor scenografice din Las fierbinti, ca nici tu nu esti Celentano,  eu nici atat Firicel si replicile Ba, esti nebun?/ Ba, esti prost? - zau, chiar n-au niciun fel de ancorare discursiva intre noi. Ce visam, deci noi de cand eram ca macul si ai nostri parinti ne-au insuflat iubirea pentru planul inclinat, impadurit si aerisit misto, acolo unde te simti vesnic deasupra tuturor si aproape de ingeri si de zei si impacat cu sine orice decizii ai fi luat in privinta propriei vieti?
- Everest?
- Bingo! No, si-acum, daca tot a dat napasta peste saracii oamenii aia nevoiasi din Nepal, de cand cu acel cutremur de magnitudine ridicata, nu mai bine, ca niste adevarati oameni de bine, iubitori de viata in formele sale cele mai simple si autentice, de natura si de munte, sa nu incercam, asa cum vom putea mai bine sa le oferim o mana de ajutor la ananghie? Am eu una, tu alta, in total doua maini, tu un card, eu altul, 5 si cu alte 5 fac fix 10000 de euro cu care ne interesam cum vom putea mai putin costisitor sa ajungem acolo la ei si odata ajunsi, dar si pana atunci si cat timp situatia si banii ne-o vor permite sa sedem in mijlocul lor ajutandu-i
cu provizii, medicamente, paturi, ajutor si devotament uman firesc vom fi aproape de ei, sa-i scoatem din necaz! Ce zici, te bagi?
- Mai intrebi? Normal ca da! Hai la banca si cu detaliile pe care mi le dai tu pe drum, facem economie de cuvinte si functionarii de acolo vor sti pentru ce anume am venit, iar de cum accesam banii o si taiem intr-acolo pentru ca avem nevoie de mult timp si mobilizarea fortelor de care dispunem pentru ca realmente schimbarea benefica pe care o dorim in lume, se va face si prin eforturile noastre conjugate! Card Star Forte zici, da?

- Da, frate card de credit, suma iti intra in cont, ai acces deplin la ea, tu alegi ce si cum cu fiecare banut! Acum, fireste ca sunt oameni carora le prieste suma pentru card de cumparaturi, unde poti cumpara ce vrei de suma asta dand banii inapoi bancii in rate fara nicio dobanda, ceea ce e foarte tare, dar noi avem ganduri mai mari de atat, ne gandim si la cum solutionam problemele altora, ne iesim din propria piele si gandim la binele lor, altruisti iremediabili cum suntem, iar ca orice pionieri, calcand pe drumuri unde doar cei realmente curajosi si fara a se gandi vreo clipa la binele si siguranta proprie, mergem sa fim acolo unde oamenii in dificultati mari au nevoie de o mana-doua de sprijin. Iar netul va facilita si distribuirile si aprecierile
si colectele pe care vom miza la un moment dat pentru a ajuta tot mai mult o tara indepartata, un pol al inaltimii si al dezastrelor cauzate de cataclismele naturale care ucid si distrug destine, cladiri, societate.
.................................
Mesaj in social media: Suntem bine si multumim pe aceasta cale Bancii Transilvania pentru ca ne-a oferit aceasta sansa unica acum pentru noi, studentii care avem si job, dar care nu am fi putut economisi in timp real raportat la ce s-a intamplat aici, la Kathmandu, unde incercam sa razbim alaturi de multi voluntari si oameni cu inimi mari pentru ca ce e cel mai important pentru localnicii de aici afectati peste masura de cutremurul devastator, noi toti cei care suntem aici sa-i ajutam sa se repuna la loc pe picioare le putem intrezari dupa zile si zile cand ne zbatem sa-i ajutam si sa le revonfortam increderea in depasirea greutatilor, e ca ei au reinceput sa spere si sa creada ca se vor ridica la loc! E un sentiment unic, sa ridici din ananghie un om, o societate, sa ajuti copii, sa-i hranesti, sa-i tratezi, sa-i transporti in spitale incropite in baracile ce au tinut cu semetia unei durabilitati improbabile la ce intensitate si ce urmari au fost dupa valurile de miscari tectonice...
Cruce rosie internationala, Salvati copiii, Unicef, voluntari peste voluntari, arata cu totii ca spiritul pasarii si racordarea firescului conjugat pentru acordarea ajutorului celui aflat in dificultate invinge orice stavilar dat de natura, zei sau rele intentii! Solidaritatea incalzeste, ajutorul propteste si ridica si din moarte atunci cand omul nu a incetat sa fie om! Iar prin oameni de suflet si cu inimi mari, oamenii deznadajduiti in declinul lor total de acasa isi recapata la loc fortele ca sa reziste timpului si naturii plina de vicisitudini, atunci cand altii cred in ei si-i ajuta cu tot ce e omeneste posibil sa depaseasca momentele grele! Multumim Banca Transilvania pentru posibilitatea aceasta care ne-a dus aproape de suferinta, aproape de inaltimi ale caror inimi atunci cand izbucnesc din tenebrele pamantului pe care cresc, darama tot si ucid totul in jur.
Viata se agata si de un fir de iarba neatins de moarte si-si duce speranta inainte cata vreme inimi mari si vointe altruiste isi dau mana si pun umarul solidar la intr-ajutorare! -
spun Sebi si Beti, cei doi tineri studenti, montagnarzi si saritori in orice tip de probleme semenii le au in jurul lor!

Articolul participa la SuperBlog 2015.

luni, 19 octombrie 2015

E si mai bine de-acum!


Cand cauti energii cu care din zorii diminetii, cetosi, ploiosi ori senini ai toamnei ce si-a imbracat haina cromatica pesteiarba tot mai putina si mai mereu uda sa-ti incepi indiferent de momentul saptamanii pe care-l traversezi, provocarea inceputului nou de saptamana cand provocarile de ordin profesional iti solicita la maximum eforturile creative si presupun o doza peste 100% de implicare in ceea ce faci tu de obicei, ori presupusa relaxare mai degraba decat eforturile sustinute in toate cele din cursul saptamanii din weekendul dedicat tie si familiei tale, timpului petrecut mai mult impreuna, casnic, turistic, sportiv, dar oricum s-ar intampla sa fie alegerea comuna, clar este ca inlantuirea-i benefica de cuvinte, simtaminte, trairi impartasite, iar nu trecute cu vederea si indexate unanim, ei bine, atunci timpul alocat cafelei, de la preparare, cu tot ritualul obtinerii licorii magice si pana la sorbire, povestile matinale din jurul ei, pana ce aburii fac posibila intalnirea cu savoarea energizanta e, dupa tot ce stii despre tine si majoritatea tuturor celorlalti, o trasa parcursa de cei mai multi insi, asemenea tie. Si nici nu e musai ca sa verifici daca s-ar fi vorbit intre ei, altminteri ipoteza asta comporta o abordare euristica si un decalaj temporal care frizeaza mai degraba absurdul decat cuantificarea si validarea unei asteptari in ton cu dictonul personal, urban Stiam eu c-asa e! In fond nu tii ca sa ai dreptate in ce arunci la voia intamplarii, cand presupui una sau alta, chiar daca aduce la loc comun inceputul de zi al fiecaruia, caci liberul arbitru, alegerile de buna seama dau ele masura diferentierii celor care reusesc in cele ce-si propun atingerea scopurilor preponderent cand acestea sunt mai inainte de toate analizate cu minte si tot cu cap sunt si elanurile ce-i mana-n lupta spre cununile de lauri in directiile pe care si le propun.
Acestea fiind zise, sa va povestesc acum despre George, un om asa dupa cum ii zice si numele al pamantului, un invingator al raului prin semantica onomastica, ce-si vede cu migala si pasiune in egala masura de activitatea pe care si-a ales s-o desfasoare, atunci cand a inteles ca profesional vorbind da cele mai mari rezultate atunci cand el e propriul sef si cand cot-la-cot sa zicem cu echipa lui pe care o coordoneaza, se implica devotat total tuturor acelor sarcini pe care le cunoaste dinainte caci el a  negociat asupra preluarii lor de la altii si la final obtine atat predarea la cheie in timpul dorit de clientii din portofoliu, dar mai si este laudat, recunoscandu-i-se meritele, prestanta, calitatea muncii oferite. Or, acest lucru, credeti-ma nu e deloc putin lucru. Cand cladirile capitalei au devenit teren minat pentru mass media autohtona ce prelua stiri internationale care oripilau prezentand efectele cataclismelor naturale, fie uragane, furtuni ucigatoare, cutremure cu magnitudini impresionante, sa obtii linistea si apoi garantia sigurantei caminului unde dormi, locuiesti, mananci, ba chiar uneori si muncesti a devenit pentru mai toata lumea o idee deloc de neluat in seama. Prin urmare, pentru obtinerea tuturor acelor avize care dau proprietarului spatiului imobiliar, destinat indiferent de alegere, ca spatiu locativ, comun de zi cu zi, sau desfasurarii unei activitati socio-profesionale, ce presupune asigurarea unei bune interctiuni intre firma, proprietarul spatiului si clientela acestuia, pe langa istoricul imobiliar, pornind de la planul de constructie, datare, ridicare, desfasurator, materiale implicate in constructie, care sa dea toate la un loc masura durabilitatii sau a indicilor potrivit carora riscurile de periclitare a vietii in preajma confruntarii cladirilor cu un eveniment natural indezirabil ar fi acestea si acestea, iar cand sunt riscuri ce masuri se pot lua preventiv pentru a le mai diminua, omul nostru si-a dedicat timpul si preocuparile informarii adecvate in acest domeniu al securitatii constructiilor, firma lui oferind pe langa segmentul de servicii cu care a iesit pe piata de la inceputul noului mileniu si consultanta in domeniul acesta al asigurarilor, cu precadere prin vizarea acelor aspecte care dau liniste oamenilor noaptea cand dorm, ca dimineata se pot trezi linistiti, iar nu cu toti vecinii din bloc prabusiti, pentru ca, ce sa vezi, blocul n-a fost ridicat asa cum trebuia si nimeni nu a fost interesat sa verifice ce si cum s-a construit.

