luni, 9 noiembrie 2015

Cu tine mereu, la bine, la greu...

In casa tatalui sau, in care incepea acum odata cu framantarile varstei adolescentei sa simta necesitatea de a avea un reper masculin apropiat de el si sa revina, dupa ce fusese la divortul consfintit in sala tribunalului din oras incredintat mamei lui, Geo revenea acum in toridele zile de vara cu aerul unui tanar plictisit de limitarea spatiului casnic al apartamentului de la bloc unde domicilia cu mama lui si cu o sete mare de aventura si de explorare spatiala isi prelungea radarele senzitive in mijlocul naturii, ca-ntr-o eterna revenire la origini a omului, in mijlocul naturii petrecuta, sau ca permanentul calator, marinar, capitan de vapor, mecanic de locomotiva, sofer de tir, pilot de curse aeriene ce cand ajunge iar dupa departarea de centrul cosmic al existentei sale inauntrul fiintei sale cele mai adanci lacrimi ca un robinet dat la maximum s-a intepenit asa si suvoaie de apa curg fara oprire, ca spumele cascadelor prin inaltele paduri montane ale salbaticiei coastelor parcurilor naturale ecologice.
Bolnav de cancer, tatal adolescentului scrie fostei consoarte si o ruga pe timpul verii ca pret de cateva zile de i-ar fi dat sa mai apuce sa imparta cu fiul lui, sange din sangele lui i-ar fi la marea trecere dincolo profund recunoscator, pentru ca doar un tata stie si ce si cum, cand si unde fiul adolescent poate primi indrumarea viitorilor pasi inainte prin viata. Cu o casa frumoasa, care in bataia bolii asupra constiintei trupesti a barbatului refugiat in parte in episoadele cele mai crancene ale suferintelor si deznadajduirii psihice ca viatii-i va fi rapit mult prea repede si ca nu va apuca sa-si indeplineasca o menire sacra pe acest pamant mai ales dupa ce a devenit tata, fusese uitata intr-un colt al mintii omului preocupat mai mult de cum sa uite de durere si de groaza unei posibile apropiate treceri dincolo de viata asa cum a cunoscut-o si el ca toti ceilalti cunoscuti ai sai pana sa se fi instalat boala care l-a rapit micilor placeri nevinovate ale vietii. Iedera se inalta la inceput frumos pe zidurile ce-mprejmuiau cladirea unde el si sotia lui atunci, mama copilului sau faceau front comun in lume si viata, dar dupa separarea sotilor si apoi si instalarea bolii pentru el, ca o realitate evidenta si de necontestat, planta enervant de agatatoare de pe fatada casei si de pe zidurile ce-o-mprejmuiau a fost lasata de ibeliste si cresterea ei nemaifiind o preocupare constanta pentru estetizarea house & garden s-a pus pe crescut haotic pana ce a invadat tot. Astfel ca, asemenea povestilor si basmelor pentru copii, casa tatalui lui Geo putea fi oricand descrisa ca fiind plina de serpi si de balauri, dupa felul in care ea se arata dinaintea apropierii de intrare. Ar avea mare nevoie de niste masini de tuns gard viu isi zicea tanarul pentru ca nu-ti venea sa suni la poarta, nici sa bati la usa, daramite sa nu-ti fi raspuns nimeni pentru ca proprietarul poate ca nu ar fi fost atunci acasa, iar sa fi fost curios si preocupat la o adica de starea acestuia pana la a-ti imagina un scenariu in care acestuia i s-ar fi facut rau in casa si din aceasta cauza sa nu-ti fi raspuns desi ai fi sunat sau ciocanit in usa, pe bune, la felul in care casa ajunsese sa para ochiului dinafara curtii, nu ti-ai fi asumat niciun risc! Dar, pentru ca Geo e fiul omului batut de soarta si-a zis ca nu are ce sa piarda si putina adrenalina abia-l trezeste la realitatea aia in care de mic incepuse a crede cu vajnica speranta ca lucrurile au sa fie permanent bune in lume si viata,  el are sa devina cu timpul si sub atenta supraveghere a parintilor sai un om bun si dand frau liber pasiunii sale pentru explorare spatiala, un navigator, pilot de avion/elicopter, ranger in parcurile nationale ecologice ar fi ce si-ar dori el sa faca toata viata. In mijlocul naturii sa respire aer curat si sa indeplineasca rolul celui bun si om serios si cu crez puternic in menirea lui, n-are cum si prin el, lumea sa nu fie buna in jur. Si dupa ce si-a luat tanarul inima-n dinti si a intrat in curte sarind gardul si agatandu-se si zgariindu-se destul de bine incat tricoul cu trupa lui preferata de muzica rock sa-i evidentieze infatisarea ferma de om pus pe fapte, a-mblanzit cainele de rasa ce se napustise asupra cui ii invadase lui spatiul pe care-l proteja si strigandu-l pe nume si nepierzandu-si firea atunci cand Rotweilerul mai-mai ca ar fi rupt lantul de care era legat, ajuns in fata usii vitregite si de timp si de anotimpuri si neprimind raspuns de la tatal sau, verifica usa, suna, ciocani, apoi facand o buna alegere la ipoteza ca acesta nu ar fi pe moment acasa, decise a-si imblanzi iar cainele cu care se juca in copilarie cand amandoi erau pui, el unul de caine fioros, Geo unul de om.
