duminică, 29 noiembrie 2015

Fii responsabil de ce esti

Larisa este campioana. A vietii. Pentru ea, familia si prietenii sai, ea este o campioana. Si nu doar in sportul pe care-l practica de mica. Atunci cand in 1992, la Barcelona Lavinia Milosovici topaia pe fundalul muzical ce-i acompania evolutia la sol si arbitrii judecatori au decis ferm ca medalia de aur cu felicitarile si aprecierea sincere ale lor sa mearga la sportiva romanca, micuta Larisa, care avea 3 anisori atunci, ceva in universul micutei din Resita s-a schimbat decisiv. Topaiala ei prin casa, activitatea sustinuta peste zi, intr-atat de mult incat parintii ce faceau contra-schimb pentru a-i putea fi alaturi fetitei lor acasa, dar si bunicii care dadeau maini serioase de ajutor parintilor micutei, au adus-o in vizorul profesorilor antrenori de la clubul sportiv scolar care aveau nevoie de elan proaspat in lupta pentru cucerirea medaliilor gimnasticii mondiale. Sa nu uitam ca Romania, mai ales dupa fenomenul Nadia Comaneci a creat o emulatie, dincolo de o traditie prin care gurile rele ale comentatorilor sportivi afirmau ca tara noastra, mai ales la feminin este abonata la medaliile concursurilor internationale de mare anvergura, europene, mondiale, jocuri olimpice de vara. Nadiei i-au urmat Eva Szabo, Cristina Bontas, apoi generatia anilor 90 ce a avut-o la debutul postdecembrist pe Lavinia Milosovici pe post de regina a stupului de albine muncitoare care atingeau cu finetea si gingasia artistice aparatele si cucereau prin notele obtinute de la arbitrii judecatori locurile fruntase ale concursurilor, florile si imbratisarile de recunoastere a muncii lor primite de la inaltii oficianti ai competitiilor de profil, la randu-le si ei fosti sportivi de mare succes intrati in etapa ulterioara stralucirii lor in arena prin evolutiile lor, zambetele, ovatiile, sustinerea neconditionata a fanilor de toate varstele din intreaga lume.
Sub aceste auspicii, Nelu, tatal Larisei isi ducea in fiecare dimineata comoara de copil sprintar la antrenamentele unde profesoarele antrenoare incepeau in ritm serios si sustinut munca in transformarea talentului juvenil in tehnici adecvate, forta, mobilitate si imbinarea acestor caracteristici intr-un sport in care efortul fizic, regimul alimentar draconic prin restrictiile cantitative dar si calitative impuse pentru mentinerea unei gretutati corporale adecvate asigurarii unui parcurs sportiv fara cusur pe durata anului competitional plin de munca, rabdare, accidentari, reveniri, multa munca si mai asidua pentru ca dincolo de cortina care da startul competitiilor efortul si stradaniile sa fie incununate de evolutii demne de jurizari care sa conchida: esti cel mai bun sportiv la concurs. Dupa ce fetita lui se pregatea ca dupa mai bine de doi ani si jumatate petrecuti la Resita sa inceapa scolaritatea, convocarea pentru cantonamentele lotului national de la Deva au transformat fetita lui intr-un caracter obisnuit sa faca sacrificii si sa munceasca enorm, sa se abtina de la pofte alimentare, comune copilariei in genere pentru randamentul sportiv care a propulsat-o inainte de 10 ani pe scena de prim-plan a junioarelor ce promit o ascensiune maxima la nivel inalt.
Pe vremea cand sportivele pastrate la greutatea optima parcursurilor competitionale internationale venite din orientul indepartat, din tari precum Coreea de sud, Coreea de nord, Japonia si China, persoane adulte in acte nu aratau prin greutatea lor corporala si prin caracteristicile fizionomiei fetei lor mai mult de 10-12 ani, lucru ce spunea Cristian Topescu atunci pare sa fie o politica prea cruda si niste sacrificii umane greu de dus de niste oameni care au in spate o viata de om sacrificata pe altarul sportului, Larisa se inscria si ea in acest modul temporal de cocon au reusitei nazuite la  varsta la care coacerea din perspectiva sportiva inca nu este produsa 100%. A bravat, cand la cadeti si juniori luase inima publicului ce astepta reeditarea unei noi Nadia, Lavinia, Geanina Gogean, sau Simona Amanar si intra in memoria colectiva a comisiilor de arbitrii delegate la competitiile de profil de anvergura. Si daca toate reflectoarele erau atintite asupra evolutiilor unui pui de om care se maturizase sportiv de foarte devreme asteptau parca sa probeze complexitatea firii ei interioare, capacitatea ei de autocontrol in parti dificile ale parcursului unei competitii cu asteptari mari de la parinti, profesori-antrenori, antrenori de lot si de la o tara intreaga, momentele de cumpana ale vietii aveau s-o arunce in pragul opus al zambetului afisat cu automultumirea faptului ca munca ei judecata de arbitri a fost suficienta pentru a multumi nazuinte si sperante ale ei, alor ei apropiati, toti, familie, prieteni, antrenori, fani din tara si din lume. Inevitabilul se producea acasa in tara, cand o mini-vacanta ce rasplatea eforturi sustinute si premieri de succes pentru ea putea sa insemne disparitia ei definitiva de pe scena sportului care o consacrase. Ce putea fi si mai dureros, era faptul ca accidentul rutier careia-i cazuse victima pe zebra orasului in care fata revenea din oras putea s-o scoata de tot din viata pe usa din dos, pastrand pentru toti cei care stiau de persoana ei vii amintirile evolutiilor sale sportive ce i-au grabit si ascensiunea sportiva si notorietatea internationala. A fi fost cunoscuta oriunde in intreaga lume, era pentru ea, inca inainte de a fi implinit 16 ani o realizare de neconceput altadata pentru parintii ei, pentru fata in schimb, nu se vedea totul atat de coplesitor cand stia cat muncise si cat de mult poate deschide usile inimilor oamenilor care gusta arta sportiva din tribune, evolutiile concursurilor unde omul isi depaseste emotii si trac, depune efort fizic, tehnic, lucrat,  slefuit, completeaza cu o tinuta morala si un zambet care-l deschide intrutotul cu universul sau interior supus mereu sacrificiilor de orice fel in sala de pregatire dinaintea campionatelor unde concureaza. Rezultatul: impaci pe toti, arbitri care decid, te felicita public care te ovationeaza si te idolatrizeaza, iti scrie, te felicita si te iubeste neconditionat.
Dupa accidentul ei, o mica perioada cat a durat recuperarea , caci la un prag de moarte a avut nevoie de mult noroc, iar munca ei sustinuta atata timp au intarit-o cu o rezistenta psiho-mentala capabila sa autosugestioneze faptul ca mai sunt medalii de luat, iar pentru astea e necesar antrenamentul care pentru a putea fi facut sustinut si la intensitate adecvata are nevoie de a fi bine, lunile cat a stat departe de sala de gimnastica, de antrenament, de cantonarea intre saltele, camera personala unde invata si se pregatea concomitent si pentru scoala, nu doar pentru concursurile sportive diverse si multe ca numar, Larisa s-a autodepasit  iesind din matca ce o repera altora drept un om comun, oarecare. La sugestia medicilor suplimente nutritive au fost imediat necesare pentru ca ea sa mentina aceleasi coordonate pentru un parcurs continuat pe arena sportiva, dupa ce accidentul a scos-o putin din forma sportiva inalta in care era. Asa a evitat iesirea nefasta din circuitul gimnasticii internationale, a urmat pasul cel mare si printesa junioarelor a devenit reperul reginei senioarelor in costum de o tinuta artistica dublat de evolutii tehnice impecabile.

Comisiile de arbitri, inafara perspectivei vietii particulare a Larisei, n-au putut sa nu empatizeze spiritului luptatoarei micute ce ascensiona fulminant cand pe barna, cand la paralele inegale, cand la sol, sau la sarituri si dovedea fanilor ce au sustinut neconditionat continuarea parcursului ei international si dupa accident, ca motivatia interioara este cel mai pretios lucru in viata, acel mic detaliu pentru unii, element-cheie in opinia ei, ce trece abandonul sau delasarea in reusita castigata meritoriu, munca implinita concretizata cu lauri, medalii, zambete, felicitari si imbratisari de pe toate meridianele lumii.
Acum cand Larisa este o antrenoare de succes in descoperirea tinerelor Nadii, Lavinia, Andreea, Gina, Larisa, sustine acelasi lucru, anume ca un stil de viata sanatos, cu regim alimentar adecvat prin dozajul elementelor nutritive stilului personal de activitate modica, ocazionala, sau sustinuta intr-un regim continuu si la o intensitate apreciabila, are nevoie de nutrienti pe masura a ce dai vietii ca ea prin rezultatele pregatirii tale sa te rasplateasca in fel si chip. Pentru sportivi, iar pentru ca gimnastica-i ocupa cea mai mare parte a vietii de cand se stie, alimentatia este peste jumatate din rezultatul antrenamentelor, caci fixeaza elementele de care corpul are nevoie, Larisa recomanda viitoarelor ei campioane batoane proteice care alimenteaza trupului dozele indicate de energie pe masura consumului energetic din pregatirea sustinuta la aparate. Dincolo de faptul de a se fi erijat vreodata in consultant, sau promotor sportiv al produselor care asigura o buna calitate a rezultatelor sportive prin consumul suplimentelor nutritive, de pe urma carora sa-si completeze veniturile, parte integranta a unui regim alimentar draconic urmarit si adaptat per sportiv inaintea competitiilor sportive pentru a evita cresterile in greutate ce afecteaza randamentului lor, ca sa nu mai vorbim despre atentia sporita tare mult, mai ales dupa vara lui 2000, cand o raceala de la olimpicele de vara de la Sydney, si o pastila de anulat temperatura si a grabi revenirea unei stari mai bune dupa disconfortul nasului infundat si al frisoanelor acelei raceli a Andreei Raducan o descalificau imoral de catre arbitri, supusi parca unei tirade de amenintari venite de undeva indicibil. Cauza: la concursul care masura notele sportivelor la toate aparatele, individual compus, in ordinea, Andreea Raducan, Simona Amanar, Maria Olaru. Cand precedentul sportiv s-a evidentiat periculos in realitatea obiectiva a acelor ani se punea problema daca munca asidua a unui om timp de 4 ani, poate fi taman-nesam nu doar tratata cu lipsa de respect, sau intelegere de faptul ca in pofida starii sale de imposibilitate optima de efort el a concurat si a batut cu rezultatele sale evolutiile celorlalte sportive, fiind nefiind ajutat nici de nurofenul ce l-a facut sa respire normal si sa-i dispara frisoanele temperaturii ce-l macinau si nici de aportul altor substante ce i-ar fi dat energii nu stiu de care. Cand sportiva chineza, Liu Xuan a urcat pe podium, nemeritat, ci pentru ca suspendarea si descalificarea racitei Andreea Raducan aducea pe podiumul olimpiadei de vara din 2000 si alt drapel national, opinia publica internationala a condamnat ca atitudine ferma decizia forurilor sportive, insensibile la continut si pierdute in mrejele unui concret formal tern si lipsit de judecata. Nu se punea problema de dopping la Andreea Raducan, o mana de om, asa cum a sustinut-o si Ion Tiriac, pe atunci conducatorul COR, care a facut dovada certa a unei dreptati obiective, aducand in fata lumii intregi, sportive si nu numai argumentul ca un om bolnav, care ia o pastila pentru a putea cat de cat participa, nicidecum a fi si mai competitiv ca altii pentru aportul stimulat de medicatie nu poate fi considerat nici medical si nici moral sportiv dopat. Comitetul international olimpic a acordat la distanta de mai bine de 10 ani, printr-o decizie care dadea dreptate explicatiilor domnului Tiriac de imediat dupa descalificarea Andreei, in schimb Curtea internationala de arbitraj sportiv a  refuzat sa puna in aplicare decizia, considerand-o nefondata. Oricum ar fi, Andreea a pastrat medaliile obtinute de colegele sale, Simona si Maria, pentru ca niciuna nu le-ar fi obtinut asa cum decidea arbitrajul international, Simona aur si Maria argint pe saltelele de concurs. Prin urmare a solidariza e o cale mult mai buna, mai ales cand cauza este dreapta.
La Superblog 2015, unde parcursul meu se incheie cu acest articol, armonie acvatica sa ne cuprinda si cu capu-n norii celui mai inalt dintre abisurile meandrelor concretului sa iesim la lumina, cand in buna traditie a unei sperante dublate de asteptari mari muncite, cel mic sa fie mare si cel slab sa fie tare, sexul slab tonifiat de nutrienti si de placutele desfatari ale sarbatorilor cu brad impodobit si plin de cadouri, semineul aprins destinzand atmosfera habitatului interior cand nametii de afara or impieta avansul pe strazi de colo-colo, sa mareasca familia si s-o fericeasca si cu alte griji si mai complexe: scutece, hainute, carucior, concediu de maternitate. Si asa cum bine stim ca noi ca romani rupem bine romaneste, tot asa limba noastra-i o comoara pe care o pastram intr-un lacas subtil si sensibil din fiecare dintre noi. Acestea fiind deja scrise, inchei parcursul din aceasta editie a Superblog 2015, va salut pe toti si va urez o mini-vacanta faina prilejuita de doua zile a caror semnificatie apropie prezentul de trecut, privit cel din urma cu caciula jos din cap si seriozitatea ca stare adecvata de raportare la. Trec ei anii trec, sarbatorim alta unire, imediat dupa Andrei si pentru cine saptamana continua la munci, usoare sa fie, pentru cine continua vacanta, have fun si...see ya there!
La gala, da!