La biroul sau, locul pe care de cand si-a deschis firma, pentru toti colegii si angajatii sai il denumeste vorbind pentru toti si nu doar in nume personal si deloc facand abuz de cuvinte, sau de mina de sef care cum zice el, echipa lui n-are cum contesta, acasa. Iar cand vorbim de acasa, omul nostru pleaca de la acasa-domiciliul, spre acasa-serviciul si pe aceste coordonate pe care isi mentine statura verticala oricat de multi si de dificili ar fi factorii disturbanti, e clar ca e de apreciat ceea ce reuseste el. Acasa e si loc, dar mai ales atitudine, special si care-ti inculca deloc doar argumentativ, ci probezi cu totul pe propria-ti piele cand te afli in preajma lui George, acasa la el, dupa preferinte, sau cum e dat sa fie, acasa la domiciliu, sau acasa la serviciu.

Cat despre cladirea pe care nu a ridicat-o el, dar despre al carui interes in a o achizitiona ulterior deschiderii firmei unde initial inchiriase spatiul si-a inceput alocarea unor resurse mari de timp si preocupari tot mai vadite in directia ameliorarii calitatii vietii in spatiile imobiliare, a vazut cum de pilda detinerea unui certificat de performanta energetica poate asigura liniste si profit. Cel din urma, de vazut a fi exploatat in eventualitatea unei viitoare intentii de vanzare imobiliara, caci din punctul de vedere al cumularii si pastrarii tuturor acelor energii de bun augur in spatiul tau, ce poate deveni si camin pentru altii, in ideea in care doresti sa schimbi mediul si locuinta, ce lasi in urma ta e de bun simt sa fie in acord cu ce doresti sa obtii, iar pretentiile, mici sau mari, sa fie si ele acoperite pe masura investitiilor facute pentru ca durabilitatea casei sa nu fie doar o poveste cosmetizata. Cand o casa nu reuseste sa linisteasca, vorba ceea, mai bine dormi afara, ca e la fel de frig, ploua, sau ninge si aici, ba chiar neavand musai acoperis deasupra capului facut de timp ciur, eviti sa ti se prabuseasca netam-nesam in cap!
Audit energetic a cerut atunci omul nostru si la recomandarile specialistilor, si-a luat toate masurile prescrise de acesta pentru ca peretii si ferestrele imobilului sau unde si munceste sa nu piarda nimic din cele pe care facturile la utilitati le consuma. Cand nimic nu se pierde, ci doar se transforma, deviza asta capata concretete semantica resimtita ulterior la valoarea facturilor curente, unde energiile pozitive inmagazinate de spatiu, date fiind investitiile in asigurarea unui mediu certificat si energetic printr-un audit de specialitate, dau confort chiar pe bune! Si nu, a te simti bine, nu e doar a te deconecta de cate ori intri in biroul lui, cand un sunet aparte te transborda spiritual din centrul bucurestilor intr-o shambala orientala, sau yin si yangul, feng shui si alte precepte importate tot din vestitul extrem orient linistesc miraculos orice pornire launtrica afectata de interactiuni matinale intense, captusite de aglomeratie la modul excesiv de oameni pe metru patrat, in trafic, la serviciu si toate cele. Iar cum iarna sta sa vina si sa bata la usi, de la an la an tot luand pe multi prin surprindere, termografia spatiului dumneavoastra el va recomanda sa va fi preocupat deja din vara, pentru ca nu-i asa, iarna stai la caldurica, daca vara ai pregatit sania, vara sanie si iarna torci de bine cu energii bune daca ai, sau pe undeva pe acolo, nu? Auditul energetic iti da unda verde la casa si te poti simti Acasa!
Articolul participa la SuperBlog 2015.

vineri, 16 octombrie 2015

knock knock on the heaven's door

Denisa-i raspundea colegei de clasa a noua de liceu, devenita intre timp buna prietena, Reka, la intrebarea Un sinonim frumos,  decent pentru sani, please, rostind pe cat se poate de natural si deloc stanjenita de spatiul public inchis in care se regaseau, caci luau troleibuzul cateva statii pentru o noua zi de scoala de dinaintea evenimentului care pentru ele reprezenta atractia de seama a inceputului noului drum in viata pentru ele, dupa absolvirea gimnaziului: tate.
Usor timorata de usurinta cu care partea anatomica, iesita vizibil in evidenta, ei bine, nu revelata simtului vizual, dar  orisicat ar acoperi-o vestimentar, hainele n-o pot ascunde din vizorul ochiului uman, in special pentru barbati care de la nivelul inaltimii lor, bat cu farurile direct in aeroportul doamnelor, daca ma intelegeti ce vreau sa spun, Reka-i spune, parca pe un ton usor advers:
- Nu merge, fata, sa zic asa la scoala.
- De ce? Pai azi n-avem bio si oricum nu cred ca te pune profa la botanica sa vorbesti de tate umane, hai lasa!
- Nu ma intelegi! Eu vreau sa stiu, cum naiba sa pot zice ca lumea, ca un adevarat cetatean roman, cu drepturi si responsabilitai in tara in care m-am nascut, ca si eu tot romanca sunt si asa simt si tot ce fac e si pentru tara asta. Nu ailalta! Ca desi multi ma cred unguroaica, na si numele, amandoua ma tradeaza, eu sa stii ca nu-s asa...
- Adica, mai concret ce vrei tu sa zici?
Ar fi vrut sa-i spuna s-o lase pentru dupa ce vor cobori din masina, iar nu in vazul si auzul tuturor sa vorbeasca despre asta, dar, Reka, o sportiva ce adunase emotii si lauri pentru tara ei, desi nu era vina ei de a se fi nascut dintr-o familie unde bilingvismul a ajutat mult adaptarii socio-profesionale a tatalui sau, dar nu se putu abtine si exclama, ca atunci cand victorioasa pe plansa de atac, impungea sabia in adversarele sale si atunci tot efortul depus in pregatirea fizico-tactica meritau fiecare picatura cu aroma de victorie, desi sudoarea si stressul adunat erau la cote maxime: nu merge fata, de ziua nationala a tarii, ca si-n bustul meu bate tot o inima mare de roman, poate chiar mai mare decat a altora care nu-s bilingvi, dar care nu cunosc ce inseamna sau ce e datoria de tara!
- Ma, fata, tu esti ciudata rau, de la o vreme! Nu vrei sa dam proba pentru balul bobocilor sa le-o tragi si alora de acolo, cu partea asta a ta ce tine de simtaminte profunde? Zau, ai da chiar bine, sportiva esti, arati bine, frumoasa nu mai zic, rezultate ai, premii, medalii, prin lume ai iesit cu sportul asta al tau, le-ai da o lectie de viata, zau!
................................
Timpul nu a lasat ca micul episod sa treaca fara vreo ancorare in pragmatica existentiala a tinerelor eleve, care s-au facut remarcate la evenimentul care pentru liceul lor a insemnat investirea unor eforturi intersectate pe mai multe planuri, punand la lucru elevi, comitete de parinti pe clase, profesori diriginti si chiar si directiunea a trebuit sa dea girul pentru ca traditia sarbatoririi cum se cuvine a noilor intrati in liceul lor sa mearga inainte cu aceeasi aura a zambetelor, a distractiei,  adunarii laolalta a doua generatii si in scopul de a preda una alteia cate ceva din experienta de viata acumulata pana atunci,  iar categoria profesorilor sa fie si ea la curent cu mersul lucrurilor printre tineri ce sunt acum la varsta la care si ei au trecut candva prin ea, desi erau alte vremuri si posibilitatile altele, nu discutam despre continut, cand forma seamana izbitor de mult.
La proba-surpriza, cea pentru care, ajunsa in finala pentru titlul de miss boboc 2015, Reka a avut-o complice pe Denisa, buna prietena cu toti cei din organizarea balului, a uimit, sau cel putin asa a reusit sa fie perceput cu totul gestul ei, de la ultima proba, cea dupa finalul careia, punctajul acumulat de ea a inclinat balanta in favoarea ei si titlul de regina a balului i s-a decernat intr-un moment solemn de victorie pentru ea, tanara care simtea ca si gestul si ceea ce transmitea el sunt intelese.

