luni, 26 octombrie 2015

Misca-te!


- Dragul mosului, asa e viata asta a noastra, a oamenilor, azi e buna, maine-i rea sau si mai buna decat a fost, dar greu ramane mereu la fel, caci presupune, pe de o parte, fie o delasare crunta, fie o munca asidua la care, drept sa-ti spun, nu se inhama mai nimeni asa de florile marului, daca nu stie ca poate de unul singur sa doboare munti cu vointa lui, ori sa-si infranga orice temeri si puterile sale sa le recunoasca incapabile sa poata fi si fericit intr-o lume in care ca dar primit de la bunul tata din ceruri, n-ai cum sa te simti implinit daca nu ai un suflet cald alaturi, o inima calda care sa bata pentru tine si sa te  astepte mereu cu grija si cu masa pusa, iar tu sa-i oferi tot ce stii ca zace si salasluieste mai bun si curat in tine... cuvinte pe care debusolat in plina misiune partial amanata, partial compromisa de un covor de cauciuc uitat voit se pare pentru a acoperi urmele firelor legate pe sub nisipul cald si pustiu al desertului de un telefon mobil vechi...
Acolo unde batalia de gherila omucide fara rost, doar ca sa atraga atentia unei rezistente culturale si aparent religioase cu ancorare in fanatism si unde politica inainteaza pe temeiul retoricii simbolurilor goale de continut atunci cand raspunsul libertatii impuse pe considerente coercitive bazate pe colonizare comerciala... gandea cu sufletul in parte pierdut, in parte sfasiat de-un chin de nedescris in cuvinte...
Ceva se produsese inlauntru-i, acolo de unde de buna seama, din copilarie nimeni nu mai ajunsese sa-l strapunga cum bunaoara cocoranul Gigi al bunului sau, despre care mereu avea cuvinte de drag si de lauda pentru felul in care-i veghease buna crestere in copilaria autentica si de bun augur pe care copiii de astazi n-o mai au, uitati de buna seama, inconstienti de parintii lor prea preocupati sa munceasca asiduu si sa aduca bani in casa si sa le ofere tot ce-i mai bun, Wi-fi, tablete si calculatoare, tv smart si smart phoneuri si smart ceasuri de parca tehnica si produsele inventicii acesteia comercializate intr-un discurs tot mai comercial ar face viata mai buna si mintea omului de pe urma mai creata! Nici gand de asa ceva!
Si cand cugetul sau pronunta inauntrul fiintei sale agonizand cu suvoaiele calde de sange negru amestecat de intunericul serii reci din desert cu patimi neechilibrate de-a lungul vietii sale zbuciumate launtric, o mare schisma se producea ontologic in el,  soldatul plecat sa apere lumea, sfasiindu-si-o pe a sa, in cautarea reperelor morale si justificarii rolului existential in lipsa unei persoane pentru care sa simta tot ce e mai bun si pentru a-i oferi tot ce lucrul mainilor sale si cugetul lin si nepatat de fiorii spaimelor sale interioare putea din preaplinul oazei sale de candoare interioara. Ziua aceea nu mai venea, redemptiunea, salvarea, mantuirea lui nu mai lasa nicio urma pe caldaramul unde cauciucul ars de soarele desertului orelor amiezelor toride bubuia si rafalele katiushelor de contrabanda ucideau vieti pasnice trimise de guvernele tarilor lor pentru apararea libertatilor in zone de conflict armat ajunse fara o lege morala sau religioasa dincolo de limita tolerantei sociale si haosul si pustiirea vietii erau la culme resimtite de oamenii nevinovati supusi unei anarhii fara noima... Si atunci omul nostru-si aducea aminte cum copil fiind bunul sau il invata tainele mecanicii, tot desfacand si surubarind la tractorul cu care-si destelenea ogorul din spatele casei de la tara, adevarata oaza de liniste pentru el si generatiile ce-au  tot urmat, fiul sau, tatal nepotului Hari care-si amintea cu un zambet larg pe chipu-i ravasit de suferinta si de o cumplita durere in suflet mai ales pentru ca malitia umana intrece orice limite cand nimeni nu-si poate inchipui intr-o aparenta acalmie ca mai poate exista asa ceva purulent ca asta! Si curelele de cauciuc, transmisia motorului, cel asupra caruia atent tanarul de atunci isi indrepta atentia prinderii din zbor a informatiilor utile pentru o viata de om, candva, nu musai ca meserie de viitor din care sa traiasca el si familia ce si-o va intemeia, dar ca idee, ce deprinzi de mic, nu uiti niciodata oricat de mare ai fi la un moment dat si oriunde si oricat de departe de vatra natala gandul si cartea cu partea ei in viata te-or purta, omule!

Banda de cauciuc, aceea care face plansa sa alerge sub tine, oricat de obosit ai fi fost si oricat de devastat interior dramele vietii te-ar fi macinat, tot te-ar fi manat sa scoti raul gandurilor negre din tine si elanul transpiratiei efortului fizic depus te-ar fi vindecat intr-o clipa, asa cum de pilda si el cand a fost operat ulterior atacului militar caruia el si echipajul din care facea parte au cazut victime pe scena neinteleasa inca a vietii!
Acasa odata ajuns, pe pragul casei unde Stela lui il asteapta, sterge simbolic ghetele de soldat pe covor de cauciuc de la usa iar apoi soneria i-o si arunca de gat pe femeia iubita, alt episod, altfel al unei existente pe care pare sa realizeze cu tot mai mult dor si aplomb ca vrea s-o traiasca mai mult ca niciodata, acoperind lacunele perioadelor sale de tristete launtrica in care sens si rol al sau in existenta lui sau a lui si a altcuiva totodata nici ca nu incapeau! Si un zambet imprumutat din cotidianul in care departe plecat si-n pustietatea fanatica a desertului uitat pentru ceva vreme parca a uitat sa mai rada, il faceau acum sa revina cu picioarele pe pamant si sa guste o gluma buna si cu talc a firescului vietii, cand un bunic iesit la plimbare in buricul targului, raspunde pe sleau copilului:
- Nu cauciuce, cauciuci, mai Robi, cauciuci-cauciuci, mergem si mai spargem niste nuci, ca acum vremea mea a cam trecut si nu mai pot sa dau la ... dar lasa ca te faci tu mare si...
- Te ajut eu, bunule, cum sa nu!
- Ei, lasa, ma Robi, ca te ajuti intai pe tine, ca asa e rostul vietii taticule, sa cresti, sa cunosti lumea, sa te imprietenesti cu ea si ea sa-ti raspunda frumos si din interactiunea asta tata, viata sa mearga mai departe, stii tu, asa cum face si cocosul la gaini dimineata cand le dam drumul din cotet, se invioreaza si el si ele si noi mancam ou de casa si tot asa, intelegi?
- Da, bunule, viata merge inainte, orice-ar fi, masinile la fel si noi si pe langa una si pe langa altele!
- Deci, in final totul ne ajuta sa ne indeplinim visurile, pricepi copile? Dar ia, ce scrie acolo, Elastimpex Romania - Noi iti punem viata in miscare! ?

- Ihim! Ca de n-ar fi ce sa ne miste pe noi inainte, tare greu ar mai fi, zau!

Articolul participa la SuperBlog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Iubeste-o mereu. Hot mama e-a ta

- Ba, tu ai vazut Codul lui da Vinci? - Eu, da, tu? - Din moment ce te-am intrebat primul, se prezuma ca da, eu am facut-o mai intai,...