miercuri, 7 octombrie 2015

Cafeleste si-ncanta-ti viata mereu

Si, dupa ce-i spuse Dorina turcului bancul romanesc cu venirea la pasa a unui om care odata cu trecerea timpului ramase fara par pe cap, Ismail rase si-o prinse strasnic pe dupa mijloc, tragand-o in acelasi timp pe focoasa bruneta aproape de buzele-i carnoase cu care i le prinse pe ale ei intr-o invalmaseala de foc stins in apa insetata de iubire a lor. Doi tineri se iubeau, ea plecase dupa el acasa in Antalia, dupa ce studentia-i adusese impreuna pe drumul vietii. Cand ea studia canto in liceu in capitala, el vizita cu deosebit interes acordat geografiei Romaniei si de ce sa n-o recunoasca si florilor cu vantu-n pletele lor colorate diferit. Un flusturatic, nepriceput intr-ale gospodaririi, ajunsese deja la varsta cand holtei era zilnic batut la cap de mama turcoaica de acasa, ce-i repeta mereu cum fratele mai mare Ahmed e om casatorit, are o casnicie fericita, e tata  si munceste mult sa conduca afacerea proprie la ferma lor. El o tinea pe a lui: ca nu vrea sa inceapa nimic serios in viata,  pana ce linistea cautarilor sale nu se va opri ingenunchind la picioarele femeii pe care o va dori camarada de fiecare zi prin lume si viata, in semn de respect si credinta.
- Atunci, spunea el, voi fi gata sa vad ce vreau sa fac in viata, o voi face cu bucurie si voi lupta din rasputeri sa multumesc asteptarile amandurora, pentru ca ea va fi aleasa destinului meu si-o voi iubi cum doar eu stiu, pana la moarte!
Cand Safira il auzea, parca ea-i punea cuvintele pe buze si-l indemna sa le rosteasca, intr-atat era de multumita de entuziasmul viu al celui ce venea pe lume ca rod al iubirii purtate lui Selim, dupa intaiul lor nascut, Ahmed. Mezin, mai rasfatat, protejat,  inteles si tolerat cu mult mai mult decat pionierul ce-avea acum viata si familia lui fericita, Ismail traia in poezia vietii imaginate a fi mereu patimas experimentata, caci in legea lui Allah, urmand ad literam cuvantul profetului, sinceritatea si credinta sunt cele doua forte ce anima sufletul viu al unui adevarat credincios in viata lui, oferita de preabunul Dumnezeu in deplinatatea generozitatii si iubirii sale de suflete umane ce-si cauta in vietuire calea spre mantuire, ferindu-se de tentatii si caderi in patimile pacatelor pierzaniei. 

In vremea cand muzica strazii incuraja tot mai multi adolescenti sa para mai duri decat le-ar fi comandat din interior instinctul, se facea ca Dorina cobora gura de metrou de la Universitate si niste gangsteri in devenire-i taiau calea cu ganduri dubioase la ceas de seara. Turcul nostru, a fost pe faza si a oprit ceva ce putea deveni sub proprii ochi scena unei traume feminine care marcheaza pe viata. Gestul lui protector, cateva lovituri ferme care i-au imobilizat pe raufacatori si i-au pus pe fuga, pentru ca necunoscand limba nu le putea cere acestora sa lase fata in pace fara a cadea in ridicol vorbind unor vagabonzi in turca sau engleza, a fost experimentarea rapirii ei din serai, de catre printul brunet cu buze groase si cu brate puternice, care nu ezita sa sara si sa ajute, sa salveze vieti. Dar ea, neajutorata, o simpla mana de fata, cu vocea obosita de practica muzicala din orele de curs, fara vlaga la ceas de seara, inghetase de frica atunci cand apucase sa coboare la metrou si gasca tabarase asupra-i, noroc cu turcul! Acesta o imbratisa apoi cu fermitatea unei strangeri in brate in care el ofta prima data in viata lui, de parca el fusese cel salvat, si nu tanara femeie ce era in bratele sale victima sigura a acelor banditi, in caz ca nu ar fi fost el in preajma.  Ii spuse apoi intr-o engleza nestalcita de pronuntia  care nu imprumuta niciun ton amintind de zona Arabiei sale natale, sa nu se teama, pentru ca este in siguranta in preajma sa si ca, fara a dori s-o ofenseze absolut deloc apeleaza la bunavointa ei pentru a se orienta cu masina mai bine prin capitala care se lumina din stalpi, dar lui tot straina-i parea, a doua lui zi in Bucuresti. Reusi sa articuleze partea asta cu neajunsul de a fi strain venit pentru prima data in Romania, desi stilul de a vorbi, vestimentatia si carisma lui tradau fetei o cunoastere mult mai buna a starii de lucruri si de fapte in lume, caci se potrivea profilului unui veritabil cosmopolit scolit in viata, sport, societate si nu doar in universitati (pronuntia lui in engleza o fascina, la fel ca si gravitatea aparenta a vocii sale), castiga increderea si admiratia fetei pentru ce facuse si cum procedase si ulterior punerii pe fuga a gastii aceleia iar aceasta scrise un mesaj scurt pe telefon mamei sale: sunt in oras cu colegii, revin putin mai tarziu. nu-ti face griji. pup! si i-o lua inainte intrebandu-l pe salvatorul ei unde vrea sa ajunga, la hotelul unde e cazat, sau la o terasa la un suc cu ea, unde promitea ea sa cinsteasca omenia lui, inainte de a se intoarce la hotel.