vineri, 27 noiembrie 2015

Gandind departe

Doina se trezea cu greutate, mai ales dupa ce nu auzise alarma setata pentru ora 6:00 si pentru ca ceafa-i bubuia deschise usor fereastra naucita de perspectiva unei intarzieri mari pentru inceperea obisnuita a unei zile de serviciu, la scoala de care nu o desparteau nicio distanta prea mare si niciun timp prea indelungat cat sa-i rapeasca femeii pentru a fi in cancelarie si a saluta pe toata lumea de dimineata. Bucuroasa de faptul ca afara incepuse deja sa ninga si peisajul o transpunea in povestile si basmele copilariei, unde zane si magi o ajutau pe fetita ce incepea gradinita si mai apoi scoala sa creasca armonios, o scurta privire pe telefon o linisti imediat. Pentru ora 8:00 cand trebuia sa ajunga la prima ora, mai era destul timp, asa ca facu miscarile pentru dezmeticire, se dezmortise imediat cand la radioul pornit mai inainte de gimnasticile diminetii-si asculta piesa favorita I will always love you continuata cu a doua first best green ever in topul muzical personal Desert rose cu Sting si Cheb Mammy. Dus rapid, ca-n armata unde iubitul ei, om care a imbratisat o astfel de cariera, zi de zi palpita de antrenament si stare de veghe, pregatit mereu pentru a onora ordinele prin conformarea lor, dupa care robotul de bucatarie pregatea micul dejun al campioanelor ca ea: smoothie cu ierburi, nuci, portocale, banane, fructe si zarzavaturi intr-un cuvant cum o spune Vivi, capitanul care i-a oferit bratul sau si inelul de logodna inainte plecarii pe frontul de est, in Afganistan. 
Pesemne oboseala acumulata peste vreme, schimbarea de anotimp concretizata noaptea trecuta prin aparitia zapezii, usoara insomnie,  dorul de jumatatea ei... Licoarea minune preparata de cel mai de-ncredere bucatar, robotul de bucatarie profesional care nu te intreaba, nu te bate la cap cat sa dozeze ingredientele, el tace, ma rog e un fel de a spune, ca atunci cand e-n exercitiul functiunii e sonor si muzical, dar de incredere, eficace si ce-i iese din mana lui inghiti cu pofta si fara nicio grija! Mama ei a cadorisit-o anul trecut de sarbatori cu robotul, caci a gasit promotii electrocasnice pe Marketonline.ro, magazin online electrocasnice.

O stia mereu ocupata pe fiica ei, nu o gurmanda prin definitie si atunci si-a zis ca-i va multumi ea mai tarziu, cand va vedea zilnic o economie apreciabila de timp pentru sine, caci de facut numai pentru scoala sunt o droaie, in fiecare zi. Iar cum timpul nu mai e cum era odata, trece de nici nu stii cand, 24 ore nu-ti mai ajung sa faci toate cele acasa si pentru job, bucatarul caruia-i face mereu cu ochiul cand paseaza toate cele e o minune de tinut acasa. In functiune. Cum vacanta de la scoala-i va oferi cateva zile sa se pregateasca pentru jonctiunea cu Vivi, care conform promisiunii va fi acasa in bratele ei cel mai tarziu in ajun de Craciun, sa pregateasca bradul acasa si sa apuce sa faca amandoi cumparaturile pentru prieteni si familie, Doina se va pregati cu liste facute, de cumparaturi de una singura, pentru ca omul ei de nadejde sa fie la propriu dat pe spate de intampinarea ei. Are retete cateva pe care le doreste aplicate, iar Vivi fara indoiala ca va simti de departe ca vine acasa cand din aleea strazii de la bloc razbate mirosul imbietor al preparatelor pentru sarbatori.
Dar cum asta-si zicea femeia in timp ce-si gusta dimineata preparatul pe care Phillie i-l pregatise, timp mai e pana atunci isi zise ea, constatand cu bucurie ca starea de dinaintea ridicarii din pat trecuse instantaneu. Atunci exclama:
- Bai, ce bine e sa gandesti pozitiv!

Articolul participa la Superblog 2015.

miercuri, 25 noiembrie 2015

Fiecare cu treaba sa


Seara tarziu, afara ploua, un agent de politie isi paraseste sectia, doborat dupa obositoarea zi de activitate, la birou, pe teren, anchete, chestiuni complicate pentru care trebuie mereu sa fii cu ochii-n 4. Urca-n masina, injura peste umar, chiar cand capul si-l pleaca usor spre stanga pentru a se infiinta la volan. Motivul: apa de ploaie chiar uda! Si nu unde s-ar fi vrut el udat, pe gat acasa dintr-o sticla cu grade, ci doar c-o amarata apa de ploaie! Porneste masina, fixeaza frecventa unui post de radio, o piesa porneste sa se auda in eter si pana la prima intersectie dupa ce iese din curtea politiei, se si vede fredonand Unde esti tu oare/ Spune-mi daca ar puteaaaaaa,/ Sa fim doar tu si eu candvaaaa?/ Ai sa stii tu oare... cand obosit pesemne de la atata solicitare a coardelor vocale, caci se stie ca Marcel Pavel si a lui voce nu-s cu una-cu doua usor imitabili si chiar si asa arta cere niste sacrificii, pe care el oricum le facea acum sub o doza mare de inconstienta, sedat fiind dupa automatismele legate de viata profesionala, telefonul suna.
- Alo, da?
- Pana ajungi acasa, fa o curba la stanga de pe bulevardul al mare si trage la Nicu, sa dregem un pic ziua asta, ca uite ce  ploua afara si n-am niciun chef de cina acasa cu sotia si copiii, teme si povesti, smiorcaieli ca li s-au prins urechile de la tablete si altele... Zau, povestim, mai dregem si noi busuiocul, vedem de maine cum ii dam de cap cazului cu pricina, da?
- Ok, sefu, sa traiti! Mai am un pic si fac stanga, intru si va astept...
- Eu sunt deja acolo. S-ar putea sa mai avem si mai tarziu de lucru, asa ca deocamdata sa ne bucuram de putina liniste si ceva povesti ca-ntre baieti...
- Bun, sefu, sa traiti, asa facem.
.........................
- Stii tu, frate ce chestie nasoala pe crima asta de azi? N-are o noima faptuitorul, deloc-deloc-deloc, ca saraspund tot eu, ca vad ca te uiti la mine cam cas asa...
- Da, detaliile lasate in urma lui de ce am gasit la locul crimei, ce-om vedea maine dupa ce legistii-si vor fi facut si ei analizele lor, punem cap la cap si-i dam noi, sefu de cap, sa n-aveti griji in privinta asta! Hai noroc, sefu!
- Noroc, Nicu. Ma scuzi un pic, dau regatul meu pentru un cal, acum. Ca-l duc la apa, stii tu, spuse seful usor mahmur, incolacindu-se de pe un picior pe altul, masurand pe toata durata parcurgerii holului de 5-6 metri lungime dinspre separeul restaurantului pana la toaleta.
In timp ce omul facea ce si promisese, caci ziua-i fusese si lui plina cu tot felul de preocupari si pesemne ca nu a gasit ragazul de a-si fi facut viata rechinilor sai din spate mai usoara, ca acum cand simtea ca lucrurile sunt mult mai simple ca inainte, cu atata presiune pusa involuntar asupra lor, iar viata e mai floare la ureche atunci cand nu te lasi sapat de griji si sarcini inutil purtate cu sau dupa caz chiar dupa tine, ca un imbecil cum ii placea el deseori sa spuna. Si-n timp ce omu-si savura momentul sau suprem al zilei in care greutatea ce-i comprima si abdomen si judecata pana la a fi vehement si ursuz in orele de peste zi ce trecusera pe repede inainte, lumina se lua brusc si pana si-n budoar ajunsese sa se-auda muzica, tare data de parc-ar fi fost el singur acasa intr-o zi de weekend, cand copiii ar fi innoptat ca dupa chef la cabana, ori ar fi fost plecati in cantonament sau concursuri, iar sotia era in deplasare in interes de serviciu. Adica tare si casa vibrand sub aureola unei stari de bine, artificial indusa de o dispozitie pusa pe glume de un om de suspans, care intr-o duminica monotona are nevoie de stimuli concreti pentru a fi el insusi si a functiona cat de cat la niste parametri pentru care eforturile sa merite osteneala implicarii. Ciudat era ca din inaltul baii barbatilor, cu lumina stinsa, prinse a se auzi deodata:
- Singur te caut in noapte,/Unde esti?/ Singur pe strada pustie ratacesti iar slagarul Compact de altadata il puse intr-o stare de cumpana de singura solutie de acceptat pentru o circumstanta ca a lui a fost aceea de a exclama doar atat:
- M-am gasit, e noapte, de pe strada vin, doar ce-am dat calul la apa, da, te-am gasit uite! Ba, care ati dat drumul la muzica in buda, like va dau, baieti destepti, grijile sa le lasi aici pe muzica, asa da! De-ati aprinde dracu si lumina la loc, bine-ar mai fi, ma baieti, ca uite ca nu mai gasesc cheia fermoarului... si mai trebuie sa ma si reapuc de treaba imediat ce plec de-aici, va fi o noapte grea, dar nu dispera Gicu, poate el multe...
Iar cum intre timp si colegul parasit in separeu are aceleasi necesitati, caci pentru ambii ziua fusese la fel de ocupata cu activitati multe si diverse, inca un drum se pare ca era inevitabil. Cand si Nicu intra, neobservand decat abia atunci cand si  muzica-l sperie de-a dreptul auzindu-se din toaleta pentru barbati, ca e intuneric in incapere si cu slitul desfacut pe la mijloc cauta un perete si un intrerupator, injurand pentru farsa ce credea el, i-o face vreun betiv...
- Sefu, mai esti aici? Auzi ce canta astia, ce dracu sa cauti in noapte, altceva decat calul sa-l dai la apa, nu?
Tacere...
- Gicu, ai iesit, ce dracu se-ntampla frate aici? In sala  e lumina, aici nu e, dar se-auce muzica... Isi bate cineva joc de mine?
Niciun raspuns. Nicu isi face nevoile si el la final cu aceeasi problema de ghidare spatiala pe intuneric,cumva-cumva, ciupindu-se gaseste sa-si traga la loc cheita de la fermoar dupa indelungi cercetari la fata locului... Da sa iasa in hol si stupoare da de lumina, enervat deschide iar usa de la toaleta, intuneric. Ba, ce dracu e aici, intuneric si muzica, e ca la nebuni!
Decis sa anunte ospatarii de cele intamplate, stanga-mprejur si cand sa faca al treilea pas, usa de vizavi a fetelor se deschise si se auzi trantita in urma sa. Deloc neavenit pentru ce experimentase ciudat in ultima parte a vizitei sale unde omul este  doar cu sine si cu ceva griji pe care are de gand sa le lase jos de la el in acea incapere unde intra. Nicu se-ntoarce si-n urma lui il vede pe seful sau schimbat la fata...
- Ce faci bre, incurcasi pantofii de pe usa? Ai fost la femei sa lasi greutatea zilei sa nu te mai apese?
- Ciudat rau. Intru, bine, trecand peste evidenta faptului ca abia in fata mea vad pantoful barbatesc pe usa, dupa ce eu am iesit din toaleta, ciudat e ca brusc s-a intunecat inauntru! Si pana am ajuns din lobby incoa era lumina. Acum cand ies iara e...
- Ciudat, sefu, eu zic ca ceva ciudat se-ntampla aici. Mai lipseste s-ajungem la masa si sa dam de chelneri ciopartiti de vreun cutitar, sau in liniste sa-i vedem cu creierii pe pereti sau pe geamuri si inauntru sa predomine linistea... Iar noi sa ne-apucam sa ne facem iar treaba, noi, colegii nostri, la dracu si cu nebunii astia, ne strica zilele de numa-numa...
Presupunere adeverita cu o ironie a sortii care le dadea fiori celor doi colegi politisti, care isi sunara colegii  sa-i ajute la fata locului. Morti, intuneric in baie, muzica pe fundal in timp ce omu-si linistea grijile, parasindu-le in intunericul muzical al toaletei. Una a barbatilor vizata de Nicu, cea  a femeilor nimerita fara vrute si nevrute de seful Gicu, unde acelasi sindrom se respecta: muzica pe fundal, suroaie de ape traversand tubulaturi interne, osteneala adunata progresiv peste zi usurata pret de cateva momente in bezna, pe muzica. Una buna, desi cam ironica, sa deschizi slitul si sa-ti cante baia Singur te caut in noapte iti vine sa razi sa te pisi pe tine la o petrecere, chef, sau chiar aiurea. Dar obosit si cu constatarile ulterioare vizitelor la baie ale celor doi, politistii aveau de facut cercetari amanuntite si temerile li se bagau in sufletele neodihnite de cazuri si probleme pe care societatea li le dadea ca teme pentru acasa, iar desi zilele isi continuau trecerea necontenita prin vietile lor si ale altora, pentru ei timpul zilei se oprise in loc. Nu mai dormisera din noaptea trecuta de cand tot asa, ramasesera la sediu sa ancheteze, cerceteze dosare, sa asculte, sa ameninte, sa-sa-sa.
- Cine dracu e atat de nebun la cap incat sa inchida lumina la baie cand intra omul sa se scape de griji si pe cand e chiar in exercitiul misiunii sale, ca deh, de-aia a intrat acolo, cu treaba in mana, sa-i scape sufletul pe-afara nu alta, intuneric bezna, muzica intreaba insa ironic Unde esti ca te caut in noapte, singur, sau cum o fi?
- Nu stiu sa raspund, dar e clar, trebuie sa aflam ce si cum. Faptuitorul asta a gandit cu migala totul, lume mai era inauntru cand am intrat noi, am comandat, ne beam linistiti ce-am comandat, apoi am venit pe rand, la interval nu departat unul de altul ca timp la buda, ma rog bude, ca tu sefu ai nimerit la doamne, eu m-am tinut dupa miros la barbati, cand am iesit nauciti de  muzica si bezna in care ne-am linistit vezica fiecare, in lobby lumina. La masa liniste, lume nu mai e inauntru, deloc. Vie in niciun caz, ca la bar sunt creieri zburati pe pereti si sange pe geamuri... Noi n-avem ce ne trebuie la noi, chemam ajutoare sa vina rapid, sa fim atenti pana atunci sa nu sfarsim si noi ca astia de-s ca trei iezi cucuieti, saracii...
- Descreierat, sociopat clar, nebun de legat, calculat si macabru. Atroce si de o duritate fara scrupule, de neimaginat asa ceva, ba frate! Avem si gloante daca pana vin baietii nostri, apare mnealui asta cu crimele, da?
- Cu ceva tarie si obosela la bord, noi mai stim si ceva karate, el sa speram ca nu...
- Ce optimist esti, ba colega! Dar nu pot sa cred: sa ma pis in intuneric pe muzica, tare sau ce? Nu oricemuzica, cu treaba deja in mana, versurile inca mai cauta ceva acolo, pai sa nu te bufneasca rasul si sa pierzi controlul jetului? Doamne fere, bate-n lemn, lumea-i tot mai plina de asa neoameni...
.............................
- Draga, auzi, adoarme tu copiii, inchide bine usa, yala, broasca, alarma sa fie pusa, sunt la datorie, am un caz poate ca o sa apara si la televizor dupa asta, revin la sediu c-avem de lucru mult. Te pup, va pup, fiti linistiti, ramane pe altadata...
- Hai ma, Gicu, tocmai acum cand ma facusem mai frumoasa ca nicicand, trecusem pe la salon, apoi acasa am tuns si veverita care apropo te asteapta jucausa de numa-numa, tu dai bir cu fugitii? Ce caz, ce televizor, ce pac-pac, de-aia-mi arde mie acum, cand inima-mi zburda si-mi bate sa-mi sara din piept de dorinta, iar pisi e fresh-fresh, stolurile de pasari si de fluturi imi inunda abdomenul, tu, nimic-nimic, nu poti si gata? Si eu ce sa fac, sa sun la vecinu? Deci, vii acasa sa-ti arat opera de arta a aparatului de epilat, sau mut cartierul general peste noapte la vecinu Costica?
- Mama a copiilor mei, schimba tonul ca nu vorbesc in van. Crime am sub vizor in apropiere chiar de casa. Au venit echipajele suplimentare, salvari, legisti, criminalisti, uita-te naibii la televizor si pana la urma fa ce vrei, daca atat te duce capul. Daca tu atata reprezinti, o singura parte a fiintei care te framanta cand si cand intri-n calduri, atunci eu nu-ti mai pot fi complice, dar nu e cazul si nici momentul sa discutam aici. Doar gandeste-te la copii, la timp si la respectul pe care li-l datorezi macar lor, daca de mine parca te-ai lipsi pentru ponturi la fix zici ca-i mai aproape vecinul de usa ta cand eu nu-s acasa si muncesc sa v-aduc bani sa-ti faci tu veverita fresh, eh ce sa zic! Macar e epilare definitiva, sau creste la loc mararul in tufis?
- Dorino, sa stii ca-s la datorie, mama, da. Te rog, asculta-ma cu mare atentie, nu te panica, nu te supara pe mine, nu speriacopiii, povesteste-le, uitati-va la film, faceti lectii, mancati, tati nu vine acasa azi. Draga adoarme-i la timp, pregateste-i pentru maine, verifica sa fie inchisa usa, yala, broasca, alarma sa fie pornita. De curiozitate poti vedea la tv ce se intampla... Te iubesc, draga mea!
- Nicu, nu risca viata ta de  tata si de sot degeaba.
- E caz periculos draga. Eram aici cand s-au produs...
- Aoleu! Ai patit ceva?
- Sunt teafar, astept sa vina echipajele noastre, salvarile, criminalistii, legistii, presa...
........................
dupa 1 an de zile,..
Cazul se rezolvase cand un apel anonim anunta politia ca un ciudat asculta muzica data tare in boxe la orice ora a zilei, deranjand astfel vecinii. Intrati rapid pe fir, politistii au sapat din aproape in aproape si i-au dat de urma unui tanar bolnav de cancer in ultima faza, sociopat, fire astenica, meticulos pregatind printre altele si crimele de la restaurantul cu patania din toaleta: bezna si muzica...
- Ce-ai mai rezolvat, Gicule cu nevasta-ta, mai e cu tine, sau bate mereu la usile vecinilor sa le zica: veverita mea e fresh! - si apoi sa le faca cu ochiu si sa le arate aparatul de epilat? Chiar, tu i l-ai vazut? Ia bine pana la piele, sau mai e pana sa fie vorba de epilare definitiva?
- Nimfomana era de cand ne-am luat, frate! Doar ca atunci na, puteam si eu mai mult sa fac, serviciul nu ma tinea ca acum atat de mult timp departe de ea, pe de o parte o inteleg, na, tot om e si ea, are nevoile ei, dar ce nu inteleg e ce i-am spus eu si ea nu intelege, copiii cresc si ea nu se gandeste ce imagine isi face in ochii lor, ranindu-i si dand apa la moara lumii, aia pe a carei gura n-ai cum s-o astupi nicicand ca nu exista atat de mult pamant pentru atata omenet deodata, stii nu?

