joi, 12 noiembrie 2015

#Jurnaldecalatorie, Dia Naicu, fata mamii!


Si cum amintirile din copilaria frumoasa de care a avut parte-i invadau prezentul intr-un ritm de fast forward, cugeta visand cu ochii deschisi in timp ce-si bea cafeaua langa o tigara ce-i deschideau, in placuta simbioza cu trairile-i interioare, noi si noi orizonturi, spre care visa, sperand demult si cu o certitudine pentru care multi fosti colegi din perioada scolaritatii o invidiau pentru puterea ei de a renaste mereu si mereu, ca are sa le si indeplineasca la un moment dat candva. Si atunci, tanara Dia Naicu se lasa purtata de razele soarelui ce-i intra in ochi prin fereastra lasata intredeschisa si de efectele benefice pentru ea ale fumului de tigara si ale aromei fierbinti din cafeaua din cana ei mare. Departe lasata sa fie dusa, cu mintea, departe de grijile cotidiene, chipul i se lumina si atunci o revelatie-i traversa intreaga fiinta, aducand-o cu totul in trecutul de care-si aducea mereu aminte cu drag. Si ca-ntr-o transa in care yoginii sau calugarii intra cand se  conecteaza cu simplitatea lor intrupata la sursele energiilor care nasc universuri, chipul bland si povetele bunului ei mos ii veneau in minte cu evidenta incontestabila a unui dat. Practic, la multi ani dupa trecerea la ceruri a celui pe care gandurile femeii-l invocau, intr-un oras in care oamenii ajunsesera sa fie mai preocupati de cum sa arate si deci doar sa para, sa aiba, nu si sa fie mai buni, mai generosi, ci sa adune bani, functii, case, statuturi sociale si pozitii cu influenta in scara asta a derapajului materialist de la umanitate si simtaminte firesti altadata pentru oameni, dorul purtat prin timp si oameni mosului care o crescuse si care o educase mai mult decat parintii ei, care munceau ca sa aduca pe culmile cele mai inalte ale socialismului doctrinar natia romana in epoca unui modernism industrializat in acelasi ritm fast forward, i-l proiectau dincolo de efectele aburilor cafelei ce-i topeau pe buze aroma energiilor recapatate parca instantaneu odata cu fiecare sorbitura a licorii din cana, sau dincolo de cerculetele de fum pe care fumatul inca din anii studentiei o preocupasera a le putea scoate dorind a dovedi prin asta faptul ca temeinicia si consecventa unui om pot aduce si activitatile si rezultatele muncii acestuia la rang de perfectiune pe care cercul o simbolizeaza... Il avea ca o holograma in fata ochilor ce-i incepeau sub puternica sugestie a gandurilor spre unul dintre oamenii ei dragi, sa lacrimeze usor, dar nu ca in orice caz comun cand omul in genere la aflarea unei vesti care-i transmite ca cineva cunoscut este la ananghie, sau dimpotriva, ca orice bine si orice rau i-ar fi acum cunoscutului sau indiferente, caci in loc curat si cu verdeata, in ceruri a plecat si moartea i-a rapit orice suferinta, ci de bucurie, pentru ca acum fiinta interioara, ca de atatea alte dati cand se gandea la bunul ei, regresa pe axa timpului si devenea iar fetita mosului si orice lucru auzit, povestit, sau impreuna facut cu acesta relua in mintea femeii de azi infatisarea aurei stralucite a noutatii mereu fascinante. Cand ispravi tigara, dar cafea, putina ce-i drept, inca mai era, starea de visare ce-o purtase cu gandurile mintii inspre acel trecut care pentru ea insemna atat de mult pusese parca stapanire pe Diana si automat scoase alta norocoasa din pachetul ei de tigari ce lovesc fix la tinta, caci si asa, deviza asta o facuse sa fie fidela alegerii marcii tigarilor acestora, o aprinse