vineri, 20 noiembrie 2015

Bailamos mi amor!

Stiti ce se spune despre doi oameni atunci cand ei sunt impreuna si se iubesc? Ca au trecut si unul si altul la nivel superior al destinului fiecaruia dintre ei. Pe de o parte el, de cealalta ea, pasind pana sa se fi intalnit inopinant ca doi straini, ea pe un drum, el pe altul, sau fie si aceeasi cale apucata la un moment dat, prin voia hazardului si a combinatoricii matematice care a facut ca atunci ei sa fi mers, din ratiuni diferite, sau niciuna, pe acelasi camp de batalie. Dar el intr-un sens si ea in altul, ori invers, fie in aceeasi directie mergand, dar de pe sensuri diferite, trotuare opuse vederii reciproce. Ei, si atunci ce face ca doi oameni, pusi de destin pe drumuri diferite pana la o adica, atunci cand evidenta arata altceva  si ei se situeaza pe aceeasi ruta, via, dar un trotuar, niste masini, aglomeratie-i impiedica sa ia fiecare contact cu celalalt? Atunci, raspunsul corect se formuleaza in termenii urmatori: exista cel putin un rationament potrivit caruia si el si ea, cauta ceva, de pe partea lor de drum, pe cea a celuilalt. Si, inevitabil atunci, dau unul de celalalt, se observa, curiozitatea si farmecul noului atrage si captiveaza si din matricea terna, monotona, sau linistita a fiecaruia, purtatorii de pasi isi ies efectiv din propria fiinta pentru a deveni un altul. El un altul, ea o alta. De ce, pai tocmai ca sa dureze, ei vor sti fiecare la momentul potrivit, cand efectiv li se intampla asta, Intalnirea de gradul 3, revelatia, intersectia asta de atribute comune supuse radarelor. Ochii admira primii, urechile si nasul totodata, mintea imbina si combina ceea ce chimia si magnetismul, atractia inexplicabila-i aduce la un moment dat din simpli pietoni, in pietoni insarcinati si cu grija izvorata din ce altceva decat din pasare si din iubirea celuilalt aproape ca pe, sau chiar mai mult decat propria persoana, pe acelasi drum. Drum pe care cei doi consimt la unison sa paseasca nu doar alaturi, ci impreuna, caci daca alaturi inseamna conditionare temporala, impreuna pune accent pe devotiune si neconditionare. Si cand simtamintele ajung a fi dincolo de traite si recunoscute si afirmate, atunci izvoraste certitudinea faptului ca a oferi fiinta in palma, pe tava cuiva nu ti-e lipsa de judecata, credinta, ori gest disperat, haotic, pus pesemne pe seama unor goluri sentimentale cu impact inca neelucidat intr-un trecut pe care sinele il pastreaza intre paranteze pentru a se pastra intr-o zona pasagera si momentana de dubitabil confort, primeste si raspuns din partea cealalta. Cel dorit, nazuit, sperat. Si atunci cand iubind mai esti si iubit, traiesti cu fiecare clipa ce-ti pare o eternitate pe care in adancul crezului tau, din nejustificata modestie ajungi sa-ti spui ca meriti ce traiesti, dar e totusi prea bun destinul cu tine si asta roade interior grav, sau cu doza sporita de curaj moral, mergi inainte si nu proiectezi nimic prea mult, te bucuri de prezent si savurezi secunda cu secunda! E poate cea mai buna alegere pe care o poti face!
