vineri, 6 noiembrie 2015

Ai tronul tau!

                                     Scena 1

In carcasa PC-ului de acasa, lumea fanteziei creatoare a lui Mihai, vocile componentelor ce-i dau in fiecare zi motive sa zambeasca satisfacut dupa ce se ridica de la birou scriind cate-o poveste din noua lui carte pentru copii rasuna mocnit. Iata un exemplu despre cum isi incepe o zi obisnuita, omul de la taste si universul sau literar pus in slujba generatiilor ce vin:

Sursa: - Ba, esti prost?
Hard-diskul: - Ba esti nebun?

                                       Scena 2

Acelasi decor, dupa un moment de rumoare...

Ambele: - Frate, ce-i cu nebunia asta? Tot timpul trebuie sa fie doar intuneric? Aprindeti pentru numele creatorului lumii, al universului si al tuturor lucrurilor vazute si nevazute, cele ce deja exista si cele ce vor vedea lumina vietii candva sa ne vedem si noi la fata, ca niste adevarati oameni ce suntem, de vreme ce ajutam omul sa faca alte si alte lumi prin lucrul coroborat al mintii si al mainilor sale, eu zic ca tot oameni ne putem numi, ca si el de altfel, nu?
Sursa: - Adevar graiesti, Maria-Ta!
Hard-diskul: - Nici eu n-am cum avea alta parere, asa ca o sustin consecvent pe a ta, care fiind si a mea, devine a noastra! In situatii in care lumea noastra e pusa in intunericul nerecunoasterii Adevarului ce lumineaza, ilumineaza si usureaza spiritul de incarcatura energiilor negative, eu zic sa protestam ad-hoc, in fata marii adunari colective de aici din intunericul rece al carcasei ce ne-a fost mereu casa si masa si sa ne desincronizam pentru o clipa eforturile mana-in-mana care l-au facut prea de fiecare data pe stapanul de la taste sa se bucure doar el de laudele si de laurii muncii sale! Pai ce, daca nu eram noi, mai reusea doar el sa faca o asa treaba buna? Eu ma tem ca fara noi si inlantuirea functiilor noastre raspunsul e prea evident si nu acela pe care mintea lui refuza a-l admite! Deci, ce ziceti, punem de-o revolutie?
Sursa: - Da, sustin cu cea mai inversunata energie si entuziasmul cel mai viu, surasul pe buze mi-e deja acela ce-mi face inima sa-mi duduie in piept cand cuget si sange-mi bat doar intr-o singura directie: afirmarea si recunoasterea importantei muncii sustinute cu cauza omului care doar apasa pe butoanele ce ne pun pe noi la treaba in timp ce el doar aduna laurii si meritele, premiile si interviurile, blitzurile si imbratisarile altor semeni ce-i apreciaza munca, iar pe noi ne dau la spate...
Pai nu e posibil asa ceva, sau pe cat e de evidenta toata aceasta realitate care mai mult ca sigur ca ne tot vaduveste de tot de atata timp incoace, propun sa spunem cu totii in cor Stop acestei mari nelegiuiri, sa vedem noi daca omul clapetist va mai reusi el sa adune fast si notorietate si fara noi, ce ziceti fratii mei de suferinta?
Carcasa pc: - Da, da, da, da... se tot auzea freamatul corului de voci, auspiciul sub care in ceasul serii intunecate si reci in camera lui, Mihai sarea efectiv din pat, asa cum de altfel o facea de fiecare data cand ideile-i rasunau in cap si tastele-l chemau sa le puna pe hartie, pentru ca povestea ideilor insailate sa nu piarda drumul spre concretizare. In era tehnologiei informatiei desi c-o apetenta literara la fel de nesatioasa ca si a predecesorilor sai ce tineau mereu minte ideile lor pana ca sa apuce o coala de hartie si un ciot de creion pe care-l ascuteau cum putea fiecare in grelele conditii in care viata-i aruncau, pentru ca multi scribi au fost nedreptatiti de soarta si de oamenii regimurilor politice sub care vietile lor s-au consumat, Mihai este mult prea comod si de fiecare data se multumeste ca PC-ul sa-i faciliteze ideile sa devina poveste. Dar cand tehnologia ii da batai de cap, fie curentul electric sa fie oprit pe strada unde domiciliaza, fie vreo piesa a ansamblului complex ce-i reveleaza exteriorului mintii sale ideile si povestile universului sau literar ce-i acapareaza intr-atat de mult cotidianul, incat practic se identifica pana la ultima sudoare a vietii in existenta persoanei sale cu munca ce-l tine preocupat mare parte din timpul sau, atunci se simte captiv intr-o lume ce-l ironizeaza, nemultumindu-l prin simplul fapt ca-i conditioneaza reusita demersului sau, aparent unul simplu, dar pentru el atat de important incat viata lui inseamna munca lui, or neputand-o duce la indeplinire omul moare cate un pic de fiecare data cand un impas, indirect de vointa sau raspunderea sa se constata evident.
Mihai: - Ce-i cu asta? De ce nu pot scrie? Am idei cu duiumul si nu am nevoie decat ca PC sa porneasca si degetele sa tasteze povestile si lumea apoi sa le cunoasca pentru ca totul in jur sa fie mereu mai bun! De ce nu pot, de ce, de ce???
PC: - Stapane, vrem sa vezi si tu cum e sa nu poti realiza una sau alta. La noi te-ai gandit vreodata? Cum ti se pare tie, drept, sau imoral, deci stramb, nedrept ca ideile sa le ai, dar nu scrise in povesti, lucru pe care il duci la indeplinire pentru ca  o serie de factori concura la a-ti indeplini tie acest vis, sa creezi lumi prin scris! Electricitatea o data, fiecare piesa din PC, a doua dam fiecare contributia noastra la o reusita pe care doar tu ti-o insusesti! Pai, venim acum si te intrebam, cand vezi deja ca sabotandu-ti interesele devii incapabil sa admiti ca fara noi esti mort pe dinauntru si nu mai valorezi prin munca ta nimic, iar atunci te sfatuim sa te vezi si prin alti ochi sau sa te oglindesti si altfel decat prin rodul muncii tale, caci pana la urma universul mintii tale e unul infinit mai mare decat sa te limitezi la o fantezie cu care povestind sa depinzi de taste ca sa culegi lauri si notorietate! Evident ca tu esti o farama de esenta, umana, divina si care nu poate, dupa noi, intra in obscura logica a unei eficiente lamentabile de tip cerere-oferta, asa cum tu faci cu editurile si devii sclavul muncii tale, supunandu-ne si pe noi la acelasi destin pe care tu, in intunericul unui univers concentrat doar pe a revela prin scris lumi ce fac viata altora ce cresc mai buna, ti-o injosesti pe a ta. Si, de aici, ne tragi si pe noi in jos, odata cu tine!
Mihai: - Ok, ok, am inteles! Doar de data asta, mai puneti mana de la mana si haideti fiecare sa ducem totul la indeplinire ca pana acum! Va rooog, va implooooorrr!