Articolul participa la Superblog 2015.

duminică, 22 noiembrie 2015

Simbioza branza fan



- Ma fato, nu stiu, dar la chestia asta cu fanul, a fi fan a ceva, trebuie musai sa-ti placa, iar cand zic ca-ti place asta sa vina, really I mean it din interiorul tau, nu ca a zis ala, aia, sau nu stiu-cine whatever ca asa si pe dincolo, va rugam redactati, ma-ntelegi, un articol cu fan, fan branza whatever...
- Eu te rugasem doar sa-ti dai cu parerea, nu sa mai ai un pic si sa-mi dai in cap, ca dupa atatea vorbe, altfel n-am cum repera reprosul tau venit spre mine, de parca eu-s cea care nu a inteles ce are de facut, nu cine a emis vag un mesaj si care tine pixul rosu-n mana si da note apoi!
- Lasa-le-n doamne iarta-ma de note, ca ti-am spus doar de mica, la scoala si in viata, nu ce cred unii si altii despre tine sunt cele mai importante chestiuni, ci felul in care mai mult sau mai putin bine pregatita pentru tot ce viata ne aduce nou in fiecare zi, greselile ne invata cum sa nu le mai repetam si mai departe sa actionam cu o vedere mai de ansamblu a problemei, asa incat sa-i gasim solutionarea, la fiecare inspiratie pe care cu pieptul incarcat de atata toxicitate din jurul nostru, mai-mai ca-mi vine mie una-mi vine sa-l eliberez de constrangeri si s-adulmec oxigenul si cutia toracica sa se dilate asa cum laptele cand nu-s atenta ca taica-tu ma tine de vorba da pe foc si se pierde tot ce are el mai bun pe aragaz, pe care tot eu, cea care hopa-ce-sa-vezi n-are mai nimic de facut toata ziua, de parca nu eu v-as trezi pe toti in fiecare zi, nu toti plecati la serviciu si la scoli cu mic-dejunul pregatit de mine, pachete la voi tot datorita mie aveti si pe gustul vostru, de parc-as fi fanul fiecaruia dintre voi toti, trebuie sa-l faca si pe ala la loc ca nou, seara cand vine rupta de oboseala si de stress suplimentar de la statul lui peste prajit care pune in fruntea tarii niste intimidati de tot si toate, de ei insisi si de ce au sa faca de facut in functiile pe care tehnocrati mai mult doar cu numele pretind a fi in noua oranduire agreata de el presidente cu sampanie si covor rosu, cand saracii copii se duc arsi la Doamne-doamne dupa saptamani de coma si chinuri si operatii si nadejdi prematur si brusc date de toti ce-i din spitale si luate cu brutalitatea imorala a nedreptatii de cea cu coasa ce-nsira nume si numere pe lista tragediei din finalul de brumarel din clubul Colectiv... nu, nu mai pot cu tot ce se intampla, iar tu, mamitico, reconsidera-ti, te rog frumos atitudinea de femeie si invata putin in fiecare zi cate ceva despre cum sa devii una, cu fermitate, respect castigat mama, caci celor din jur nu importanta rolului functional pe care-l ai la un moment dat ca un rol intr-un film conteaza pentru ei, ci felul in care poti pentru ca stii ce, cat si cum sa interactionezi, sa te faci placuta, dar nu pentru ca ma intelegi  castigi tu efectiv nu stiu ce capital de leading face pe seama unora ce din sarumana sefa nu te-ar scoate, ci important e sa nu uiti sa fii om cu omul de langa tine, intelegi?
- Mami, inteleg ca esti suparata pe ce si cum se vantura evenimentele in jurul nostru cu viteza taifunurilor, dar asta are mai putin legatura cu ce te rugasem eu sa stai si sa citesti enuntul probei asteia, ca apoi sa cadem amandoua asupra unei solutii de abordare a temei enuntate asa cum bine vezi aici, tot de-o eva ca si noi si de care aspect cu pasta rosie a pixului atunci cand o corecta lucrarile noastre si ni le-o face cunoscute si noua n-am eu una, cel putin cum uita asa fuga-fuga. Ma rog, e o conventie asta, concursul in sine, participa cine vrea pentru ca el decide asupra timpului sau, eu mi-am asumat asta, incerc a-l orandui cum pot mai bine si, crede-ma de maine incerc, de fapt nu incerc ca trebuie sa pot si promit ca ordonez altfel agenda mea si cu scoala si cu tot, ca doar o fata are mama acasa si cine stie cand si cine i-o lua-o de langa ea, la fel de bine, cum si fata doar o mama are si cand si cum se straduieste s-aiba grija de ea, trebaluind si ea prin casa cand se poate, doar asa muncile si umblatura de fiecare zi n-or fi atat de obositoare, cand din ele, cele multe treburi prin casa-s facute pe ici-colo si de mine. Promit, tu stii, ca si la scoala de mica, atunci cand am mai avut noi o discutie pe care n-am cum uita-o vreodata, tot asa, n-am convenit asupra modificarilor de repere decat convinsa fiind de necesitatea adaptarii pe profilul meu, la varsta de atunci, dar nu ca mi s-a impus, a trebuit mai intai sa simt si sa vad eu ca ar fi bine ca sa ...ceva nou si abia apoi am promis ca binele-l voi ingadui in viata mea, caci na, proba timpului si optica putin adaptata altfel si niste repere altele cand e sa vina, pica bine! Si acum, te rog sa ma scuzi, trec la scris proba asta, ca maine am treaba mea, deadlineul e maine, dar programul mi-e incarcat cu scoli si deplasari, ieseli si nu cred sa apuc maine sa scriu, asa ca o voi face acum...
- Spor la trebi, fata mamii!
- Multumesc!
Compunere cu Ghici-ghicitoarea mea, unde oare s-ar ascunde si dac-a gasit-o Toni ala blazat din reclama, cum sa fac eu oare sa-mi spuna si mie? Dar ce, am eu atata timp pentru ca sa aflu intai un raspuns si apoi sa scriu tema, n-am, deci daca timpul ne tot bate ca nu ne-ajung niciodata 24 ore zilnic sa indeplinim cate vrem sa facem, sau suntem nevoiti sa indeplinim pentru ca asa cere fie fisa postului la job, fie promisiunea oferita cuiva apropiat, deci nu, nu intru cu capu-n gard ca tuta, ca nu asa pe direct se percepe Unde crezi tu c-a gasit Toni branza a mai buna?
Treaba lui unde a gasit-o, cat a cautat, el e unul, e barbat, eu-s femeie, din start am optica ceva mai diferita, plus ca la gusturi bine stim ca ele nu se discuta, asa ca...
- Fata mamii uite niste sendvisuri ti-am adus ca poate te prinde scrisul si uiti sa mai cobori la cina, am pus cum iti place tie si e-n ton si cu proba aia de ai zis tu, cu gusturi si cu fan si cu branza mamica, uite si rosie feliata potrivit si-un pat de-o frunza verde de salata ca voalul rochiei miresei, cu branza de-asta buna, de la... noi din frigider, da! Poate iti vin idei mai bune asa, ia gusta tu sa vezi, n-am eu dreptate?

- Mmmmm, ba da, cum sa nu, chiar ma gandeam acum ca mai bine inghit ceva si pe urma incep sa scriu, dar uite ca mi-ai citit tu gandurile si ai si venit sa-mi indeplinesti planul gandit de mine.
- Sa mai zica cineva ca o mama nu-si cunoaste copilul, sau ca nu-l iubeste, desi poate ca avand programe zilnice diferite, cum e la noi, nu prea apuca sa se vada prea mult la fata, decat dimineata arar.
- EU-l omor, cu mana mea!
- Ce-ai tu, cum sa faci asa ceva, ai muscat din ce ti-am adus eu si ai si innebunit, cum sa faci crima de om?
- Era o figura de stil, dar zau ca-mi place de mor ce mi-ai adus tu acum, cand ti-e foame si ai teme de facut, ce bine intra mancarea, fie ea ce-o fi, numai mancabila sa fie! De unde e?
- Din frigider!
...........
- Nu mai e... c-qm fost eu si-am verificat!
- Pai ce, mai voiai?
- Da! Nu de la tema, dar zau acum sunt fan branza buna, pe care stiu ca am gasit-o eu prin tine, direct la noi in frigider, luata de la magazin.
- E noapte mama, ai lectii, faci celulita, prinzi burta, lasa ca mai ia maine mama cand vine de la treaba.
Sa fii si fan munca, fan rabdare, fan speranta, fan cumpatare, fan feminitate cu tot ce presupune intelepciunea si devotamentul, implicarea si atasamentul unei femei in acele parti ale vietii sale pentru care simte si crede in acelasi timp ca ea, asa cum se cunoaste pe sine are chemare spre acele lucruri care o fac sa devina varianta ei cea mai buna! Si-uite-asa chiar c-am sa fiu si eu fana ta, mama, cand la nunta mi te voi incredinta celui pentru care inima-ti va bate ca nebuna si pentru care tu nu mai esti tu cata vreme ai fi aici cu noi, cu mine si cu tatal tau, in loc sa fii a lui si doar a lui cu toata fiinta ta! Asta-nseamna sa fii fan, nu ca aia saracii de la curierat care-ti ratacesc tie coletele pentru ca stau sa dea oile din drum si tu astepti de-ti vine rau dupa ce-ti trimite pe bani grei omul din tara... Iubire, devotament, daruire, dragoste adevarata! Simbioza! Fan-branza!