Cand insa batranul, caci desi nu era la varsta a treia, fata i se schimonosise la infatisare sub puternica influenta a suferintei trupesti provocate de boala, apoi nici cu marea durere dinauntru nu se impacase tatal lui Geo, ca mama l-a gonit de langa baiat si de langa ea, desi boala n-a chemat-o el sa-i invadeze universul personal si familial si sa-l deposedeze de tot ce a construit si a iubit mai mult in viata lui, femeia care i-a raspuns sentimentelor cand tineretea i-a impins pe ambii unul in bratele si destinele li s-au ingemanat, caci fiecare era prizonierul si stapanul trupului si destinului celuilalt intr-o relatie care a fost cum multi si-ar dori-o si azi, intra in curte, n-apucase doar sa exclame bucuros de revedere dupa o vreme destul de mare cu fiul sau Ce ma bucur ca te vad!, ci auzind inca inainte de a deschide poarta, cum Geo al lui, recunoscut dupa inconfundabila-i voce care intre timp de cand nu se mai vazura si auzira cei doi, prinsese a se transforma intr-un timbru placut urechii si suficient de sonor incat a fi perceput glasul ca cel al unui om adult, cum Geo-i povestea lui Black cum va pregati noua fata a curtii si a casei parintesti cu sculele electrice
pentru vegetatia educata sa creasca pe unde mintea si mana omului o lasa a creste frumos, nu haotic ca-n jungla peste tot adica, simtea cum incepe sa traiasca din nou! Brusc timpul se oprise pentru tatal suferind si aflat dupa ce stia de la medicul ce-i urmarea evolutia bolii sale, in ultima faza a evolutiei si deci, la doar putin timp de palpait pe acest pamant si atunci singurul lucru pe care mai dorea sa-l apuce sa-l indeplineasca in aceasta scurta existenta masurata in ani, dar simtita si experimentata dinauntrul fiintei afectate de durere si lipsuri una colosala si intens traita consecvent unui deziderat de care Florin, tatal lui Geo nu s-a dezis vreodata: mergi pana la capat cu ce-ai asumat, pentru ca ce-ai ales e in ton cu ce crezi! Deci nu te minti, iar de va fi sa mori, treci impacat cu tine oriunde portile cerului te-or trimite cand tu nu mai stii nimic!

- Total de acord, dragul meu, anticipam ca tot ai sa vii in vacanta asta de vara pe la mine si ca vom petrece si noi ceva timp impreuna ca baietii! Vin acum de la magazin si Petre vanzatorul m-a luat si el la rost, ca ce tot fac de las sa ma invadeze vegetatia peste tot, pe pereti si pe gard si atunci mi-a facut cu ochiul si mi-a prezentat gama de oferte a sculelor Gtools, cu care orice barbat face din casa lui palatul lui visat si din curtea sa, gradina amenajata dupa cum doreste! N-or mai fi acum ganduri marete in omenire sa repete efortul antic al celor ce-au inchinat viata si maiestria lor preafrumoasei Semiramida, insa orisicat visul unui om nu se da pe mai nimic, iar el e somat de gandul propriu sa-si incerce indemanarea pana-i place ochiului si inimii lui la fel ceea ce vad si simt dupa ce mana a fost pusa la treaba!