PC: - Uite ce e, Mihai, esti om in toata firea si cu mintea la cap! Deci, fii atent: Magazin online detine o gama larga de  produse de care ai mare nevoie pentru a-ti atinge telul! Intri, dai click, vezi oferte componente, comanzi de acolo ce-i mai bun si noi te asiguram de reusita demersurilor tale ca si pana acum!
Mihai: - Bun-bun, dar acum ce fac, daca nu veti vrea sa ma ajutati sa scriu ce am de predat pana dimineata?
PC: - Mihai, arta, ca si viata de altfel cere la un moment dat sacrificii! Unele mari, sunt asa-numitele puncte-zero, sau momente zero ale unei cai poticnite de a relua o trasa uitata candva. Succesul scontat nu va intarzia sa apara cand tu vei fi impacat cu sine si ne vei considera la fel ca tine, ca nu te supara, dar pana una-alta si noi, toate componentele din initunericul asta al carcasei PC de care fara doar si poate ca depinzi, meritam laurii pe care tu-i culegi cand lumea te felicita si cartile tale sunt prezente in rafturile librariilor, in standuri la targurile de carte, vanzarile curg, tu iei tot si noua nici macar nu ne acorzi sansa de a ne mari familia cu ce-i mai bun! Am vrea si noi niste frati! Intra deci pe site si ia de acolo!
Mihai: - Stiti, portofelul e cam gol...
PC: - Or, poate ca vrei sa iti amintesti cum e sa scrii de mana, mina creionului sa ti se rupa, pasta pixului sa se termine chiar cand continuarea ideii se prelungea pe randurile pe care nu mai apuci sa le scrii...?

Deci, stii ce zic, Fortron e de cand erai tu Mihai ca macul si face treaba sa mearga pe bune, e producator de surse recunoscut si experienta il recomanda pentru ca si altii ca tine au fost trecuti pe lista lor de consumatori de tehnologie satisfacuti de sursele lor! Asa ca lasa tu portofelul, deschide PC-ul, intra in cont, fa internet banking si comanda-ti sursa ca sa faci treaba bine in continuare! Ti-o garantam, de nu, in mod solemn asum pentru toate componentele aici de fata ce tac acum marc, poti renunta sa mai colaborezi cu noi! Si vorba aceea, 4tron= ai tronul tau, Majestate! Pune-ne la lucru sa obtii si mai bine si mai mult! Asa face un rege adevarat, ce, tu nu vrei sa fii stapanul literelor si al povestilor? Asta si esti, cand tu dai viata povestilor, este?
..............
Buimacit, Mihai nu stie ce sa faca, cumpaneste, sa deschid PC-ul si sa comand pe net ce am nevoie, sa revitalizez scula cu care imi duc la indeplinire munca mea pretioasa, sa nu-l deschid si atunci ce, ma dezic de ce ma defineste ca om? Daca eu asta sunt,  adica ceea ce fac, atunci trebuie sa fiu consecvent si sa continui sa indeplinesc ce am inceput. Sa scriu si pana acolo am nevoie de ce ma ajuta sa scriu si sa se vada! Asadar deschid si fie ce-o fi, dupa asta poate sa vina si apocalipsa pentru ca stiu ca in marea mea dilema, am ales functie de ce cred eu cu tarie!

Articolul participa la Superblog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!