Asa si cu Felix si Flavia. Rataceau pe acelasi drum, el iesind dintr-un interviu, al treilea in doar doua zile intr-o saptamana inceputa cu moralul in scadere pe banda rulanta, ineficienta profesionala, studii avansand dificil pe seama unei lipse de ancorare in pragmatismul vietii. Cand doar cheltuiesti si speri sa poti si tu peteci pe ici colo, dar cat mai repede investitiile parintilor, incredere si sperante pe care ei si le pun indreptatiti de altfel in tine, ajungi chiar sa nu te mai suporti, tanar, plecat de acasa, in putere si vigoare, dar necerut de nimeni la munca, e un sentiment de neputinta ce agraveaza autoculpabilizarea pentru realitatea cruda ce nu-ti da pace. Ea, o bucuresteanca, iesita de la coafor, consultandu-si agenda, urma sa ajunga la cursurile de la facultate. La sport. El c-o mina a neputintei pe care n-o putea ascunde prea eficient de ochii ei care-l compatimeau dupa ce intelesese dand nas in nas pe peronul aceleiasi destinatii in subteranul de unde metroul urma sa-i aduca la suprafata in aceeasi zona, Universitate. Din vorba-n vorba fata intelege mesajul ce justifica fata usor cazuta a baiatului, devine deodata si pentru el mai spontana, optimista si apreciaza ceea ce are, parinti cu job ce-i sustin studiile, caci ce castiga ea la jobul pentru care consimte sa mearga e pentru ca-i place, nu pentru a-si face studentia o viata mai dificila decat i-o face sentimentul de necunoscut al vietii, cu instabilitatile si tranzitiile care-o fac sa fie si vulnerabila din ratiuni interioare, ce tin de oscilatia vremii, a  ritmului diurn-nocturn si alte cele. Revelator e pentru ea ca cineva se straduieste si nu poate dovedi ca ceea ce spera sa poata, sa se autogospodareasca in capitala, cu studii si incet-incet sa devina autonom fata de familia din provincie, pe cand ea are, si de la cine si pentru ca ea desi consimte a lucra pentru a schimba monotonia familie-casa-studii cunoscand oameni noi si a avea bani nu de studii, ci de pusculita cum se zicea odata. Mina seriozitatii lui o acapareaza si brusc fiinta-i e invadata de un gand nebun: el e omul de care am nevoie, eu stiu mai mult ca el ca poate sa depaseasca orice prag, il ajut si va reusi el singur pentru el si pentru noi, pentru ca in spatele unui barbat puternic inauntrul si-nafara lui sta o femeie ce-l intelege, iubeste, mobilizeaza, incurajeaza si-l determina sa reuseasca. Timida pentru ca noutatea are si acest aspect al inhibarii pornirii prime de a dezvalui mintea ce gandeste, n-apuca decat sa rosteasca: Bailamos!
- Iti place spaniola?
- Da si nu! Imi place Enrique, si e ce ascult acum in casti, vrei si tu sa Bailandim in urechi? Oricum e galagie, forfota si aglomeratie in metrou, asa ca faci cum vrei, eu doar am zis, oricum...
- Da, de ce nu!
- Felix, imi pare bine si ca te cunosc si ca ma faci sa uit de ganduri rele cu muzica ta!
- Flavia! Si mie, cand pot sa ajut cu ceva, o fac cu toata inima! Te-mbratisez, hai ca poti s-o scoti, daca nu te-ajut eu s-o scoti la capat! Sa stii ca-s o buna ascultatoare si nu de ici de colo, sau interesata sa cunosc aspecte intime ale persoanei pentru a le devoala tertilor si pentru a-i pune pe primii-ntr-o lumina proasta sau creandu-le indispozitie si disconfort! Poti conta pe asta!
- Vin de la un interviu... Al treilea saptamana asta care a inceput doar ieri. O fi capitala aici, dar daca acasa la 3 interviuri mergeam tot anul, tot lucram dupa al doilea sustinut, cel mai tarziu! Aici, se pare ca deocamdata nu... Ai mei ma sprijina cu studiile, cazarea, masa, tot, practic tot ce sunt, am si sunt datorita lor. Le sunt mai mult ca vandut, dator e putin spus, asta e sentimentul pe care-l resimt, ma acapareaza si pune stapanire deja pe mine si vreau doar sa pot scapa naibii odata de el... stii?
- Mai-mai-mai! Ce sa zic, imi place asa: Enrique, il ador, apoi parfumul cu care te-ai dat, figura ta serioasa dincolo de ce intuiam eu ca te preocupa ceva tare de tot pana sa apuci tu sa-mi traduci partea cu interviul si cu ce te framanta inauntru, pot sa zic ca mi-ai ridicat mingea la fileu! Eu ii am pe ai mei bine, joburi bune, salarii pe masura, casa, masina, concedii, eu scoala, job, salariu de pusculita, mai un chef, studii, ieseli, de-astea, restul vacante, nunti, petreceri sponsorii mei de-o viata decarteaza... Asa e la mine. Stiu, nu o spun, crede-ma sa ma falesc, chiar nu merit atata bine si atat. Vreau sa pot lucra la partea cu autonomia, dar deocamdata ma plafonez in a fi fata mamei si mai ales a tatei, ca el e si cu buzunarul mai gros si oricand si la o minciunica mica-mare nu carteste si achita tot! Dar nu ma simt in largul meu tot mereu asa. Nu-s o profitoare, is capricorn, ambitia ma descrie perfect, sunt tenace, iubitoare, devotata si de drum lung, adica fidela, nu asa de ochii lumii, te pup pe obraz de ochii lumii si pe la spate ca Brutus am cutitul ascutit gata pregatit sa te-ntepe mortal, nu, aia nu-s eu! N-am fost si nici nu voi fi!