Articolul participa la Superblog 2015.

vineri, 20 noiembrie 2015

Bailamos mi amor!

Stiti ce se spune despre doi oameni atunci cand ei sunt impreuna si se iubesc? Ca au trecut si unul si altul la nivel superior al destinului fiecaruia dintre ei. Pe de o parte el, de cealalta ea, pasind pana sa se fi intalnit inopinant ca doi straini, ea pe un drum, el pe altul, sau fie si aceeasi cale apucata la un moment dat, prin voia hazardului si a combinatoricii matematice care a facut ca atunci ei sa fi mers, din ratiuni diferite, sau niciuna, pe acelasi camp de batalie. Dar el intr-un sens si ea in altul, ori invers, fie in aceeasi directie mergand, dar de pe sensuri diferite, trotuare opuse vederii reciproce. Ei, si atunci ce face ca doi oameni, pusi de destin pe drumuri diferite pana la o adica, atunci cand evidenta arata altceva  si ei se situeaza pe aceeasi ruta, via, dar un trotuar, niste masini, aglomeratie-i impiedica sa ia fiecare contact cu celalalt? Atunci, raspunsul corect se formuleaza in termenii urmatori: exista cel putin un rationament potrivit caruia si el si ea, cauta ceva, de pe partea lor de drum, pe cea a celuilalt. Si, inevitabil atunci, dau unul de celalalt, se observa, curiozitatea si farmecul noului atrage si captiveaza si din matricea terna, monotona, sau linistita a fiecaruia, purtatorii de pasi isi ies efectiv din propria fiinta pentru a deveni un altul. El un altul, ea o alta. De ce, pai tocmai ca sa dureze, ei vor sti fiecare la momentul potrivit, cand efectiv li se intampla asta, Intalnirea de gradul 3, revelatia, intersectia asta de atribute comune supuse radarelor. Ochii admira primii, urechile si nasul totodata, mintea imbina si combina ceea ce chimia si magnetismul, atractia inexplicabila-i aduce la un moment dat din simpli pietoni, in pietoni insarcinati si cu grija izvorata din ce altceva decat din pasare si din iubirea celuilalt aproape ca pe, sau chiar mai mult decat propria persoana, pe acelasi drum. Drum pe care cei doi consimt la unison sa paseasca nu doar alaturi, ci impreuna, caci daca alaturi inseamna conditionare temporala, impreuna pune accent pe devotiune si neconditionare. Si cand simtamintele ajung a fi dincolo de traite si recunoscute si afirmate, atunci izvoraste certitudinea faptului ca a oferi fiinta in palma, pe tava cuiva nu ti-e lipsa de judecata, credinta, ori gest disperat, haotic, pus pesemne pe seama unor goluri sentimentale cu impact inca neelucidat intr-un trecut pe care sinele il pastreaza intre paranteze pentru a se pastra intr-o zona pasagera si momentana de dubitabil confort, primeste si raspuns din partea cealalta. Cel dorit, nazuit, sperat. Si atunci cand iubind mai esti si iubit, traiesti cu fiecare clipa ce-ti pare o eternitate pe care in adancul crezului tau, din nejustificata modestie ajungi sa-ti spui ca meriti ce traiesti, dar e totusi prea bun destinul cu tine si asta roade interior grav, sau cu doza sporita de curaj moral, mergi inainte si nu proiectezi nimic prea mult, te bucuri de prezent si savurezi secunda cu secunda! E poate cea mai buna alegere pe care o poti face!
Asa si cu Felix si Flavia. Rataceau pe acelasi drum, el iesind dintr-un interviu, al treilea in doar doua zile intr-o saptamana inceputa cu moralul in scadere pe banda rulanta, ineficienta profesionala, studii avansand dificil pe seama unei lipse de ancorare in pragmatismul vietii. Cand doar cheltuiesti si speri sa poti si tu peteci pe ici colo, dar cat mai repede investitiile parintilor, incredere si sperante pe care ei si le pun indreptatiti de altfel in tine, ajungi chiar sa nu te mai suporti, tanar, plecat de acasa, in putere si vigoare, dar necerut de nimeni la munca, e un sentiment de neputinta ce agraveaza autoculpabilizarea pentru realitatea cruda ce nu-ti da pace. Ea, o bucuresteanca, iesita de la coafor, consultandu-si agenda, urma sa ajunga la cursurile de la facultate. La sport. El c-o mina a neputintei pe care n-o putea ascunde prea eficient de ochii ei care-l compatimeau dupa ce intelesese dand nas in nas pe peronul aceleiasi destinatii in subteranul de unde metroul urma sa-i aduca la suprafata in aceeasi zona, Universitate. Din vorba-n vorba fata intelege mesajul ce justifica fata usor cazuta a baiatului, devine deodata si pentru el mai spontana, optimista si apreciaza ceea ce are, parinti cu job ce-i sustin studiile, caci ce castiga ea la jobul pentru care consimte sa mearga e pentru ca-i place, nu pentru a-si face studentia o viata mai dificila decat i-o face sentimentul de necunoscut al vietii, cu instabilitatile si tranzitiile care-o fac sa fie si vulnerabila din ratiuni interioare, ce tin de oscilatia vremii, a  ritmului diurn-nocturn si alte cele. Revelator e pentru ea ca cineva se straduieste si nu poate dovedi ca ceea ce spera sa poata, sa se autogospodareasca in capitala, cu studii si incet-incet sa devina autonom fata de familia din provincie, pe cand ea are, si de la cine si pentru ca ea desi consimte a lucra pentru a schimba monotonia familie-casa-studii cunoscand oameni noi si a avea bani nu de studii, ci de pusculita cum se zicea odata. Mina seriozitatii lui o acapareaza si brusc fiinta-i e invadata de un gand nebun: el e omul de care am nevoie, eu stiu mai mult ca el ca poate sa depaseasca orice prag, il ajut si va reusi el singur pentru el si pentru noi, pentru ca in spatele unui barbat puternic inauntrul si-nafara lui sta o femeie ce-l intelege, iubeste, mobilizeaza, incurajeaza si-l determina sa reuseasca. Timida pentru ca noutatea are si acest aspect al inhibarii pornirii prime de a dezvalui mintea ce gandeste, n-apuca decat sa rosteasca: Bailamos!
- Iti place spaniola?
- Da si nu! Imi place Enrique, si e ce ascult acum in casti, vrei si tu sa Bailandim in urechi? Oricum e galagie, forfota si aglomeratie in metrou, asa ca faci cum vrei, eu doar am zis, oricum...
- Da, de ce nu!
- Felix, imi pare bine si ca te cunosc si ca ma faci sa uit de ganduri rele cu muzica ta!
- Flavia! Si mie, cand pot sa ajut cu ceva, o fac cu toata inima! Te-mbratisez, hai ca poti s-o scoti, daca nu te-ajut eu s-o scoti la capat! Sa stii ca-s o buna ascultatoare si nu de ici de colo, sau interesata sa cunosc aspecte intime ale persoanei pentru a le devoala tertilor si pentru a-i pune pe primii-ntr-o lumina proasta sau creandu-le indispozitie si disconfort! Poti conta pe asta!
- Vin de la un interviu... Al treilea saptamana asta care a inceput doar ieri. O fi capitala aici, dar daca acasa la 3 interviuri mergeam tot anul, tot lucram dupa al doilea sustinut, cel mai tarziu! Aici, se pare ca deocamdata nu... Ai mei ma sprijina cu studiile, cazarea, masa, tot, practic tot ce sunt, am si sunt datorita lor. Le sunt mai mult ca vandut, dator e putin spus, asta e sentimentul pe care-l resimt, ma acapareaza si pune stapanire deja pe mine si vreau doar sa pot scapa naibii odata de el... stii?
- Mai-mai-mai! Ce sa zic, imi place asa: Enrique, il ador, apoi parfumul cu care te-ai dat, figura ta serioasa dincolo de ce intuiam eu ca te preocupa ceva tare de tot pana sa apuci tu sa-mi traduci partea cu interviul si cu ce te framanta inauntru, pot sa zic ca mi-ai ridicat mingea la fileu! Eu ii am pe ai mei bine, joburi bune, salarii pe masura, casa, masina, concedii, eu scoala, job, salariu de pusculita, mai un chef, studii, ieseli, de-astea, restul vacante, nunti, petreceri sponsorii mei de-o viata decarteaza... Asa e la mine. Stiu, nu o spun, crede-ma sa ma falesc, chiar nu merit atata bine si atat. Vreau sa pot lucra la partea cu autonomia, dar deocamdata ma plafonez in a fi fata mamei si mai ales a tatei, ca el e si cu buzunarul mai gros si oricand si la o minciunica mica-mare nu carteste si achita tot! Dar nu ma simt in largul meu tot mereu asa. Nu-s o profitoare, is capricorn, ambitia ma descrie perfect, sunt tenace, iubitoare, devotata si de drum lung, adica fidela, nu asa de ochii lumii, te pup pe obraz de ochii lumii si pe la spate ca Brutus am cutitul ascutit gata pregatit sa te-ntepe mortal, nu, aia nu-s eu! N-am fost si nici nu voi fi!
- Oau! Cata dezinvoltura intr-o masca initiala a unei fete de bani gata, care nu simte, nu stie, nu crede, nu vrea nimic de una singura, pentru ca nu stie, nu poate, nu are incredere in propriile forte, pe cand tu ai fi luat acum de la mine chiar si Oscarul pentru cum ai facut sa nu tradezi esenta, care e una buna si tie, dar mai ales mie!
Rosind usor, fata-i zice:
- Hai ca te vad ceva mai montat, fata de cum te-am gasit suspendat in lumea ta cu raspunsuri neaflate la metrou cand asteptai pana sa fi venit si eu sa mi te alatur in asteptarea garniturii serpuitoare in tenebrele subterane ale metropolei unde furnicarul de suflete, din ghetouri si pana in palatele de clestar se pierd sub crepusculul finalului de ziua, fara rost si fara noima precis aflata...ce zici, bem un suc, asa de povestit un pic inainte de cursurile mele si de cum ti-o continua si unde si tie agenda mai departe? Sa mai uiti si tu de nerealizare asteptata, sunt sigur c-o sa vina odata si-odata, trebuie doar sa crezi in tine si sa vrei la fel de mult, ca si mine, pentru tine, zau, stiu ca pare ciudat, dar ce mi-ai zis tu ma pune pe mine fata in fata cu sinele ce-mi dicta, sau nu-mi dicta ca nu-l lasam eu si alegeam calda alinare a lancezelii, femeia adolescent- fata mamii si a tatei, cand eu vreau si eu viata si cariera mea s-o am si ar cam fi timpul sa-ncep sa aplic asta, de vreme ce-o  recunosc ferm si nu interesat, aici, tie! Practic ce mi-ai transmis tu, cu ce te framanta pe tine, ma face sa ma ajute pe mine, dar nu greul, sau raul si nerealizarea ta, ci stadiul stradaniei si a muncii tale, deocamdata fara rezultat, ma trezeste pe mine din hibernarea pe care mi-am ingaduit-o iata, se pare cam prea mult timp!
- Esti o fata deosebita si un om aparte, zau ca-mi face bine discutia cu tine! Consimt, povestim la un suc si mai multe decat acum ca uite, vine trenul...
- Bun. Fericitule, caci asa voi eu sa fii, nu musai acum ca m-ai intalnit pe mine si mi-ai povestit cate ceva despre tine, dar descreteste-ti fruntea si nu lasa gandurile negative sa-ti inunde fiinta. Mintea relaxeaz-o si fii precum apa, pe cat de fragila, sa nu uitam ca ea stinge si sete si foc, si mai doboara chiar si muntii, rocile le piseaza strop cu strop cazut, intelepciune chinezeasca antica spune ca rabdarea si increderea-s doua atribute forte pentru un destin luminat pentru omul care le face loc in inima si sufletul sau. Primeste-ma cu acest discurs in cercul tau de oameni cunoscuti si aplica si tu invatamintele astea si crede-ma ca vei descoperi pe propria piele cum vei iesi incet-incet din matricea ta existentiala care pare acum a te micsora ca fiinta cu elan si cu sperante mari. Trebuie sa mai gasesti o cale si s-o urmezi pe ea...si cand coboram o s-o facem impreuna si te lasi pe mana mea, ca te nu te duc la rau. Stiu un loc numai bun unde sa avem timp sa povestim fara a fi distrasi de atentia inevitabil captata asupra vecinilor de mese cum am fi noi de pilda, unora prea curiosi de felul lor, lucru ce-mi displace evident si cred ca si tie, nu?
- Logic!

