duminică, 29 noiembrie 2015

Fii responsabil de ce esti

Larisa este campioana. A vietii. Pentru ea, familia si prietenii sai, ea este o campioana. Si nu doar in sportul pe care-l practica de mica. Atunci cand in 1992, la Barcelona Lavinia Milosovici topaia pe fundalul muzical ce-i acompania evolutia la sol si arbitrii judecatori au decis ferm ca medalia de aur cu felicitarile si aprecierea sincere ale lor sa mearga la sportiva romanca, micuta Larisa, care avea 3 anisori atunci, ceva in universul micutei din Resita s-a schimbat decisiv. Topaiala ei prin casa, activitatea sustinuta peste zi, intr-atat de mult incat parintii ce faceau contra-schimb pentru a-i putea fi alaturi fetitei lor acasa, dar si bunicii care dadeau maini serioase de ajutor parintilor micutei, au adus-o in vizorul profesorilor antrenori de la clubul sportiv scolar care aveau nevoie de elan proaspat in lupta pentru cucerirea medaliilor gimnasticii mondiale. Sa nu uitam ca Romania, mai ales dupa fenomenul Nadia Comaneci a creat o emulatie, dincolo de o traditie prin care gurile rele ale comentatorilor sportivi afirmau ca tara noastra, mai ales la feminin este abonata la medaliile concursurilor internationale de mare anvergura, europene, mondiale, jocuri olimpice de vara. Nadiei i-au urmat Eva Szabo, Cristina Bontas, apoi generatia anilor 90 ce a avut-o la debutul postdecembrist pe Lavinia Milosovici pe post de regina a stupului de albine muncitoare care atingeau cu finetea si gingasia artistice aparatele si cucereau prin notele obtinute de la arbitrii judecatori locurile fruntase ale concursurilor, florile si imbratisarile de recunoastere a muncii lor primite de la inaltii oficianti ai competitiilor de profil, la randu-le si ei fosti sportivi de mare succes intrati in etapa ulterioara stralucirii lor in arena prin evolutiile lor, zambetele, ovatiile, sustinerea neconditionata a fanilor de toate varstele din intreaga lume.
Sub aceste auspicii, Nelu, tatal Larisei isi ducea in fiecare dimineata comoara de copil sprintar la antrenamentele unde profesoarele antrenoare incepeau in ritm serios si sustinut munca in transformarea talentului juvenil in tehnici adecvate, forta, mobilitate si imbinarea acestor caracteristici intr-un sport in care efortul fizic, regimul alimentar draconic prin restrictiile cantitative dar si calitative impuse pentru mentinerea unei gretutati corporale adecvate asigurarii unui parcurs sportiv fara cusur pe durata anului competitional plin de munca, rabdare, accidentari, reveniri, multa munca si mai asidua pentru ca dincolo de cortina care da startul competitiilor efortul si stradaniile sa fie incununate de evolutii demne de jurizari care sa conchida: esti cel mai bun sportiv la concurs. Dupa ce fetita lui se pregatea ca dupa mai bine de doi ani si jumatate petrecuti la Resita sa inceapa scolaritatea, convocarea pentru cantonamentele lotului national de la Deva au transformat fetita lui intr-un caracter obisnuit sa faca sacrificii si sa munceasca enorm, sa se abtina de la pofte alimentare, comune copilariei in genere pentru randamentul sportiv care a propulsat-o inainte de 10 ani pe scena de prim-plan a junioarelor ce promit o ascensiune maxima la nivel inalt.