Pe tricoul ei, comandat special de catre Denisa de la un magazin de tricouri online si pentru care personalizarea mesajelor care insotesc elementul vestimentar este o obisnuinta care-l scoate in fata cu mare priza la public. Unul din aceste tricouri haioase cu mesaje imprimate a ajuns sa fie purtat la ultima proba, proba decisiva a finalei balului. Atunci pentru ca se punea mare accent pe improvizatie, actorie, dar si ceva elemente definitorii pentru o personalitate tanara in formare, adolescent care la urma urmei avea un crez, o disciplina interioara, toate aceste agregate au lucrat impreuna pentru ca Reka sa obtina aplauzele de la final, zambetele de admiratie si felicitarile sincere ale tuturor. Odata cu titlul de miss boboc, fata a obtinut si sustinerea intregului liceu pentru toate proiectele sale sportive, continuate acum cu aceeasi perseverenta demonstrata si pe scena balului. Pe tricoul personalizat scria: Cine merita primeste tot ce-i mai bun!


Articolul participa la SuperBlog 2015.

miercuri, 14 octombrie 2015

Mai taie din ele, stralucesti mai mult!

Cornel este de cand se stie o fire sportiva si atletic si bine intretinut din punct de vedere fizic n-a incetat niciodata sa fie mereu inconjurat de fete. Inca din generala, de cand tatal il duse la karate si la judo, iar mai apoi in liceu cand  a practicat boxul, fete peste fete si fete dupa alte fete au tot fost mereu si mereu in jurul lui, ca un bec aprins care atrage constant curiozitatea gazelor, dupa care constatand intregul roi ca nu e prielnica atata lumina si caldura capata constant distanta fata de sursa acelor doua coordonate si becul ramane fara roi. Cam asa si cu el, pana sa plece in armata,  cand o droaie de amici, cu totii burlaci l-au insotit la tren cu destinatia unitatii militare stiuta doar de el, ca voia pe toti sa-i surprinda cand le va trimite vederi si carti postale insotite de cateva randuri cu impresii si trairi, doruri si amintiri de care timpul ii legase prin natura experientelor traite alaturi, la bine si la greu. Dupa armata, cand programul intens de activitate fizica langa care s-au adunat pe langa abstinenta sexuala ajutata de bromura din ceai si constanta  programului regulat de odihna la ore fixe si cea a alimentatiei din care nu lipsea aport necesar si binemeritat de nutrienti l-au facut pe atleticul nostru un tanar aparator de nadejde al patriei sale, inalt si bine facut si legat, de ai fi zis ca  acum explodeaza, la cum se mulau hainele pe el. Revenit din catanie, sportiv prin definitie si iubitor de adrenalina pe care si-o alimenta mereu fiind acolo la greul altcuiva, trece in brigada de interventie rapida, pentru linistea celor din jur. Si cand apare alarma, nu ia el foc, in schimb masinile apar de nicaieri, el si colegii lui coboara si imediat spiritele se calmeaza, dupa ce statura si convingerea unor ani multi in deprinderi fizice acumulati in sporturile de contact, plus o pregatire atent si foarte serios facuta atunci cand vietile oamenilor sunt in joc descurajeaza orice opozitie a celor contravenienti de pana la venirea fortelor speciale. Si cum transpiratia la el inseamna viata si puls si activitate fara de care nu ar putea in veci concepe viata, mararul, sau mesada, ori parul in exces in acele zone unde impieteaza miscarea sau randamentul unui atare tip de activitate, se cade a fi inlaturat. 
 
De preferat definitiv, dar asta doar pentru ca omului care e si bonom si are ca tot omul si obisnuintele sale, mofturi si piticii lui acolo unde-i pastreaza, mai iute muta muntele din loc, decat sa stea sa indure ciupiturile pielii cu aparatele de epilat in zonele in care cel putin exista din start din punct de vedere anatomic o inervatie si-o sensibilitate crescute. In clipele acelea cand mai ales in misiuni ce vizeaza receptarea si anihilarea unor agenti secreti, teroristi, sau agresori si ucigasi periculosi, iar la caz lucreaza o echipa intreaga si logistica presupune si filaj,  interceptari telefonice si electronice, inaintea confruntarii cu inamicii legii, cand in special se doreste doar capturarea acestora, dupa ce li se arunca momeala unor marturisiri in anchete, purtarea microfonului pentru agenti este indispensabila.
Iar firele cablurilor de transmisie se prind pe sub uniforma direct pe piele, pentru ca senzorii sa poata recepta tot ce emite in defavoarea sa omul cautat, prins, iar pentru a fi si pedepsit pentru tot ce a comis, birocratia judiciara mai are nevoie de stropul care starneste furtuna: marturisirea. In situatia lui, epilarea e o necesitate, dincolo de tot ce se zice, ca mararul sau mesada ori padurea mai tin de cald, sau altele de genul. Si atunci, dar si mai ales atunci cand cu masa musculara mult crescuta, la fel ca si o categorie super-grea pe care o are de cand a facut armata si pe masura antrenamentelor solicitante, el a si mancat bine si a dormit la fel de mult incat sa nu-si mai incapa in hainele de civilie cu care a plecat de la cheful burlacilor cand s-a inrolat, s-a apucat de culturism, iar la concursuri cand participa, juratii acestui sport analizeaza forma, dezvoltarea si modul in care li se releva toata aceasta munca de conturare mai aprofundata a musculaturii trupesti. Asta presupune ca mai putin podoaba capilara, la care oricum, pentru ca activitatea fizica intensa cu care s-a tot obisnuit de mic, din adolescenta a inceput sa renunte treptat la ea, adoptand o frizura cazona, mai aproape de legile si regulile unei igiene forte, parul de pe picioare, trunchi, piep-spate, plus cel axilar sa fie inlaturat. Acum sa tot pregatesti lama pentru intreaga mare suprafata acoperita de o padure stufoasa de par cret, inseamna sa iriti corpul mult prea mult si nu e cazul, caci activitatea profesionala nu trebuie impietata de niciun fel de factor turbulent.

Asa ca, marele sau castig, iubita lui, Ioana, care e o femeie open minded cu care este si prieten la catarama, proptea la greu, suflet pereche in tot timpul neconditionat, iar ea-l intelege chiar si cand stie ca trebuie sa fie atractia nuntii prietenei sale in weekend, ma rog, dupa mireasa, iar cand toate cele sunt la locul lor, achizitiile facute, unghii, coafor, tot-tot-tot, iar el chiar dupa ce s-au iubit de mama focului si reusisera si ei sa adoarma primeste de la dragii si scumpii lui de sefi, noaptea la 2, telefon de urgenta care-l anunta si someaza sa faca uitate planurile personale pentru ca misiunile-s pe primul loc, e acolo oricand pentru el si pentru ei si desi greu, poate intelege si situatiile neplacute in care cuplul, deci si ea intra, pentru ca programul lor a fost amanat, refacut de o situatie inevitabila in care programul strict al lui de la munci i-a necesitat prezenta. Ori 2 ca unul mereu, fara 1 nu mai e 2 ca unu! Si n-are ce face, tace, admite, indura, intelege si-l iubeste si mai mult si mai intens de fiecare data cand de cum revine acasa, dupa ce sta cu inima cat un purice de mica pentru emotiile riscurilor comportate de misiunile in care participa, ii sare de gat, in brate si-l potopeste cu sarutari si sarutari.
Dar, la concursuri, cand ea, desi are ora de coafor, sa zicem, lasa balta orice cochetarie obisnuit feminina, de a fi in compania altor femei, in discutii si preocupari preponderent feminine si participa sonor si spiritual cot la cot cu alti sustinatori ai altor sportivi la concursuri unde barbatul vietii ei se dezbraca, bine, nu de tot, in fata tuturor ca sa le arate... trupul lui, in desavarsita sa definitie a armoniei muncii pe scheletul osos, musculatura intretinuta si antrenata, intre timp proaspat epilata la fiecare concurs si imbibata in ulei de corp, pentru a straluci in luminile si camerele de filmat, facand astfel si misiunea arbitrilor observatori mai usoara.