- Asa mai vii de acasa! Uite cate fermitate domnule la el! Bravo! A doua oara bravo, prima pentru parfum Enrique Iglesias, acum pentru fermitatea exprimarii convingerii tale! Trebuie sa recunosc ca ai, cand vrei, ca de putut te simt ca tu poti mereu,  dar nu si vrei cu tot dinadinsul mereu sa-ti si iasa intr-atat incat sa pui universul sa-ti fie aliat nazuintelor tale de a sparge matricea care te-nchide in carapacea limitarii ei din orice perspective ai privi lucrurile, o putere de convingere apreciabila, pe care o respect, aplaud si ce bine mi-ar prinde ea aliata... intr-o buna zi...uite ca anunta statia, coboram,
pregateste-te, 3-2-1, motor-actiune, Da-mi mana ta si iti voi da, tot ce vrei, ce am tu vei aveaaaa!!!
- Ai o voce frumoasa, sensibila, muzicala! I like it! Sunt fanul ei!
- Just follow me, ajungem si povestim cate-n luna si-n stele...
- Sigur...
.............................
- Am ajuns, ti-am zis ca-i nu foarte departe de iesirea la suprafata la Universitate, suntem si-n zona destul de aproape de cursuri, cum e cazul meu pentru mai incolo, pentru tine nu stiu, dar uite te intreb, chiar tu mai apoi incotro, cursuri, dai pe-acasa, alt interviu? Nu vreau sa-ti par altfel decat o data nestiutoare a agendei personale, dar tocmai pentru ca-mi pasa de tine si starea in care te-am gasit azi o dregem si aici la suc, nu vreau sa par interesata care cunoaste tanarul pe care-l adoarme cu doua-trei mladieri de pasi priviti din spate, cateva treceri de maini prin parul suvitat, sau cateva clipiri in timp ce acesta o soarbe din priviri si... se poate ca in destule cazuri cum se mai intampla azi, ceva sa-i scape si sa se vada...dar
nu pot sa te las singur mai apoi, nu ar fi frumos din partea mea sa zic bine pa, dupa ce stiu ce stiu de la tine, ce stari ai tu in ultima vreme si dupa suc eu s-o tai la cursuri si tu in drumul tau... asa abandonat. Intelegi ce zic, nu?
- Evident ca da, si-ti tare multumesc! Te consider un prieten deja dupa tot ce-am auzit rostit de pe buzele astea care mi-au soptit suav in urechi Bailamos si Imi place Enrique, asta am in casti!
- Friends for sure! Hugs buddy, daca vrei si nu ai agenda ocupata deja cu vreo activitate ceva, poti sa ma insotesti la cursuri, dupa ce iesim de-acolo mai dam o tura inapoi cu metroul inspre case, sau daca vrei la pas eu sa stii de pe acum ca nu opun nicio rezistenta, absolut deloc!
- Ce tare! Cum sa nu! Te ajut sa scriem cursurile, poate asa sigur n-o sa iti scape vreo idee importanta a profesorilor, stii tu, ceva, chitibus, detaliu de care posibil sa se tina cont la evaluarea din sesiune...
- Imi place cum gandesti! Ma bazez pe ajutorul tau, cum sa nu, Bailamos-bailamos, desigur, dupa suc!
................................
Si azi, cand sunt deja o familie, caci sucul a continuat atunci inspre seara toamnei ce colora Bucurestiul in stacojiul ce-i da si lui si altor orase in aceasta perioada a anului farmecul impletit cu urbanismul, civilizatia, studentia, cautarea esentelor vietii si revelarile importante ale ei sa le urmeze unul spre altul pasii spre iubire, isi aduc cu recunostinta profunda adusa providentei zilei innorate ce i-a adus laolalta.  , atractia lui pentru ea si reciproc, parfumul lui ce-i oferea alte argumente pentru latino loverul Enrique Iglesias, cel cu Bailamosul de succes din 99 si semnificatia titlului piesei pentru proaspata figura masculina ofensata de nereusita pe care in chipul lui Felix, Flavia o punea deja in scena...
Pasii pe care ea si el, ii faceau, ea mai mult decat el sigura ca ceva din el o atrage in ceva ce-i era peste putinta a  identifica si a-i opune o rezistenta argumentata cumva, caci un fior rece pe sira spinarii si caldura cavitatii toracice ii faceau interior pieptul sa-i explodeze si cu toate astea tai chi-ul practicat cu frecventa zilnica la sedintele de antrenament de la facultate si de la sala de gym unde mai socializa. Iubire se chema, timid o accepta cu pasi repezi avansati chiar in acea zi, cand din metrou, povestile la suc si cursurile ei luate de amandoi, lucrul in echipa, conlucrarea perfecta si dintr-odata interesul vadit al lui pentru noua prietenie ce-l scotea din monotonia zilelor de neputinte... Deeply yours fragrances, esentele de ganduri, sperantele de pasi si acel Bailamos ferm acceptat si de el mai apoi i-au adus impreuna pentru o viata. Depun si ei in urna celor convinsi ca viata are drumurile ei pe care oricine poate alege sa le urmeze sau nu, dar chemarea unora mai mult decat a altora dintre rute poate sau nu fi ajutata de alta vointa, ce poate sa vrea un bine comun pe viitor, votul lor, la unison exprimat. Cam asa s-a intamplat in cazul lor, ea-l vazuse demult pe el de cand cobora gura de metrou inspre peron si ceva din ce reperase de la distanta i-l aduse aproape, de buze cand ii soptise ce-asculta-n casti si-i daduse casca dreapta, pastrand-o pentru sine pe cealalta... rod de
intamplari dorite cel putin de catre cineva Cotyind si pentru a fi impartite la comun cu altcineva!


Articolul participa la Superblog 2015.

miercuri, 18 noiembrie 2015

Anti-rid, pro-iubit!

- Ah, uita-te si tu cum se increteste aici, pe dupa gat! Nu-nu-nu! Nu mai vreau sa vad asa ceva!
- Alo, printeso, ce faci? Buna dimineata! Vezi ca-s in drum spre tine, te iau si mergem pe-afara, bine?
- Ho-ho-ho, dar nu ca de Craciun, stop-stop-stop, adica! Cum vine asta, nici nu ma intrebi si pe mine ce planuri am, daca-s dispusa a te-nsoti, daca pot, sa merg, de pilda, daca-mi place despre mine asa cum mi-s, ca ma uit ca tuta-n oglinda si nu-mi prea place deloc ce vad acolo, daca am cu ce iesi din casa, tu asa, hop-top, stai Ioane ca te tai, vii cu mine? Da? Pai nu se poate asa, bine? Aud, vii pe la mine, suna la interfon sa-ti deschid, urci, intri si ma vezi, vorbim, alea-alea, dar vedem noi ce planuri ai tu si eu cum m-oi raporta la ele, bine, fata?
- Nu degeaba ti-am zis eu printeso! Se putea si sclifo, dar ai tu ceva aparte in fire si-n comportament ce te inalta peste multe dintre noi, asa ca asa cum zici tu ramane! Ies acum de la metrou si in 5 minute, cu tot cu sunat la interfon si urcat cu liftul sunt la usa ta!
- Ok, te astept!
- Vorbeste si cu cutul tau sa nu scoale toata scara, poate ai vecini ce-au lucrat azi-noapte, cine-stie si incearca saracii si ei sa adoarma, sper ca nu m-o vedea Cookie al tau flocosul si ma latra de ma taie sudorile, e-asa fain afara, cum mai ies eu apoi din casa transpirata toata, imi cade fatada!
- Bine zis, ii pun papa sa-l tin ocupat cum vorbesc cu tine la interfon!
- Eu sunt, hai deschide!
- Ok-ok, stai sa-i dau niste bobite flocosului pana urci tu! Sper sa nu te-nghesuiasca vreun mogul in lift, daca e ceva, apesi butonul de panica!
- Salut!
- Buna! Intra!
- Am si cafea calda, as mai bea o repriza, poate aburii ei imi vor creste stima de sine, in puii mei, ca zici ca-s extraterestra, uita-te si tu, de ieri seara de cand am dormit la Sergiu, ca stii ca ti-am zis ca pleca apoi dimineata in delegatie, nu ma mai recunosc tu fata! M-a sarutat asta si m-a supt de uite ce-i pe gatul meu, am dat cu fard, cu pudra, am masat locurile, nu ma pot duce cu pulover pe gat in mai la scoala, le fac pofta alora din cancelarie, ma-ntelegi? Asa ca am sunat-o pe Suzi sa ma ajute azi si maine cu orele si-i fac si eu la fel daca o fi cazul, alta data. Timp in care, retraind acum potopirile focului ce ma umplea de iubire, examinam ranile dupa razboi!!! Si vad aici inceput de rid, aici rid-rid, colo ridurete, mai jos riduri-riduri, pai ce pielea mea se cheama asta, ca nu ma mai joc asa?!
- Tu piti, pielea ta e pielea ta, alta n-ai, mananca si tu la timp si constant, nu mai derapa, cand sari peste, cand iti aduci aminte, chiar si noaptea recuperezi, e normal corpul sa-ti dea pe afara! Da-da, ai auzit bine! Numai ca tu, norocoaso, ai arderile bune, plus ca la cat de mult tine omul asta de langa tine la persoana care esti tu, ti le mai arde si el, pe caloriile in plus, sau in surplus, asa ca nu te mai vaicari atata, ca pun mana pe matura si sa vezi ce ma latra Cookie apoi!!!!
- Mandro, pe-asta n-o aveam in plan! Cu mancatul, gata ma apuc de gimnastici, ca de sala nu-mi arde, pierd o droaie de timp cu sala, pun jos paturica si pac 20-30 de abdomene dimineata, pac altele seara si sa vezi tu ce-si da drumul fata si cu sunca de pe burta si cu celulita de pe sold, ihim, da-te-ncoa sa te hug!

- Tu, cu sportul tau nu mi te pun impotriva, dar pe langa el, grabeste-i ajutorul cu crema antirid si fermitate de la Farmec. Eu o folosesc deja si nu ca ma intinereste, caci stii cum se zice, esentele vii si tari se pastreaza in sticlute mici, tu esti cam bidon de lapte, ce sa zic, s-ar putea sa-ti ia ceva timp si produse constant folosite pana sa se simta efectele, dar tu nu dispera, crede in tine, iubeste, papa la timp, fa sport, hidrateaza-te mult si esti cea mai buna varianta a ta din cate ai  concepe cu mintea si cu gandul!

- Parca esti soacra-mea!
- Ce tu, te mariti? Cand te-a cerut, ti-a dat inelul, unde-i?
- Ma rog, n-am formulat eu bine, posibila soacra, ca are balta peste, nu stii tu mai bine ca mine? Remember: Alin, Catalin, Madalin, Titi doar ce a rupt sirul barbatilor ce au trecut prin viata ta si bineinteles prin patul tau si pe care i-ai tot Alin-tat, vezi Alin, Cata-lin, Mada-lin...
- Lasa tu, ca nici cu tine nu mi-e rusine, na! Ce sa-ti povestesc printesa plina de riduri nu mai iese din casa si nu merge nici la scoala sa formeze viitorul patriei ca a iubit-o omul si i se vad urmele nabadoaioaselor razboaie din pat pe gat de numa-numa!
- Treci la cafea si aprinde-ti tigara si hai in balcon sa punem tara la cale! Si misca odata mai repede si da-mi si mie una mica sa trag niste fum, ca m-a luat tare glicemia!
- Noroc c-a plecat el, ca-ti dadea una mai mare!
- Nu fi tu nesi, in pielea mea de treaba, ce naiba esti asa bandita?
- Asa si, ce mai ziceai, fac si eu ca Bugs Bunny din desene animate, Whats up, duck?
- Rata esti tu, cand te fatai prea mult la bal la aia mici, din filmarea de anul trecut, zau ca fix asa pareai cand va prosteati toti astia mai tineri, luandu-va dupa copii, zau-zau-zau!
- Daca zici tu, eu acum ce sa mai zic de oglinda mea, ca zici ca-i rivala mea de-o viata, de-arata cand ma uit in ea, tot ce vrea ea, nu eu! Apoi asa se face, eu te-am luat, pe mine ma arati cum vreau eu, nu?
- Nu, simplu! Aia de zici tu se cheama para-noia, legat, eu am silabisit ca sa intelegi si tu ca te pierzi tare si mai sufera si bietul om dupa tine pe unde a plecat in delegatie, revine si duduia lui e intr-o apa si oricum si oriunde numai nu pe treaba ei, deloc, dar chiar deloc!
- Ho, tu, ca ziceam si eu doar asa, nu te mai tot da tu zana cea buna, ca doar ti-am insirat alinarile a destul de multi baieti mai devreme! Tigara, asa da-mi, da-mi, da-mi!
- Dupa ce-o tragi pe toata, sa te uiti iar la tine si sa vezi ce prietena esti cu oglinda ta, tandari o faci, daca tot la fel te raportezi la ea! Cio-buri! De-aia zic, comanda-ti fata dermatocosmetice din gama Gerovital H3 Derma+, ingrijeste-te, fa sport cum ai zis tu, fii mai buna cu tine in primul rand si nici fata de ceilalti nu fii scorpie si sa vezi tu ce bine va fi! Din mica vrajitoare cu semne pe gat de la iubit si celulita pe buci de la mancat anapoda, sa vezi tu cum te lasa si ridurile in pace daca iei si dai cu creme anti-age, revitalizand compusii organici ai pielii, cel mai mare organ al nostru al tuturora, care ne imbraca trupul, intr-un contur perfect.
- Parca zici ca esti consultant cosmetic, farmacolog, sau ceva...
- Nu-s decat mandra ta care te bate la cap cand o iei pe carari cu parerile tale ce deviaza de la niste tipare ok.
- No lasa, ca le incerc, mai vine si el din delegatie, il rog sa nu ma mai suga atata ca e rusine in cancelarie si la sala de clasa, in rest poate sa faca restul ca-mi place!!!
- Una-doua, tot la... el ti-e gandul, nici bine n-a plecat omul din casa si posesiva mai esti tu fata, hai si ia-ma iar! Dar mai satura-te, Doamne iarta-ma, ca ne faci genul de ras!!!
- Imi pare mie ca una din noi doua, eu nu-s ca nu a trecut prea mult si vine cat de curand inapoi, duce lipsa de iubire si afectiune! Ia zi, asa-i?
- L-am vazut cu alta si i-am dat papucii, hainele, eu i-am luat doar cheia ca sa nu intre in casa cand nu-s eu acasa...
- Ihim, am inteles, deci tu asta care te cremuiesti faci ce faci, dar ori atragi pe cine nu trebuie, ori ei e toti mitocani, cum zice pisi aia de-i cantareata mai clasica asa...
- Fata, intimitatile eu nu mi le pun pe fata, pe gat, nu le fac expozitie la galeriile de arta, sunt treburile mele, eu le traiesc, mie mi se intampla, eu le trag, eu le-ndur!
- Indura mama-ndura! Mai da-mi o pipa sa-mi omor ridurile cu fum, ca pe urma cobor la farmacie si-mi iau anti-age sa ma fac zana tanara ci bunaciune, zau!
............................
- Ce face printesa mea?
- Ti-a dus dorul, a facut sport, s-a hidratat, ordine in regimul alimentar, s-a facut si mai buna, are grija de pielea si de tenul ei, te roaga s-o iubesti la fel de mult si de intens, dar mai putin cu urmele pe care i le-ai lasat ultima data pe gat de nu s-a putut duce la scoala la copii ca n-avea pregatita povestea pentru eventual prea sigurele intrebari indiscrete si prea personale ale colegelor de cancelarie!
- Bine, bine, am inteles! Deci gatul nu!
- Mai am piele peste tot, de fapt sunt imbracata toata numai in piele, uite, pune mana... Nu direct acolo!
- Auch, sorry!
- ... vezi, simti ce catifelata s-a facut de la cremele hidratante antirid de la Farmec? Produse romanesti de traditie, de mare calitate, la mare cautare printre femei si la fel e si pentru barbati, ca si ei au piele!