Pe vremea cand sportivele pastrate la greutatea optima parcursurilor competitionale internationale venite din orientul indepartat, din tari precum Coreea de sud, Coreea de nord, Japonia si China, persoane adulte in acte nu aratau prin greutatea lor corporala si prin caracteristicile fizionomiei fetei lor mai mult de 10-12 ani, lucru ce spunea Cristian Topescu atunci pare sa fie o politica prea cruda si niste sacrificii umane greu de dus de niste oameni care au in spate o viata de om sacrificata pe altarul sportului, Larisa se inscria si ea in acest modul temporal de cocon au reusitei nazuite la  varsta la care coacerea din perspectiva sportiva inca nu este produsa 100%. A bravat, cand la cadeti si juniori luase inima publicului ce astepta reeditarea unei noi Nadia, Lavinia, Geanina Gogean, sau Simona Amanar si intra in memoria colectiva a comisiilor de arbitrii delegate la competitiile de profil de anvergura. Si daca toate reflectoarele erau atintite asupra evolutiilor unui pui de om care se maturizase sportiv de foarte devreme asteptau parca sa probeze complexitatea firii ei interioare, capacitatea ei de autocontrol in parti dificile ale parcursului unei competitii cu asteptari mari de la parinti, profesori-antrenori, antrenori de lot si de la o tara intreaga, momentele de cumpana ale vietii aveau s-o arunce in pragul opus al zambetului afisat cu automultumirea faptului ca munca ei judecata de arbitri a fost suficienta pentru a multumi nazuinte si sperante ale ei, alor ei apropiati, toti, familie, prieteni, antrenori, fani din tara si din lume. Inevitabilul se producea acasa in tara, cand o mini-vacanta ce rasplatea eforturi sustinute si premieri de succes pentru ea putea sa insemne disparitia ei definitiva de pe scena sportului care o consacrase. Ce putea fi si mai dureros, era faptul ca accidentul rutier careia-i cazuse victima pe zebra orasului in care fata revenea din oras putea s-o scoata de tot din viata pe usa din dos, pastrand pentru toti cei care stiau de persoana ei vii amintirile evolutiilor sale sportive ce i-au grabit si ascensiunea sportiva si notorietatea internationala. A fi fost cunoscuta oriunde in intreaga lume, era pentru ea, inca inainte de a fi implinit 16 ani o realizare de neconceput altadata pentru parintii ei, pentru fata in schimb, nu se vedea totul atat de coplesitor cand stia cat muncise si cat de mult poate deschide usile inimilor oamenilor care gusta arta sportiva din tribune, evolutiile concursurilor unde omul isi depaseste emotii si trac, depune efort fizic, tehnic, lucrat,  slefuit, completeaza cu o tinuta morala si un zambet care-l deschide intrutotul cu universul sau interior supus mereu sacrificiilor de orice fel in sala de pregatire dinaintea campionatelor unde concureaza. Rezultatul: impaci pe toti, arbitri care decid, te felicita public care te ovationeaza si te idolatrizeaza, iti scrie, te felicita si te iubeste neconditionat.
Dupa accidentul ei, o mica perioada cat a durat recuperarea , caci la un prag de moarte a avut nevoie de mult noroc, iar munca ei sustinuta atata timp au intarit-o cu o rezistenta psiho-mentala capabila sa autosugestioneze faptul ca mai sunt medalii de luat, iar pentru astea e necesar antrenamentul care pentru a putea fi facut sustinut si la intensitate adecvata are nevoie de a fi bine, lunile cat a stat departe de sala de gimnastica, de antrenament, de cantonarea intre saltele, camera personala unde invata si se pregatea concomitent si pentru scoala, nu doar pentru concursurile sportive diverse si multe ca numar, Larisa s-a autodepasit  iesind din matca ce o repera altora drept un om comun, oarecare. La sugestia medicilor suplimente nutritive au fost imediat necesare pentru ca ea sa mentina aceleasi coordonate pentru un parcurs continuat pe arena sportiva, dupa ce accidentul a scos-o putin din forma sportiva inalta in care era. Asa a evitat iesirea nefasta din circuitul gimnasticii internationale, a urmat pasul cel mare si printesa junioarelor a devenit reperul reginei senioarelor in costum de o tinuta artistica dublat de evolutii tehnice impecabile.

Comisiile de arbitri, inafara perspectivei vietii particulare a Larisei, n-au putut sa nu empatizeze spiritului luptatoarei micute ce ascensiona fulminant cand pe barna, cand la paralele inegale, cand la sol, sau la sarituri si dovedea fanilor ce au sustinut neconditionat continuarea parcursului ei international si dupa accident, ca motivatia interioara este cel mai pretios lucru in viata, acel mic detaliu pentru unii, element-cheie in opinia ei, ce trece abandonul sau delasarea in reusita castigata meritoriu, munca implinita concretizata cu lauri, medalii, zambete, felicitari si imbratisari de pe toate meridianele lumii.