si feeria continua... Alte cercuri de fum umpleau aerul bucatariei femeii de mirosul unui trecut ce-a ars candva viu si care acum in ritualul zorilor cu cafea si tigari colorau perspectivele sub auspiciile unui trecut frumos experimentat la varsta eterna a copilariei, in care mereu se intoarce pentru a-si aduna fortele interioare depasirii oricaror provocari pe care viata cu parcursul ei inainte ti le aduce la fiecare pas si respiratie. Perspectivele colorate in aromele vremurilor autentice cand a fi copil nu insemna doar sa ai o vaga idee despre cum un lucru sau o definitie a unui termen iti este mai degraba straina chiar daca admiti ca poti defini, sau ai o oarecare idee despre cum poate arata un lucru sau altul, caci atunci a pune mana,  a tine, a proba insemna a intelege mai multe despre viata, chiar urcandu-te in pom sa-ti iei un mar ce-ti place cum arata, sau pentru ca e prins in varful unei crengute te ambitioneaza sa doresti sa-ti invingi teama si sa te concentrezi astfel incat sa il ai in mana, dar jos din pom. Azi, doar click, share, like, tembelizare generalizata din anii cu scutece ai vietii in formele ce-si pastreaza aura inocentei, dar si-o pierde mult mai rapid si iremediabil.
Inca fuma a doua tigara la restul de cafea ramas in cana, cand excursiile pe care adesea le facea cu rucsacurile in spate, prin paduri, pe carari de munte, nepoata si mosul ei, un perfect #jurnaldecalatorie. Si la fel se intampla ca obiceiul purtarii unei agende cu pix ori de cate ori excursiile, sau vacante speciale sa-i umple timpul liber dintre anii studentiei, sau al concediilor de vara si de iarna de cand absolvise si agenda profesionala o transformase intr-o femeie de cariera, puternica, autonoma si care nu-si pierduse nicicand aura acea inocenta a copilariei care o urmarea parca peste tot, ca si cand mosul ei ii calauzea de acolo dintre cerul, uneori plin de nori, alteori cu zambetele calde ale unor raze de soare de unde bunul ii zambea mereu. Asa incepuse sa-si faca timp si pentru a-si asterne gandurile si amintirile pe hartie, purtandu-si laptopul in permanenta cu sine si oricand gasea putin timp liber, incropea povesti pe care le va aduna candva in paginile unei carti cu care va iesi si ca artist in lume, cu aceeasi verticalitate a demnitatii umane care o caracterizeaza de cand se stie, pentru care profund recunoscatoare-i este aceleiasi persoane dragi care i-a marcat copilaria de intelepciune, griji si zambete, sentimente care o poarta plutind peste grijile cotidiene presupuse de dinamica pragmatica a existentei varstei adulte.
A nu uita mereu, indiferent ce varsta ai avea, sa mai fi si din cand in cand copil, e o remarca a aceluiasi Bucur, bunul ei, omul trezit parca de pronie divina, in zorii unei zile de noiembrie, pe cand nazistii-l prindeau captiv si-n inchideau in lagarele lor de concentrare, din care, cu mare noroc, spre fericirea viitoarei sale sotii Cati si apoi si ai pruncilor sai, avea sa scape pentru ca neglijenta unui tanar gardian uitase geamul intredeschis cand gazele toxice ale gazarii-i omorau vecinii de soarta,  nu insa si pe el. Iar cu gandul acesta al biruintei pana si-n situatiile grele pe care viata are sa te poarte, vrei-nu vrei,