- Stai ma, sa te fac, da! Nu te mai incorda si te tot opune, ca nu te... mananc!
- Stai, stai, fac pe romana, sau fac pe engleza, cum ma faci?
- Eu stiu, mama, ca ti-e dor mereu de mine, dar de-abia ne-am domolit, nu-ti ajunge, iubaretul meu? Stai sa rezolvam cu padurea, s-o dam jos de pe noi si sa vezi atunci atingeri faine... Maine te dau si cu ulei sa urci pe podium, tu sa te incordezi si sa le arati de ce esti in stare tuturor!
- Da, la cate fane or fi in sala!
- Ce, ma, vrei sa-ti las padurea in picioare, sa le-o arati asa? Pentru cine ai tu ochi, a?
- Tu stii, ca eu sunt doar al tau, nu?
- La ce mi-au auzit urechile adineauri, nu mai stiu ce sa cred. Si chiar ca, ma supar si te las asa, nedefrisat pe unde n-am ajuns sa folosesc kitul pentru epilat. Tu-n loc sa zici mersi, barbate, Rocky lu mama, ca nu te strang, nu te trag, nu te nimic, asa cum noi induram ca proastele cateodata pentru unii ca voi, care parca la un moment dat sunteti indecisi asa, sa ne facem frumoase, delicate si nu avem liniste pana ce nu ne aud urechile dinspre voi cateva cuvinte-remarca la tentativele noastre, pentru ca da, nu totdeauna ce incercam si cum incercam sa fim mai faine si mai delicate si mai admirate, pur si simplu nu ne iese, da, pentru ca de devotament si atasament stii ca suntem noi femeile mai ceva ca pisicile, toarcem si toarcem si incalzim si iubim sacrificand o gramada de timp si alte cele numai ca sa fim si noi acolo, un pic, ceva,... respectate, intelese, imbratisate si iubite. Nu e ceara incalzita, nu arde, nu irita, nu te mai tot opune si te trage asa, ca nu-ti face mama nimic rau, manca-l-ar mama pe el! Of, barbatii astia! Se arunca in foc, sar de pe munte sa salveze un fulg, soricel, dar cand vad un ac de seringa ca se apropie de ei, sau un epilator, vai-valeu-
-aoleu! Pai, ba, curajosule, asta e nimica toata, ce stii tu, invatacelule! Lasa ca te face mama frumos! Totul pentru frumusete!
 
Articolul participa la SuperBlog 2015.

luni, 12 octombrie 2015

Amprenta iubirii


Iar cum tot au invins aseara tricolorii lui nea Puiu in insulele Feroe si Romania si-a pus stampila pe calificarile la  Campionatul european de fotbal din Franta de vara viitoare, ca un pasionat de sport ce este, Mihai si-a zis de-acum gata, ia sa pun si eu niste stampile pe segmentele personale de interes din viata mea, ca tot avea el planuri de bataie de pus in aplicare. Si pentru ca tot detine multiple certificari si calificari profesionale, de cand a demisionat luna trecuta dintr-o multinationala zicandu-si ca ajunge in viata lui sa mai tot fie coordonat, supervizat si impins de la spate de sefi in ideea atingerii unor teluri de care acestia sa se bucure cel mai mult, nu ca echipa pe care o coordoneaza da cel mai bun randament, ci pecuniar ei se intrec intr-o lupta invizibila pentru o suprematie cuantificata doar prin greutatea portofelului cand in fiecare zi de salariu introduc cardul in bancomat pentru a le creste mandria de sine. Zis si facut, si-a luat o perioada nedeterminata pentru relaxare si asezare in ordine a ideilor din planul sau de bataie pentru viitoarele sale decizii ce-i vor reimprospata tot arsenalul de optimism, implicare si randament in logica autodeterminarii scopurilor si rezultatelor pe care le nazuieste. iar pentru ca aseara in sfarsit am primit ca natiune biletele de calificare pentru europeanul de fotbal din vara viitoare, isi zise ca nici el nu mai trebuie sa mai amane nicio clipa aplicarea planului sau pentru a-si redefini profesional asteptarile, strans corelate de nivelul de satisfactie interioara pe care o nutreste dupa cota de implicare de care se crede capabil si fata de care autodeterminism profesional nu se raporteaza cu vreo atitudine reticenta, sau altceva, ci, constient ca atunci cand esti corect din punct de vedere  profesional, social, moral si etic fiind dupa el, ca atunci cand faci ce-ti place, sacrifici timp si dispui de implicare totala,  ca sa si fii in primul rand multumit de tine, iar recompensele satisfacatoare nu vor ezita sa apara pe cerul tau, asemenea unui curcubeu ce semnifica incetarea diluviului abatut din cer peste glia inundata de prea multa cantitate de apa cat poate sa absoarba la un moment dat.
Cu certificatul de traducator autorizat pentru limbi straine si-a depus actele la registrul comertului in vederea infiintarii unui PFA, sediul era domiciliul bunicilor sai, pentru ca tot fiind la varsta la care in alte epoci nu de prea mult timp apuse, e firesc sa te gandesti si la a-ti lega destinele de o persoana alaturi de care sa pasesti in lume si in viata, iar un acoperis deasupra capului e ideal sa poata incununa sentimentele celor doi inca de la inceput, iar cum el acasa era cel mai mare la parinti si ceilalti doi frati, mai mici inca mai copilareau in liceu, a deschis bine ochii si cu avantul cunostintelor pe care le stapanea si-a pus ideile in aplicare fara a mai ezita vreo clipa. Bunicii l-au inteles, i-au deschis  larg bratele si au amenajat incaperea spatioasa unde viitorul birou de traduceri si legalizari autorizate cu firma luminoasa la poarta domiciliului isi va primi clientii doritori sa obtina un raport avantajos si o calitate a pretului platit in timpul cel mai scurt cu putinta si pentru ca tot erau la varsta la care un ajutor cat de mic ar fi fost el in gospodarie facea mult pentru dumnealor, nepotul lor intreprinzator a fost ca o manusa ce tine de cald atunci cand iarna ingheata totul in jur.
Au chemat rapid avocatul si au incheiat actele de vanzare-cumparare, cu singura mentiune ca pana ce vor inchide fiecare ochii, acestia sa se bucure de ingrijirea, suportul si atentia lui Mihai si nicidecum, casa ridicata de la temelie de cei doi varstnici sa devina casa de rendez-vous sau chiar mai rau! S-a pus omul nostru serios pe treaba si clienti avea saracul de muncea zi si noapte si punea mereu stampile pe actele pe care trebuia sa le traduca si legalizeze intr-o gama larga de comenzi, pornind de la traducerea si legalizarea actelor de identitate personale pentru emigrat, pana la traducerea si legalizarea certificarilor profesionale de orice fel necesare acestor doritori de explorare profesionala a spatiului Schengen, sau cu viziuni chiar mai largi din acest punct de vedere si chiar traduceri autorizate pe o gama tematica larga o lucrarilor editate de autorii lor. De la lucrari de diploma pentru liceu, la licente, disertatii, teze de doctorat din orice domeniu, Mihai le statea tuturor la dispozitie cu portile deschise ale biroului sau, cu telefonul mereu deschis si casuta postala electronica in alerta pentru oricine alegea acest mod de contactare a serviciilor pe care el le punea la dispozitia tuturor. Inainte ca sa poata umple siteul sau cu clientii portofoliului sau bogat deja, pentru ca in scurta vreme dupa ce-si montase firma luminoasa la domiciuliu era asaltat de colegi, amici, fosti colegi de scoala si de facultate, vecini, prieteni buni de acasa si plecati o parte in strainatate si reveniti pentru foarte scurta vreme in tara cu astfel de probleme carora el si firma lui le puteau oferi rapid solutionarea mult dorita, a apelat cu mare incredere la furnizorul cel mai cautat in materie de personalizare a serviciilor prestate clientilor si Colop, dupa cum se stie, in materie de stampile e brandul cel mai cautat de toata lumea. Si-a ales si stampila lui, un model Colop Printer 10, din gama Colop Printer Standard G7, cu dimensiunile revelate pe hartie a amprentei de 10x27 mm, usoara, la indemana pentru oricine si extrem de utila, mai ales pentru toate indatoririle fiscale pe care dupa solutionarea cererilor venite de la clientii sai, Mihai le are in fiecare trimestru fiscal anual. Si, la ce legi stufoase avem in tara, ce presupun suficient de multe batai de cap, cu toate cele, hartii si documente de semnat, vizat, stampilat, depus, anuntat, estimat, birocratia e arhiplina ca tribunele unui mare derby international de sport rege, pe un stadion templu al fotbalului. 