- Tanara domnisoara-i spuse acesta, facem asa cum doresti! Bem sucul la care m-ai invitat si primesc cu placere invitatia ta, caci avem ragazul de a si povesti lucruri interesante dupa o zi plina, cred, pentru amandoi. Am sa te rog, in schimb, fara opozitie de niciun fel, sa-mi permiti sa te conduc mai apoi eu cu masina acasa, caci n-as dori ca mama ta sa-si faca griji pentru tine, la urma urmei acum chiar esti in siguranta!
- Ok! By the way, I am Dorina, nice to meet you mister!
- ...Ismail, nice to meet you too! Si-i intinse la randu-i mana, incantat ca tanara isi dezvaluise numele. Asta ii facea misiunea conversatiilor din timpul sucului mult mai facila, neapeland la acel tu, care uneori agaseaza interlocutorul cand e repetat prea des. O ruga sa-i spuna simplu pe nume, fara vreun titlu social amintit, caci nu e cazul sa se faca diferente. Erau doar simpli oameni, doi straini, prin gen, natie, pamant si limbi vorbite, pe ambii-i atrageau poezia vietii, muzica pulsului vietii, aventura si eroismul, sinceritatea si cutezanta nazuirii spre frumos. Si cand e sa fie, universul conspira la a creea intregul decor propice pentru ca doua destine sa paseasca alaturi, impreuna pe aceeasi cale. Asta li se intamplase lor. Pentru ea, un el sa fie acolo cand vrand-nevrand sa recunoasca era nevoie de el atunci. El, dezorientat si plecat si de gura mamei sale, sa calatoreasca si sa-si afle pasii in viata, si-un rost care sa-mbrace sensul vietuirii in culori mai obisnuite, a fost acolo, nu din intamplare, sau pentru ca se ratacise, cum poate si lui i-ar fi placut sa creada, ci la momentul si-n locul potrivit pentru a afla cheile destinului.
Un destin care i-a zambit, de sub sprancenele stufoase in tarziul unei toamne colorate ruginiu si visiniu si brun, de unde doua cristale senine de cer zambeau cu emotie si incredere ca el nu e seful gastii care-i taiase calea pe treptele gurii de metrou. Si cum asa a si fost, cerul din ochii femeii s-a inseninat si curcubeul cristalin din ochii-i scaparand de linistea sigurantei cand el o stranse in brate pentru a-i conferi certitudinea aceasta dupa ce pericolul il indepartase chiar el de langa ea, Dorina zambea si povestea fara vreo retinere despre tot felul de chestii adolescentine care o caracterizeaza, dintre care si unele mult mai mature decat anii pe care-i avea, 16 la numar. Muzica era pasiunea vietii ei si ajunsese sa se identifice in fiinta ei chiar si cu rostul acestei vietuiri, iar canto facea de la 5 ani, cand un vecin al unchiului ei, dirijor de orchestra simfonica a auzit-o cantand si a facut mai departe demersurile necesare pentru ca talentul ei sa nu se piarda, ci samburele sa incolteasca treptat. Si asa au urmat cursurile, concursurile, in tara, strainatate, emotiile dinaintea fiecarei interpretari, meritele, aplauzele, recunoasterea masurata in distinctii, mentiuni, premii si trofee.