- Mai stii tu, tata, cand erai mic ca macul si nu pronuntai corect ca azi cuvintele, dar erai atat de serios si de convingator in tot ce exprimai ca parca acum te am langa mine nu departe de varsta mea cand tu erai mic si erai al meu... oricum, mai stii tu Geo, tata ce vis aveai tu, barbat matur cu scutec si mergand de-a busilea cand si cand?
- Ohoo, dar cum sa nu, casa din pom!

- O facem sa arate asa cum o visai atunci, ce zici batrane?
Tanarului ochii-i lacrimau vadit, cand tatal il scotea rapid, dar cum glasul inimii sale de adolescent o dorea din prezentul care pentru el era un infern si-o colivie din care dorea cat mai curand posibil sa iasa. Sa depaseasca pasa inhibitiilor, anxietatii in care odata prins captiv singura modalitate de a-si face mintea libera intr-un trup abandonat unei dominatii tacite si fara opozitie de vreun fel alesese ca drogul sa-i fie aliat in drumul cu carari nestiute al vietii. Calculatorul, lipsa preocuparii pentru sport si activitatile menite a cali minte si trup si a ornamenta frumos ochiului fetelor pentru a intrezari o tinerete cu sens in viata lui, toate-l prinsesera nepregatit pe Geo, cel care nu vedea in Jeni, mama lui, prietenul cu care sa poata discuta amical de la egal la egal si de la care sa poata primi sfaturi si indrumare la tot ce pare nou din cursul nebanuit al intamplarilor vietii, mai ales in varsta cand schimbarile de orice fel survin iremediabil si total neasteptat. Prinsa in noua ei relatie, care nici ea nu mergea asa cum mergeau lucrurile cand ea si Florin devenisera un tot unitar, implinit odata cu aparitia lui Geo, preocupata sa munceasca tot mai mult pentru a castiga bine si a-si permite sa arate ingaduitor pentru ochiul partenerului ei, caci nu-l considera niciodata Geo drept tata pe Laur, un tip care era atent doar la Jeni si doar cand aceasta il multumea pe el pentru ca facea eforturi de a-si depasi varsta si toate cosmeticele i-o infatisau asa cum ii placea lui, desi era o falsa imagine a cine era omul care i se prezenta inaintea privirii, mama lui Geo nu stia prea multe din framantarile fiului ei, pe care izolat acesta le traia zilnic in colivia lui, din care aceasta descatusare in fata tatalui sau parea sa-i faca extrem de bine.
Ziua si-au petrecut-o facand planurile si convinsi ca au ajuns la numitorul comun au si desenat totul proiectiv. Cand spre seara cina urmau s-o ia ca tata si fiu ca-n vremurile cand si alaturi de Jeni formau unitatea familiei ce parea indestructibila in copilaria lui Geo, baiatul fu surprins sa vada cu cata caldura si preocupare atenta, transgresand interesele pur comerciale si fiind si mai mult decat o simpla vecinatate de cartier exista intre tatal lui si Oana, proprietara micului restaurant pe care avea sa-l indrageasca imediat pe timpul sederii de-o vara la tatal sau. Imediat le fu preluata comanda si preparatele servite cu ajutorul fiicei ei, Nicole, o adolescenta apropiata de varsta cu Geo, intre care se anuntau deja primii fiori ai unei prietenii de bun augur la o varsta la care importanta acestor relatii urca omul pe treptele increderii de sine asa cum montagnarzii respira aerul rar al apropierii de cer si de divin cand pun piciorul ultima data in ascensiune pe creste si cateva clipe de ragaz pentru a se bucura de priveliste si de a simti cu fiorii intregii lor fiinte incercate in drumetia solicitanta intreaga traire aleasa, aproape de ingeri si de zei. De a doua zi dimineata, cu gandul la planurile facute cu tatal sau si la
imaginea frumoasei adolescente pe care o intalnise la cina din seara trecuta, cu preocuparea ascunderii plicurilor si a cutiilor de medicatii ce-l echilibrau pe tanarul ce-si induse liber asumat, desi la varsta la care incercase primele prize nu avea cum sa fie pe deplin constient, pentru a nu strica relationarea cu parintele sau, de care era acum apropiat indirect de catre mama lui, nestiind ca batranul sufera in tacere si mai ales ca boala avea sa i-l rapeasca oricand in acest timp. Asa ca incerca din rasputeri sa nu resimta prea mult necesitatea organica de a-si administra portia zilnica de liniste venita odata cu praful dozat,  ori cu pilula ce incetinea sau diminua efectele lipsei prizarii, fiind preocupat de atingerea planurilor transformarii in normalitate a casei si curtii parintesti. Gtools la indemana, cu motocositoare Makita si motofierastraiele performante ce dau frau liber imaginatiei si indemanarii barbatesti transformau vadit orice petec de lemn o parte de puzzle intr-un tot unitar ce-avea sa insemne pentru Geo realizarea visului sau din copilarie, anume casa din pomul inalt, nucul ce pastra vie rezistenta in fata anotimpurilor si dadea pilda prin aceasta oricui se credea mai putin curajos sau apt sa-si depaseasca propria conditie.