Cu toate acestea, aici se conformeaza cu resursele inepuizabile de rabdare si intelegere matura a fenomenului social si-si vede nestingherit de nimic din exterior de munca pe care o iubeste, caci doar de aceea a invatat, pentru ca mai tarziu sa poata fi propriul sau sef, sa lucreze cand si cat doreste, unde vrea si sa castige in consecinta pe masura implicarii sale. Cu tot acest CV si reimprospatat din interior, Mihai a intalnit-o si pe Eliza, o tanara avocata care i-a calcat initial pragul biroului pentru o cana de apa si xeroxarea catorva decizii pe care urma sa le inmaneze clientilor pe care-i reprezentase de-a lungul saptamanii trecute si pe care-i facuse pe toti victoriosi in problemele cu care o cautasera pentru a-i reprezenta si care Eliza a tot revenit ulterior cu probleme similare de rezolvat la sediul biroului lui Mihai si din aproape in aproape femeia l-a abordat si dincolo de latura strict profesionala, invitandu-l in weekend la cina. Acasa la ea. Nu va mai spun acum decat ca momentul a fost bine ales pentru pasa pe care o trecea Mihai, iar totul, acasa la Eliza era prelungirea fiintei pe care el i-o recepta vizual de cate ori il solicita cu acte la biroul lui. Destinderea placuta in ambientul decorat cu bun gust si pricepere remarcata de ochiul finut al barbatului, cucerit pe loc de muzica ce umplea fundalul incaperii casei cochete, de armonie si buna dispozitie molipsitoare pentru oricine i-ar fi trecut pragul casei femeii, chiar suparat, mohorat, sau monoton fiind acesta din urma.
Vinul care a insotit preparatele portionate cu o fina indeletnicire invatata in anii uceniciei adolescentei de bunicii bucovineni ai femeii, asezonata ulterior anilor de studentie in atentia asupra acestor detalii prin locurile prin care profesional, activitatea ei a purtat-o prin toate ungherele tarii si chiar si in strainatate, de peste tot a adunat informatii pretioase pe care le-a  si pus in aplicare mereu, fara sa ezite, afisand o prestanta impecabila si o incredere de sine debordanta care, fara a coplesi  ori a intimida pe cineva ca Mihai, o faceau sa creasca in ochii acestuia din urma tot mai mult si mai mult. Si, desi cunostea inca din povetele pe care le aduna de mica de la mama ei, cea care ulterior avea s-o paraseasca prematur si ea depasea cu greu la debutul liceului decesul ei intr-un accident rutier, victima a unui sofer vitezoman, dar si din sfaturile pretioase primite de la bunica sa, mama mamei ei, ca, indeosebi in casa ta, cand intra pentru prima oara barbatul, nu se cade a-i oferi atata atentie pe care el o poate recepta drept ingaduinta si tolerarea unor manifestari care aduc atingere strictelor bariere morale impuse de recenta interactiune cu persoana in cauza, pe care abia dupa ce ajungi s-o cunosti mai in amanunt, poti sa i te deschizi sufleteste si sa-i permiti apropierea, fara ca ea sa te perceapa ca tranzitand o perioada mai dificila a existentei proprii cand probabil ca a-i fi si vulnerabila din punct de vedere emotional si atunci cu garda jos, barbatii incearca ei mai mereu sa se simta zmei si dominatori si sa profite de starea asta de slabiciune, de care cu nicio parte a fiintei sale, batrana ce-i amintea mereu si mereu de mama ei  nu dorea ca nepoata ei draga sa aiba parte in viata ei, ci din contra, la momentul potrivit pentru ea si alegerea ei in materie de partenerul ei de viata sa fie de bun augur si pe deplin asumata, fara o graba care n-ar exclude din posibilitatile continuarii unei povesti frumoase la inceputuri, un esec sentimental care este mai greu de depasit ulterior pe de-a intregul si care lasa urme adanci in sufletul si constiinta subiectului care nici nu se poate ierta pe deplin pentru erorile de perceptie pe care nu de fiecare data le arunca de la el, ci le preia din instinct si le internalizeaza, iar de aici sentimentul de autoculpabilizare e o realitate deloc de dorit a se intampla.
Cu toate aceste lectii din timp invatate si cu toate radarele in functiune, instinctul feminin al Elizei nu a dat gres, iar felul de a fi al lui Mihai nu i-a inselat deloc asteptarile, mai ales dupa ce, cuvintele de bun augur ce exprimau deloc cu jaloane ceea ce se instalase deja intre ei si vadit fapt ca reciproc porneau admiratii nerostite dinspre fiecare inspre celalalt au facut ca pasii de dans, atunci cand With or without you a lui Bono si colegilor lui din U2 le-a apropiat palmele intr-un acord nemasluit pentru ca mesajul piesei sa-l traiasca asa cum o cere si piesa, unul cu inima aproape de inima celuilalt, mana in mana, ea cu capul lasat pe umarul lui si lasata purtata, dar nu ca prin vis, caci visul era real, de pasii lui care conduceau dansul in acord cu muzica din boxe, dar si cea din uniunea sentimentelor pe care muzica emanata in ambient o realizase deja. Cum seara cu totul nu a putut trece uitata in amintirea lor, au mai urmat si altele, cu gazda si Mihai, ajutat sa iasa cu brio din asteptarile pe care Eliza le avea de la gustul preparatelor si pana la celelalte, de catre bunica lui, o femeie speciala, de o intelepciune nemasluita de timp, tehnologie, sau orice altceva si care Elizei i s-a asezat la suflet in mare fel. De aici si pana la a va mai spune si ca ei acum sunt o familie fericita si ca urmele pe care stampila lui a lasat-o pe multe acte cu care ea-i solicita profesional implicarea, n-a lasat-o deloc in dezavantaj, caci, Eliza la randu-i e jumatatea iubita a unui om fidel, cinstit, muncitor pe care-l iubeste nespus stiind ca sentimentul este reciproc valabil si caruia de curand i-a dat si cea mai frumoasa veste pe care un barbat o poate primi de la femeia alaturi de care a decis sa traiasca cu scopul de imbatrani impreuna, la bine si la greu: va fi in curand si tata, iar ideea-l completeaza pe Mihai omul si cu aceasta calitate de tata, dascal in prima parte a varstei copilului sau, caci de aceea s-a format ca pedagog, iar insasi ideea de a invata toate cate le stie si el in viata asta pe nimeni altcineva decat pe sange din sangele lui, oferit ca incununare a iubirii pentru femeia aleasa il multumeste pana la tacere. Adica il lasa fara cuvinte, pe el, omul priceput in a le folosi cu arta la care a lucrat si studiat o buna perioada.
Cand urmele trecerii prin viata vin sa stampileze un destin la care ai consimtit si pe care l-ai castigat meritat prin implicare asidua, atunci povestea vietii se traieste frumos! Colop participa si ea la asta!

Articolul participa la SuperBlog 2015.

vineri, 9 octombrie 2015

mim

cand lana-mbraca lupul
la suprafata pare ca-i oaie
ce ti s-arata-nainte
merge prea fix si cu gatul inert
privirea-i inteapa
nu-i blajina
dubii ti-arunca destule
ca-n loc sa behaie latra
si-si cheama strabunii
pe timp de noapte
cand luna e plina
pomii se lasa si vantul razbate
de te cutremuri si temeri
mai multe te-ncearca deodata
te scurgi pe picioare
si apa iti curge siroaie
pe sira spinarii
cand frigul te-aprinde
si te-ajunge din urma
te prinde si nu-ti mai da drumul
decat dupa ce nu mai sufli.
starvul asteapta gurile avide
de sange
ca sa verse

Ghici ce? Va creste la loc!

Inainte ca el,  Codrin Chelaru, Fat-Frumos al ei, Ileana Cosanzeana din basm, Ileana Andreica pe numele ei de scena, s-o afle, viata-i era una obisnuita, cu multiple valente care le-ar fi putut da multora si pe drept cuvant s-o catalogheze ca fiind monotona limitandu-se intre job si cateva iesiri saptamanale, chiar daca legate in fiecare saptamana si indiferent de vremea de afara cu prietenii, amicii si colegii de serviciu. Pana aici, simplu, viata de barbat singur, neinregimentat in complicatiile vietii de cuplu, nu-si impartea nimic la doi, nici timpul, nici interesul sau interesele, nici pasiunile, ambitiile ori ce-oti dori dumneavoastra sa completati aici, caci campul ramane deschis oricarei opinii exprimate, fara a avea pretentia ca ar putea fi eronata in vreun fel. Nu stia cum este sa fii, sa gandesti si sa actionezi, sa simti, sa-ti pese, sa oferi, sa muncesti, trezit de dimineata si sa speri ca jumatatea inimii tale ti-e acolo aproape de suflet indiferent cate birouri apropiate, sau departate de cateva strazi distanta de locul unde muncesti, sau in alt oras, sau tara, continent, lume, pentru doi. Pentru ca... nu aparuse in viata lui, fiinta de gen opus, doar prin conformatie, caci in toate celelalte aspecte fiinta ei se coagula intr-un manunchi de valori, definitii si simtaminte care se intersectau in femeia cu par frumos si sanatos, radioasa-n priviri, exaltand lumina si exuberanta plutirii intr-o existenta nelimitata la lumea exterioara in mijlocul careia ar fi fost doar o existenta prinsa captiva precum o pasare pet in camera de creatie a unui artist ce are nevoie de clipele acelea de destindere inaintea oricarui proces laborios de creatie si transa de la inceput care-l transborda din cotidian abscons si incarcat de prea multe inspre acea zona in care esti mai usor si simti mai profund. 
 