Articolul participa la Superblog 2015.

luni, 16 noiembrie 2015

Iubire mare, flori si zambete si fericire!

Atunci cand Sebi si Corina s-au intalnit pe nepusa masa, cei care i-au privit pret de cateva statii in trenul international nu ar fi banuit nimic. Anume ca ei isi vor depasi pragul interior ce-i va scoate din matricea fiintei fiecaruia dintre ei si vor da curs dialogului, adecvat de altfel cand ai in stanga si-n dreapta geamuri si peisaje, tineretea e in floare si dorinta de explorare a spatiului si a timpului ce nu sta nicio clipa in loc te poarta printre straini direct in bratele persoanei pe  care vei ajunge s-o iubesti nespus. Timizi, dar nu peste masura incat sa inceapa dialogul cu balbe, fiecare isi trecea mana dreapta printre foile cartii pe care incepusera sa le citeasca. El citea prologul lui Ulyse de James Joyce, Portretul artistului la tinerete si cu aura unei mine care transmitea asta mai complex decat o facea vestimentatia si infatisarea apropiate de cele ale framantarilor artistice ale marelui scriitor irlandez, se vedea de departe, pana la a treia si a patra bancheta din fata lui, unde un cuplu care incaruntise frumos impreuna ii privea stangacia, admirand totodata curajul avantului romantic ce se prefigura, atunci cand de la Viena, Corina urcase si-s facuse loc pe bancheta alaturata lui. Barbatii ce stalceau o maghiara imperfecta cu posibile influente slovace in cuvintele-telegrama, monosilabice pe care si le transmiteau, pesemne constructori preocupati doar de ce vor gasi la sediu cand vor ajunge mai apoi cu duba firmei pe santierul unde seful le va prezenta planul lucrarii preluate din mers pe motiv ca proprietarul a fost nemultumit de echipa ce incepuse constructia, coborara la distanta de o statie dupa ce Corina isi facuse aparitia la Viena si tot privind cand inca barbatii-constructori ii tineau companie tanarului ce parea preocupat de lectura lui, doar din cand in cand distras ba de fonemele scoase in dialogul tern al vecinilor de compartiment, ba de farmecul aparte al pletelor blonde si ondulate, ce curgeau ca spuma unor ape bine purtate aproape de ceruri prin padurile inalte ale muntelui inainte sa se sparga in cadere de peretii ascutiti ai stancilor in zgomotul falfairilor aripilor si tacerea planarii unor condori si acvile in urmarirea unor prazi, pe gatul acoperit cu bun-gust de catifelata esarfa verde. Prinzand parca din zbor solidaritatea ingenua a batraneilor la 3-4 banchete mai in fata lor care-i tineau pumnii stransi pentru a fi el cel care o abordeaza pe tanara lui vecina de compartiment, asa incat lecturile sa li se ingemaneze si aceeasi fereastra sa-i ajute cu inaintarea lecturii pe care o incepusera, pesemne cu mult inainte de a se fi regasit la un moment dat colegi de compartiment in trenul ce urma sa treaca prin Ungaria si apoi sa-i aduca pe amandoi acasa in Romania, Sebi sopti mai mult decat sa rosteasca pe deplin chemarea femeii de pe bancheta alaturata, intuind parca un veni-vidi-vici si chipul senin cu ochii ei calzi, de-un albastru deschis spre  miracolul inalt, bolta unde soarele le zambea trimitandu-le raze pentru a-si incheia macar capitolul inceput, pentru ca noutatea ce urcase la Viena cu o culegere de istoria artei in maini, nu era demna de alt tip de abordare. Si resimtind aceasta stanjenire pe care dintr-un feminism matern o intelegea acum pe repede inainte, Corina raspunse chemarii lui Sebi, cu:
- Hei, salut, multumesc! Faina tara avem, este?
- Imi place, de ce sa zic contrariul? Unde invat eu lumea e diferita de cea de la noi, chiar daca si la Cluj incercam prin  forma, parca mai mult decat si-n fundamentul continutului sa asimilam preceptele occidentale.
- Acolo sa inteleg ca vei cobori? Unde am eu o droaie de prieteni? Apropo, scuza-mi impertinenta, nu-i cu rea-vointa, chiar din contra-s onorata sa cunosc un confrate ardelean, curat in cuget si-n simtiri, cu mare dor de casa, dupa propasirea la care tinde invatand afara, eu mi-s Corina!
- Iooi, ce fain ai zis, mi-s Corina! Sebi, incantat de placuta-ti companie, senina Corina!
- Domnule draga, dar preocupat tare te vad de tomul ce-l ai in fata ochilor dumitale!
- Deh, rolul artei si al artistului intr-o lume ca cea de azi, similara cumva in format celei in care la inceputul secolului trecut nenea asta scria aceasta carte, mai e si nu prea ceva in care cu tot ce crezi, speri si nazuiesti, sa mai apuci sa si realizezi ar fi un mare bai! Nu te prea mai lasa cei din jur, priviti nu disparat, fiecare in parte, ci mai multi prinsi intr-o multime, ti se opun si uite-asa se duce proiectul bun departe de concretizare, pentru ca...multi anti... tu!
- De profundis, parole, pe onoarea mea! Eu, mai desert asa, ceva mai usurel, nu atat de perspicace, nu vreau sa-mi fie calatoria prea terna, asa ca las deoparte cartea fara a ma simti acaparata de concentrarea asupra lumii din ea. E un punct de vedere, dar ti-l faci mai bine cunoscut in  alte imprejurari, mai statice, parerea mea! Asa c-am luat cu mine si-un caiet si pixul nelipsit cand calatoresc cu orice si functie de starea pe care privelistile observate in mers din compartiment mi le starnesc interior, aducandu-le mai aproape de ceva similar sau aproape identic trait inainte, ma apuc si umplu foi cu niste cuvinte! Nu le zic nicicum, desi poate-ar fi poezii, farame de povesti, sau povestiri, eu le spun doar ganduri adunate in mers, prin lume si care candva si-or gasi ele concretizarea in tiparele unor coperte, cu sigla unei edituri, cine stie?
- Frumos, brava alegere, te felicit!
- Multumesc! Iau pulsul vietii si asa stiu ca atunci, candva, am fost si eu pe acolo, pe aici, pe undeva si ceva, nu stiu ce, mi-a trezit curiozitatea,  interesul m-a impins inainte sa vreau sa cunosc mai mult si uite-asa constat ca lucrurile dupa ce-au avansat au avut un stadiu incipient al lor, pornind de la carapace, sau faza cocoon!
- Apropo, tu unde mergi, acasa, in Romania, parinti, familie, rude, prieteni, sau vizite de colo-colo si obiective turistice de bifat, poze de facut, caci vestul te tine la el, mai mult ca glia peste care dam imediat dupa ce trecem de Budapesta? Daca nu ti-e cumva cu suparare, nu vreau sa fiu bagacios, eu ti-am zis, Clujul te asteapta, pe tine cine, sau ce topos iti va fi gazda si cuib?
- No problem! Hoinaresc pur si simplu. Studiez arta in Germania si am pornit-o cu buzul, cu trenul de colo-colo, poze, pensiuni, deluturi impadurite, cabane, foc in camin, ce mai, o faina saptamana am de cand mi-am luat concediu si de la munci! Nici n-as ajunge, acum ca tot impart cateva cuvinte cu tine, in tara, cu trenul, acum-acum. La Budapesta as cobori, sa mai plimb trupul, sufletului incantare sa-i ofer pe strazi straine, cu aparatul la gat sa prind ceru-nstelat sub ochiul magic al sau...
- Nu m-ai lua si pe mine cu tine? Promit sa nu stric bucuria si placerea celor pe care tu vrei sa le traiesti, ci nu-stiu, zici c-as fi contaminat de ce-mi indrugi tu mie si tare as vrea sa te insotesc!
- Ok, dormim pe rand, ai tu primul grija de mine, ca Praslea de merele de aur, pe o banca in parc, cand somnul m-o potopi, ma invelesti cu haina ta, apoi intremata un pic, in zori poti s-adormi si tu, ca-ti tin eu de urat si poala mea in loc de perna...
...................
Idila in crepusculul capitalei impartite de fluviul antic pomenit de Homer in doua parti, stelele care tot la fel straluceau pe bolta-naltata mai aparte in aceasta noapte cand doi straini au decis sub imboldul unei atractii juvenile nerezumate doar la chemistry, ci filosofii de viata impartasite voalat in peregrinarile lor pe strazile Budapestei si-ncheiate mai apoi pe banca din parcul unde el ii ocrotea somnul pretios cu determinarea unui Pater familia in devenire ce era. Fotografii, povestiri despre tot si toate, despre viata, prietenii, trecuturi, prezent si viitoruri, zambete si un pupic pe obraz al ei inainte ca  pleoapele sa-si coboare in somnul pazit cavalereste de el, iata filmul unei zile pline de culori, oameni, calatorii, povesti, haz si puncte comune destule intre cei doi ce-si tin de urat si de cald unul altuia, el straja si ea domnita ce-i adoarme in brate, invelita de haina lui, cel ce-si controleaza si gand si oboseala, ambitionandu-se a mai rasfoi cateva foi din carte, la lumina stalpului din imediata apropiere a bancii-pat, pentru el si ea.
- Zana buna cu soarele-n par, trezeste-te sa prinzi rasaritul, uite ce fain e galbenusul asta aprins pe cer, awsome, great, m-auzi?
- Ihim, mami mai lasa-ma un pic!
- Nu sunt mami, sunt iubi!
- Ce, ce, ce?
- Sorry, mi-a scapat, stii la partea cu diminutivele inspre o apucasesi tu, eu cu cine sa ma identificat, cu tati? Hai, ca nu-s asa batran!
- DAaaa, ai dreptate! Nici uratel nu esti, iar daca n-ai o relatie in care sa fii deja prins, here I am! Ready to go!
- Nici somnul nu mai ma ia acum, zano! Prinde tu cadrele cu rasaritul, cat pregatesc eu cafelele!
- Tu stii ca nu ai stofa de om cu care sa nu te intelegi, din contra, anticipezi ganduri, ai facut yoga, faci meditatie, ai puteri de-astea extrasenzoriale, ce-o fi o fi, sa vad eu cum adulmec viata-n zori din cafeaua pregatita de tine!
Si cat timp pregatise el plicurile de cafea instant, cu calmul neaos ardelean, rupand incet plicul, golind continutul in sticla lui si-a ei de suc, baut intre timp in tren, apoi turnand calm apa din bidonul lui cel mare si agitand pana ce nessul le facea amandurora cu ochiul, ii sopti la ureche, dandu-i la o parte o suvita, apropiindu-si involuntar buzele de lobul drept:
- Zana mea, cafeaua e servita!
Reactia ei la ce auzea in timp ce un punct atins atat de tandru o facea sa uite ca nu s-au cunoscut de prea mult timp, il surprinse pe Praslea al nostru, care doar ce apucase sa pupe cafeaua din sticla lui sa vada cat e de dulce, cand se trezi cu fata-n brate. Ma rog, in brate nu e chiar corect spus, caci in timp ce el mesterea la cafele, ea-si intindea duios intreaga fiinta care prinsese parca aripi de la somnul vegheat de el peste noapte, in timp ce fotografia de zor cadrele unice ale rasaritului atat de intens cromatic infatisand lupta noptii si-a diminetii pe cerul ce prindea laolalta si luna si ditamai soarele urias si aprins de mama
focului, ea, Corina-l incaleca pur si simplu.
- Asa-i ca-ti place cafeaua si de-aia ai sarit pe mine, sa ma saruti, sa-mi multumesti? Lasa ca mai fac si altadata, tot timpul daca vrei cafeaua numai eu o pregatesc, na, e bine?
- Ce dulce esti, ma ciocoflendere!
- Zano, nici tu nu esti prea altfel decat o miere de care nu m-as satura o viata sa ma-nfrupt!
Rosind usor, zana Corina descaleca, pentru ca pesemne saua trebuia repozitionata, isi prinse parul intr-o coada ce-i legana parul la fiecare pas mai apoi si zise:
- La drum cu noi, zanule! si-l prinse ferm de palma dreapta, iar cu dreapta-i cobora pe dupa gat capul cat sa-i ajunga buzele calde din care sa muste cu nesat.
Se iubeau, e clar, incepeau impreuna prima lor dimineata, dupa ce ziua trecuta o incheiau tot la fel, ea adormind in poala lui, invelita cu haina lui si pazita de constiinta si persoana lui. Hoinareau tacuti pe strazile capitalei maghiare pana cand spre amiaza aveau sa vrea sa ia iarasi trenul din gara si sa intre in tara. Dar, de asta data nu mai venea fiecare pe cont propriu, ci amandoi mergeau intr-o singura directie, caci inainte de pasit, consultarea era prima cea care dispunea argumentele inainte ca o decizie comuna sa fie imbratisata fara rumoare de amandoi. Si atunci cand el i-a propus ca familia lui s-o cunoasca a fost mai intai imbujorata de vestea increderii cu care o responsabilizase el si apoi extrem de bucuroasa ca ea, zana, merge acasa la familia zanului. Sora lui Sebi, Raluca urma sa revina si ea acasa in weekendul ce aducea, se vede bine treaba, toata familia la loc, ba inca o mai si crestea! Si atunci cand, urcati in tren, el se scuza sa mearga la toaleta, o suna rapid pe Raluca si-i spuse doar atat:
- Sora-mea ajuta-ma, please, ca I need your help!
- Se-ntelegea din ton si apoi din prima parte a mesajului... hello!
- Stai, nu ma lua cu de-astea! Am cunoscut o fata, e minunata, o zana, ne intelegem din priviri in toate cele, ajung sa v-o prezint si voua acasa, stiu ca si tu trebuie sa ajungi, asa ca inainte sa fi plecat din Bucuresti, rogu-te ia cu tine si-un buchet de trandafiri rosii, faini, tantosi, s-o dau gata cand ajungi tu cu florile acasa, ele sa poarte deja un mesaj gandit si conceput de catre tine, ca doar de-aia mi-esti mai mare si inteleapta sa ma poti si ajuta, dar sa fie semnat cu numele meu! Ce zici, ma scoti la faza asta si promit sa ma revansez cand si cum vrei tu?