- Oau! Cata dezinvoltura intr-o masca initiala a unei fete de bani gata, care nu simte, nu stie, nu crede, nu vrea nimic de una singura, pentru ca nu stie, nu poate, nu are incredere in propriile forte, pe cand tu ai fi luat acum de la mine chiar si Oscarul pentru cum ai facut sa nu tradezi esenta, care e una buna si tie, dar mai ales mie!
Rosind usor, fata-i zice:
- Hai ca te vad ceva mai montat, fata de cum te-am gasit suspendat in lumea ta cu raspunsuri neaflate la metrou cand asteptai pana sa fi venit si eu sa mi te alatur in asteptarea garniturii serpuitoare in tenebrele subterane ale metropolei unde furnicarul de suflete, din ghetouri si pana in palatele de clestar se pierd sub crepusculul finalului de ziua, fara rost si fara noima precis aflata...ce zici, bem un suc, asa de povestit un pic inainte de cursurile mele si de cum ti-o continua si unde si tie agenda mai departe? Sa mai uiti si tu de nerealizare asteptata, sunt sigur c-o sa vina odata si-odata, trebuie doar sa crezi in tine si sa vrei la fel de mult, ca si mine, pentru tine, zau, stiu ca pare ciudat, dar ce mi-ai zis tu ma pune pe mine fata in fata cu sinele ce-mi dicta, sau nu-mi dicta ca nu-l lasam eu si alegeam calda alinare a lancezelii, femeia adolescent- fata mamii si a tatei, cand eu vreau si eu viata si cariera mea s-o am si ar cam fi timpul sa-ncep sa aplic asta, de vreme ce-o  recunosc ferm si nu interesat, aici, tie! Practic ce mi-ai transmis tu, cu ce te framanta pe tine, ma face sa ma ajute pe mine, dar nu greul, sau raul si nerealizarea ta, ci stadiul stradaniei si a muncii tale, deocamdata fara rezultat, ma trezeste pe mine din hibernarea pe care mi-am ingaduit-o iata, se pare cam prea mult timp!
- Esti o fata deosebita si un om aparte, zau ca-mi face bine discutia cu tine! Consimt, povestim la un suc si mai multe decat acum ca uite, vine trenul...
- Bun. Fericitule, caci asa voi eu sa fii, nu musai acum ca m-ai intalnit pe mine si mi-ai povestit cate ceva despre tine, dar descreteste-ti fruntea si nu lasa gandurile negative sa-ti inunde fiinta. Mintea relaxeaz-o si fii precum apa, pe cat de fragila, sa nu uitam ca ea stinge si sete si foc, si mai doboara chiar si muntii, rocile le piseaza strop cu strop cazut, intelepciune chinezeasca antica spune ca rabdarea si increderea-s doua atribute forte pentru un destin luminat pentru omul care le face loc in inima si sufletul sau. Primeste-ma cu acest discurs in cercul tau de oameni cunoscuti si aplica si tu invatamintele astea si crede-ma ca vei descoperi pe propria piele cum vei iesi incet-incet din matricea ta existentiala care pare acum a te micsora ca fiinta cu elan si cu sperante mari. Trebuie sa mai gasesti o cale si s-o urmezi pe ea...si cand coboram o s-o facem impreuna si te lasi pe mana mea, ca te nu te duc la rau. Stiu un loc numai bun unde sa avem timp sa povestim fara a fi distrasi de atentia inevitabil captata asupra vecinilor de mese cum am fi noi de pilda, unora prea curiosi de felul lor, lucru ce-mi displace evident si cred ca si tie, nu?
- Logic!

- Asa mai vii de acasa! Uite cate fermitate domnule la el! Bravo! A doua oara bravo, prima pentru parfum Enrique Iglesias, acum pentru fermitatea exprimarii convingerii tale! Trebuie sa recunosc ca ai, cand vrei, ca de putut te simt ca tu poti mereu,  dar nu si vrei cu tot dinadinsul mereu sa-ti si iasa intr-atat incat sa pui universul sa-ti fie aliat nazuintelor tale de a sparge matricea care te-nchide in carapacea limitarii ei din orice perspective ai privi lucrurile, o putere de convingere apreciabila, pe care o respect, aplaud si ce bine mi-ar prinde ea aliata... intr-o buna zi...uite ca anunta statia, coboram,
pregateste-te, 3-2-1, motor-actiune, Da-mi mana ta si iti voi da, tot ce vrei, ce am tu vei aveaaaa!!!
- Ai o voce frumoasa, sensibila, muzicala! I like it! Sunt fanul ei!
- Just follow me, ajungem si povestim cate-n luna si-n stele...
- Sigur...
.............................