Si dupa ce si-au povestit esentialul vietii lor de pana atunci, precum si aspiratiile si cate in luna si in stele, timp de mai bine de o ora, Ismail ii aminti de mama ei si de faptul ca ar fi mai inspirat ca sa poata ajunge mai curand acasa, evident cu el, ghidat indeaproape de indicatiile pe care ea i le va da. Zis si facut. Turcul achita nota de plata si lasa bacsis multumind pe acelasi ton ferm ospatarului care incantat de profitul adunat, zambea admirativ la tinuta omului care-o insotea pe tanara ce se evidentia prin naturaletea chipului ei, neobisnuit fiind pentru el sa remarce firi naturale in peisajul nocturn bucurestean tot mai afectat de o tendinta a evelor de a semana una cu alta, desi din start doresc fiecare dintre ele sa fie unice in felul lor. S-o prea putea ca partea cu diferentierea sa fie doar rolul opticii interioare, ce nu razbate totusi inafara fara a comunica, iar ce se vede, se stie bine treaba deja, induce in eroare de multe ori. Asa ca omul se multumi doar sa retina bacsisul pentru sine in buzunarul drept, in stangul lasand suma exacta de pe bonul fiscal. Cei doi, Ismail si Dorina si-au continuat povestile si la el in masina, iar ghidarea ei prin micul Paris, iluminat indeajuns cat sa distingi culorile semaforului o apropia de casa, cu usoara senzatie de beatitudine pe care ziua i-o oferise spre sfarsitul ei, odata cu aparitia lui pe fundal. Vintrele pareau c-o fac mai usoara si in sinea ei simtea ca pluteste, lucru nedesconspirat lui, inafara multumirilor pentru providenta infatisare la timpul si locul potrivite pentru a o fi scapat dintr-o situatie dificila, cand chiar viata-i era culmea, pusa in pericol acum cand era aproape majora, in orasul in care se nascuse, copilarise, crescuse si invatase o viata. Lui fel de fel de ganduri si amintiri cu mama lui dojenindu-i aparenta delasare-i umpleau calota craniana, devenita dupa ce-o intalnise pe frumoasa lui femeie intalnita intamplator dupa toate datele factice, nu si dupa trairea interioara, cea care parca o chema strigand-o din toti rarunchii sa-i apara in cale, iar curbe si linii drepte, bulevarde si strazi mai lungi si mai late il apropiau incet-incet de locul in care vocea din dreapta lui ii va multumi cu suavitatea buzelor sale muzicale intonand o zicere muzicala pentru tot ce au insemnat aceste clipe intinse pe durata a putin mai mult de doua ceasuri de cand se intalnira intr-o postura liminala. El era pentru ea continuarea vietii cu nazuinte si emotii, asteptari si mobilizare interioara cu reusite tot mai mari, pe cand el vedea candoarea si puritatea devenirii ce-i iesise in cale cand dezorientarea-l pastea la fiecare pas. Destinul ii unise. Iremediabil. Pe viata, caci a salva viata cuiva, e o punte intre viata si final, chiar daca nu e musai obligatoriu ca sa te simti absolut deloc indatorat cuiva ce si-a ascultat inima si a decis in cunostinta de cauza intervenind si actionand intr-un fel sau altul, ajutandu-te intr-un moment dificil, peste care puteai, sau mai degraba nu, sa fi trecut. Asta era si enuntarea gandului la care tot medita intreaga noapte fata, dupa ce l-a imbratisat si pupat frantuzeste pe obraji pe turcul ce-o salvase si care dupa ce-i asteptase detensionarea la o poveste la terasa, i-o si aduse teafara si nevatamata, in timpul promis chiar de ea mamei acasa. Nu putuse adormi vreo clipa si ceva din mandria ei feminina, ratiunea, parc-o certa pe cealalta ea, cea care cuprinsa de influenta inimii-i spuse la despartire, daca poti, mai fii si maine seara, tot acolo!

Teama i se infiripase in trup si ceva racaia sensibila zona, iar dorinta asta a ei, incontrolabil marturisita lui deveni pentru Ismail porunca! Stia drumul pe de rost, sentimentul ocrotirii cuiva ce-i intrase deja la suflet prin tot ce-o definea pe fiinta ce-o intalnise in seara aceea, il facuse a doua zi dimineata sa iasa din hotel si sa parcurga drumul din seara anterioara in jogging. Si pentru a fi in forma si pentru a-si testa memoria vizuala, si parca pentru a o fi cautat mereu cu privirea pe femeia pe care  de cand se despartise in scara blocului unde aceasta locuia, inima lui nu mai avea liniste. Fara a fi paranoic, desi mult nu mai avea si pornea si spre liceul unde invata, doar sa se asigure ca fata este bine in siguranta, isi pregati dupa ritualul de acasa o binemeritata desfatare in aroma cafelei turcesti pregatita ca la mama lui acasa. Ma rog, acum datele exacte n-aveau cum sa nu lipseasca, nu exista nisip arzator, caci in camera de hotel nu putea improviza un mini-desert si un soare care sa-l incinga,  dar lua ibricul si cu apa de la robinet si cu dozarea linguritelor asa cum prospecta reteta turceasca de demult, pastra lianul de timp si spatiu ce-l lega fara bariera geografica, sau temporala de acum, pe el contemporanul anilor 2010, de traditia familiei sale din Turcia, una conservatoare prin definitie. Doar el acum, si fratele sau de cand se pregatea de insuratoare, prin implicarea profesionala in viata sociala si ridicarea asteptarilor firesti in materie de standard de viata pe care li-l poti oferi celor dragi tie din familia pe care ti-o construiesti, dadeau startul racordarii timpului in care traiesti la mediul, obisnuintele, tehnica si tehnologia avansata, pentru ca au inteles ca oamenii raman mereu aceeasi pe dinauntru cand vine vorba de vointe si straduinte, doar timpurile avanseaza, iar viata si standardul ei de calitate urca si ridica stacheta asteptarilor tot mai sus. In egala masura proportionale cu implicarile stiintifice in descoperiri care sa imbunatateasca standardul calitativ al vietii, omul investeste emotie, munca multa si cercetare pentru a transforma vietuirea intr-un exercitiu care se rezolva mai usor cu posibilitati tot  mai simplificate, accesibile unei planse cat mai largi de semeni. Ce realmente distinge oamenii si sufletele acestora, in tot acest decor, este trairea interioara si modul prin care acestia se raporteaza la ei si la lumea din jurul lor, facand ca si cu ei in ea (lume), conceptualizarea sa devina un mediu mai bun, un loc si un timp deopotriva in care fiecare sa nu fie stanjenit de nimeni si chiar mai mult sa aiba acces la un dram de fericire macar. Dupa ce-o intalnise pe tanara de c-o seara inainte, aceasta ultima parte simtea ca-i este in sfarsit si lui accesibila, spre marea bucurie si usurare ca mama lui, cel putin va fi, cu timpul si ea bucuroasa si chiar fericita pentru el si situatia lui, iar nu doar preocupata si ingrijorata de faptul ca el e delasator.