- Ma, Sebi, tu ai zis, nu eu! Facem tata, facem, rosii ai zis, trandafiri, ai mare noroc ca tot in capitala mi-s, caut fuga pe net, comand, preiau florile si apoi chin pe mine pana acasa numa io stiu, da lasa ca te-ai invoit tu sa ma scoti cand oi avea nevoie, asa ca nu-i bai! Pentru zana ta, daca-mi iubeste fratiorul, cum sa nu, cumnata mea, sora mea, mama mea, de-astea de familie, nu zic nici A!
- Multam fain de tot!
- Hai sa traiesti, sa fiti cuminti pe drum, c-abia astept sa-ti vad zana, sa ti-o felicit pentru alegerea facuta de a-ti fi alaturi si de a o primi asa cum se cuvine in familie la noi!
- Fata, ma uluiesti, Bucurestiul te-a facut buna-buna-buna rau de tot!
- Inchide ma odata, ca ti-ai lasat zana singura-n tren, vrei sa ti-o fure hotii? Apropo unde zici ca esti cu ea?
- Plecam acum din Budapesta si de la Bucuresti vedem noi ce luam spre casa, o masina cred ca ajunge mai iute cu noi acasa ca trenul care se culca pe sine, zau!
- Aha, deci dati si voi pe la Bucale, pai poate ne si vedem si merem tati trii incolo...
- Te anunt pe masura ce inaintam spre Romania, ok?
- Ok. Pup, toate bune frate-miu! Stai chill ca vine fata cu florile la fata ta, da?
- Iti sunt dator vandut!
- Bine, si-asa rau...!
....................
- Nu stiu ce si cum, dar uite ca era o coada la buda, de-am colindat cinci vagoane pana sa pot intra in cabina sa scap de griji!
- Si-acum fara griji, ma iei in brate sa ma tuci?
- Da, chiar asa, de unde stii atat de bine sa anticipezi si tu ganduri?
- Asa se-ntampla cand iubesti, omul de langa tine e apa din sticla transparenta ce-asteapta cuminte pe masa, ii vezi fiecare detaliu si cand face bule pentru ca cineva a atins sticla si moleculele apei s-au miscat in voie atingand peretii formei sticlei si tot asa, pricepi?
- Oho, cum nu!
...............

- Ia sa vedem noi pe net: florărie online, comandă flori online, livrare buchete de flori in Bucuresti, buchete de flori in Bucuresti, comanda online flori in Bucuresti, booon! Si rezultate, hai tu-ti netul lu tara lu Papura voda!
- Buna ziua! Am o mare-mare rugaminte la dumneavoastra!
- Spuneti, va rog!
- Stiu ca poate parea putin ciudat, ca o femeie sa va sune si sa va roage, dar ascultati pana la capat si aveti sa-mi dati nu doar dreptate!
- Sunt numai urechi, ochi n-am cum, ca nu va vad, dar dupa voce inspirati incredere, seriozitate, feminitate ferma, cu tot ce presupune arta aranjarilor, dichiselii, gospodarirea a toate cele!
- De n-ar fi purul adevar, m-as fi simtit flatata, asa ca va multumesc pentru intuitie si-acum sa va spun pentru ce v-am sunat!
- Desigur!
- Fireste ca vreau flori, dar nu orisice flori, boboci frematanzi de viata, cu sirop dezmierdator de esenta a iubirii, alesi pe spranceana si prinsi intr-un buchet de trandafiri de zile mari! Imediat va dau adresa mea!
- Ok, am notat, livrare prompta azi la dumneavoastra. Ma scuzati totusi ca intreb, nu vreau nici sa fiu perceput, nici catalogat drept extrem de curios, indiscret, ba chiar si impertinent, lipsit de maniere, dar o femeie cu asa limpezime a  gandurilor sale bune, o voce placuta cum doar susurul calm al apelor de munte in toridele zile ale verii mai aduce asa pe  aproape, domnul pe care-l fericiti in fiecare zi a dumnealui cu prezenta dumneavoastra, este poate plecat in strainatate, sau cum de n-a sunat chiar dansul ca sa comande?
- Nu stiu cum se face, dar intuitia va e remarcabila! Numai ca nu e domnul meu, e doar fratele meu care-si aduce zana in familie la noi acasa, noi suntem din Ardeal, de la Cluj, eu locuiesc in capitala si zilele astea ne reunim in familie cu totii, plus inca o zana pentru care, eu sora mai mare dat-am acum comanda de flori faine, eu le primesc si cu Doamne-ajuta! apoi tat inainte spre casa departata de aici si fix pana la Cluj are sa mearga cadoul fratelui meu pentru iubita lui, achitat de mine!
- As fi bagat mana in foc ca sunteti ardeleanca, doar ca nu stiam sigur de unde sa va iau!
- Puteti acum s-o bagati, ca tot v-am confirmat asteptarile! Dar pana acolo, mesajul continut de buchet va contine atat: # Pentru Zana mea, Corina! Cu dragoste, Zanul Sebi! :)
- Am inteles, sa traiti, draga sora de zan care iubeste o zana!
- Va foarte multumesc, stimate domn!
- Spuneti-mi Flo, de la Florin, tot eu va voi chema la usa, la adresa oferita pentru a va inmana comanda, cadoul surpriza pentru fratele dumneavoastra, draga Raluca!
- Prea bine, Flo! Incantata de cunostinta! Mersi tare mult de promptitudine si de intelegerea doleantelor!
- E placerea mea!
...............
- Unde esti, zanule cu zana ta? Ati trecut granita, ca ce-am vorbit am rezolvat!
- E sora-mea, zice ca abia asteapta sa te pupe cand ajungem la ai mei!
- Ce, ai si sora?
- Da.
- Si cand i-ai spus despre mine?
- Pai, acum, de curand, tot ne reunim acasa dupa ceva vreme si nu am putut sa tac ca sa te ia apoi toti la intrebari si tu sa te simti stanjenita. Asa ca le-am spus ca vin acasa cu zana Corina!
- Ce te mai tuc io pe tine, zanule! Multam ca te-ai gandit tu sa le descurci bine! Ia si raspunde-i fetii, n-o lasa asa!
- Suntem in drum spre Bucuresti, sora-mea. Anunta-ne daca ai plecat spre casa, pentru ca sa stim cand ajungem in gara sa numai ne punem in mers spre tine, daca tu nu esti acasa.
- Ok, va astept pe seara la mine, gatesc ceva bun pentru cina si apoi povestim multe. Dimineata plecam toti 3 la Cluj, e ok asa?
- Perfect. Multam fain de tot, sora-mea! Cinam si povestim, apoi dormim la sora-mea, dimineata plecam toti spre Cluj! Asa ca ai timp sa iti tragi sufletul cat vrei!
- Perfect! O iubesc pe sora ta, e ca o mama pentru tine!
- Asa-s fratii si o sora mai mare n-are cum fi altfel!
................................
- Sora-mea, Raluca - zana mea Corina, Corina - Raluca, fetelor aveti timp sa va cunoasteti mai bine, eu trebuie urgent sa scap de niste griji, so please excuse me!
- No problem, take your time! Ha-ha! :) Si-acum, zano hai sa vedem cum se prezinta cina noastra de azi, sa nu care cumva sa omitem vreun detaliu, ca nu se cade!
- Hai Raluca, sa vedem!
.....................
- Buna dimineata, dragii mei, zan si zana! Hai cu apa pe ochi, o cafea si tusti la Cluj om mere ca sa prindem pranzul inca mai cald, nu rece, ca nu-i a buna, stii doar cum zice mama acasa, Sebi, nu?
- Asa-asa! Luam ce luam, nu ne omoram sa luam multe cu noi, dar buchetul cu flori, pe care cred ca i l-ai aratat aseara zanei, e musai, da?
- Ce-ce-ce, buchet de flori zanei, cum, unde?
- Frate-miu, am stat amandoua fetele cu ochii pe cina, dragule, asa ca zano, surpriza s-a cam dus acum, cu farmec mare cu tot, dar el tu stii ca te iubeste, asa cum vezi in balcon cadoul lui pentru tine! Zic sa-l stii de-acum, ca toti trei laolalta cum mergem acasa la parintii nostri, n-au cum florile scapa nevazute! Asa le vezi acum si daca-ti asumi rolul purtarii lor de grija pana acasa, pentru ca mama sa vada si cum va iubiti voi, dar si cum cu atat de mare grija, dragostea lui din surpriza comenzii de flori pentru tine ai purtat-o pana la ei acasa, facand din flacaul lor un zan iubit de zana lui cu par balai!
- # Pentru Zana mea, Corina! Cu dragoste, Zanul Sebi! :) - ce draguuuuttt! Te iubesc, Sebi!
...................
- Asa, mama draga si cum iti spuneam, Sebi e un mare caracter, caci de mic a fost mai special ca sora lui, sufletist de mic, acum de mare ce-i, bine-i prinde o fata ca tine, manca-o-ar mama pe ea! Sa fie intr-un ceas bun, ca flori mai sunt femeie, de primit si cu multe alte ocazii, voi sa va fiti sprijin si reazam inainte si inapoi in pasii pe calea vietii!

Articolul participa la Superblog 2015.

vineri, 13 noiembrie 2015

Drumuri sigure si line, in viata si pe strazi!