- Am ajuns, ti-am zis ca-i nu foarte departe de iesirea la suprafata la Universitate, suntem si-n zona destul de aproape de cursuri, cum e cazul meu pentru mai incolo, pentru tine nu stiu, dar uite te intreb, chiar tu mai apoi incotro, cursuri, dai pe-acasa, alt interviu? Nu vreau sa-ti par altfel decat o data nestiutoare a agendei personale, dar tocmai pentru ca-mi pasa de tine si starea in care te-am gasit azi o dregem si aici la suc, nu vreau sa par interesata care cunoaste tanarul pe care-l adoarme cu doua-trei mladieri de pasi priviti din spate, cateva treceri de maini prin parul suvitat, sau cateva clipiri in timp ce acesta o soarbe din priviri si... se poate ca in destule cazuri cum se mai intampla azi, ceva sa-i scape si sa se vada...dar
nu pot sa te las singur mai apoi, nu ar fi frumos din partea mea sa zic bine pa, dupa ce stiu ce stiu de la tine, ce stari ai tu in ultima vreme si dupa suc eu s-o tai la cursuri si tu in drumul tau... asa abandonat. Intelegi ce zic, nu?
- Evident ca da, si-ti tare multumesc! Te consider un prieten deja dupa tot ce-am auzit rostit de pe buzele astea care mi-au soptit suav in urechi Bailamos si Imi place Enrique, asta am in casti!
- Friends for sure! Hugs buddy, daca vrei si nu ai agenda ocupata deja cu vreo activitate ceva, poti sa ma insotesti la cursuri, dupa ce iesim de-acolo mai dam o tura inapoi cu metroul inspre case, sau daca vrei la pas eu sa stii de pe acum ca nu opun nicio rezistenta, absolut deloc!
- Ce tare! Cum sa nu! Te ajut sa scriem cursurile, poate asa sigur n-o sa iti scape vreo idee importanta a profesorilor, stii tu, ceva, chitibus, detaliu de care posibil sa se tina cont la evaluarea din sesiune...
- Imi place cum gandesti! Ma bazez pe ajutorul tau, cum sa nu, Bailamos-bailamos, desigur, dupa suc!
................................
Si azi, cand sunt deja o familie, caci sucul a continuat atunci inspre seara toamnei ce colora Bucurestiul in stacojiul ce-i da si lui si altor orase in aceasta perioada a anului farmecul impletit cu urbanismul, civilizatia, studentia, cautarea esentelor vietii si revelarile importante ale ei sa le urmeze unul spre altul pasii spre iubire, isi aduc cu recunostinta profunda adusa providentei zilei innorate ce i-a adus laolalta.  , atractia lui pentru ea si reciproc, parfumul lui ce-i oferea alte argumente pentru latino loverul Enrique Iglesias, cel cu Bailamosul de succes din 99 si semnificatia titlului piesei pentru proaspata figura masculina ofensata de nereusita pe care in chipul lui Felix, Flavia o punea deja in scena...
Pasii pe care ea si el, ii faceau, ea mai mult decat el sigura ca ceva din el o atrage in ceva ce-i era peste putinta a  identifica si a-i opune o rezistenta argumentata cumva, caci un fior rece pe sira spinarii si caldura cavitatii toracice ii faceau interior pieptul sa-i explodeze si cu toate astea tai chi-ul practicat cu frecventa zilnica la sedintele de antrenament de la facultate si de la sala de gym unde mai socializa. Iubire se chema, timid o accepta cu pasi repezi avansati chiar in acea zi, cand din metrou, povestile la suc si cursurile ei luate de amandoi, lucrul in echipa, conlucrarea perfecta si dintr-odata interesul vadit al lui pentru noua prietenie ce-l scotea din monotonia zilelor de neputinte... Deeply yours fragrances, esentele de ganduri, sperantele de pasi si acel Bailamos ferm acceptat si de el mai apoi i-au adus impreuna pentru o viata. Depun si ei in urna celor convinsi ca viata are drumurile ei pe care oricine poate alege sa le urmeze sau nu, dar chemarea unora mai mult decat a altora dintre rute poate sau nu fi ajutata de alta vointa, ce poate sa vrea un bine comun pe viitor, votul lor, la unison exprimat. Cam asa s-a intamplat in cazul lor, ea-l vazuse demult pe el de cand cobora gura de metrou inspre peron si ceva din ce reperase de la distanta i-l aduse aproape, de buze cand ii soptise ce-asculta-n casti si-i daduse casca dreapta, pastrand-o pentru sine pe cealalta... rod de
intamplari dorite cel putin de catre cineva Cotyind si pentru a fi impartite la comun cu altcineva!


Articolul participa la Superblog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!