Cu Nicole in permanenta trecere pe la casa lui Florin, nu doar ca sa-i faca ochi dulci lui Geo, dar si pentru ca o mana de femeie in devenire nu strica nimanui in demersuri din acestea constructive, nu doar cand iei masa, ci si cand pui visurile in aplicare zilele treceau fara a simti vreun efort si necesitatea administrarii dozelor ce altadata in casa mamei lui il mentineau in anxietatea lui pe linia de plutire, il faceau pe Geo sa simta cu adevarat ca respira viata prin toti porii fiintei lui de tanar, pierdut in aparenta in meandrele itelor incurcate ale propriei trase prin viata, cale aflata acum printre oameni pentru care fiinta lui insemna ceva. Si cand incepea chiar sa simta si el, desi era mai temator la inceput pe principiul ca prea multe bune nu i se pot aduce lui in anosta vietuire de pana atunci drept concreta realitate de care sa se si bucure, nu doar sa fie nevoit a-si indura neputintele in fiecare zi, cand casa arata ca noua, curtea prinsese a zambi iar, casa lui din pom templul copilariei era aproape de finalizare, Nicole le aducea micul dejun si-l mangaia deja pe bot pe Black, cand dinauntru niciun semn nu primea.
Intrata in casa pentru a se informa daca cei doi barbati sunt intr-atat de obositi dupa ce-au mesterit ei in seara trecuta pana tarziu in noapte, fu speriata la inceput, dar ca o Antigona a tragediilor antice, se forta sa ramana stapana pe situatie si il saruta pe frunte soptindu-i duios la ureche, aplecandu-si buzele si pieptul cald de cel al lui Geo spunandu-i:
- Trezeste-te, dragule, trebuie sa ma ajuti!
Geo, placut surprins de felul in care somnul i se curma, intelesese abia ulterior si cauza si se ralie eforturilor optimiste ale fetei, langa care reusi sa-l urce purtat pe brate pe amandoi, in masina pe tatal lui pentru a-l duce la spital, ea avand deja permisul si stapanirea de sine ca o adevarata femeie care se dedica vietii, ajutorului si iubirii celor apropiati. Intelesese si el, acum, ca familia ei, mama ei si cu Nicole stiau de problemele tatalui lui de sanatate si fara a fabula, era intr-al noualea cer stiind acum mai mult ca oricand ca pentru altcineva inafara lui, viata si fiinta lui insemna ceva. Tatal lui era inconstient pentru ca boala-i supunea trupul unor suferinte pe care le purtase in tacere cu grija, sau in patima unor uitari de sine in preajma licorilor ce-i mai diminuau din dureri, dar acum, ambii copii frumosi, erau optimisti si-ncrezatori ca tatal lui si al ei, asa cum il considera de cand Nicole si mama ei vedeau tristetea din ochii si sufletul lui Florin, cand tatal fetei, fostul sot al Oanei le abandonasera pe amandoua fara vreun raspuns... Si cum nimic nu e mai crud decat sa fi fost la un moment dat ingerul destinului unui om, aflat intr-o cumpana mare a vietii, din care nu stii daca va razbate, la sfatul Oanei sunata sa vina imediat la spital de catre fiica ei sa vina si sa spere alaturi toti trei la capul omului ce le-a fost drag si apropiat atatia  ani, Geo si-a sunat si el mama, cu o voce controlata a maniei ce-l sugruma pe dinauntru. Frustrarea baiatului era fireasca si doar iubirea ce se infiripase in vacanta de vara intre el si Nicole diminua din intensitate, facand-o suportabila, altfel nu-i putea ierta femeii care i-a dat viata faptul ca i-a ascuns ca tatal lui, de care ea cand stia ca e bolnav s-a despartit pentru a fi aproape de un alt barbat doar pentru a se simti ea iubita si ajutata, nicidecum el fiind in continuare inteles, apreciat si ajutat la greu sa depaseasca suferintele de toate tipurile. Drept