vineri, 9 octombrie 2015

Ghici ce? Va creste la loc!

Inainte ca el,  Codrin Chelaru, Fat-Frumos al ei, Ileana Cosanzeana din basm, Ileana Andreica pe numele ei de scena, s-o afle, viata-i era una obisnuita, cu multiple valente care le-ar fi putut da multora si pe drept cuvant s-o catalogheze ca fiind monotona limitandu-se intre job si cateva iesiri saptamanale, chiar daca legate in fiecare saptamana si indiferent de vremea de afara cu prietenii, amicii si colegii de serviciu. Pana aici, simplu, viata de barbat singur, neinregimentat in complicatiile vietii de cuplu, nu-si impartea nimic la doi, nici timpul, nici interesul sau interesele, nici pasiunile, ambitiile ori ce-oti dori dumneavoastra sa completati aici, caci campul ramane deschis oricarei opinii exprimate, fara a avea pretentia ca ar putea fi eronata in vreun fel. Nu stia cum este sa fii, sa gandesti si sa actionezi, sa simti, sa-ti pese, sa oferi, sa muncesti, trezit de dimineata si sa speri ca jumatatea inimii tale ti-e acolo aproape de suflet indiferent cate birouri apropiate, sau departate de cateva strazi distanta de locul unde muncesti, sau in alt oras, sau tara, continent, lume, pentru doi. Pentru ca... nu aparuse in viata lui, fiinta de gen opus, doar prin conformatie, caci in toate celelalte aspecte fiinta ei se coagula intr-un manunchi de valori, definitii si simtaminte care se intersectau in femeia cu par frumos si sanatos, radioasa-n priviri, exaltand lumina si exuberanta plutirii intr-o existenta nelimitata la lumea exterioara in mijlocul careia ar fi fost doar o existenta prinsa captiva precum o pasare pet in camera de creatie a unui artist ce are nevoie de clipele acelea de destindere inaintea oricarui proces laborios de creatie si transa de la inceput care-l transborda din cotidian abscons si incarcat de prea multe inspre acea zona in care esti mai usor si simti mai profund. 
 
Si daca nici canar, nici perus si nici papagal nu poate fi definitia semantizata la nivel de usurare pe care o simti atunci cand sageata inmuiata mai intai in torentul iubirii te atinge si femeia ce-ti zambeste doar tie, Farmec al vietii se cheama c-ai inteles si gasit in fiinta care sens si completitudine in beatitudine ofera mediocritatii tale ingenue de fiecare zi, peste tot, de cand te dai jos in zori din pat cu o nenaturalete descretita doar de aburii ce-si trimit sferele reperate doar de visarea matinala ai cafelei baute pe repede inainte ca sa pierzi autobuzul din statia unde o ploaie aparuta de nicaieri te face sa ajungi mai greu si sa intarzii astfel la intalnirea cu izbavirea unui inceput dezirabil de zi. Cu limitata dorinta de a fi refacut ochi in alta dimineata a vietii tale ce-ti continua pasii pe-o cale pe care nu o intelegi, doar ea te-ar fi putut scoate la liman, din ciclicitatea acestei crude redundante fara sfarsit ce parea la un moment dat fara smile sau happy faces! Dar, tot ea, ploaia, de toamna, ce-nmoaie-n calimara zilelor ce-si pierd, se pare rostul lor indefinit spreo coacere bruna, galbui-rosiatica, cetoasa si rece, cand doar mai putine raze de soare zambesc unei banci, cand el in drum spre serviciu-si abandona privirea-n revistele modei actuale de softuri si cautandu-si sticla de apa revitalizanta, crezuta a fi la locul ei pe bicicleta, Ileana in obisnuita ei cursa matinala de jogging, cu castile-n urechi si rucsacul in spate in care apa are din plin si pentru ea si pentru cine s-o mai cadea sa caute setea sa-si stinga, ea cu bucuria generozitatii de demult feminine vine fantana in cascade dulci, siropoase sa-i afle seamanului ei din nou puterea ce-o avea deunazi. Si, cand se afla pe punctul acela mort din existenta lui, iar Ea in viata lui, era mai curand o ecuatia pe care niciun matematician nu a rezolvat-o vreodata, ea-i stingea patrunsului de tehnologie cu ochii uitati in revista, orbecaind pe dupa cadrul bicicletei rezemate de banca, sticla de apa, ce pare-se nu-si mai avea chiar atunci locul in suportul sau special la purtator. Ileana isi dadu atunci rucsacul jos din spate, isi redresa ritmul cardiac si frecventa respiratiilor, in asa fel incat sa-si gaseasca din zbor si puterea interioara de a-si invinge emotiile ce-o cuprindeau prin paloarea pe care de altfel explicabila in orele diminetii timpurii, obrajii sai o cuprinsera ca-ntr-o fasa retinand-o data fiind efortul fizic pe-o vreme nu prea generoasa in termometre nici cu animalele de companie ce-si afla cu disperare in dispozitia stapanilor lor, mult dorita eliberare in plimbarile matinale ce le usureaza de greutati si socializarea cu alte patrupede le readuc in lumea lor...