Acum cand Larisa este o antrenoare de succes in descoperirea tinerelor Nadii, Lavinia, Andreea, Gina, Larisa, sustine acelasi lucru, anume ca un stil de viata sanatos, cu regim alimentar adecvat prin dozajul elementelor nutritive stilului personal de activitate modica, ocazionala, sau sustinuta intr-un regim continuu si la o intensitate apreciabila, are nevoie de nutrienti pe masura a ce dai vietii ca ea prin rezultatele pregatirii tale sa te rasplateasca in fel si chip. Pentru sportivi, iar pentru ca gimnastica-i ocupa cea mai mare parte a vietii de cand se stie, alimentatia este peste jumatate din rezultatul antrenamentelor, caci fixeaza elementele de care corpul are nevoie, Larisa recomanda viitoarelor ei campioane batoane proteice care alimenteaza trupului dozele indicate de energie pe masura consumului energetic din pregatirea sustinuta la aparate. Dincolo de faptul de a se fi erijat vreodata in consultant, sau promotor sportiv al produselor care asigura o buna calitate a rezultatelor sportive prin consumul suplimentelor nutritive, de pe urma carora sa-si completeze veniturile, parte integranta a unui regim alimentar draconic urmarit si adaptat per sportiv inaintea competitiilor sportive pentru a evita cresterile in greutate ce afecteaza randamentului lor, ca sa nu mai vorbim despre atentia sporita tare mult, mai ales dupa vara lui 2000, cand o raceala de la olimpicele de vara de la Sydney, si o pastila de anulat temperatura si a grabi revenirea unei stari mai bune dupa disconfortul nasului infundat si al frisoanelor acelei raceli a Andreei Raducan o descalificau imoral de catre arbitri, supusi parca unei tirade de amenintari venite de undeva indicibil. Cauza: la concursul care masura notele sportivelor la toate aparatele, individual compus, in ordinea, Andreea Raducan, Simona Amanar, Maria Olaru. Cand precedentul sportiv s-a evidentiat periculos in realitatea obiectiva a acelor ani se punea problema daca munca asidua a unui om timp de 4 ani, poate fi taman-nesam nu doar tratata cu lipsa de respect, sau intelegere de faptul ca in pofida starii sale de imposibilitate optima de efort el a concurat si a batut cu rezultatele sale evolutiile celorlalte sportive, fiind nefiind ajutat nici de nurofenul ce l-a facut sa respire normal si sa-i dispara frisoanele temperaturii ce-l macinau si nici de aportul altor substante ce i-ar fi dat energii nu stiu de care. Cand sportiva chineza, Liu Xuan a urcat pe podium, nemeritat, ci pentru ca suspendarea si descalificarea racitei Andreea Raducan aducea pe podiumul olimpiadei de vara din 2000 si alt drapel national, opinia publica internationala a condamnat ca atitudine ferma decizia forurilor sportive, insensibile la continut si pierdute in mrejele unui concret formal tern si lipsit de judecata. Nu se punea problema de dopping la Andreea Raducan, o mana de om, asa cum a sustinut-o si Ion Tiriac, pe atunci conducatorul COR, care a facut dovada certa a unei dreptati obiective, aducand in fata lumii intregi, sportive si nu numai argumentul ca un om bolnav, care ia o pastila pentru a putea cat de cat participa, nicidecum a fi si mai competitiv ca altii pentru aportul stimulat de medicatie nu poate fi considerat nici medical si nici moral sportiv dopat. Comitetul international olimpic a acordat la distanta de mai bine de 10 ani, printr-o decizie care dadea dreptate explicatiilor domnului Tiriac de imediat dupa descalificarea Andreei, in schimb Curtea internationala de arbitraj sportiv a  refuzat sa puna in aplicare decizia, considerand-o nefondata. Oricum ar fi, Andreea a pastrat medaliile obtinute de colegele sale, Simona si Maria, pentru ca niciuna nu le-ar fi obtinut asa cum decidea arbitrajul international, Simona aur si Maria argint pe saltelele de concurs. Prin urmare a solidariza e o cale mult mai buna, mai ales cand cauza este dreapta.
La Superblog 2015, unde parcursul meu se incheie cu acest articol, armonie acvatica sa ne cuprinda si cu capu-n norii celui mai inalt dintre abisurile meandrelor concretului sa iesim la lumina, cand in buna traditie a unei sperante dublate de asteptari mari muncite, cel mic sa fie mare si cel slab sa fie tare, sexul slab tonifiat de nutrienti si de placutele desfatari ale sarbatorilor cu brad impodobit si plin de cadouri, semineul aprins destinzand atmosfera habitatului interior cand nametii de afara or impieta avansul pe strazi de colo-colo, sa mareasca familia si s-o fericeasca si cu alte griji si mai complexe: scutece, hainute, carucior, concediu de maternitate. Si asa cum bine stim ca noi ca romani rupem bine romaneste, tot asa limba noastra-i o comoara pe care o pastram intr-un lacas subtil si sensibil din fiecare dintre noi. Acestea fiind deja scrise, inchei parcursul din aceasta editie a Superblog 2015, va salut pe toti si va urez o mini-vacanta faina prilejuita de doua zile a caror semnificatie apropie prezentul de trecut, privit cel din urma cu caciula jos din cap si seriozitatea ca stare adecvata de raportare la. Trec ei anii trec, sarbatorim alta unire, imediat dupa Andrei si pentru cine saptamana continua la munci, usoare sa fie, pentru cine continua vacanta, have fun si...see ya there!
La gala, da!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!