Dia iesea din casa si se indrepta cu tot cu laptop spre masina din parcarea din fata blocului, pentru a ajunge la serviciu. Cu sufletul impacat de faptul ca amintirea placuta a trecutului prezentificat i-au dat noi si noi surse de vitalitate, conducea relaxata pe bulevardele aglomerate ale bucurestilor, spre biroul unde avea o zi plina, careia cu vitalitatea reimprospatata avea toata increderea ca le va depasi usor, chiar daca agenda timpului nu marca decat inceputul saptamanii. N-o mai fi crescand ea iarba, caci vremea nu i-o mai prea permite, dar orizontul interior al unei persoane este universul sau si el creeaza si recreeaza, da solutii in permanenta si face viata mai buna de fiecare data. La birou, deschise laptopul si povestea-i prindea contur tot mai vadit chiar asa cum isi dorea, iar omul de la taste cu vocea narativa impartita in instantele autor, narator si personaje juca pe degete cuvintele alese intr-o poveste de viata ce aduna rand dupa rand.
- Dia, te cauta mama ta, poti, sau ii spun ca esti ocupata?
- Multumesc de anunt, raspund de aici.
- Salut mama, Cami a venit sa ma anunte ca ai sunat la birou. E ceva important, sau ai sunat sa vezi ce mai fac?
- Tu, fata mamii, m-am tot gandit eu cu tatal tau aici, singurei pe acasa ca tu oi fi si prea prinsa cu muncile, timp de tine nu prea ai sa socializezi altfel decat profesional si atunci am zis sa te luam cu noi in concediu, ei bine da, am trait sa o fac, s-o zic si sa mi-o recunosc personal si pe asta, da mama, admit ca plecam, cel putin noi doi sigur, eu si cu tatal tau, ca de tine nu stiu, eu iti zic acum, dar tu stii mai bine ce program si agenda ai, de asta te-am sunat sa te anunt, sa-ti zic si tu vezi ce si cum decizi si ne spui,in concediu, da mama, iti vine sa crezi? Doar n-am muncit atata vreme numai sa aducem tara pe culmi, vine o vreme cand singuri acasa, fara tine langa noi, ne vine asa un dor de duca, stii si tu cum e, nu?
- Mama, tu stii ca fix la asta ma gandeam azi de dimineata la cafea, ca amintirea bunului meu vreau s-o fac si mai vie si sa imi planific o evadare din contextul asta, munca, probleme profesionale rezolvate inafara programului oficial, casa?
- Suna foarte bine, ma bucur tare mult ca deja te-ai gandit la asta. Nu-ti strica deloc, ba chiar din contra! Si, ceva concret ai sa ne spui, cum il cheama pe cel alaturi de care voiai sa pleci in vacanta, sau n-are nume si eu iar ca toanta de femeie,  nu ma pot abtine si stric farmecul momentului?
- Aici cam ai dreptate, ce sa zic! Ca fata mare la maritat te-ai grabit cu presupunerea! Nu voiam, de fapt, nu ma gandeam decat asa la o evadare, un tur, o excursie in strainatate, eu si cu mine, cu gandurile mele, dar mi se parea putin cam prea terna, desi era evadare. Acum ca ziceti voi ca vreti s-o uschiti pe undeva, luati-ma si pe mine, doar detaliaza-mi si mie sa stiu la ce sa ma astept, destinatie, clima, alea-alea, stii tu!
- Pai, mama draga, tu stii c-ai folosit programul work and travel si ti-a priit! Vrem sa fim si noi, la distanta de cativa ani dupa tine partasi la aceleasi trairi si sentimente avute de tine atunci cand ai studiat si muncit. Ce zici, mama, ne duci in America sa ne plimbi pe unde stii tu?

- Ok, s-a facut! Voi doar v-ati gandit, da?
- Da, nimic pus pe hartie, de-aia zic poate te ocupi tu, ca esti mai in tema ca noi!
- Sigur! Acum intru sa vad circuite turistice, avion, plimbari cu autocarul apoi, zone si zone, luati-va aparatele foti si voi si ne vedem la aeroport sambata, bine? Eu gat weekul asta de munci, pregatesc valiza cu doua haine si trei papuci, ochelari de soare, creme de protectie, aparatul foto la gat ca nu mai incape in troller si America venim!

- Asa mama, asa, fata mamii te pupa mama!

Articolul participa la Superblog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!