Si daca nici canar, nici perus si nici papagal nu poate fi definitia semantizata la nivel de usurare pe care o simti atunci cand sageata inmuiata mai intai in torentul iubirii te atinge si femeia ce-ti zambeste doar tie, Farmec al vietii se cheama c-ai inteles si gasit in fiinta care sens si completitudine in beatitudine ofera mediocritatii tale ingenue de fiecare zi, peste tot, de cand te dai jos in zori din pat cu o nenaturalete descretita doar de aburii ce-si trimit sferele reperate doar de visarea matinala ai cafelei baute pe repede inainte ca sa pierzi autobuzul din statia unde o ploaie aparuta de nicaieri te face sa ajungi mai greu si sa intarzii astfel la intalnirea cu izbavirea unui inceput dezirabil de zi. Cu limitata dorinta de a fi refacut ochi in alta dimineata a vietii tale ce-ti continua pasii pe-o cale pe care nu o intelegi, doar ea te-ar fi putut scoate la liman, din ciclicitatea acestei crude redundante fara sfarsit ce parea la un moment dat fara smile sau happy faces! Dar, tot ea, ploaia, de toamna, ce-nmoaie-n calimara zilelor ce-si pierd, se pare rostul lor indefinit spreo coacere bruna, galbui-rosiatica, cetoasa si rece, cand doar mai putine raze de soare zambesc unei banci, cand el in drum spre serviciu-si abandona privirea-n revistele modei actuale de softuri si cautandu-si sticla de apa revitalizanta, crezuta a fi la locul ei pe bicicleta, Ileana in obisnuita ei cursa matinala de jogging, cu castile-n urechi si rucsacul in spate in care apa are din plin si pentru ea si pentru cine s-o mai cadea sa caute setea sa-si stinga, ea cu bucuria generozitatii de demult feminine vine fantana in cascade dulci, siropoase sa-i afle seamanului ei din nou puterea ce-o avea deunazi. Si, cand se afla pe punctul acela mort din existenta lui, iar Ea in viata lui, era mai curand o ecuatia pe care niciun matematician nu a rezolvat-o vreodata, ea-i stingea patrunsului de tehnologie cu ochii uitati in revista, orbecaind pe dupa cadrul bicicletei rezemate de banca, sticla de apa, ce pare-se nu-si mai avea chiar atunci locul in suportul sau special la purtator. Ileana isi dadu atunci rucsacul jos din spate, isi redresa ritmul cardiac si frecventa respiratiilor, in asa fel incat sa-si gaseasca din zbor si puterea interioara de a-si invinge emotiile ce-o cuprindeau prin paloarea pe care de altfel explicabila in orele diminetii timpurii, obrajii sai o cuprinsera ca-ntr-o fasa retinand-o data fiind efortul fizic pe-o vreme nu prea generoasa in termometre nici cu animalele de companie ce-si afla cu disperare in dispozitia stapanilor lor, mult dorita eliberare in plimbarile matinale ce le usureaza de greutati si socializarea cu alte patrupede le readuc in lumea lor...

Ei bine, atunci isi deschidea porii fiintei capabile de-acum sa simta la un alt nivel de interactiune cu lumea si conectorii sai admirau ca pe-o icoana, Farmec feminin desavarsit intr-o singura persoana, o femeie cu zambet de gioconda si spirit antrenant si simtea cum dintr-un colt de undeva de sus, cineva-i zambeste cu mult drag si speranta ca el va fi in stare sa n-o dea in bara si ca pe mai tarziu se va putea vorbi cu respect si admiratie de ziua in care cei doi, el si cu ea s-au vazut pentru prima data, dar ca si cand s-ar fi regasit. Pentru ca ea-l completeaza pe el, de atunci de cand sticla ei suplimentara de apa i-a oferit si apoi dupa prima-ntalnire dulceata buzelor sale arzand de iubire setea lui de a imparti si a fi-ncercat testul lui a te de defini si nu redefini, ci completa definitia prima prin termeni pe care nu i-ai fi crezut compatibili cu tine burlac, iar asta e bine. Pentru amandoi, luati ca un intreg pe care-l hranesc zi de zi, clipa de clipa, cu fiece secunda pe care o lasa ca sa treaca si unul si celalalt fara a ezita vreun moment de a recunoaste admiratia reciproca responsabila de consolidarea cetatii lor eterne de iubire, parafata si la starea civila, recunoscuta si-n fata cerului ce le-a zambit dupa ce norii le udasera doar parul pentru a li-l hrani cu sevele regenerante, iar culorile sperantelor pentru maine le-au pictat pastelat viata de cuplu ce a urmat sa se joace in doi sub acelasi acoperis de atunci. Dar atunci, el incepea tot mai mult ca sa se asemene cu spanul din basm, iar ea, Ileana Cosanzeana a lui, cu zambetul ei mortal pentru sinestezia ce-i lega mereu la orice distanta s-ar fi aflat unul de celalalt, ca atunci cand ea pleca la Roma cu proiectul scolii, iar el meciurile vedea singur pe canapea si cu gandul la ea, pare-se ca ... parul a incetat sa mai creada ca merita atentia ochilor celor din jur.

Drama lui se denumea prin sintagma Mami am chelit, cine-mi mai zambeste mie cu subinteles?, seara in videochat pe skype, iar ea-l incuraja sa nu se supere ca timpul lasa urme si ca ochii atrag ce doar pare, cand poate sa fie si sa nu se vada! Asa ca, solutia sampon regenerant din gama complet inovatoare dedicata ingrijirii parului Farmec Gerovital Tratament Expert i-a readus stima de sine si increderea ca indiferent de glumele colegilor sai de la birou, pentru ea, el continua sa ramana omul ei de suflet, jumatatea ei masculina, ce-o apara, ocroteste, respecta, iubeste si-i suporta fiecare zi alaturi de toane, obsesii, munci si rutina. Pentru ca da, asta e definitia ei data iubirii, acel ceva aparte pe care-l descoperi in traficul aparent fara noima prin existenta ta fada si monocroma, plina de monotonii deranjante si care te pune in lumina altor ochi ce te au sub atentie sa fii, sa actionezi si sa insemni mult mai mult decat ti se pare c-ai crede despre tine. Intr-un final, n-ai tu dreptate, ci observatorul dinafara eului tau, care analizeaza, accepta, mobilizeaza si scoate ce-i mai bun din tine pentru voi amandoi. La fel faci si tu cu celalalt si-atunci cand esti suparat ca parul ce-odata facea ca fetele sa moara de dor dupa tine in liceu si acum nu, doctorul personal al parului tau te pune in lumina corecta ochilor ce ti se adreseaza si care te fascineaza caci te completeaza! Iar daca samponul minune chiar iti face din nou parul sa creasca si pe tine sa te poti asemui cu cel pe care-l stiai, caci nu degeaba e doctorul personal al parului tau, omul ce te intregeste si te face sa fii mereu cea mai buna varianta a ta in tot ce faci, el este leacul neputintei tale si cu fermitatea unui invingator in care te transformi dupa ce ti-a aparut in cale, el stapanul si doctorul sufletului tau, e mai presus decat tu singur crezi despre tine ca poti face sau fi. Asa poveste, asa iubire, familia n-are cum sa nu creasca in componenta! Mama Ileana a nascut deja de doua ori si tatal Codrin se plimba in fiecare weekend prin parcul ce cu nu mult timp in urma-i aduna laolalta, pe ei doi. Restul e asumare, iubire, maturitate si decizii cele mai bune impreuna luate pentru mersul inainte. Doi ca unul. Acum si totdeauna.

Articolul participa la SuperBlog 2015.

miercuri, 7 octombrie 2015

Cafeleste si-ncanta-ti viata mereu

Si, dupa ce-i spuse Dorina turcului bancul romanesc cu venirea la pasa a unui om care odata cu trecerea timpului ramase fara par pe cap, Ismail rase si-o prinse strasnic pe dupa mijloc, tragand-o in acelasi timp pe focoasa bruneta aproape de buzele-i carnoase cu care i le prinse pe ale ei intr-o invalmaseala de foc stins in apa insetata de iubire a lor. Doi tineri se iubeau, ea plecase dupa el acasa in Antalia, dupa ce studentia-i adusese impreuna pe drumul vietii. Cand ea studia canto in liceu in capitala, el vizita cu deosebit interes acordat geografiei Romaniei si de ce sa n-o recunoasca si florilor cu vantu-n pletele lor colorate diferit. Un flusturatic, nepriceput intr-ale gospodaririi, ajunsese deja la varsta cand holtei era zilnic batut la cap de mama turcoaica de acasa, ce-i repeta mereu cum fratele mai mare Ahmed e om casatorit, are o casnicie fericita, e tata  si munceste mult sa conduca afacerea proprie la ferma lor. El o tinea pe a lui: ca nu vrea sa inceapa nimic serios in viata,  pana ce linistea cautarilor sale nu se va opri ingenunchind la picioarele femeii pe care o va dori camarada de fiecare zi prin lume si viata, in semn de respect si credinta.
- Atunci, spunea el, voi fi gata sa vad ce vreau sa fac in viata, o voi face cu bucurie si voi lupta din rasputeri sa multumesc asteptarile amandurora, pentru ca ea va fi aleasa destinului meu si-o voi iubi cum doar eu stiu, pana la moarte!
Cand Safira il auzea, parca ea-i punea cuvintele pe buze si-l indemna sa le rosteasca, intr-atat era de multumita de entuziasmul viu al celui ce venea pe lume ca rod al iubirii purtate lui Selim, dupa intaiul lor nascut, Ahmed. Mezin, mai rasfatat, protejat,  inteles si tolerat cu mult mai mult decat pionierul ce-avea acum viata si familia lui fericita, Ismail traia in poezia vietii imaginate a fi mereu patimas experimentata, caci in legea lui Allah, urmand ad literam cuvantul profetului, sinceritatea si credinta sunt cele doua forte ce anima sufletul viu al unui adevarat credincios in viata lui, oferita de preabunul Dumnezeu in deplinatatea generozitatii si iubirii sale de suflete umane ce-si cauta in vietuire calea spre mantuire, ferindu-se de tentatii si caderi in patimile pacatelor pierzaniei. 