era, ii spunea Oana lui Geo, ca cei care au trait impreuna o perioada frumoasa a unei iubiri, chiar de se putea spune prin alegerea lui Jeni de a se desparti de Florin ca iubirea a fost prea scurta si decisa autoritar a-l deposeda pe celalalt aflat in suferinta de rodul iubirii pe care amandoi au impartasit-o celuilalt. Geo, iesi cand mama lui intrase in salonul unde cei trei oameni asteptau incremeniti in asteptare, rugandu-se cerului ca Florin al lor sa mai revina la loc in viata, la o tigara pentru a se descarca de tot pathosul unei incarcaturi emotionale pentru care nu era inca pregatit sa indure ce-ar fi fost cel mai sumbru scenariui al unui deznodamant nefericit in atare conditii in care viata-l aruncase. Langa el, la privirile mamei ei care-o impingeau parca de la spate, sintetizandu-i subliminal:
- Du-te si fii acolo, langa barbatul tau, cand are mare nevoie de incurajarea si de sprijinul tau de om ce-l iubesti!
- De ce mie, toate astea, Nicole?
- Geo, tu esti un invingator iubitule!

Iar de cum auzi apelativul, desemnand felul in care fata din fata lui se raporta la fiinta lui, pe care el insusi o considera nedemna de a continua sa traiasca, nu in afara unei iubiri si nu in afara unui cadru firesc de normalitate intre semeni, recapata  culoare in obraji dupa ce terifianta realitate a tatalui transportat inconstient de el si ea la spital il facusera sa arate cadaveric, alb-verzui la fata, nicidecum altfel si prinzand curajul afirmarii dorintei sale de a deveni altfel decat cum in prologul liceului asumase sa devina, dependent de amorteala pe care viata cu toate neimplinirile sale i-o daruiau obsedant si din care el gasise acum prilejul oportun ca prin Nicole sa poata iesi si sa implineasca unul din marile visuri si o mare nazuinta a batranului sau tata, pe care trupul sau aflat inconstient pe patul salonului nu apucase inca s-o concretizeze in cuvinte: sa devina alt om, unul liber, unul care-si decide asumat soarta, nu se pastreaza captiv cantonat in ce-i ofera viata, ci cauta singur sau alaturi de cei dragi calea, o saruta ca-n Titanic pe cea venita sa-i sustina moralul!
De mana intrati la loc in salon, pe gustul Oanei, care intre timp reusise s-o faca pe Jeni sa inteleaga dimensiunea adevarata a dramei ce se putea oricand transforma in tragedie, Jeni inclina capul a resemnare si asumare a oricaror cuvinte de ocara pe care barbatul tanar caruia-i daduse viata in tinerete si care acum dupa ce corabiile i se scufundasera in preajma ei pentru ca-l indepartase de tatal sau, avea demnitatea unei frunti drepte si ochii cutezand departe la bratul unei tinere cu care facea pereche, la fel cum ea insasi facea in tinerete cu cel pe care venise acum sa-l afle inconstient, in lupta cu moartea.
- Imi pare rau, Geo, sper ca ai sa ma poti candva ierta... si mama-i intinse scrisoarea pe care inainte ca ea sa-l conduca acasa la tatal lui o primise de la Florin...
- Mama, nu e timp acum pentru asa ceva, tata e cel mai important sa nu piarda lupta, intelegi? Cu ultimele lui forte, eu nestiindu-l bolnav pentru ca tu mi-ai ascuns-o si tare mult as mai vrea sa aflu de ce, el a reusit sa starneasca din nou avantul vietii in mine, pricepi? Iar Oana si Nicole imi sunt si imi vor fi alaturi toata viata pentru ca le iubesc si au fost neconditionat aproape de noi, de mine si de el, de tata, lucru pe care tu nu l-ai putut si nu vreau sa stiu de ce! Ce conteaza e ca el sa nu piarda lupta, intelegi?

Articolul participa la SuperBlog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!