Ei bine, atunci isi deschidea porii fiintei capabile de-acum sa simta la un alt nivel de interactiune cu lumea si conectorii sai admirau ca pe-o icoana, Farmec feminin desavarsit intr-o singura persoana, o femeie cu zambet de gioconda si spirit antrenant si simtea cum dintr-un colt de undeva de sus, cineva-i zambeste cu mult drag si speranta ca el va fi in stare sa n-o dea in bara si ca pe mai tarziu se va putea vorbi cu respect si admiratie de ziua in care cei doi, el si cu ea s-au vazut pentru prima data, dar ca si cand s-ar fi regasit. Pentru ca ea-l completeaza pe el, de atunci de cand sticla ei suplimentara de apa i-a oferit si apoi dupa prima-ntalnire dulceata buzelor sale arzand de iubire setea lui de a imparti si a fi-ncercat testul lui a te de defini si nu redefini, ci completa definitia prima prin termeni pe care nu i-ai fi crezut compatibili cu tine burlac, iar asta e bine. Pentru amandoi, luati ca un intreg pe care-l hranesc zi de zi, clipa de clipa, cu fiece secunda pe care o lasa ca sa treaca si unul si celalalt fara a ezita vreun moment de a recunoaste admiratia reciproca responsabila de consolidarea cetatii lor eterne de iubire, parafata si la starea civila, recunoscuta si-n fata cerului ce le-a zambit dupa ce norii le udasera doar parul pentru a li-l hrani cu sevele regenerante, iar culorile sperantelor pentru maine le-au pictat pastelat viata de cuplu ce a urmat sa se joace in doi sub acelasi acoperis de atunci. Dar atunci, el incepea tot mai mult ca sa se asemene cu spanul din basm, iar ea, Ileana Cosanzeana a lui, cu zambetul ei mortal pentru sinestezia ce-i lega mereu la orice distanta s-ar fi aflat unul de celalalt, ca atunci cand ea pleca la Roma cu proiectul scolii, iar el meciurile vedea singur pe canapea si cu gandul la ea, pare-se ca ... parul a incetat sa mai creada ca merita atentia ochilor celor din jur.

Drama lui se denumea prin sintagma Mami am chelit, cine-mi mai zambeste mie cu subinteles?, seara in videochat pe skype, iar ea-l incuraja sa nu se supere ca timpul lasa urme si ca ochii atrag ce doar pare, cand poate sa fie si sa nu se vada! Asa ca, solutia sampon regenerant din gama complet inovatoare dedicata ingrijirii parului Farmec Gerovital Tratament Expert i-a readus stima de sine si increderea ca indiferent de glumele colegilor sai de la birou, pentru ea, el continua sa ramana omul ei de suflet, jumatatea ei masculina, ce-o apara, ocroteste, respecta, iubeste si-i suporta fiecare zi alaturi de toane, obsesii, munci si rutina. Pentru ca da, asta e definitia ei data iubirii, acel ceva aparte pe care-l descoperi in traficul aparent fara noima prin existenta ta fada si monocroma, plina de monotonii deranjante si care te pune in lumina altor ochi ce te au sub atentie sa fii, sa actionezi si sa insemni mult mai mult decat ti se pare c-ai crede despre tine. Intr-un final, n-ai tu dreptate, ci observatorul dinafara eului tau, care analizeaza, accepta, mobilizeaza si scoate ce-i mai bun din tine pentru voi amandoi. La fel faci si tu cu celalalt si-atunci cand esti suparat ca parul ce-odata facea ca fetele sa moara de dor dupa tine in liceu si acum nu, doctorul personal al parului tau te pune in lumina corecta ochilor ce ti se adreseaza si care te fascineaza caci te completeaza! Iar daca samponul minune chiar iti face din nou parul sa creasca si pe tine sa te poti asemui cu cel pe care-l stiai, caci nu degeaba e doctorul personal al parului tau, omul ce te intregeste si te face sa fii mereu cea mai buna varianta a ta in tot ce faci, el este leacul neputintei tale si cu fermitatea unui invingator in care te transformi dupa ce ti-a aparut in cale, el stapanul si doctorul sufletului tau, e mai presus decat tu singur crezi despre tine ca poti face sau fi. Asa poveste, asa iubire, familia n-are cum sa nu creasca in componenta! Mama Ileana a nascut deja de doua ori si tatal Codrin se plimba in fiecare weekend prin parcul ce cu nu mult timp in urma-i aduna laolalta, pe ei doi. Restul e asumare, iubire, maturitate si decizii cele mai bune impreuna luate pentru mersul inainte. Doi ca unul. Acum si totdeauna.

Articolul participa la SuperBlog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...