In vremea cand muzica strazii incuraja tot mai multi adolescenti sa para mai duri decat le-ar fi comandat din interior instinctul, se facea ca Dorina cobora gura de metrou de la Universitate si niste gangsteri in devenire-i taiau calea cu ganduri dubioase la ceas de seara. Turcul nostru, a fost pe faza si a oprit ceva ce putea deveni sub proprii ochi scena unei traume feminine care marcheaza pe viata. Gestul lui protector, cateva lovituri ferme care i-au imobilizat pe raufacatori si i-au pus pe fuga, pentru ca necunoscand limba nu le putea cere acestora sa lase fata in pace fara a cadea in ridicol vorbind unor vagabonzi in turca sau engleza, a fost experimentarea rapirii ei din serai, de catre printul brunet cu buze groase si cu brate puternice, care nu ezita sa sara si sa ajute, sa salveze vieti. Dar ea, neajutorata, o simpla mana de fata, cu vocea obosita de practica muzicala din orele de curs, fara vlaga la ceas de seara, inghetase de frica atunci cand apucase sa coboare la metrou si gasca tabarase asupra-i, noroc cu turcul! Acesta o imbratisa apoi cu fermitatea unei strangeri in brate in care el ofta prima data in viata lui, de parca el fusese cel salvat, si nu tanara femeie ce era in bratele sale victima sigura a acelor banditi, in caz ca nu ar fi fost el in preajma.  Ii spuse apoi intr-o engleza nestalcita de pronuntia  care nu imprumuta niciun ton amintind de zona Arabiei sale natale, sa nu se teama, pentru ca este in siguranta in preajma sa si ca, fara a dori s-o ofenseze absolut deloc apeleaza la bunavointa ei pentru a se orienta cu masina mai bine prin capitala care se lumina din stalpi, dar lui tot straina-i parea, a doua lui zi in Bucuresti. Reusi sa articuleze partea asta cu neajunsul de a fi strain venit pentru prima data in Romania, desi stilul de a vorbi, vestimentatia si carisma lui tradau fetei o cunoastere mult mai buna a starii de lucruri si de fapte in lume, caci se potrivea profilului unui veritabil cosmopolit scolit in viata, sport, societate si nu doar in universitati (pronuntia lui in engleza o fascina, la fel ca si gravitatea aparenta a vocii sale), castiga increderea si admiratia fetei pentru ce facuse si cum procedase si ulterior punerii pe fuga a gastii aceleia iar aceasta scrise un mesaj scurt pe telefon mamei sale: sunt in oras cu colegii, revin putin mai tarziu. nu-ti face griji. pup! si i-o lua inainte intrebandu-l pe salvatorul ei unde vrea sa ajunga, la hotelul unde e cazat, sau la o terasa la un suc cu ea, unde promitea ea sa cinsteasca omenia lui, inainte de a se intoarce la hotel.

- Tanara domnisoara-i spuse acesta, facem asa cum doresti! Bem sucul la care m-ai invitat si primesc cu placere invitatia ta, caci avem ragazul de a si povesti lucruri interesante dupa o zi plina, cred, pentru amandoi. Am sa te rog, in schimb, fara opozitie de niciun fel, sa-mi permiti sa te conduc mai apoi eu cu masina acasa, caci n-as dori ca mama ta sa-si faca griji pentru tine, la urma urmei acum chiar esti in siguranta!
- Ok! By the way, I am Dorina, nice to meet you mister!
- ...Ismail, nice to meet you too! Si-i intinse la randu-i mana, incantat ca tanara isi dezvaluise numele. Asta ii facea misiunea conversatiilor din timpul sucului mult mai facila, neapeland la acel tu, care uneori agaseaza interlocutorul cand e repetat prea des. O ruga sa-i spuna simplu pe nume, fara vreun titlu social amintit, caci nu e cazul sa se faca diferente. Erau doar simpli oameni, doi straini, prin gen, natie, pamant si limbi vorbite, pe ambii-i atrageau poezia vietii, muzica pulsului vietii, aventura si eroismul, sinceritatea si cutezanta nazuirii spre frumos. Si cand e sa fie, universul conspira la a creea intregul decor propice pentru ca doua destine sa paseasca alaturi, impreuna pe aceeasi cale. Asta li se intamplase lor. Pentru ea, un el sa fie acolo cand vrand-nevrand sa recunoasca era nevoie de el atunci. El, dezorientat si plecat si de gura mamei sale, sa calatoreasca si sa-si afle pasii in viata, si-un rost care sa-mbrace sensul vietuirii in culori mai obisnuite, a fost acolo, nu din intamplare, sau pentru ca se ratacise, cum poate si lui i-ar fi placut sa creada, ci la momentul si-n locul potrivit pentru a afla cheile destinului.
Un destin care i-a zambit, de sub sprancenele stufoase in tarziul unei toamne colorate ruginiu si visiniu si brun, de unde doua cristale senine de cer zambeau cu emotie si incredere ca el nu e seful gastii care-i taiase calea pe treptele gurii de metrou. Si cum asa a si fost, cerul din ochii femeii s-a inseninat si curcubeul cristalin din ochii-i scaparand de linistea sigurantei cand el o stranse in brate pentru a-i conferi certitudinea aceasta dupa ce pericolul il indepartase chiar el de langa ea, Dorina zambea si povestea fara vreo retinere despre tot felul de chestii adolescentine care o caracterizeaza, dintre care si unele mult mai mature decat anii pe care-i avea, 16 la numar. Muzica era pasiunea vietii ei si ajunsese sa se identifice in fiinta ei chiar si cu rostul acestei vietuiri, iar canto facea de la 5 ani, cand un vecin al unchiului ei, dirijor de orchestra simfonica a auzit-o cantand si a facut mai departe demersurile necesare pentru ca talentul ei sa nu se piarda, ci samburele sa incolteasca treptat. Si asa au urmat cursurile, concursurile, in tara, strainatate, emotiile dinaintea fiecarei interpretari, meritele, aplauzele, recunoasterea masurata in distinctii, mentiuni, premii si trofee.

Si dupa ce si-au povestit esentialul vietii lor de pana atunci, precum si aspiratiile si cate in luna si in stele, timp de mai bine de o ora, Ismail ii aminti de mama ei si de faptul ca ar fi mai inspirat ca sa poata ajunge mai curand acasa, evident cu el, ghidat indeaproape de indicatiile pe care ea i le va da. Zis si facut. Turcul achita nota de plata si lasa bacsis multumind pe acelasi ton ferm ospatarului care incantat de profitul adunat, zambea admirativ la tinuta omului care-o insotea pe tanara ce se evidentia prin naturaletea chipului ei, neobisnuit fiind pentru el sa remarce firi naturale in peisajul nocturn bucurestean tot mai afectat de o tendinta a evelor de a semana una cu alta, desi din start doresc fiecare dintre ele sa fie unice in felul lor. S-o prea putea ca partea cu diferentierea sa fie doar rolul opticii interioare, ce nu razbate totusi inafara fara a comunica, iar ce se vede, se stie bine treaba deja, induce in eroare de multe ori. Asa ca omul se multumi doar sa retina bacsisul pentru sine in buzunarul drept, in stangul lasand suma exacta de pe bonul fiscal. Cei doi, Ismail si Dorina si-au continuat povestile si la el in masina, iar ghidarea ei prin micul Paris, iluminat indeajuns cat sa distingi culorile semaforului o apropia de casa, cu usoara senzatie de beatitudine pe care ziua i-o oferise spre sfarsitul ei, odata cu aparitia lui pe fundal. Vintrele pareau c-o fac mai usoara si in sinea ei simtea ca pluteste, lucru nedesconspirat lui, inafara multumirilor pentru providenta infatisare la timpul si locul potrivite pentru a o fi scapat dintr-o situatie dificila, cand chiar viata-i era culmea, pusa in pericol acum cand era aproape majora, in orasul in care se nascuse, copilarise, crescuse si invatase o viata. Lui fel de fel de ganduri si amintiri cu mama lui dojenindu-i aparenta delasare-i umpleau calota craniana, devenita dupa ce-o intalnise pe frumoasa lui femeie intalnita intamplator dupa toate datele factice, nu si dupa trairea interioara, cea care parca o chema strigand-o din toti rarunchii sa-i apara in cale, iar curbe si linii drepte, bulevarde si strazi mai lungi si mai late il apropiau incet-incet de locul in care vocea din dreapta lui ii va multumi cu suavitatea buzelor sale muzicale intonand o zicere muzicala pentru tot ce au insemnat aceste clipe intinse pe durata a putin mai mult de doua ceasuri de cand se intalnira intr-o postura liminala. El era pentru ea continuarea vietii cu nazuinte si emotii, asteptari si mobilizare interioara cu reusite tot mai mari, pe cand el vedea candoarea si puritatea devenirii ce-i iesise in cale cand dezorientarea-l pastea la fiecare pas. Destinul ii unise. Iremediabil. Pe viata, caci a salva viata cuiva, e o punte intre viata si final, chiar daca nu e musai obligatoriu ca sa te simti absolut deloc indatorat cuiva ce si-a ascultat inima si a decis in cunostinta de cauza intervenind si actionand intr-un fel sau altul, ajutandu-te intr-un moment dificil, peste care puteai, sau mai degraba nu, sa fi trecut. Asta era si enuntarea gandului la care tot medita intreaga noapte fata, dupa ce l-a imbratisat si pupat frantuzeste pe obraji pe turcul ce-o salvase si care dupa ce-i asteptase detensionarea la o poveste la terasa, i-o si aduse teafara si nevatamata, in timpul promis chiar de ea mamei acasa. Nu putuse adormi vreo clipa si ceva din mandria ei feminina, ratiunea, parc-o certa pe cealalta ea, cea care cuprinsa de influenta inimii-i spuse la despartire, daca poti, mai fii si maine seara, tot acolo!

Teama i se infiripase in trup si ceva racaia sensibila zona, iar dorinta asta a ei, incontrolabil marturisita lui deveni pentru Ismail porunca! Stia drumul pe de rost, sentimentul ocrotirii cuiva ce-i intrase deja la suflet prin tot ce-o definea pe fiinta ce-o intalnise in seara aceea, il facuse a doua zi dimineata sa iasa din hotel si sa parcurga drumul din seara anterioara in jogging. Si pentru a fi in forma si pentru a-si testa memoria vizuala, si parca pentru a o fi cautat mereu cu privirea pe femeia pe care  de cand se despartise in scara blocului unde aceasta locuia, inima lui nu mai avea liniste. Fara a fi paranoic, desi mult nu mai avea si pornea si spre liceul unde invata, doar sa se asigure ca fata este bine in siguranta, isi pregati dupa ritualul de acasa o binemeritata desfatare in aroma cafelei turcesti pregatita ca la mama lui acasa. Ma rog, acum datele exacte n-aveau cum sa nu lipseasca, nu exista nisip arzator, caci in camera de hotel nu putea improviza un mini-desert si un soare care sa-l incinga,  dar lua ibricul si cu apa de la robinet si cu dozarea linguritelor asa cum prospecta reteta turceasca de demult, pastra lianul de timp si spatiu ce-l lega fara bariera geografica, sau temporala de acum, pe el contemporanul anilor 2010, de traditia familiei sale din Turcia, una conservatoare prin definitie. Doar el acum, si fratele sau de cand se pregatea de insuratoare, prin implicarea profesionala in viata sociala si ridicarea asteptarilor firesti in materie de standard de viata pe care li-l poti oferi celor dragi tie din familia pe care ti-o construiesti, dadeau startul racordarii timpului in care traiesti la mediul, obisnuintele, tehnica si tehnologia avansata, pentru ca au inteles ca oamenii raman mereu aceeasi pe dinauntru cand vine vorba de vointe si straduinte, doar timpurile avanseaza, iar viata si standardul ei de calitate urca si ridica stacheta asteptarilor tot mai sus. In egala masura proportionale cu implicarile stiintifice in descoperiri care sa imbunatateasca standardul calitativ al vietii, omul investeste emotie, munca multa si cercetare pentru a transforma vietuirea intr-un exercitiu care se rezolva mai usor cu posibilitati tot  mai simplificate, accesibile unei planse cat mai largi de semeni. Ce realmente distinge oamenii si sufletele acestora, in tot acest decor, este trairea interioara si modul prin care acestia se raporteaza la ei si la lumea din jurul lor, facand ca si cu ei in ea (lume), conceptualizarea sa devina un mediu mai bun, un loc si un timp deopotriva in care fiecare sa nu fie stanjenit de nimeni si chiar mai mult sa aiba acces la un dram de fericire macar. Dupa ce-o intalnise pe tanara de c-o seara inainte, aceasta ultima parte simtea ca-i este in sfarsit si lui accesibila, spre marea bucurie si usurare ca mama lui, cel putin va fi, cu timpul si ea bucuroasa si chiar fericita pentru el si situatia lui, iar nu doar preocupata si ingrijorata de faptul ca el e delasator.

In acelasi loc, cam in acelasi timp ca si ieri, doar ca el era deja pregatit cu mult timp inainte ca fata sa-si faca aparitia iesind de la cursuri, cei doi iarasi s-au vazut si au decis sa aleaga ea un alt loc cunoscut si care-i place ei, el fiind bucuros ca i se ingaduie sa-i tina companie. La fel, mesajul telefonic catre mama, sosirea inapoi acasa, iar intre, povesti cu duiumul la un pahar de suc.
Culturalitate, diversitate, open minded, intelepciune, prietenie, caci deja da, se putea vorbi intre ei doi ca exista aceasta taina a sufletelor care se regasesc unul pe altul, in locuri si timpuri, lumi in care destinul ii arunca unul inspre altul. Au urmat in ordine: consfintirea prieteniei lor, promisiunea unei comunicari care sa-i apropie mereu si sa anuleze distantele si granitele statale (posta electronica a indeplinit alaturi de telefonie acest standard bifat), asteptarea absolvirii liceului de muzica, intre timp el sa vina sa studieze geografia pentru a se familiariza cu frumoasa tara a iubitei lui, chiar inainte de a incepe ea noul an scolar la liceu, iar dupa absolvirea liceului, cu el inca student si ea viitoare studenta la conservator,  logodna sa fie simbolul iubirii oficializate a lor, inaintea nuntii care va fi cand logodnica lui va fi pregatita sa devina sotie si doamna.
S-au casatorit nu mult dupa aceea, iar casa au si-n Bucuresti si-n Turcia, caci mama lui, Safira o-ndrageste mult pe nora ei, femeia care i l-a scos pe Ismail al ei din tenebrele delasarii si pasilor incurcati prin viata. Au afacerile lor, dupa ce Ismail a prins curajul necesar implicarii, asa cum i-o spunea mamei, in activitatile care vor asigura doamnei sufletului sau o viata plina de iubire si de tot ce-si poate dori inima si sufletul, si, bineinteles, una lipsita de griji, s-a asociat in Turcia cu fratele sau mai mare si coordoneaza economic-financiar partea de vanzari, clientela, furnizori de pui, hrana si face din sederea in Romania o deschidere si mai mare a pietei de desfacere in vederea cresterii afacerii lor comune. In plus, alaturi de sotia  Dorina, care si-a urmat cariera didactica si care preda acum la facultate, detine o cafenea in centrul Bucurestilor si localul pastreaza taina prepararii cafelei traditionale din Turcia, venind si cu idei de adaptare a decorului propuse de flerul sotiei,  om care se imparte intre scoala, casa, local, fara a se obosi prea mult, caci atunci cand iubirea te anima, nimic nu e nici prea greu si nici imposibil, cu atat mai mult! 

Deviza localului familiei mixte turco-romane este una prin care motorul fiecarei zile merge ca uns cand bei Arzum Okka, numele pe care-l poarta ancestrala traditie turceasca a prepararii licorii ce te motiveaza strasnic, trezindu-te bine de tot in fiecare dimineata a existentei tale. In dotarea cafenelei, patronii s-au orientat rapid si inspirat mai ales ca magazinul Marketonline.ro le-a zambit mereu la un click distanta cu promotii si oferte cafetiere, lucru ce nu i-a lasat fara vreo reactie, care trebuie spus ca a venit prompt. Mama Safira mai vine destul de des sa-si ajute fiul-patron la cafenea si a introdus odata cu venirea dansei o practica agreata de majoritatea tinerilor care-si beau cafeaua la ei in local, ca povestile lor de viata, ale fiecaruia sa poata fi sursa de inspiratie pentru oricare dintre ei, cand apar, inevitabil pase nu prea grozave in viata unora. Faptul ca nora a anuntat-o ca va fi bunica, n-o poate lasa indiferenta nici cu cei din jur! Asa lumea se apropie si greul trece mai usor. Logica friza pe nerecunoscutul acum ei fiu, care pana s-o afle pe Dorina era si el, ca destul de multi dintre clientii sai de acum: tineri sau nu foarte tineri, dar stangaci, nesiguri, tematori, neincrezatori in ei, lume si destin. Iar cum atunci cand Dumnezeu iti scoate in cale un suflet care te intregeste, respecta, remarca, iubeste, nimic nu mai e la fel ca inainte, gri si posac. Ci mult mai diferit si mai bine! Iar cand bei o viata cafeaua-n fiecare dimineata  alaturi de omul iubit, atunci, chiar ca poti sa-ti faci curajul necesar prin care sa-i strecori in discutiile matinale si vestea ca va fi tata, nu-i asa Dorina? Cafeaua iti va canta raspunsul si iti va incanta destinul timp de-o viata, alaturi de omul iubit, cel mai bun si de incredere camarad.

Articolul participa la SuperBlog 2015.

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...