In acelasi loc, cam in acelasi timp ca si ieri, doar ca el era deja pregatit cu mult timp inainte ca fata sa-si faca aparitia iesind de la cursuri, cei doi iarasi s-au vazut si au decis sa aleaga ea un alt loc cunoscut si care-i place ei, el fiind bucuros ca i se ingaduie sa-i tina companie. La fel, mesajul telefonic catre mama, sosirea inapoi acasa, iar intre, povesti cu duiumul la un pahar de suc.
Culturalitate, diversitate, open minded, intelepciune, prietenie, caci deja da, se putea vorbi intre ei doi ca exista aceasta taina a sufletelor care se regasesc unul pe altul, in locuri si timpuri, lumi in care destinul ii arunca unul inspre altul. Au urmat in ordine: consfintirea prieteniei lor, promisiunea unei comunicari care sa-i apropie mereu si sa anuleze distantele si granitele statale (posta electronica a indeplinit alaturi de telefonie acest standard bifat), asteptarea absolvirii liceului de muzica, intre timp el sa vina sa studieze geografia pentru a se familiariza cu frumoasa tara a iubitei lui, chiar inainte de a incepe ea noul an scolar la liceu, iar dupa absolvirea liceului, cu el inca student si ea viitoare studenta la conservator,  logodna sa fie simbolul iubirii oficializate a lor, inaintea nuntii care va fi cand logodnica lui va fi pregatita sa devina sotie si doamna.
S-au casatorit nu mult dupa aceea, iar casa au si-n Bucuresti si-n Turcia, caci mama lui, Safira o-ndrageste mult pe nora ei, femeia care i l-a scos pe Ismail al ei din tenebrele delasarii si pasilor incurcati prin viata. Au afacerile lor, dupa ce Ismail a prins curajul necesar implicarii, asa cum i-o spunea mamei, in activitatile care vor asigura doamnei sufletului sau o viata plina de iubire si de tot ce-si poate dori inima si sufletul, si, bineinteles, una lipsita de griji, s-a asociat in Turcia cu fratele sau mai mare si coordoneaza economic-financiar partea de vanzari, clientela, furnizori de pui, hrana si face din sederea in Romania o deschidere si mai mare a pietei de desfacere in vederea cresterii afacerii lor comune. In plus, alaturi de sotia  Dorina, care si-a urmat cariera didactica si care preda acum la facultate, detine o cafenea in centrul Bucurestilor si localul pastreaza taina prepararii cafelei traditionale din Turcia, venind si cu idei de adaptare a decorului propuse de flerul sotiei,  om care se imparte intre scoala, casa, local, fara a se obosi prea mult, caci atunci cand iubirea te anima, nimic nu e nici prea greu si nici imposibil, cu atat mai mult! 

Deviza localului familiei mixte turco-romane este una prin care motorul fiecarei zile merge ca uns cand bei Arzum Okka, numele pe care-l poarta ancestrala traditie turceasca a prepararii licorii ce te motiveaza strasnic, trezindu-te bine de tot in fiecare dimineata a existentei tale. In dotarea cafenelei, patronii s-au orientat rapid si inspirat mai ales ca magazinul Marketonline.ro le-a zambit mereu la un click distanta cu promotii si oferte cafetiere, lucru ce nu i-a lasat fara vreo reactie, care trebuie spus ca a venit prompt. Mama Safira mai vine destul de des sa-si ajute fiul-patron la cafenea si a introdus odata cu venirea dansei o practica agreata de majoritatea tinerilor care-si beau cafeaua la ei in local, ca povestile lor de viata, ale fiecaruia sa poata fi sursa de inspiratie pentru oricare dintre ei, cand apar, inevitabil pase nu prea grozave in viata unora. Faptul ca nora a anuntat-o ca va fi bunica, n-o poate lasa indiferenta nici cu cei din jur! Asa lumea se apropie si greul trece mai usor. Logica friza pe nerecunoscutul acum ei fiu, care pana s-o afle pe Dorina era si el, ca destul de multi dintre clientii sai de acum: tineri sau nu foarte tineri, dar stangaci, nesiguri, tematori, neincrezatori in ei, lume si destin. Iar cum atunci cand Dumnezeu iti scoate in cale un suflet care te intregeste, respecta, remarca, iubeste, nimic nu mai e la fel ca inainte, gri si posac. Ci mult mai diferit si mai bine! Iar cand bei o viata cafeaua-n fiecare dimineata  alaturi de omul iubit, atunci, chiar ca poti sa-ti faci curajul necesar prin care sa-i strecori in discutiile matinale si vestea ca va fi tata, nu-i asa Dorina? Cafeaua iti va canta raspunsul si iti va incanta destinul timp de-o viata, alaturi de omul iubit, cel mai bun si de incredere camarad.

Articolul participa la SuperBlog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!