- Fata, auzi stii ce, vezi ca azi ajung, la naiba ceva mai tarziu la birou, ca masina mi-a murit, sa stii sa anunti, sa nu faca toti vreo criza de nervi, ca nu mai vine blonda de la economic, ca si-asa am facut eu destule, in puii mei!
- I-auzi tu pricepi ce-mi spui? O data pomenesti la naiba si apoi de puii tai! Eu intelegi ce zici, dar chiar si asa, fata, ti-o fi murit ea masina, dar ceva pui ar fi bine sa incepi sa te gandesti mai serios la ei si sa incepi cu inceputul, nu asa cu reprosuri, ca muncile, ca oboseala, ca timp liber ioc, fa-ti ordine in ganduri si in viata si au sa-ti mearga toate ca pe roate, ma rog, acum mai putin masina cu care de-ar fi mers, erai acum in fata mea si vorbeam de cu totul alte lucruri in birou,
stii ce zic?
- Ho, fata, ca stiu, mersi de tragerea de maneca! Dar eu ce sa mai fac, daca-s si blonda si ghinionista, n-am timp nici de mine, imi mai moare si bateria la masina ca asa crescuta acasa printre frati si tata, am mai auzit eu una-alta despre bum-bumuri! Lasa, anunta tu acolo fain-frumos ca vine ea blonda de la economic un pic mai tarziu ca i-a murit masina, vine cu metroul, dar e pusa pe cai mari!
- Adica, stai asa un pic, n-ai zis ca iei metroul, acum te-ai razgandit si vii cu calul? Apropo, unde ai gasit tu armasar printre blocuri, la tine in cartier?
- Apai, Marie, oi fi eu blonda, dar sa moara bateria cu tot cu masina, ca iau oricum alta galbena cu ochii de broasca de nu chiar ca ma intreci! Oho, si se vede de la distanta! Cum tu, auzi la ea, sa vin cu calul prin Bucuresti, tu esti sanatoasa la cap, sau ai cumva somnul tulburat acasa de vecini ciudati, ia zi?
- Auzi, blondo, nu ma lua cu dedesubturi, hai ca nu-ti mai stau in ureche ca ma ia seful la bani marunti si cred ca trebuie sa plec pe teren, ideea e cand o fi sa ajungi incoace sa te uiti si de mine, ca zau cu un chef de calarit cum ai zis tu-s chiar curioasa de picanterii, detalii, stii tu, alea-alea. Poate-mi dai si mie reteta s-o adaptez pe felul meu si cine stie, ne-om vedea mirese stand la coada la acelasi popa cu alaiuri diferite, daca nu ne sincronizam sa ne fim fiecare donsoara de onoare a celeilalte!
- Marie, nu stiu tu cum faci, dar finalul e apoteotic, dar in sens de antologic! Ai dres-o din mers, te tuc de nu mai pot, hai stii ca mi-ai redat bujori in obrajii stersi si albiciosi dupa ce-am vazut ca masina mea nu mai se vrea pornita? Lasa ca vorbim noi, ca fetele nefe...zabile deocamdata, ...ricite si ...fructificate de niciun vanator care sa le transforme din prada pentru satisfacerea gusturilor si placerilor sale in comorile lui cele mai de pret cu care sa se mandreasca!
- Oau, fata, m-a luat cu fierbinteli, hai ca inchid, ca vine boss si-apoi cine stie ce visuri o mai avea in legatura cu impricinata care vorbeste la telefon c-o blonda soferita neindemanatica, ghinionista, care ar fi trebuit sa apara deja la munci!
- No bine, ca ai sintetizat tu perfect, bruneto, lasa ca vedem noi cine arunca prima buchetul de flori, sau care din noi doua l-o prinde mai intai, daca nu tu si nici eu nu pregatim serios o nunta ca-n basme! Hai pa!
............
- Alo, buna dimineata, am intrat la voi pe site, ca mi-a murit masina in zori, cauza cred sa fie bateria, stiti am copilarit in provincie, familie numeroasa, baieti multi, chei, surubelnite, suruburi, piulite, masini, ceva-ceva tot s-a prins si de mine, mai mult ca apa de gasca!
- Ce tip de masina aveti, sau ati apucat mai intai sa mergeti la un service auto sa va fi depistat buba la baterie drept singura problema tehnica auto?
- Nu, doar ce va spuneam, sun acum ca am intarziat la birou pentru ca nu mi-a mai pornit deloc masina, cand am iesit acum doua ore in parcare s-o pornesc. Presupun nu ca n-are peco, pentru c-am facut plinul aseara, dar cum si atunci a luat-o doar dupa cateva chei, ma gandesc eu asa ca buba cum ziceti dumneavoastra, ar fi la baterie...
- Ati desfacut capota sa vedeti marca bateriei auto, ca sa pot verifica eu acum in stoc, iar de nu gasim la raft, sa v-o putem comanda de la furnizori?
- E prea dimineata si ma luati prea tare! Eu sunt atenta, conduc, dar ce-i sub tabla, ma-ntelegeti n-am fost curioasa sa aflu ce se gaseste. Acasa pe toate le desfaceau bucatica cu bucatica, tata si fratii mei, pentru c-aveam atelier, nu eu, ma rog, ei si puneau masinile cu roatele-n sus si le faceau la loc sa mearga, stiti? Ca sa conchid, nu am nici cea mai vaga idee ce tip de baterie este, e o masina care e la mine de 5 ani, anul de productie fiind mai vechi cu alti 3 inainte ca sa fie a mea.
Atat!
- Nu, ma gandeam, asa cum v-am spus, ca stiind ce marca este bateria, salvam timp pretios. Daca o gasim pe stoc la noi si vreti sa puteti merge cu masina iarasi, programam cand anume poate avea loc montajul ei, la domiciliul dumneavoastra. Iar de nu, sa stim ce tip de baterie va e necesar pentru masina, pentru a v-o comanda de la furnizorii nostri, iar cand ajunge la noi, sa stim sa venim s-o montam, atata tot! Dumneavoastra alegeti!
- Pai, stati asa, va las adresa mea si haideti ca plec eu mai tarziu azi la birou, si va astept. Masina e jos in parcare, e albastra ca-mi place mie culoarea. Din ce vad acum la voi pe site, eu zic sa aduceti si Rombat si Bosch, sa vedem care s-o potrivi la a mea s-o resusciteze, ca din doua, una am eu asa o presimtire ca va merge!
- Ok, pai sigur, am notat adresa, nu e nici foarte departe, haideti ca ajungem repejor si va salvam si ziua!
- Multumesc mult!
..............
- Marie, auzi, da-mi-l pe sefu la telefon sa-i spun eu cu cuvintele mele patania mea, ca sa ma scuze de intarziere, ca oricum mai stau un pic, ca vin baietii de la baterii sa imi faca la loc masina, mi-o aduc si mi-o si monteaza, ca sa vina fata cu masina la birou, pai da ce, se poate, sa cobor in subterana eu, una care se sperie si de propria umbra, buh?
- Stai tu, ca eu-s pe drum, sefu-i la birou, suna-l pe el, daca vrei, eu nu te pot aduce dupa ce-mi termin terenul de bifat, ca o data ar fi cam tarzior, in plus tu astepti mesteri sa-ti puna la loc alta baterie la buburuza ca sa te sui in masina si sa-ti misti fizicul la munci, ca de stat la telefoane vad ca esti campioana! Ce fain de tine, e luni, s-a facut amiaza deja si tu fata blonda, printesa povestilor cu neimpliniri ai numai bube, ba aia nu merge si deci tu nu poti ca sa aia si ailalta, de felul tau o ghinionista, nici nunta inca nu ai in plan ca sa faci, ca deh, lipseste insotitorul de la brat si cel care s-ar lepada de satana si te-ar lua pe tine si ar mai fi vreo cateva!
- Eh, lasa ca vezi tu, imi fac eu masina la loc, vin baietii cu bateria cu montaj la domiciliu, numa sa dau ochii cu tine!
- Stii ca m-ai speriat? Ma ascund eu pe undeva sa stii!
- Tupileste-te bine, ca-mi ciulesc urechile si...
Dar soneria canta deja la usa si deschizand, Oana se-mbujoreaza toata. In prag se aude doar:
- Sarut mana! Am vorbit recent la telefon, mi-ati cerut sa aducem si Rombat si Bosch, ambele baterii auto sunt jos, stiti am parcat fix langa masina descrisa in apelul de mai devreme. Va astept jos la masina, luati cheile si haideti sa montam bateria, sa porniti iarasi la drum, tot ziceati ca sunteti in intarziere la serviciu, noi ne-am straduit sa ajungem repede la dumneavoastra si sa va salvam planurile pe care le aveati pentru ziua in curs.
Superincantata de felul in care reprezentantii magazinului de baterii auto s-au straduit reusind sa-i redea buna dispozitie si echilibrul interior, semn ca viata masinii sale merge inainte cu asa o promptitudine si un profesionism ca la carte, echipa siteului auto sa trimita si pe deasupra un asa cavaler cu bune intentii sa ajute o tanara neajutorata in problemele tehnice legate de locomotia vitala in propriul autoturism dat fiind profilul ei profesional ce presupune deplasari multe si constante, om cu calm si cuvintele la el, inrosita nu doar pentru ca gentiletea omului din prag avea ancore profesionale, ci pentru ca din ultimele cuvinte impartasite cu colega ei de serviciu, Oana presimtea o continuare a colaborarii sale cu gentilul barbat ce-i reda viata masinii sale, putand, de ce nu, la o adica sa-i redea si viata interioara chiar si stapanei masinii pentru care pregatise bateria! Cu asa ganduri, apucase doar sa spuna:
- Sigur, ma pregatesc cat pot de repede pentru serviciu, caci presimt ca va merge totul bine, ca pe roate!, gandind nu doarca va ajunge la prima cheie data masinii dupa ce noua baterie va fi montata profesionist de specialisti direct la birou, ci ca cel caruia-i adresa cuvintele va recepta si ce e-n inima si sufletul ei de femeie ce-si cauta, inca tanara fiind alesul.
........
- Dane, e tare tipa, se imbraca si ne uitam la ceas, coboara, eu zic juma de ceas pe putin mai stam aici, cica a-ntarziat la lucru din cauza masinii...
- Vali, lasa vrajile, ii dam bateria veche, i-o punem pe a noua, ne asiguram ca femeia misca masina din loc, luam banii pe servicii, ii lasam o carte de vizita si urandu-i o zi buna cu drumuri lipsite de aglomeratii, revenim la sediu, ca mai avem si noi un
program zilnic de bifat pana sa se gate.
- Bai, e mortala femeia, frate. Arata si bine, iti spun, am interactionat ok cand am fost sus s-o anunt ca am ajuns cu montajul bateriei auto si cred ca intre noi doi se va infiripa, stii tu, ceva... Chiar serios!
- Da, ma, cum sa nu, cum zici tu, la nunta sa ma anunti din timp sa vin, ca sa nu fiu in concediu, cum sa nu, cu toata dragostea amicala ce ti-o port, de ce nu, ma pot bucura pentru tine, cand va fi sa fie!
............
- Frate, uite-o ca vine, ea e!
- Ba, ai avut dreptate, ai descris-o corect. Sa vedem acum cand o deschide gura daca mai am aceeasi parere buna...
............
- Asta Bosch e fix ce va trebuie, doamna!
- Mai am ceva pana acolo... nu ca nu mi-ar fi placut sa fiu deja!
- Ma scuzati, n-aveam de unde sti, dar... revenind la oile noastre, fix pentru ce am venit noi aici, asa cum v-a spus si colegul meu cand a urcat la dumneavoastra sa va anunte ca noi cu bateriile am venit si ca va asteptam la masina sa vedem care se potriveste automobilului pe care il conduceti, bateria Bosch e fix ce-aveti nevoie. E noua, e de firma, e un acumulator auto de calitate, testat de-a lungul timpul de multi soferi intr-o plansa mare de autovehicule rutiere. Garantam pentru numele brandului nemtesc, ne bucuram ca v-am putut fi noi de ajutor in acest inceput de saptamana care nu a debutat din zori prea bine pentru dumneavoastra, pe viitor, orice colaborare incheiata fericit cu clientii nostri inseamna o satisfactie profesionala pentru noi, va lasam cartea de vizita, actionam prompt in Bucuresti, asiguram transport si montaj la domiciuliu, consiliere pentru orice dificultati aveti in domeniul bateriilor auto la masina pe care o conduceti dumneavoastra, vecinii, colegii de serviciu, prietenii, rudele,
amicii!
- Multumesc mult de ajutor! Mi-ati facut ziua mai buna! S-auzim de bine!
...........
- Fata, unde esti?
- Am ajuns aproape de birou, dupa raidul de pe teren, de ce, tu unde esti?
- In masina, fata, au venit baietii, mi-au montat bateria la loc, una noua, Bosch au zis ca i se potriveste buburuzei mele, foarte draguti, prompti, gentili, profesionisti, ce mai!
- Pana aici, nu mi-ai zis decat ca ajungi tu repejor la munci! Altceva mai ai sa-mi spui, ca presimt ca n-ai pus tu mana pe mobil doar sa-mi zici c-o ia la prima cheia, ai nu zau, cat de tampa m-oi crede blondo tu pe mine, sa nu-mi dau seama ca o  masina buna, nu vechitura ca a ta, dupa ce-i pui baterie noua si de calitate n-o ia din loc, nu zau?
- Tu, ce sa zic, m-ai cam prins in offside! Dar lasa, am aici cartea de vizita a baietilor de la firma, siteul de baterii auto si pe spate apare un mobil, eu cred ca e al celui care a urcat la mine sa ma anunte, ca el si colegul sau au venit cu bateria pregatita de montajul la masina mea.
- Ce tu, s-a urcat pe tine, eu stiu ca oi avea tu zile bune si rele, dar nici chiar asa, sa pomenesti ca vii cu calul la munci ca nu-ti merge masina si apoi sa sari pe oameni, nici chiar asa!
- Ai otita, sau ai intors capul si urechile ti-s dintr-o cauza ori alta nefunctionale! Revenind, nu m-am suit si nici altcineva nu m-a calarit, sa stii! Na, ca ti-am zis-o! Dar, niciodata sa nu spui niciodata si vezi cum faci cu prea multe griji cand ai in plan sa reusesti sa faci sa ti se intample ceva ce doresti de ceva vreme, ca n-are rost sa amani, nu?
- Eu parca stiam ca e altfel, ceva cu ai grija cu ce doresti, ca si cand ti se-ntampla, apoi bucura-te de ce-ai gandit, sau pe acolo!
- Tu, ideea e-n felul urmator: dupa munci, spre seara-l sun pe cel care m-a intampinat azi din pragul usii mele de acasa, ca sa-mi anunte ca totul va fi bine, la masina pentru ca a venit sa monteze bateria noua, iar mie dupa ce am masina ziua-mi va fi mult mai buna decat felul in care ea a inceput! Deci, cum omul are dreptate, iar noi am interactionat bine, eu zic sa-i multumesc si-n felul meu! Il invit la cina in oras sa povestim despre lucruri si viata, nu despre lume si barfe, de-astea can-canuri. Omul pare si in adancul fiintei mele, pe langa ca arata bine, bine de tot, mai si cred ca este un om adevarat,  lucru pe care in semenii nostri de azi, nu prea mai gasesti.
- Ok, pai sa fie intr-un ceas bun atunci, cina, alegerea, propunerea, el sa convina, sa vorbiti, sa va intelegeti bine, sa ma anuntati cand e nunta, ca sa vin sa prind buchetul, da?
................
- Marie, exerseaza priza. Pentru la vara, da!

Articolul participa la Superblog 2015.

Cafea si-o pilda vitala

- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da? - Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinon...