luni, 28 martie 2016

Flori + Iubire = Familie fericita!


Cand vantul zidurilor citadelei medievale intalneste inima domnitei ce-si asteapta cu talpile goale pe nisipul tarmului privind largul zarii indecise, e semn de iubire. Povestea celor doi, Sergiu din Sighisoara, neaosul care-si tipa la stomatolog maseaua de minte ce nu-i da ragaz de somn iarna-n sesiune la munte si a Violetei din Constanta care ajunge la zilele medievale ale orasului unde el, fara sa stie ce destinu-i pregateste o afla si de atunci nici el ei si nici ea lui nu-i mai da drumul. Nu ca s-ar opinti fiecare ca-ntr-o partida de box in ring, unde pugilistii se testeaza, isi afla puncte forte si puncte slabe, incearca mereu a le intari pe cele dintai camuflandu-le pe celelalte, dar povestea lor are continuitate pentru ca se bazeaza pe multe puncte de tangenta in ceea ce priveste pasiunile, lucrurile de care sunt interesati fiecare in viata in general si astfel isi gasesc in partener prietenul, iubitul, aliatul de nadejde in restul zilelor ramase de dus inainte. Pe acelasi drum. Studiind in capitala, ea-si petrecea vacanta de iarna, Craciunul cu Mosul si bradul, distrandu-se si bucurandu-se magic intocmai ca atunci cand era fetita la mama si la tata acasa, alaturi de omul ei drag ce-i facea zilele frumoase si dadea sens bine conturat planurilor ei de viata. Mai intai camera lui de camin din campusul universitar, iar mai apoi garsoniera inchiriata pe cont propriu doar de el au constituit casa ei de la munte, unde intre cumparaturi si preparative pentru sarbatori, vizite la parintii lui, recapitulat pentru sesiunea ei, mai ramanea si timp pretios pentru nopti de iubire impartasita cu toata fiinta. El, primavara, de Pasti traia aceeasi bucurie a ei iarna la munte cand il regasea si-l impartea intre cumparaturi, pregaatiri, vizite familiale si nopti de iubire, mugurii florilor imbogateau aerul capitalei de aura reinvierii de primavara, cand gaze si fluturi mii, roiuri de albine polenizeaza florile, iar hapciu-urile alergiilor vin la pachet cu motivatia lipsei de adaptare a  tuturor celor ce stranuta la timpurile ce se innoiesc, vorba ceea Mama natura-si da haina de cojoc alb cu ninsoare si frig jos si ia o alta de verde plin, speranta si vivacitate odata imbracata. Si, cand pe nepusa masa, mai intai pentru ea, caci planurile lui erau de a-i face ei cea mai frumoasa surpriza, trecand pragul apartamentului inchiriat de parintii ei pentru Narcisa, sora ei mai mare ce studia deja de doi ani si muncea in capitala cand mezina-si-ncepea studentia, el venea cu o cutie micuta continand un cerc pretios pentru cupluri si cuvintele la purtator erau cele care exprimau dorinta lui de a asuma drumul lor inainte prin viata, parcurs ghidat de  respect si iubire, apoi pentru el, caci sunand-o de cum coborase din trenul ce-l aduse in capitala, Violeta-i spusese ca Narcisa nu e acasa, e inca la serviciu, fapt ce-i dadea un imbold si mai mare lui, sa se grabeasca. Bucuresti, unde buzele ei il asteptau sa-i impartaseasca nerabdarea si dorul. Parintii ei, socrii mici ca sa vorbim corect si adecvat planurilor lui Sergiu, ajunsesera neanuntati, sau  asa stia cel putin Sergiu, la fete in capitala. Precaut, pentru cazul in care pana sa ajunga el acasa la femeia lui iubita, sora Violetei ar fi revenit de la serviciu, comandase deja flori in Bucuresti cu livrare la biroul ei, iar altu-l avea la el, de asta livra flori la domiciliu chiar el. Depinde pentru cine se nimerea! Daca dupa calculele sale, Narcisa ar fi si ajuns acasa dupa program, primise florile comandate online, iar trandafirii cu Teddy bear erau pentru Vio! 
Adica, fie barbatul cat de mandru si de barbat in forul sau interior, cand e vorba de chestiuni importante pentru el si cel drag de langa el, cand e vorba de a fi sensibil si sentimental si a nu gafa in nicio privinta, nu e vorba doar de a te concentra asupra persoanei iubite, contand si cum esti vazut atunci si ce impresie lasi. La Constanta, acasa la ai ei, cei doi ajunsesera o singura data impreuna si domnul Boboc, tatal fetei era plecat in delegatie, asa ca mama l-a indragit de cum l-a vazut cum o simte pe bune aproape pe mezina ei. Felul in care o privea si gesturile sale pornite firesc si natural nu doar ca au produs o garantie a linistii materne, ca Vio e pe maini bune si langa cine trebuie, dar lucrul acesta nu a fost deloc premeditat, Sergiu e om din topor, el tipa=scoate ce-i rau din viata lui afara, la fel cum a facut si cu acel molar de minte ce-i strica sesiunea de iarna cand el si ea se cunoscusera de putin timp. Problema, spun problema in sensul nu ca ar fi constituit viitoarea schimbare de cadru o ecuatie imposibil de rezolvat pentru Sergiu, cel care avea toata increderea in sine si ceva si mai puternic si de necombatut, iubirea devotata pentru Vio a lui, iar pasul pe care se pregatea sa-l faca, acela de a anunta oficial propunerea lui de a pune laolalta planurile ei de viitor cu cele ale lui, pe o singura cale, intervenise cu nici 5 minute inainte ca el sa ajunga acasa la
Numai ca, Narcisa nu ajunsese acasa, iar el a avut de facut anuntul oficial in fata socrilor, ihim, chiar asa! Seriozitatea sentimentelor sale mature, iubirea pentru fiica lor n-au lasat strop de emotie sa prejudicieze ritualul acesta a propunerii continuarii vietii impreuna pe acelasi drum, calauzind planuri, respect si iubire pe acelasi drum, pasind alaturi pe acelasi sens de avansat, intr-o directie asupra careia timpul a avut deja ragazul s-o testeze si intelegerea la unison, tacita, mutuala nu a fost semn de supunere fortata, ci de consens castigat prin simtire impartasita si pasare. Asa ca, in logica masculina care nu s-a pierdut cu firea, in schimbarea de cadru intalnita, florile pasiunii pentru floarea mama a florii sale iubite, iar Teddy ursuletul ce insotea minunatul buchet pentru fluturele-tata, care a polenizat la vremea lui floarea-mama ca sa floricica-Violeta odata aparuta, sa-l descopere pe el, tot fluture! Si din simbolistica ingenua pe cat de punctual adaptata conjuncturii importantului pas pe care odata logoditi, familia  era intregita, el, Sergiu era-n capitala adoptat de familia ei dobrogeana, undeva in Militari, Bucuresti! Ce face iubirea din oameni, ii seamana peste tot si cand directionam cu precizie iubirea pentru ca varful sagetii lui Cupidon a intepat bine de tot, florile-s un detaliu pe tot atat de important ca si trainicia sentimentului in sine trait si impartasit, revenit la fel cum il oferi, intens si cald, sau mai intortocheat si mai putin evident. Totul face parte din aceeasi lege a universului, ce dai aia primesti in schimb! Nu se adevereste poate la fel de precis in toate cazurile, dar are si nedreptatea sau perceptia unei trairi intocmai ca pe ceva nu prea corect care ti se intampla atunci cand esti direct implicat, locul ei intr-o lume, pe care toti luptam sa o construim posibila si deschisa cat mai multor ocazii care sa ne faca viata mai buna si mai frumoasa, fara ca sa prejudiciem in vreun fel prin alegerile noastre, pe cei de langa noi, care pot sau nu sa vada lucrurile, lumea si viata in alt fel. E libertatea lor si trebuie de la sine inteles si asta fara a face vreun efort, ca ea sa fie respectata. Adevarul e la mijlocul caii pe care ai apucat, serios, sincer, implicat si devotat unui crez definitoriu pentru ce esti si ce simti. Restul e decor! Florile fac parte din viata, din tot ce provoaca bucurii si buna dispozitie si confort. Pentru inimi, nas si minte si nu numai, flori in Bucuresti
ca si oriunde in lume e frumos sa descoperi si sa oferi, sa comanzi, sa le livrezi, sa arati pretuirea celor mai importante persoane ce-ti sunt devotate! Iar cand se intampla ca atunci cand sunand la usa si asteptandu-se Violeta lui sa-i deschida usa, el s-o ia in brate, lucrul acesta s-o faca soacra mica, iar singura remarca autosuficienta pentru contextul in sine e This is for you, iar mama fetei intreaba apoi imediat dupa ce te pupa si-ti ureaza bine ai venit, dar ursuletul al cui e?-  raspunsul pe care daca esti Sergiu nu mai apuci sa-l dai, caci solidaritatea masculina e acolo unde ai nevoie si socrul mic, parca anticipand el ceva, zice Al meu, mersi baiete, ce sa n-aiba tata si-un baiat langa doua fete?, totul devine mai usor! Iar a fi o familie si mai mare cu un membru, e de bun augur! Flori, inel, iubire!


Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

sâmbătă, 26 martie 2016

Calatoria vietii

Cand prietenii cei mai buni din copilarie ajung sa se reuneasca in orasul in care studentia le ocupa cel mai mult timp, atunci amintirile peripetiilor jocurilor din copilarie se redescopera. Altfel si tot ce au trait si experimentat inseamna mai mult. Pentru fiecare. Asta pentru ca asa cum si copilaria evolueaza spre maturitate si amintirile de atunci ii pastreaza in cercul acela de atunci uniti in acum. Si cand regasirea e un bun prilej de sarbatorit, mai ales pentru ca din scoala generala fiecare a luat-o pe drumul sau. Adina a plecat cu familia ei in alt oras pentru ca tatal ei fusese detasat la alta unitate militara, iar ce a dorit ea sa studieze nu a mai urmat acelasi traseu ca pana atunci cand in clasa a opta fiind canta Gaudeamus prin clasele mai mici ale scolii generale pe care urma s-o paraseasca, iar Dinu a plecat din micul oras in capitala pentru a fi si perseverent in planurile sale, dand totodata si o mana de ajutor bunicii sale prin gospodarie, fiind unicul brat dintre nepotii batranei, ce ar fi putut-o consola si ajuta in anii cand neputintele exprimarii la acelasi nivel in orice directie ca atunci cand era inca in putere si constituia bratul vanjos al poporului pentru mersul natiunii inainte. Sarbatoarea revederii a fost celebrarea reaflarii lor, cei ce erau atunci in punctul in care cotitura a fost subita si dincolo de exclusivitatea dorintelor lor, destinul le pregatea alta continuare vietilor lor. Pe drumuri diferite, fara ocazii, fie si rarisime de intalnire in puncte de tangenta cand chipurile s-ar fi inseninat instantaneu daca el si ea si-ar fi redescoperit fata in fata unul altuia cerul optimist al azurului reflectat de irisi. Nu s-a intamplat asta decat la universitate, cand intr-o zi frumoasa de toamna coapta, in mirosuri si culori, cei doi parc-ar fi stiut unul de prezenta proxima a celuilalt. Adina cu fruntea si arcada stanga lipita de geamul autobuzului de transport public, el misunand pe trotuarul aceluiasi sens de mers cu autobuzul in care se afla si ea. Ochii ei, scaparand cunoscutul in toata splendoarea implinirii lui, recunoscandul imediat pe inaltul si bine legatul ei bun prieten. Si-au vorbit fara a folosi vocea, caci inimile au comandat gestica proprie economiei de expresii care sa atinga dincolo de coaja hainelor si a urechii, direct in suflet. Asa s-a retrezit, deodata reciprocul interes al jonctiunii. Nici conformarea soferului la graficul rutier pe care trebuia sa-l respecte, continuandu-si drumul pana la finalul statiei si nici orice altceva s-ar fi intamplat sa stea pe potriva subitei nasteri de aceeasi dorinta in ambii nu au putut face ca ei sa nu se vada atunci. Caci el, preocupat si ganditor pana in a infatisa o oarecare suparare vadita exprimata pe chipul usor aerian, dar incrancenat prin conturul trasaturilor ridate ale fetei inainte ca sa fi privit in directia ferestrei autobuzului de unde ea-l privea si recunostea in acelasi timp pe fostul ei prieten si-a continuat rapid si alert chiar goana dupa urma lasata de parcursul mijlocului de transport pe bulevardul capitalei il facuse iar zambitor si increzator in mai bine in general, odata ce-o regasise pe ea, cu chipul ei mai luminos ca niciodata invadandu-i ziua ce-ncepuse frumos, dar nu tot atat de pozitiv in cazul sau. Si-n timp ce ocolea precum un atlet la proba de sprint garduri, cu un fuleu admirat cu fascinatie usor malitioasa de femeile de pe trotuar, cu gandul la odinioara acela de scurt timp din viata lor cand perechea lor reprezenta intregul lor univers pe aceasta lume, tineri si batrani, femei si banci si ce se mai gasea in calea lui cand incerca sa tina pasul cu autobuzul in care Adina-l recunoscuse, fata era deja si ea serpuita pe dupa contururile oamenilor de pe culoar, pana ca sa ajunga in apropierea soferului pe care sa-l roage cu sufletul si vocea ei angelica sa opreasca masina pentru a cobori, caci ii e rau, iar cabinetul medicului ei de familie se afla foarte aproape. Rugaminte care nu putea, pesemne fi evitata de omul de la volan, cata vreme fata-si luase precautiile sale: o mina ce exprima disconfortul, cu toate astea vocea fiindu-i rugatoare si sunand atat de duios, pe cat de ferm, n-au putut evita, scurta oprire si coborarea fetei acolo unde i se solicitase soferului.
S-au recunoscut din prima si si-au sarit in brate! Si de atunci inainte au fost una. Una sunt si acum, iar daca vacantele dintre sesiuni si le petreceau functie de program, mai mult in tara, calatorind si alegand destinatii de vacanta locuri speciale din tara, oferte turistice le-au stat mereu prin preajma si le-au facut cu ochiul ei au stiut ca ce au ei doi impreuna e cel mai important lucru din viata lor si au stiut-o arata in albumul de familie pe care cu drag il rasfoiesc si cand cel mic adoarme dupa ce mami-i povesteste pe limba lui bebeluseasca cate a mai trait bucurandu-se ea alaturi de tati, pana ce ea a devenit doamna tati, dupa ce el i-a propus ca planurile sale sa devina impartite cu ale ei, asa fiind unele si aceleasi fiind mai usor de atins cand doi trag intr-o singura directie.
Si tot asa nu-si pot uita escapada la Machu Picchu, cand urmand unul dintre cadrele dintr-un film cu tineri care ajung printr-o fericita intamplare sa experimenteze locuri fascinante ale turismului mondial, odata ajunsi in leaganul culturilor precolumbiene, de pe inaltimile supraetajate ale sanctuarului tipau cat ii tineau plamanii dand afara toata amanata lor bucurie exprimata sonor. Acustica locului este una ajutata mult de relieful inalt si sonoritatea bucuriei lor de atunci de cand proaspat casatoriti petreceau luna de miere in locuri cu totul si cu totul speciale, pentru ca au meritat si incununarea iubirii lor avea nevoie si de cadre naturale aparte, iar exotismul locurilor acelora le-a priit, fiind in ton cu pasul pe care l-au consimtit in fata cerului. Si azi ei planuiesc o evadare scurta de Pasti, city break prin Europa, iar prietenii lor de la CND Turism au oferte turistice pe placul inimii lor. Ei inteleg si respecta intocmai echilibrul dintre munca si concentrare temperandu-l cand e cazul cu vacante speciale care le incarca bateriile. Si care le mareste familia, caci daca la inceput, citand-o pe ea care spunea Dragul meu pe langa cele mai alese si frumoase amintiri cu noi doi impreuna de cand eram ca macul, adica de cand ne stim, ce mai avem noi in comun, azi cand soarta ne-a regasit e o atat de importanta pentru mine silaba: Di, adica doi. Eu Adina si tu Dinu, doi ce se vad iar, se plac, se respecta, apreciaza, iubesc si-s impreuna, fac din doi o singura entitate! E cel mai important lucru pentru noi!- acum dupa doua dintre vacantele faine petrecute, Adina a devenit din iubito si mamico! 

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

joi, 24 martie 2016

Respira aer curat si la volan!

Viata este o cursa. O incepi tipand pentru o nota pe care ti-o dau ei, iar tu nici n-apuci sa-ti dai seama cand ai schimbat mediul, ca te-ai si trezit infasurat, imbratisat, spalat, pupat, pe alocuri introdus si-n cuptor cu ventilatie suplimentara daca e cazul, un mini-service de acomodare asa. Apoi inveti sa te acomodezi cu ce-ti parea nou, devii centrul atentiei si fiecare ce-ti seamana vrea si se straduieste-n acest sens sa-ti fie pe plac si sa-ti intre in gratii. Uneori reusesc fara chiar sa-si propuna, dar conteaza poate mai putin pentru tine sa realizezi asta, cata vreme te simti bine. Nu mai conteaza de ce sau ce a produs asta. Cati nervi ai creat. Ideea e sa se deprinda ei, ca tu esti la inceput de drum, esti mic si neputincios, iar atributul de neajutorat ii face pe ei sa empatizeze cu eforturile tale. Intr-un final reusesti sa stai vertical si-n fata lor, apoi sa articulezi un cuvant doua, tot fara a-ti realiza efortul depus, caci mimesisul e mai puternic decat puterea ta de evolutie, aflata inca in faze incipiente. Incet-incet mergi. Si razi, te joci, cresti, socializezi si cursa devine tot mai complexa, mai grea, dar provocatoare prin obstacolele scoase de cursa in sine pe drumul tau, pe care-l afli doar cand ajungi in punctul in care esti in acord nemasluit, adica ferm, demn si pe deplin asumat, implicat intre inima si necesitati de adaptare. Atunci stii clar ca trasa e buna si continui s-o abordezi cu privirea clara inainte si torsul pregatit sa preia din greutatile pe care inertia rotatiei zilnice a evenimentelor iti mai incearca din cand in cand capacitatea de adaptare la imprevizibil. Iti demonstrezi ca vrei si ca incercand vei putea. Iar pentru ca lumea e plina de oameni, de destine, de cai, de drumuri,  alegeri, decizii, visuri si cai ce duc la indeplinirea lor te consacri unei existente de stapan pe propriul bagaj de informatii, potential de care vrei sa dispui la momentul oportun de sculele si serviciile de care te stii in stare. Asa devii un visator cu planuri descurcate pana la ultimul nod ce incurca tresarirea voiosiei pe chipul tau incercanat de motivatia cautarilor solutiilor izbavitoare, un om care experimenteaza si care nu se da in laturi pana ce nu reuseste. Tot ce-si propune. 

Asta inseamna sa fii un conducator. Pe cararile incurcate ale meandrelor concretetii vietuirii, iesind la capatul junglei de posibilitati din care cele mai multe duc la pierzarea visului de a reusi, unul care se bucura pentru asumarea deciziei luate si motivarea sustinuta indeaproape atingerii scopului bine ales. Inevitabil ajungi sofer. Mobilitatea presupusa de a fi in locul potrivit exact la momentul in care potrivit dorintelor tale stii ca trebuie sa atingi punctul acela e vitala. Ai nevoie de masina. Cea pe care o vrei, o visezi inca de cand inca nu mergeai la scoala, dar pe care urmeaza sa ti-o poti permite dupa ce muncesti si astepti ca experienta complexa a exercitiului muncii si al descurcarii itelor vietuirii sa te faca pregatit pentru acest pas. Acela de a alege fix ce vrei sa ai, iti poti permite. Din acest punct, deviza ta de viata, stapanul propriei identitati te face sa vezi lumea in care te invarti cu ochi tot mai clari, intuind turnura evenimentelor si ce este cel mai important, stiind dinainte unde si cum sa te plasezi astfel incat din acest punct de vedere sa te situezi de partea celor care castiga beneficii. Ca tot e indispensabila existentei complexe de azi, masina ta te duce unde si cand ai nevoie, in conditiile unui confort personal ce nu frizeaza nici exotismul unui placebo care tradeaza prin kitschul afisat ostentativ un narcisism ce iese la iveala subtil, chiar si fara a folosi cuvinte. Faptele si alegerile care le premerg sunt suficiente.
De absoluta necesitate este in schimb, azi mai mult poate ca oricand, ciclicitatea tetrasezoniera fiind data in multe locuri geografice peste cap, de clima. Aer conditionat in masina ta nu e azi un lux, sau o aroganta cum spun unii, ci o facilitate a sofatului in conditii optime. Vara nu mai e un sezon care sa respecte calendarul, uneori treci de la fasul sau paltonul si manusile de iarna direct in tricou si bermude, prin urmare un sofat comod si care nu supune organismul uman unui supraefort de acomodare in timpul in care esti la volan pe drumurile patriei cere aer conditionat. Si acesta folosit cu cap, nu cu lipsa de masura, ca atunci dauneaza mai mult decat ajuta. Cand efectiv te coci si la umbra, nu mai pomenesc de soare si in termometre fierb gradele ca apa din oala pe foc pentru supa, sistemul de climatizare pornit care sa reduca la volan intre 5-10 grade fata de ambientul dinafara masinii, fara a te afecta odata ajuns la destinatie in ceea ce priveste revenirea la realitatea sufocanta a caniculei estivale, e de bun augur in privinta dispozitiei cu care pleci la drum si ajungi unde iti propui sa poti conta pe aer conditionat auto. In linii mari e vorba despre o retea, o tubulatura pe care o verifici din cand in cand sa vezi starea ei, daca este in bune conditii, daca nu cumva e cazul sa recurgi la una dintre posibilele etape preliminare asigurarii unui confort ideal la volan: igienizare aer conditionat si eventual scoaterea mirosurilor ce nu avantajeaza o calatorie fara deranjamente, apoi functie de ce raspuns primesti la verificarea instalatiei AC, incarcare, reincarcare freon, dupa caz. 

Pentru ca primavara a venit afara si in sufletele noastre cam repejor, caci am cam abandonat vestimentatia sezonului rece si alb odata cu Dragobetele si Sfantul Valentin, da acum semne c-ar fi fost o decizie pe care ar cam trebui s-o reconsideram cel putin cateva zile, pe urma, sa nu uitam ca vine prima luna astronomica de primavara, sarbatoarea sinfoniei ascensiunii spre azur a firului de iarba, emanatia zumzetului gazelor puse pe fapte mai, mugurii deschid noi destine, petalele imbie si fascineaza, polenizarea e punctul culminant, dar toate astea merg pe aceeasi ruta, care seamana de cativa ani incoace: de la hainele de sezon rece se trece imperceptibil si intr-un timp insuficient adaptarii organismului trecerii de la temperaturi reci la unele prea ridicate, vom experimenta cei mai multi dintre noi asa-numita astenie de primavara!
Care dincolo de somnolenta si inapetenta pentru viata prea activa prin inadecvarea asta temporala de survol peste anotimpuri, vine la pachet si cu raceli, viroze, fel de fel de alergii ce cresc parca pe zi ce trece si nu, acesta nu e scenariu apocaliptic, nicidecum, ci o simpla constatare pe cat de reala, pe atat de serioasa si problematica in privinta cailor prin care medicina, tehnica si tehnologie, stiinta, arta si omul in primul rand trebuie sa-si dea mana in privinta ameliorarii calitatii vietii, care pare sa sufere vicisitudinile la care ritmul alert de viata si poluarea de orice fel ne aduc fata in fata cu niste obstacole pe care ar trebui sa invatam impreuna a le depasi. De asta zic, ca albul si recele cand se-nlocuieste din peisajul curent al fiecaruia, mai ales in calitate de soferi trebuie sa fim pregatiti a face fata schimbarilor imprevizibile aduse cu ele de verde si cald in peisaj obisnuit. In materie de iarna-primavara, sufletul se-nverzeste la loc cu optimism si speranta, tenacitate capatata pe parcurs pentru indeplinire de planuri odata ca verdele vine iar la pachet cu petalele colorate de flori si mirosurile imbatatoare, dar schimbarea temperaturilor nu intotdeauna se face gradual. Impedimentul asta cand apare, e bine sa fii pregatit dinainte instalatia de aer conditionat, in asa fel incat la nevoie sa poti sti pe ce contezi cand afara devine irespirabil, sa poti in masina adapta gradele asa incat sa rezisti cursei lungi.

Nu sa cobori gradele prea  mult ca atunci cobori de la volan si deshidrattarea la care ti-ai supus inconstient organismul te face sa cazi din picioare, ci cu moderatie, sa si respiri bine inauntru si sa te mentii intr-un mediu nu foarte diferit de cel in care vei fi nevoit sa revii imediat ce-ai ajuns la destinatie si ai coborat de la volan. Pentru ca aglomeratiile cauzate de o densitate mare in statisticile demografice, cat si pentru cele in care drumurile pe care ne inscriem ca sa ajungem la destinatiile dorite necesita mult calm, indemanare si inscusinta pentru a depasi gropi si incoveniente in trafic sa respiri aer curat si cand conduci e o adevarata binecuvantare, aer conditionat auto ti-e prea bine verificat de specialistii de la www.freon-auto.com si functie de rezultat se recurge la igienizarea AC al masinii, incarcarea freonului in instalatia de climatizare.

Nu uita, ca sa eviti problemele de sezon, astenie, alergii, cauzate de incalzirea vremii odata cu izbucnirea primaverii, caci nu mai incepe gradual un sezon facandu-l uitat cert pe cel pe care-l inlocuieste in realitatea imediata experimentata de noi, verifica instalatia de climatizare pentru a fi pregatit provocarilor care pe multi ii surprind. Nu fii si tu unul dintre ei, alege sa fii in acord cu tot, optimizarea aerului conditionat in masina e o prioritate pentru tine, iar pentru cei care se ocupa de asta o sansa de a te multumi prin contributia lor la binele de care te bucuri mai departe!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

luni, 21 martie 2016

Conservati Avizat energia din casa voastra

- Mama-mama, Nadia draga, tu nu stimti mai mamica ce frig e acilisa la tine?
- O fi mai mama, dar eu ce pot sa fac? Asta e casa, astea-s conditiile, eu am de studiat la scoala, de lucrat pe branci la serviciu, abia apuc sa adorm si suna ceasul ca Hai, fata, afara la activitate!, fug din birou la cursuri si de-acolo cand inapoi de unde-am plecat, cand, dar asta foarte rar cand nu raman prea multe de facut pentru a doua zi la birou, trec si ma napustesc acasa-n dus, unde cant cu voce tare si urlu efectiv cand pe teava nu mai ramane decat apa de-aia rece de care povestea tata acasa in perioada serviciului sau militar pentru patrie...
- E brrrr si bleah, nu mai viu la tine, jur!
- Mai bine m-ati ajuta si voi cu ceva, haideti amandoi saptamana viitoare si stati o zi-doua, nu plecati cu una, cu doua, cioc-cioc la usa, da bine fata mamii uite-ti pachetelul de acasa, fii bine mamica, vezi ca noi am plecat, pai asa se face? Daca si vezi si simti ca aici e frig, cand voi acasa aveti destule lemne pentru partea asta cu incalzitul, ei bine constati si tu ca aici oricat trage centrala si baga caldura, ea se cam pierde pe ici pe colo, eu dupa capul meu inca insuficient de copt asa zic. Haideti sa vorbim un pic cu proprietarul si fie cadem la o invoiala, sa contribuim si noi si el, adica, ma rog, voi  si el, ca eu din putinul pe care-l iau am destule de descurcat pe aici si si-asa trag de banuti de ma mir ca nu se rasfira... Locul e bun, mi-e destul ca m-am obisnuit cu zona, stiu de unde se ia una-alta pentru strictul necesar, stiu cu ce sa ajung la scoala si la munca, nu pierd mult pe drum, deci ar fi ok. Dar, daca nenea ce-l detine se tine mandru, nu ca el are solicitanti si ca vezi Doamne noua el ne-a facut un favor cand ne-a acceptat pe noi, adica pe mine sa locuiesc in casa lui, inca nu ninsese si nu ne puteam da intocmai prea bine seama de potentialul energetic al locuintei. Stiti si voi ca in septembrie trecut cand am venit sa cautam si am sunat la anunturi, am vazut si alte case, asta ni s-a parut din ratiunile astea buna, dar eu am cam inghitit in sec, ca m-am obisnuit asa. Nu e, in schimb singura locuinta de inchiriat in capitala pentru o studenta din provincie, in mod clar nu! Omul, dupa ce discutati cu el, vreau sa inteleaga ca eu sunt dispusa la alta alegere, schimb zona, dar frig nu mai vreau sa mananc gol asa pe pita, stii, tu mama? ma dor rinichii de-i dau drumul pe mine asa din senin, noroc ca totusi n-a fost chiar iarna cum era odata, a fost mai lejera si cu toate astea uite asta a fost situatia! Am zis ca si daca va zic oricum nu se poate in plina iarna, munca multa la birou, examenele in sir indian, timp putin pentru toate, cand sa te mai gandesti ca ti-e si frig, am zis ca e bine asa, va pup, numai sa stati voi impacati in ideea sa nu va faceti griji prea mari pentru mine! Asta am invatat aici in capitala, autodeterminarea, independenta, dezvoltarea personala in directia gasirii oricarei solutii de a descurca lucruri atunci cand pe traseul personal apar fel de fel de incalceli de orice natura. Si am strans din dinti, am racit la rinichi, am luat tratament, a trebuit sa ma apuc de fumat, caci tentatia cafelei baute cum o iei de pe foc in ideea sa ma incalzesc a venit instantaneu...
- Of, draga mamii, lasa ca-l iau pe tata si mergem la proprietar sa discutam, fie cadem de acord asupra unei solutii, fie alegem alta casa mamico, noi vrem nepotei tu fata mamii, nu probleme pe-acolo! Hai Dorele mama sa vorbim nitel cu proprietarul asta sa vedem ori face el ceva repejor pentru ca sa nu mai fie rece in casa desi centrala merge, fie cautam alta gazda fetei, nu se poate asa tata drag, ca ramanem muica fara nepoti, o dor rinichii auzi tu, de la temperatura din casa, Doamne Dumnezeule, dar e posibil?
- Fir-ar el sa fie, ne-a asigurat pe drept cuvant ca ne va conveni casa, asta ne zicea si fii-ta la telefon asta iarna cand ne suna, de ce ne-a mintit, c-atunci il evitam pe om si mergeam in alta parte cu fata, fara sa mai man'ce frig si altele! Uite ce m-am enervat!
- Tata, mama, stati ca viu si eu cu voi! Dar, stati putin sa va arat aici, la calculator ce am gasit: ia uitati-va termoviziune, termografie in constructii, audit energetic Bucuresti, certificat energetic, uite de-asta ar fi trebuit noi de prima data sa ne interesam, inainte de a fi batut palma cu omul ca sa-i stam in casa!
- No, asta-i buna-i mai dam si mura-n gura si daca omul n-o sa consimta, e clar, alti bani si nici pe noi nu ne mai vede in casa lui, asta sa fie clar! Si, tot raul inspre bine, dincolo de cati mp2 are locuinta, ce etaj, adresa si altele, cum ar fi daca e nevoie de mai extra-cash avans,  sau si vreun depozit asigurator pentru tine, tata, ca nou-chirias, vom sti ce anume sa intrebam pe omul-gazda, functie de al carui raspuns, insemnand ca are sau nu certificat energetic locuinta lui, vom sti si noi daca mai stam la discutie interesati pentru a-i fi clienti, ori ba, intelegeti?
- Da, ma tata, asa te vreau! Propun sa-l sunam  pe proprietar si sa-i spunem verde-n fata ca noi de-acum, repet de ACUM nu mai suntem chiriasii sai si ca de la noi nu mai vede un sfant! Dincolo de aspectul ca da, ne-a convenit initial asezarea functie de ce repere si interese imediate aveai tu tata, recte scoala si mai tarziu jobul, dansul ne-a asigurat doar verbal despre faptul ca vom fi multumiti de calitatea spatiului pe care-l are pe nume trecut. Eh, uite ca tu ai papat hapuri toata iarna, sesiunea numai tu stii cum ai trecut-o bine, invatand infofolita ca deh, peretii neizolati plus alte minusuri energetice, au facut caldura sa zboare pe fereastra, chiar si cu geamul inchis potentialul termic ce duce iarna friguroasa la o caldura si buna dispozitie in ambientul dintre pereti n-a prea tinut cu noi. Iin schimb omul si-a vazut bine mersi de ale lui, dar lasa ca asta se schimba de acum!
- Alo, domnul Serban, va rog sa veniti putin la garsoniera, avem ceva foarte important de discutat in ceea ce priveste intelegerea noastra din toamna. Va rog, foarte sincer, nu incercati niciun tertip menit a mai amana lucrurile, domnule Serban, sunt tatal fetei, cel care a batut cu dvs palma. Ca doi barbati, va rog mult nu-mi prelungiti sederea in capitala mai mult decat este cazul!
- Nu va suparati, dar ce s-a intamplat? Sunt in cel mult o ora acolo, va rog, calmati-va!
....................................
- Nene draga, bine ati venit, luati loc, ca sunteti la dvs acasa, noi nu. Domnule draga, venit-am ieri eu si sotia la fata la Bucuresti sa vedem si noi cum o mai aduce, un pachetel, niste banuti, ca familia sa ajutam lastarele tinere sa-si continue ascensiunea spre soare, sa-si desfaca petalele, stiti cum e, pesemne aveti copiii mai mari decat fata noastra...
- Va rog, sa nu intram pe teritoriul acesta cu discutia, pentru ca nu sunt deloc avantajat, sa nu va suparati...
- Ne cerem scuze, dar uitati problema noastra care e! Ne-ati spus odata ce-am luat legatura cu dvs in toamna trecuta ca probleme nu vor exista, ca vom fi multumiti de spatiu, de confort, de costuri. Ba nene, sunt om de la tara si domn eu stiu ca se numeste, el singur, dar e si validat acest titlu cand e numit de altii, o persoana care e sincera, onesta si care nu o da ca la Ploiesti, ma-ntelegi? Prin urmare, nu te pot numi asa. Dumneata ti se pare normal, mandretea asta de fata, in iernuta asta, ca iarna sa ne intelegem n-a fost cum era odata, nici zapada n-a cazut si nici geruri mari nu au fost, deci a fost asa mai toamna iarna asta, deci teoretic costuri mai mici la incalzire, consum, fara riscul de raceli si altele. Reiau, dumneata ti se pare normal, in atare conditii, un om sa man'ce frig in casa ta, pentru care plateste totusi la zi niste bani, care nu sunt deloc spalati sau obtinuti stramband din nas, sau facand can-can la televiziune, ci munciti, pas-cu-pas, iar tu sa nu informezi despre cauze, dupa ce te interesezi la chirias cum i se pare casa odata inceputa iarna? Cand noi saracii o sunam si ea draguta lu' tata statea cu flanere pe ea si cu patura infofolita sa invete in timpul sesiunii, nereusind  pe voce sa mascheze mereu raceli, dumneata nu ti s-a parut deloc anormal, ca atunci cand veneai dupa transa lunara pe spatiu, omul asta era mereu racit cobza? L-ai fi intrebat mataluta, a fost prea frig, o fi ceva in neregula la centrala sa te interesezi sa chemi om avizat de ISCIR sa controleze starea tehnica a instalatiei de incalzit, ca poate pierde caldura, sau vreun expert certificat in monitorizarea potentialului energetic al locuintei scoase spre inchiriere?
- Domnule, uite ce e, inteleg ca esti nemultumit, dar astea-s conditiile, cui nu-i convine e liber sa plece...
- Stai asa, ca n-am terminat! Contractul nostru, uite-l aici, va intra acum pe mana nepotului meu, avocat aici in capitala, si care ne va reprezenta pe noi, clientii dumneata. Speta: dezinformare, publicitate mincinoasa, solicitam recuperarea costurilor noastre, anularea contractului de inchiriere, pentru ca avem drepturi si noi si nu e firesc cand iti dai cuvantul asupra ceva, ceva-ul sa nu se regaseasca pe urma in serviciile pe care le primesti!
- Adica, ati trecut iarna in casa mea, de care, acum ca se incalzeste nu va mai convine c-ati racit un pic, ce sa zic, e parerea voastra, pana justitia se pronunta asupra nulitatii contractului de inchiriere, cheile vor sta la mine, iar voi in Bucuresti vedeti pe unde ce si cum, dar nu aici! Si asta de acum! Cu, sau fara placere, orice pas inceput duce undeva. E vointa care transforma pasul in mers. Asa ca, mergeti!
....................................
- Onorata instanta, chem la bara pe domnul Serban, proprietarul garsonierei, unde familia Dragu a consimtit intelegerea din prezentul contract pe care-l aveti la indemana spre verificare, spre a se constitui in chiriasi. Prevederile pe care le am in vizor, sustin dansii, nu au fost respectate de proprietar, iar dumnealor sunt aceia care doresc anularea de drept a contractului si in baza dezinformarii, a publicitatii mincinoase din anuntul imobiliar si a asigurarilor verbale ale proprietarului, cum ca spatiul dumnealui imobiliar este certificat energetic si ca nu vor aparea neintelegeri sau nemultumiri. Prin urmare, restituirea sumelor aferente platii unei chirii pentru un spatiu imobil in care te imbolnavesti si dai bani pe medicamente, iar confortul serviciilor platite e doar al domnului in buzunar, nicidecum al chiriasului care cu temperatura de 40 de grade si frisoane, invata in sesiune in conditii improprii, riscandu-si viata practic, din moment ce afara nu e o iarna ca pe timpuri, iar centrala pornita nu poate asigura un minimum confort ambiental, e clar ca: fie centrala nu e optimizata, n-are certificat la zi de functionare, iar pentru ca nici alti viitori chiriasi ai domnului sa nu mai pateasca ce a patit familia Dragu, solicitam dumneavoastra somarea proprietarului sa intre in legalitate privind acest aspect, apoi date fiind asigurarile mincinoase ale domniei sale asupra proprietatii imobiliare, care dupa cum puteti urmari din graficul termic din raportul analizei termografice al specialistului avizez.ro angajat de clientii mei sa probeze cele afirmate, acest contract de inchiriere are la baza minciuna, pentru ca nimic din ce anunta proprietarul ca poate oferi spatiul pe care-l scoate la inchiriere, nu poate fi onorat de dotarea momentana a acestuia. Analiza termografica scoate la iveala date despre potentialul energetic al locuintei aflate in proprietatea domnului Serban, ascunse din anuntul imobiliar cu care acesta-si face publicitate in presa. Iar, ca nici alti clienti mintiti,  sau furati, ca in fapt a nu spune un adevar dinainte, ci a spune una si apoi clientul sa primeasca altceva, inferior calitativ fata de ce i-ai promis, inseamna ca a minti si fura sunt sinonime, contextul de fata stand marturie vie. Doresc in numele clientului meu, anularea de drept a contractului de inchiriere, plus recuperarea taxelor aferente lunilor din sezonul de toamna-iarna, cat timp fiica domnului Dragu a locuit in chirie in spatiul detinut de proprietarul Serban si care nu a beneficiat de ceea ce contractul stipula. Atat si nimic mai mult, momentan.
- In baza probelor aduse de avocatul acuzarii, instanta decide anularea contractului de inchiriere si admite cererea de restituire a banilor datorati contractului de inchiriere. Proprietarul are termen o luna de zile pentru acest aspect, sentinta va trece in aplicare prin executare silita
a partii acuzate.
- Uau, ce tare!
- Minciuna are picioare scurte si oricat s-ar ascunde, nu poate ajunge prea departe!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

miercuri, 16 martie 2016

Desenele animate dau sens vietii

Dis-de-dimineata, Sofia, o micuta de 4 ani o intreaba pe mama ei, ferm, asa cum o face cu o constanta zilnica ce poate parea destul de obositoare, vazuta dinafara de alti parinti, dar nu si de Luminita, cea care si-a propus sa-si invinga orice demon interior si sa fie un munte zen al calmului si al rabdarii si sa poata creste si educa puiul sau de om in spiritul deschis al unei educatii facute inteligent, cu autoritatea cuvantului motivat inainte de toate pentru ca puiul sa inteleaga si sa fie convins de utilitatea ascultarii paarintelui, nicidecum sa-si puna mereu problema lui "ce-ar fi daca nu" - ar fi asa cum zice mama si tata si as face eu cum cred ca vreau:
- Tie ce desene animate iti placeau cand erai mare ca mine acum, mami?
Privindu-si cu o iubire ce-i scanteia privirea fetita care-si desfacu-se intre timp coditele si pletele-i balaie-i alunecau duios pe umeri iar soarele care invada camera-i conferea micutei o aura de ingeras, nu inainte de a ezita o secunda sa raspunda, timp cat inima-i batea cu putere urmarind chipul micutei ce stralucea si-si astepta raspunsul cu o sete de a cunoaste, apuca a spune:
- Sofia, draga mea au fost mama mai multe. Unul de pilda se numea Lidia in jurul lumii si era vorba despre o fetita, ceva mai maricica decat esti tu acum. Ea avea o brosa-floare pe care de cate ori o activa, adica si-o punea cum ne-am pus noi ieri martisoare de 1 martie, in piept, floarea aia-i dadea niste super-puteri fetitei si depasea orice fel de probleme in care viata o aduceau. Adica era asa ambitioasa cum esti tu, cum faci tu la gradi' de-i uimesti pe doamna si pe colegii tai cand le spui cate-o poveste si apoi urmatoarele zile parca incerci sa fii eroul principal al povestii pe care ai spus-o tuturor! Si asta ma face pe mine mandra tare-tare mult ca am o scumpete de fata, asa ca tine!
- Mami, tu esti eroul meu cel mai principal, sa stii, da?
- Multumesc de increderea oferita, Sofia mea draga, am sa promit ca intreaga mea viata careia tu-i dai cele mai inalte sensuri posibile, am sa ma straduiesc sa ma mentin la inaltimea asteptarilor tale, mama. Inca ceva, nu se spune corect "cel mai principal", un atribut, adica un cuvant care descrie cum este un lucru sau un obiect, o persoana, un animal poate sa fie: negru, albastru, mare, mic, stramb, drept, rece, cald. Aceste caracteristici, adica lucruri care ne arata cum sunt lucrurile, obiectele, animalele, oamenii, pot sa fie cele mai bune, rele, rosii, dar nu si cele mai principale. Principal e un cuvant cu impact, are indeajuns de multa putere incat langa el niciun alt cuvant care sa mai poate arata cum este un lucru, o persoana, un obiect nu-si are locul. Priceput?  Ah, revenind la treaba de parinte si la eroul tau cel mai principal, cum ai zis ca sunt eu pentru tine, eu, Sofia, mama ta Nu vreau sa dezamagesc nicicand si tu, Sofia ma vei ajuta sa indeplinesc sarcina asta mare, da?
- Adica sa facem amandoua alta fetita ca mine, mami?
- Nu, Sofia, aceea e alt tip de sarcina, mama, sarcina inseamna si indatorire, treaba sau datorie de indeplinit! Sarcina care aduce pe lume copiii, este forma de indatorire asumata de noi femeile si care ne-mplineste adica orice fetita care creste si care la un moment dat ajunge sa cunoasca si sa iubeasca un barbat ca tati tau, Sergiu! Dar sa revin, la ce m-ai intrebat despre desenele animate care-mi placeau mie cand eram eu cat tine de mare, vrei nu-i asa?
- Da, mami, abia astept sa mi le-arati si mie, sa-mi placa si mie!
- Nu e musai, mama sa-ti placa si tie, eu iti povestesc despre ele, le cautam si le vom vedea impreuna, nu e musai, repet, sa-ti placa si tie la fel cum mie-mi faceau copilaria mai usoara pe vremurile acelea, cand faceam cu randul la televizor, cand eu la desene animate, cand fratii la cate un sport, caci pana veneau parintii nostri de la uzina, ca asa era pe vremea aia, cei mai multi oameni comuni acolo lucrau sa aduca bani sa aiba copiii papa si ce le trebuie in casa. Revenind, Sofia draga, la acele vremuri, pe langa Lidia in jurul lumii, cea cu floarea ei din piept care-i dadea super-puteri de a depasi orice obstacol, mai erau faine dupa cum urmeaza: Perinne - povestea unei fete sarace, frumoase, harnice si muncitoare, care-si afla bucuria si fericirea vietii dupa ce tot greul din fiecare zi se departeaza cand el, printul o descopera, o place, se indragosteste de ea si impreuna vor trai fericiti dand uitarii clipele grele prin care in copilaria ei trecuse.
- Tu mami, neaparat sa mi-l arati si mie, te rog, da?
- Desigur, draga mea! Nu suntem noi doua cele mai bune prietene pe viata?
- Ba da, mami! si dintr-odata mama se vede-nlantuita pe dupa mijloc de o pornire plina de dragoste, respect, apreciere a celei ce-i semana ca o picatura. Marea, de altfel e o acumulare de mult mai multe picaturi!
- Sofia, tot cand eram eu ca tine de mare, frumoasa, harnica si asteptam sa merg la scoala, Captain Planet era alt serial de desene animate care mi-a placut enorm!
- Oau, ce fain ai zis, ENORM! HHHmmmm, smile!
- Pai da mama, ca eu mica ma uitam la desene animate care tratau teme serioase ale lumii adultilor, adica oamenii cand depasesc conditia din copilarie, cresc, se maturizeaza si devin asa cum sunt eu si Sergiu, tatal tau, suntem adulti, parinti si suntem cei mai fericiti oameni din lume
ca te avem pe tine, comoara mica de om ce esti!
- Si cam depre ce erau desenele alea animate?
- Pai erau cinci tineri, putin mai mari ca tine de varsta, sa zicem...
- Sa zicem, mami, da, zi mai departe!
- Aoleu, te pap!
- Bine, dar pe urma continui povestea cu cei cinci tineri mai mari ca mine acum, da?
- S-a facut! Si ei, 3 baieti si 2 fete, erau fiecare responsabili de cate una din marile probleme cotidiene ale lumii civilizate. Adica se luptau sa faca o lume actuala, pe vremea aceea, cand eram ca tine de mare, da si sa indrepte relele, poluarea, mizeria, saracia, bolile si lumea sa devina o stare, un timp si un loc mai bune, prin sadirea in constiinta fiecarui om si a fiecarei comunitati de oameni a samburelui pasarii (careness), ajutorului reciproc, solidaritatii pornita din simtamantul necesitatii de a-ti vedea aproapele depasind greutatea prin care trece viata lui. Acum, fiecare tanar avea cate un inel pentru domeniul sau de activitate, inel dotat si el cu super-puteri ca in brosa Lidiei in jurul lumii. Un baiat din Africa era purtatorul primului inel si detinea puterea de a salva pamantul, al doilea era un american zambaret si mereu pus pe glume, care detinea puterea focului cand inelul sau se activa. Apoi era o rusoaica blonda, Linka ce detinea super-puterea vantului in inel, din Asia, Yi era purtatoarea inelului cu puterea apei si din America de sud, super-puterea inimii, a sufletului era cea care se activa cand Mathi vedea in jurul sau delasare si nesimtire cu mediul, societatea in care traia. Cand toate cele cinci inele erau activate, atunci din rodul celor 5 super-puteri lua nastere Captain Planet care in fiecare episod, Sofia draga, rezolva orice fel de problema pe care tinerele lui ajutoare nu le puteau rezolva separat, fiecare cu super-puterea sa. Asa ca, solidaritatea, adica sa aduni laolalta mai multi oameni cu acelasi gand al depasirii unor greutati comune, inseamna acel sentiment de caldura si liniste pe care fiecare dintre noi il descoperim cand realizam ca in lumea asta mare si diferita, nu suntem nici singuri, nici abandonati, nici uitati sau altele. Intelegi asta si stii cat de mult te iubim noi pe tine, ingerasule?
- Da mami, ca Captain Planet pe planeta pe care o salva! Fix asa!
- Uite ca mi-am mai adus aminte: tot la fel de mult mi-au mai placut animatiile cu StrumpfiiMinunatele calatorii ale lui Nils Holgerson, Testoasele Ninja, Michel Vaillantasta pe langa clasicele Tom si Jerry, Ratoiul Donald, Veveritele jucause Chip si Dale, Popeye marinarul!

- Animatii e totuna cu desene animate?
- Desigur, ai intuit bine, Sofia! Filme de animatie, animatii, sau desene animate e acelasi lucru! Pana la urma tot din industria cinematografica fac parte, doar ca nu folosesc actori umani, ci caractere din benzi desenate si vocile unor actori, sau altele pentru ca serile micutilor ca tine sa fie cu adevarat unele de poveste, ei sa creasca armonios si dincolo de educatia primita acasa si la gradi' de la doamna, copilaria sa le fie realmente o etapa fericita a vietii lor!
- Mai stii, mami ce fain ne-am uitat noi trei, adica noi doua si cu tati, in hotel in Austria, a doua zi de revelion la Stuart Little?
- Cum as putea, draga mea sa uit bucuria din ochii tai, cand tu erai pentru noi pretuirea fara egal, asa cum pentru familia care l-a adoptat pe micutul soricel jucaus, istet foc, Stuart era mezinul familiei, desi nu era chiar un pui de om?
- Mami, te iubesc cel mai mult pe lumea asta!
- Sofia, esti implinirea noastra ca indivizi, pentru mine, mama ta si pentru Sergiu, tatal tau. Am fi fost mult mai saraci sufleteste daca nu am fi avut binecuvantarea sa te avem langa noi!
- Mami, il asteptam si pe tati, sau ne uitam numai noi doua la Stuart Little?
- Hai sa vedem ce face tati, mai sta mult la birou?
- Alo, tati, auzi ce zice Sofia, vrea sa fii si tu aici sa vedem Stuart Little, ce zici ajungi repejor, sau mai ai ceva treaba la birou?
- Vezi daca nu-i e foame fetitei, ca eu mai am putin de tot de rezolvat si apoi vin, in maximum o ora ajung!
- Auzi, Sofia ce zice tati, papam d'amandoua niste cereale cu lapte pana vine el? Mai are putin si ajunge acasa si el si ne uitam atunci, bine?
- Of course, mami!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016. 

luni, 14 martie 2016

Tocurile chiar fac diferenta! Carmineshoes- stil si eleganta!

- Oooops, mama ce doare, glezna mea! xxxx... asa, bine-ar fi sa raspunzi, c-altfel nu stii ce pierzi printe, papuc n-am, glezna-i dusa, abia mai pot sta dreapta intr-un singur picior, Doamne,  o minune mica, ajunge pe azi, fa-l sa raspunda acum! Alo, printul meu iubit, hai te rog sa ma iei, du-ma tu unde vrei, de preferat intai acasa, sa ajung sa termin de facut curat inainte ca fetele alea doua in frunte cu Cruella lor de mama sa revina de la bal, unde-au ramas, stii eu nu pot ramane dupa miezul noptii, ca n-am cum din mai multe motive: unul e acela ca asa e intelegerea ca-n toiul balului sa trebuiasca sa ma retrag ca o nefericita a sortii ce sunt, acum cand inima-mi bate-n piept doar pentru tine, altul e ca o printesa ca mine, din moment ce tu m-ai ales sa te insotesc, iar tu esti print nu ma pot considera mai prejos de acest statut, chiar daca natura a vrut altfel, dar nu mai are importanta acum, ideea e ca sufar, am mare nevoie de ajutorul tau sa  scap din incurcatura asta. Hai si ia-ma de-aici, iar in drum spre casa unde tu m-ai gasit, ne abatem putin pe la urgente, sa-mi repare glezna, ca-ntr-un picior n-am cum trebalui prin casa, stii? Iar Cruella cu fiicele ei, sigur vor face ca locomotiva cu aburi ca de ce aia e asa si ailalta pe dincolo, stii tu tulburari feminine, PMS, de-astea, or faultata asa nu ma pot achita de sarcini, stii? Hai, te astept aici, dragul meu, sunt afara, ca-nauntru se simtea ceva fum si nici vederea nu mi-era prea clara de la flacarile ce cadeau din tavan, da! Deci poti veni fuga, da, bine, te pup si-s afara la intrare, mi-e dor de tine asa de tareeee! - gandea Cenusareasa cand brusc, o nebanuita forta interioara o facu sa-si spuna:
- La naiba, ce faci tu, visezi? Cine si cum sa te salveze el pe tine, daca tu ai iesit si el inca n-a dat niciun semn, inseamna ca e inca acolo si e inconstient! Nu stau eu sa ma vait aici, in viata mea n-am pomenit o neajutorata de la soarta sa faca asta. Iubirea mea, sper ca esti viu  inca si-ti fac eu tie si-un Bouche a bouche daca trebuie, numai sa nu ti se intample nimic. La dracu' pantofi, auzi eu finuta, tocul de pomana, mi-am stricat si glezna, nu mai am nevoie de ei! 
Si scotandu-si pantoful ramas integru ce-o ajutase cumva sa ajunga afara, cu chiu cu vai, dar fara sa se arda-n talpi, cand altii se-mbulzeau disperati sa-si salveze toata pielea, fata-si zice:
- Printe, pregateste-te sa vezi ce Xena sunt! Ca Nadia pe barna, calc prin cioburi, foc, furtuna, si orice soarta-mi va pune-n cale, dar nimic nu mi te poate retine acolo. E foc mare si din moment ce eu n-am simtit avantul ala in mine sa te sun, tu nici atat n-ai facut-o, sigur  n-aveai cum, asa lasa ca vine fata dupa tine! 
Doi timpi si restul miscari de ochiul nu le poate percepe fost-au de-ajuns si printul era deja pe cale sa revina la viata, caci buzele ei ii suflau viata dintr-a ei in trupul ce-si pierdu-se cunostinta de la incendiul ce se extinse foarte rapid dupa ce ea apucase cumva intr-un picior sa  iasa afara.
- Daca nu acum, atunci cand, daca nu eu, atunci cine, daca nu lui, atunci cui, asa ca printe, ia de-aici! Viataaaaa!
Dezmeticit bine dupa suflul de viata ce-i invadase cutia toracica, memoria-i revenea si gustul buzelor ei il recunoscuse pe loc, exclamand pe data:
- Multumescu-ti, Doamne pentru asa o salvatoare! E ingerul meu trimis de tine si cu ea voi face nunta si oamenii din regat ii vor fi vesnic credinciosi!
- De acord, iubirea mea! Din acest moment, o rup cu trecutul meu si Cruella si fetele ei au disparut pentru mine! Mergem la tatal tau sa primim acordul sau sfant si apoi la cumparaturi draga, ca nunta ca-n povesti, desculta nu prea merge pentru o viitoare regina, nu-i asa?
- Asa e, draga mea! Uite alerta pe telefon: pantofi stiletto Red Queen iti vor veni manusa, la fel cum tu mi te pliezi pe suflet! Pantofi dama, cu alte oferte fel de fel de la magazin online pantofi, face mireasa fericita, cand are de unde alege, atunci cand marea ei alegere de viata nu-i mai da batai de cap! Sunt aici fericit sa te am nadejde pentru conducerea regatului nostru, fie ca viata sa ne daruiasca dupa masura deschiderii inimilor noastre pentru cei carora le purtam de grija, ca niste conducatori seriosi ce suntem!
- Sorry, dar suna a promisiune electorala asa, eu inteleg mesajul, dar poporul nu prea!
- Ok, reformulez: eu si cu tine = pereche potrivita! Eu rege, tu regina, regatul plin cu poporul, condus spre binele tuturora de catre noi! Asa mai bate-n campanie electorala?
- Nici nu ma intereseaza, eu stiu ca te iubesc pe tine si viata inainte va fi asa cum ne-o dorim, pentru ca simt ca sunt iubita, uite, nici glezna nu ma mai doare!
- Nici nu mai e motiv sa mai doara, caci unde saruta iubitul, se repara tesutul la loc! Si-n plus, comanda speciala vine prin curier de la Carmineshoes.ro, direct in regat!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

duminică, 13 martie 2016

Fericirea are farmecul chipului tau, femeie!

In zorii zilei de weekend, Sabrina se vede in oglinda si buzele-i rostesc cuvinte de admiratie fata de tabloul revelat de sticla ce-i reflecta infatisarea:
- Oglinda, oglinjoara, no ia spune-mi tu mie-acum, de ce mama cui vrei tu, a ma-sii, a sfintilor asezati unul langa altul intr-un sir indian, american, nu conteaza de care,  repet, de ce nu-mi spune mie nimeni aflat Langa mine ceva bun despre ce arati tu?
La un prag insesizabil ca durata, iar ca pretuire emotionala femeia fu cat pe-aci sa-i doreasca divizarea sticlei ce-o reflecta pe ea in parti si particele, aducatoare zice-se pesemne de fericire, nu stia cui, ei, sau victimei in cauza, dar pentru moment s-ar fi simtit in oricare dintre interpretari oarecum razbunata! Arborand un suras ce parea a avea si ceva malefic prin stralucirea ochilor ce-i sticleau o viclenie motivata de necesitatea unei recuperari pe parcursul unei curse la care isi daduse acordul si fusese vitregita pe parcurs de conditiile de desfasurare,  dar si intrunind acea fateta a complacerii in situatia de facto, un usor semn de resemnare in fata evidentei percepute asa cum o vedea dincolo de imaginea oglinzii Sabrina, din aleea situata in apropierea intrarii pe scara blocului, unde femeia aerisea camera si oricine-ar fi putut  sa-i vada prin fanta de lumina ce-o fixa in obiectivul retinei oricui isi arunca privirea inspre ferestrele cele mai de jos ale blocului unde locuia, gandul ce-i incoltea in minte si care dupa toate aparentele o indreptau intr-acolo incat sa poarte ea destinului sambetele pana ce acesta se va fi induplecat sa-i stearga nemultumirea din suflet, nu de pe obrajii reflectati de o sticla ce nu vedea inauntrul omului, apuca doar sa rosteasca, Ei bine, las' ca-ti arat eu... cand soneria telefonului o trannspunea in timpul in care ea si un el erau una, iar socul o scoase brusc din timp. Flashuri de memorie-i traversau fiinta in dimineata ce-i parea acum mai mult ca nicicand, una decisiva in ceea ce-o privea. Inima-si cerea dreptul ei la implinire, iar lectia invatata de la cel caruia-i ducea si-acum dorul, dupa ce alesese altceva in locul ei, cea potrivit careia Nu exista solutia apelului la scurtaturi pentru a ajunge la fericire-i umezeau ochii-n care altadata el se pierdea, intocmai ca-ntr-un ocean de spume si de valuri albastre, cand irisii nu arborau un verde de padure vie si proaspata ce absoarbe seva mineralelor dupa ploile
de la munte, unde tot obisnuiau sa urce alaturi de gasca lor de oameni faini si cu care a cam uitat sa simta sentimentul apropierii de limita suprema a omului, cerul, casa zeilor, a ingerilor si a garantiei ca sperantele vor prinde candva contur. 
- Alo, da, servus mandro, mersi de apel, la fel si tie, ce sa zic, ma nu stiu, hai, da, pe la mine, te astept cu cafeaua pregatita si poate-om merge dup-aia, vii?
- Te las eu pe tine la greu, ia spune-mi tu mie, s-a intamplat asta vreodata?
- I'm blushing, stii ca te iubesc, doar ca na toanele astea-s asa cumva neiertatoare, ma seaca si pe mine, vreau sa ma dezbar de ele, nu prea-mi iese treaba asta pe cont propriu si atunci sper doar sa nu jignesc, supar, dezamagesc in jur pe nimeni, mai ales pe cei dragi, asta mi-ar mai lipsi acum cand eu nu mai simt ca sunt eu, asa cum vreau si stiu eu ca pot fi, sa mai pierd si din sprijinul de care am atat de mare nevoie ca cineva sa tina sus stindardul crezului in ce priveste reabilitarea mea...
- Te pupa fata, in 10 minute cel mult is la tine, da Sabri? Ma astepti cumintica si sa vezi tu ce faina va fi ziua dupa, garantez! Toate cele au farmecul lor, ce traim si experimentam ne folosesc drept pilde sau lectii de viata, unde ai ajuns cu parcursul pana acum are la un moment o cotitura, iar voi avea grija tu sa recapeti ce simti acum c-ai fi pierdut, ca totul sa fie bine si frumos, da?
- Ok, n-am dubii! 
..........................................................
- Asa, bun, mai sus putin de tot din stanga, capul drept, nu aplecat in barbie, sa-l filez putin si aici! Gata! Ia vezi ce zice oglinda acum, sunteti prietene?
- Ma, din ce vad eu aici, eu m-as indragosti din prima de imaginea asta, zau! Romancele-s frumoase rau, tu esti una dintre ele, mai trebuie lucrat putin la terasa si totul va prinde farmec, rost, stil, intelegi?
- Nici eu n-as zice nu, la ce vad!
- Dar, nu trecem linia, iar ochi sa priveasca si sa vada ce-i in fata lor, barbatii astia, specia diferita din lumea in care-i impartim in proportie avantajoasa doar pentru ei, noi suntem devantajate, ne batem si ne duelam pentru ca ei sa ne vada, admire, doreasca si sa ne aiba, cand de fapt realitatea e ca dupa primele ipoteze validate, concluzia e ca inclinam noi balanta cand noi i-avem pe ei, nu ei pe noi, chiar daca tot ei au vocabularul ingust si rationand in termeni de posesie si de proprietate cand vorbesc despre noi, gen: iubita mea, nevasta-mea, pentru ca deh, asa-s ei, barbatii astia, sa aiba de toate, pe cand noi suntem mai gentile, mai subtile, mai frumoase, mai siropoase, mai pisicoase, mai dragastoase, afective, emotionale, dar si ferme si curajoase in fata destinului, da?
- Bun asa, good girl! Hai cu atitudinea, ca incep sa te recunosc asa pe ici-colo?
- Asa de mult m-am schimbat dupa?
- Pai, cam da, ce sa zic acum, stii ca nu ma feresc sa vad lucrurile si sa le spun, nu pot vedea ceva si spune de dragul cuiva ce-i place doar sa vada, ca sa elimin sau sa scad prejudiciul starii in care omul chiar se afla! Iar cand e vorba de tine, soro, apoi tu stii ca esti frumoasa, nu oglinda trebuie sa ti-o spuna, sau buzele unui barbat pentru ca tu sa fii, sau sa redevii stapana pe tine, iarasi in acord cu cea mai critice voce interioara a ta. Ai curaj sa deschizi ochii-n fiecare dimineata a vietii tale, nu mai privi in mod repetat in trecut,  lasa lucrurile sa vina de la sine, mobilizeaza-te sa le poti face fata, evita-le pe unele, intersecteaza-te cu cele ce-ti priesc si uite-asa se-nsaileaza viata. Fericirea e o cale de mijloc intre tot ce experimentezi, la capatul careia starea de multumire e realitate probata de cum te simti tu intrutotul trecand prin lume, viata si timp, 3d deodata, intelegi?
- Ia fa-ma tu frumoasa cum iti place tie, eu ma mobilizez din interior si sa vezi dup-aia, pazea lume ca viiiin!
- Asa, frumoaso! Farmec, stil, atitudine, eleganta, noblete, aristocratie sufleteasca, madono, toate avantajele astea le ai deja, numai ca tu te ahunzi acum in ceva trecut, depasit, ispasit, imposibil de prezentificat, asa ca nu mai tanji la atunci, ci accepta ca e azi acum si ca ce va fi inainte depinde si de tine, nu doar de un el, ca doar nu vrei sa fii posesia, proprietatea lui, nu? Vrei sa fii descoperita, sa ti se aprinda calcaiele dupa el, sa-ti zburde toti fluturii colorati prin stomac, lui la fel dupa tine si ce construiti voi amandoi nu sa tina, ca atunci cand te-ai teme ca solul e incert si e iminenta o prabusire ca in cazul unei cladiri cu grad ridicat de risc in cazul unui seism, ci sa fie responsabilitatea amandurora la durabilitatea a ce aveti impreuna si cum fiecare dintre voi va simtiti si ce simtiti in preajma si cu celalalt! Sentimentul asta e Acasa, caldura si emotia asta e unitatea, e asumarea, e cursa, e calea, e vointa, e iubirea, e fericirea. Iar secretul feminitatii, sinonim cu cel al reusitei esti Tu si doar tu!
- Mama mea, soacro, ai o gura si-o minte, de nici nu-mi mai vine sa-mi traiesc in piele, ci sa semnez o polita de asigurare pentru destinul meu, responsabila tu sa fii de mine!
- Eram sigura ca vei spune asta, deci ca te cam exonerezi de a privi totul in fata! Dar am rabdare cu tine si vei reusi sa simti si tu increderea in tine, pas-cu-pas! Ia sa-ti pun in evidenta conturul chipului, asa cum natura te-a lasat printre fluturasi ce zboara din floare-n floare si o gradina ramasa fara garduri, unde-s o puzderie de flori de toate culorile, aromele si esentele... Crema hidratanta pentru un ten reumplut de seva cu optimism, tinerete, vitalitate, dublat de un efect pozitiv al celor cu care te-am incarcat acum eu prin cuvinte si deseara vei fi regina balului! Gerovital plant si esti ca noua, asta e secretul frumusetii feminine!
- Ce?????
- Vorbeste frumos!
- Stii ce-am vrut sa zic, nu ma lua acum cu gramatica!
- Da, iesim in oras, puse pe fapte mari, ce n-ai inteles? Single si-n grup, suntem mai multi prieteni, de la mine de la birou, de-ai nostri comuni din liceu, stai calma ca nu esti singura fara pereche, e ceva fain, socializam, socializam si va fi si timpul tau sa fii tu iarasi asa cum iti place tie cel mai mult de tine, cea mai buna varianta a ta!
- Ok, nu mai zic nimic, de opus nici atat, ca vad ca n-am cum face fata tavalugului, asa ca nu-mi strica o iesire, ma mai destind si eu, apoi la munci iar cu toate alea de facut, de vazut, de discutat, de... lasa, ca e bine, abia ma dezobisnuiesc sa ma tot ascund dupa mine, cea care stiu ca pot fi si de care am cam uitat si incet-incet si cu ajutorul tau pentru care-ti multumesc din suflet voi ajunge si la mai bine decat acum! Hugs, fata mea!
- Ia uite-te la mine! Stii ca poti orice iti doresti, daca-ti propui sa si faci ceva in consecinta, da?
- Asa e! Vei fi cu mine!
- Normal, oricand poti conta pe sprijinul meu, cred ca poti zbura departe si sa tii zarile in vizor si sub control, tot ce ai de facut e sa crezi mai mult in tine si sa vrei, c-apoi prin atitudinea asta, vine si de la sine ce-ti doresti, pentru ca atragi subtil obiectul a ceea ce toata fiinta ta exprima ca vrere. Universul nu-i ticalos, hot, bandit, sa stii, e echilibru, adevar, trebuie doar sa fii deschisa spre tine si spre ce ai nevoie, cheama si vei avea parte de ce anunti ca vrei. Emiti oricum si daca taci, asa ca no more cries baby, no more! Stai dreapta si priveste inainte!
..........................................................
- Mi-a cerut intalnire, nu-i asa ca-mi minunat?
- Bun, perfect! Ma bucur pentru tine!
- Eu-s si mai happy! Ce tare! In separeu aseara, cand ne-am retras, eu si Dan, prin catifeaua oglinzilor ce parca ne purtau pe amandoi printr-un labirint m-a privit si mi-a spus ca-s unica, ii plac si ca daca nu-i asa ca n-am nimic impotriva ca maine seara cina lui sa fie acompaniata de prezenta mea care i-ar fi deosebit de agreabila, tot pe cat de necesara?
- Are stil omul! La care raspunsul tau a venit cum?
- Am acceptat pentru ca am rezonat bine toata seara in care parca ochi si minte am avut doar pentru el.
- Si altceva nimic?
- Toate la timpul lor zicea mintea rece, dar buzele calde n-au rezistat ispitei de a-si fi stins dorinta intr-ale lui.
- O-ho, bravo! Good girl! Ce ma bucur! 
- Nu mai zabovesc, ca vine intr-un ceas sa ma ia cu masina, presimt ca va fi o seara frumoasa, asa ca bucura-te pentru mine asa cum eu cu oglinda am dat-o la pace, pe bune! Farmec de femeie puternica, ce mai! 
- Bravo, Sabri! Super femeia asta ce-ti canta acum in casa, a fost un suflet mare, o feminista convinsa, iar melodia Fericirea are chipul tau, chiar ti se potriveste! 
- Mersi!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

miercuri, 9 martie 2016

Cu Diego redecoram casa si viata!


- Bring me (up) to life ... 
mai ca soneria telefonului fixata pentru 7:00 A.M personificata ar fi strigat la Coco - "Scoala-te ba, ca ai treaba, a venit primavara, vine varul tau din strainatate si mai ai de aranjat si casa un pic, sa fie macar ea primitoare, daca tu esti tot mahmur de la oboseala muncilor tale!
Pe bajbaite, omul nostru nimereste din prea multe miscari telefonul, abia dupa ce acesta aterizase fortat din pat in mijlocul camerei unde si el ajunse inca neiesit din amorteala visarii din somnul ce l-ar mai fi dorit prelungit... In starea asta-si spuse:
- Asa, acum stiu si cate piese are telefonul, bun, foarte tare, nici el nu mai merge, si-ntr-o saptamana vin si strainii si eu-s cu casa cum nu mi-as dori ca cineva sa ma asiste in amorteala ce ma cuprinde si pe mine, la fel cum si peretilor ei le transmit aceeasi umbra de neliniste...
Macar laptopul e viu, verific imediat acolo ce am de verificat si dupa o cafea tare, totul se va vedea si-n alte culori! Mai deschise, mai luminoase, mai optimiste!
.................
- Hai ma mergi, ca te-am recompus, poate nu mergi c-apoi vezi tu! Alo, da, eu sunt, cum sa nu, sigur, ne vedem, da! Acum, doar sa astept cainele sa-si ia portia de proteine de dimineata si vin.
- Sa nu-l lasi ma singur, auzi tu, ia-l cu tine pe Bob!
- Ok, daca vrei pupi, te previn de pe acum, la cat v-ati vazut de rar ultima vreme, are sa te pupe de mama focului! Risti?
- Am si batista la mine pentru orice eventualitate, dar dupa sentimente vii si exprimate neocolit e bine sa fii pregatit! Eu sunt, tu?
- Hai ca inchid, verific sa nu uit ceva pornit, stii tu ca pe vremea celor dinaintea noastra cum era, cu gazul, lumina, apa, sa nu faci nici risipa, dar nici din cauza omisiunilor oarecare sa se intample Doamne fere' vreo paguba in jur, iar sursa ei sa fii tu, ca nu pot duce o asa povara, zau!
- Bine, bine, controlorule, te astept in fata la scoala, ce vremuri, mai stii cand mergeam diminetile copilariei in drum spre ore si acolo doamna invatatoare si mai apoi profesorii diferiti dupa atat de multe categorii ne luau in primire de dupa pranz si pana seara tarziu, iar apoi tu erai singurul care ma aducea pana pe treptele casei alor mei si-mi spunea ca va fi mereu omul care va dormi linistit abia dupa ce stie ca eu, colega de clasa, vecina si buna lui prietena e in siguranta, Doamne ce vremuri, tanjesc destul de des dupa farmecul lor de odinioara, sa stii!
- Iar povestea dupa care tanjesti tu, in culorile, luminile si toate celelalte detalii, pastreaza aceeasi linie ca-n descrierea de mai devreme?
- Pai altfel cum, ma dasteptule?
- Pai na, am intrebat si eu, n-aveam de unde sti dinainte ce gandesti tu, iar acum c-am aflat ce sa zic, stiam ca tu plecasesi cu facultatea in capitala iar mai apoi prin parinti si ce-or mai fi discutat ei ca plecasesi si afara sa continui studii, mai apoi job si altele, dar tot acolo. Nimic in plus si niciun lucru din ce stiam eu nu pomenea despre casa, inapoi, Acasa, amintiri, reintalnire placuta cum nici nu s-ar putea spune altfel c-ar fi intre noi, chiar sau cu atat mai mult dupa ceva ani de cand nu mai stiam mai nimic unul despre celalalt...
- Eu, Denisa, fosta colega a ta de banca din generala, zic asa: n-am intalnit in lumea asta mare unde am umblat, om mai interesant ca tine, pe care dupa ce i-oi revedea ochii, zau de nu-i promit inca de pe acum, c-am sa-i fac o propunere cu inima larg deschisa!
- Oooo, suna, zau, nu stiu cum asa, ca nu vreau nici sa ma balbai, dar pentru ca m-ai luat prin invaluire, n-am cum sa ma arat altfel decat surprins. Fireste, intr-un mod placut! Asa ca pe langa pupii lui Bob, am sa ofer si eu unul, doi obrazului tau fin de care ma leaga niste placute amintiri dintr-o prima tinerete necoapta... N-am covor rosu, nici la intrare, asa ca te rog, ramai asa cum te-am stiut dintotdeauna, naturala si punand accentul pe om, nu prea mult pe ale prelungiri, cum ar fi lucruri, materiale, de-astea... pentru ca ... stii tu, nu ma prea avantajeaza timpul si nici locul. Persoana ta, in schimb da, oricand e binevenita in viata mea, oops, la modul revederii, reintalnirii, in casa mea, asa cum deocamdata arata si e ea, la o cafea, la o bere, la povesti...
- Cum sa nu! Hai te pup, inchid ca ma suna mama, mi-a dat mai devreme o lista de cumparaturi mici, asa ca primul lucru pe care-l vom face asta este, ca-ntre vechi prieteni tu ma vei ajuta, cavaler ce esti, la cumparaturi, timp in care vom impartasi cate si mai cate, de acord?
- Ok, hai Bob, ajunge cat ai mancat, sezi boy sa-ti pun lesa ca iesim la fete ma baiatule!
- Ham!
- Am auzit, si eu pe tine, Bob!
- Numai pe Bob?
- Lasa ca vii tu la mine si vedem!
- Piuie bateria, tu ai incarcator?
- Pai cum altfel, daca prietenii nu se ajuta intre ei, atunci cine sa o faca?
- Gata, cobor cu blanosul de indata!
- Ok, va astept, dragilor!
Cum nu se putea mai bine continuata dimineata care-l gasise iritat pe Coco, trezire greoaie, telefon trantit si dezmembrat, apoi reconfigurat si functional din nou si dupa un mesaj sonor ce-l readucea complet la viata ce-i parea cam monotona in ultima vreme, apelul salvator ce-l responsabila pe nepusa masa, o viitoare revedere cu o persoana draga din trecutul sau...
- Big hug for my guys! Manca-l-ar mama pe Boby!
- Numai pe el?
- Eh, lasa draga, tu-mi folosesti deocamdata integru, ai uitat? Carucioare, orientare, produse, servicii, asteptat la cozi, dupa vedem noi, draga! Ce faci mai omule, cum o mai duci, sper ca esti bine cu totul?
- Dupa apelul tau, ziua mi s-a inseninat si de atunci asa a ramas. Ai un efect subtil asupra mersului lucrurilor. In genere, acum si-n particular, in cazul meu, nu stiu ce sa mai zic, decat ca-ti sunt ferm recunoscator pentru aceasta influenta benefica si-ti multumesc tare mult!
Si dupa o strangere in brate ca-ntre doi buni prieteni din copilarie incepand, straina revenita acasa zise:
- Acum, stimate domnule, centura va rog frumos si pe Bob il trecem frumos in spate, tu  ramai aici, ca doar esti mana mea dreapta, da? Obiectii, ceva?
- Ham!
- Lasa, Bob, ca locul tau e acum in spate, buddy! Si te rog, nu ma supara, doamna are planuri mari pentru mine, vad!
- Asa, asa, cititorule in ceruri...
- Buuun! Unde mergem?
- Pai, cum iti ziceam, la cumparaturi, deocamdata!
- Ok, Den.
- Pana o veni si Laura acasa cu Tic al ei, lista maica-mii ne trimite sa redecoram prin casa. Deci avem asa: covoare, perdele, parchet, Diego le are pe toate, deci, cum sa nu ma simt eu perfect alaturi de cel mai bun buddy al meu din prima tinerete? Apropo, sper ca nu ti-ai baut deja cafeaua, caci acolo parcam gratuit masina si amabile ce sunt, gazdele noastre ne vor face sederea la ei in magazin, mai mult decat placuta si utila! Sunt de gasit in 28 de orase in Romania, Gheorgheni e unul dintre ele, asa ca, Coco baiete, mergem la Diego sa ne facem casa verde la inceputul primaverii!
- Suna perfect! Ai spus cumva, ne facem?
- Stiu, asa si e!  E un mod de a spune, ca eu si mama am cazut de acord rapid asupra avantului de vest cu care am venit iar acasa si na, acum ca decorul va fi altul decat aerul conservator dintre peretii unde ai mei mi-au dus dorul, poate cine stie, ma asez si eu la casa mea, printul pe cal alb sa fie dispus sa riste si ne ocupam si de decorul camerelor copiilor! Ia uite, monsieur, am si ajuns, parcam imediat, pupam blanosul, imi acorzi bratul tau sa ma simt si eu o lady cu stima de sine ridicata printre privitorii si cumparatorii pe care-i intalnim, asta e lista domnul meu, portofelul e la mine, ceva intrebari?
- Mylady, e ok. Ma uimesti asa cum nu te opreai clipa de clipa, cand destinele noastre imparteau aceleasi timp si locuri in prima noastra tinerete... Pacat ca totul s-a terminat din frumosul acestei povesti pe care o traiam ca personaje principale in vremurile de atunci, dupa ce tu ai decis sa schimbi mediul, locul, limba, societatea... Camerele copiilor e mai cu bataie lunga zic si eu, dar orice pas facut e binevenit la momentul sau!
- Melancolicul lu' mama! I'm back, for now, nu se vede? Si da, sunt pregatita sa opresc cursul adolescentei prelungite cam mult  single, altele la varsta noastra au copiii-n gimnaziu, pe cand noi, ca si tu esti de bagat in aceeasi oala, am tot hoinarit prin lume, scoli, joburi si zile gri si albastre, fara ca ceva sa fi pornit dinauntrul nostru si a edifica ceva concret si definitoriu pentru timpul ce sigur nu l-am lasat sa treaca degeaba prin noi!
- Ba da, se vede, dar cine stie pentru cat timp?
- Pai sa vedem, depinde doar de cateva aspecte ale variabilelor acestei ecuatii!
- Care ar fi ele?
- Gresit, intrebarea se pune inauntrul fiecaruia dintre noi: ce am de facut eu, in asa fel incat sa pot recunoaste definitia ecuatiei, ca apoi straduinta sincronizata o va rezolva intocmai, nu crezi?
- Ba da! Apropo de cafea, dati-mi voie segnorina, asa, tu acolo, eu aici, in contact vizual direct si-n cea mai fina proximitate.
- S-ar putea mai bine, dar sa nu zorim lucrurile. Le luam pe rand, pas cu pas!
- Desigur, n-am nimic impotriva! A, si mai era ceva, daca n-as sti ca esti singura la parinti, te-as fi intrebat daca sora sau fratele tau se pregateste cumva de nunta si tu pentru ca esti fata de gasca ai venit sa faci casa palat acum!
- Pai uite cum iti iese porumbelul!
- A, da, felicitari, sa fie intr-un ceas bun!
- Cine, ce, cum, cand, cu cine, de ce?
- Ioi, sorry daca m-am grabit, dar din ce raspunsesesi, asta reiesea, iar cuvintele mele din inima ti-erau destinate, cu bucurie, zau!
- Ma, eu is tot cum am plecat in lume de aici si acum cand vorbesc cu tine! Intelegi? Nu se marita nimeni, n-am pe nimeni, fac niste redecorari prin casa, ca vorba maica-mii, ar cam fi timpul sa las burlacia sa tina companie si altora cu mintile inca necoapte, sau vanatorite de brate vanjoase de mascul nepricepute sau indecise in privinta alesului. Nu bat saua ca sa priceapa calul, sau iapa, dar nu mai e nici vestul ce a fost mai deunazi, iar eu sunt pregatita sa mai respir ceva aer de Romania, iar daca in acest timp legaturile ce insemnau mult pentru copiii de atunci ce-si cresteau fiintele impreuna si-mparteau si banci si zile, petreceri, extemporale, teze si tot ce-a fost frumos, cu atat mai bine. Au urmat inevitabilele negocieri cu familiile noastre, ideea ca ce vrem noi nu e suficient de copt la momentul cand suntem nevoiti sa decidem pentru noi, altii ne ajuta si aproape ca ne decid zilele in ce asumam sa urmam dupa liceu si uite-asa viata devine o straina pe care pas-cu-pas incercam s-o cunoastem pentru a o  putea cuceri. Iar ea, uimeste, socheaza si peste un timp ajungem sa ne cunoastem tot mai putin pe noi, ce ne defineste si cuget si actiuni pe care pentru o perioada le asumam ca parte al unui compromis acceptat incoltiti fiind, sau simtindu-ne doar asa, la un moment dat. Dar acum, crede-ma sunt in acea parte a vietii mele, cand eu decid. Si nu o fac doar pentru mine. Na, parintii sunt la varsta cand o tin mai moale pe a lor, pensionarea a venit si pentru ei ca ceva nou, vor si ei sa ma stie la casa mea, maritata, fericita, de s-o putea chiar si mama, sa aiba si ei cu ce-si umple timpul apoi cu nepoti si toate cele, intelegi? Iar pentru a ajunge sa atingi fericirea, nu e cazul sa cauti scurtaturi, pe mine viata asta m-a invatat!
- Asta e mai mult confesiune, draga mea, tu cea care ai stiut totul despre mine de cand eram ca macul! Poti sa mai stii si de-acum inainte, daca asa deschisa cum zici ca esti, la inima si minte, alegi pe viitor sa nu ai nimic impotriva daca o parte din planurile si grijile tale ar fi si responsabilitatea altcuiva in afara de tine! Ce zici de asta?
- Bai, esti acelasi gentleman, serios, sincer, debordant de franc si nobil in simtiri ca cel pe care-l stiu dintotdeauna si asta nu poate decat sa-mi confirme, desi nu era umbra de indoiala in privinta ta, totul! Cerebral si atent la detalii, rabdator cum n-am mai aflat pe nimeni in lumea asta mare in care m-am mai tot afundat pana nu demult, m-ai urmarit traiectoria discursului si l-ai prins fix asa cum si intentia originara l-a emis! Multumesc din suflet si da, apreciez enorm de mult, caldura si lumina deschiderii tale in tot ce ma priveste, desi eu te-am cam luat pe sus cu apelul de mai devreme! Nu-mi cer iertare, caci atunci m-as simti cu musca pe caciula, or eu nu cred ca am produs ceva rau, din contra, o vad de bun augur si trezirea ta si faptul ca acum suntem la povesti tu si cu mine! Am inteles si raspunsul tau nobil si desi suna si pentru o femeie ca semnalul ala in care multe eve se inrosesc si se dau de ceasul mortii ca trebuie sa fie asa si pe dincolo, sa arate asa si iar asa, eu nu-s ca niciuna, eu sunt eu, naturala, fireasca, ma multumeste teribil raspunsul tau si mi-e arhisuficient. Pentru asta, intreaga mea viata, de ma lasi, ma voi stradui nu sa-ti fiu pe plac, ca atunci n-as mai fi eu, ci fiindu-ti aproape sa facem din noi doi o singura fiinta. De acord?
- Nu suntem noi acum, aici, decat reunitii destinului, in fata cerebralelor decizii pe care le luam singuri si care da, DA, DA, DA, merg cap la cap, brat la brat si e din tot ce se poate vedea dinspre exterior, o complet diferita scena de proposal, curtoazie atinsa in punctul ei culminant!
Norocos ma simt acum, ca si cum nu as fi fost redescoperit de cine trebuia, de cine speram eu, ci pentru ca si astea doua afirmatii-s pe deplin in acord cu optica mea fata de tine, salvat parca dintr-un vartej al vietuirii aruncat sau uitat de insasi viata. Iti multumesc, acum reiinoit pentru ca existi in viata mea, dintotdeauna a fost asa, acum mai palpabil ca nicicand!
- Asta trebuie imortalizata, de tinut minte pentru ani si ani de aici inainte, uite ce fain iti scanteiaza ochii bucurosi, vii, sinceri si multumiti de au sub vizor!
- Dragul meu, nu am venit aici inapoi, acasa, ca sa vin glont la tine si sa-ti dau apele vietii tale peste cap, dar desi vad ca am reusit asta, nu intrevad vreun neajuns pricinuit, iar asta ma elibereaza de orice tensiune! Ma simt intr-al infinitulea cer!
- Stii ce, hai sa vedem perdelele, tapetul, covoarele si ce mai scrie pe lista, camerele copiilor cum vor fi ornate stii cred mai bine ca mine, desi sunt aici, deschis la consultari!
- Dragul meu Coco, barbatul meu de nadejde, nici nu poate fi altfel, orice proiect comun se valideaza prin consens, iar acesta se obtine dupa dezbateri. Acum, aici in privinta listei, dincolo de ce pornim noi, vizitatorii si cumparatorii cu listele predefinite, functie de ce gasim la fata locului, primim sfaturi si consiliere de la personalul pregatit sa faca din planurile noastre idei reusite de a gasi confortul si-n camin, nu doar in vietile noastre!
- Ia uite, aici, perdelele, pret bun, culori pe alese, sfaturi dragute, taiere gratuita la dimensiunile dorite, tivire si ea gratuita, transportul achizitiilor din magazin la domiciliu la cost mic, ce mai, foarte tare!
- Da, la covoare, au si surfilare la pret promotional, la tapet si parchet sunt asi prin oferta diversa...
- Intinde mana ta si iti voi da Tot ce vrei, ce am, tu vei aveaaaaaaa - sunt fericit! Langa tine! Te iubesc!   
Restul gasim la Diego!         

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

duminică, 6 martie 2016

Contesa de Charny de Alexandre Dumas

Contesa de Charny, roman istoric francez, cu semnatura de autor a lui Alexandre Dumas, in editie romaneasca aparuta la editura Cartea romaneasca in 1974 spune povestea lui Ludovic Capet al XVI-lea si a Mariei Antoaneta, un cuplu regal ce-si pierde ungerea fortuita de harul divin des invocat de principiul monarhic in secolele cele multe in care au condus destinele popoarelor lor. Natiunea franceza se desteapta, prinde contur constiinta colectiva si reiterarea principiilor de guvernare ale Romei antice se vede tot mai actuala in timpurile nesigure ale Frantei sfarsitului de secol al XVIII-lea. De ce nu se numeste opera de amploare altfel prin intinderea apreciabila a naratiunii auctoriale, altfel decat Contesa de Charny, anume pomenind in titlu Destinul monarhiei- Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta, sau Caderea Capetilor, pai pentru ca povestea cartii, in sine pas-cu-pas o revelare amanuntita a unui destin pecetluit de timp si de cursul istoriei in care si trezirea unei constiinte in mintile francezilor acelor vremi are un rol determinant arata un rol aparte al numelui rostit de oricine cu evlavie, respect si onoare fara umbra de tagada pentru Charny. Conti, cei doi frati ramasi in viata, dupa ce la caderea Bastiliei si mutarea familiei regale de la Versailles la Paris l-a saccrificat pe fratele lor mai mare aflat in cortegiul ce apara calestile regale intre cele doua orase devenite ulterior resedinte pentru rege si regina, poarta atributul fidelitatii nestramutate pentru monarhie ca principiu de sine constituant pentru poporul francez ce asa s-a nascut, sub ocrotirea regilor lor de-a lungul vremii, la fel ca pentru semenii lor unsi cu protectia divina si insarcinati cu marea grija de a ocroti destinele unei natiuni. Devotati trup si suflet acestor idei care le-a facut trecere atat intre camarazii de arme, unde acestia si-au dovedit curajul si priceperea, onestitatea si nobletea caracterelor lor, atat Olivier, cat si fratele sau mai mic tin pe toata durata intinderii naratiunii cartii capul de afis. 

Cu toate acestea, sotia lui Olivier, Andre Charny are un rol si mai important in tesatura textuala, soarta ei capatand un contur finalizat spre finalul cartii, cand figura eroinei impresioneaza intocmai ca eroismul unei Jeanne d'Arc. O fecioara abuzata in adolescenta de un strain, devine mama fara sa fi apucat sa-si cunoasca sentimentele ce fac diferenta intre o fata si o fiica devotata familiei sale si o femeie ce iubind si fiind iubita de cel ce-i face curte, admite sa devina cu acesta o familie de sine statatoare. Abandonata apoi de soarta nefericitului ce-o transformase prematur in mama, doctorul Gilbert, un american arestat inainte de caderea Bastiliei, Andre ramane si fara copilul pe care se chinuie sa-l creasca singura, fara a privi in urma cu dispret fata de soarta, sau autocompatimire ce-ar descuraja-o pe viitor. Sebastien este rapit intr-o seara de catre tatal lui si regasit dupa 16 ani, cand in toiul evenimentelor belicoase din sanul familiei regale, tanarul o descopera pe tanara doamna ce-l fermecase imediat dupa ce-i vazu silueta retragandu-se pe culoarele palatului Tuilleries, cand Andre decide a nu mai imparti cu regina o soarta complicata. Pe de o parte, istoric, monarhia era ca si persoanele ce-o reprezentau, in pericol, iar a fi in cortegiul doamnelor curtezane ale reginei care trage sfori peste sfori si mai mult decat atat expunandu-se riscului de a-si pierde viata in tot acest context in care si sotul ei, Olivier Charny, contele capitan de armata ce-i apara mereu destinul suveranei straine poporului francez, e folosit nu doar in misiuni militare si diplomatice de monarhi, ci omul este supus si altor presiuni de natura sentimentala ce-i cam aduc atingere blazonului onestitatii pe care il mentine nepatat totusi. Si, odata retrasa de la curte, femeia-si descopera si baiatul pierdut in circumstante suspecte, se linisteste si viata interioara incepe iar sa spere, cand atinge chipul frumos lucrat de timp al fiului ei. Soarta pare a-i opri bucuria imensa a regasirii copilului ei, cand Olivier, sotul contesei, o cauta la resedinta personala, negasind-o la curtea unde cu greu scapase de servitutea pe care serviciul in slujba regalitatii o comporta. Gilbert il ia inapoi pe Sebastien, considerand de bun augur ca educatia acestuia sa continue la abatie si timpul liber sa-l imparta pe rand celor doi parinti. Gilbert are pana la final un rol determinant in privinta incercarii salvarii vietii suveranului francez, indiferent daca prin asta principiul suveranitatii monarhice ar mai fi ori nu acceptat de natiunea franceza care in primele forme de constiinta colectiva impun istoriei viile idei ale rasturnarii unor principii de care s-a abuzat: libertate, fraternitate, unitate si-si impune prin asta autodefinirii natiunii prin egalitatea cetatenilor ce o compun, abolind titlurile claselor sociale ce ar diferentia injositor rolul francezilor in cadrul comunitatii. Sunt ani grei de incercari, de convietuire monarhica si o vointa sociala de autodefinire republicana, aparitia Comunei din Paris, in final o vointa ce transpune inlaturarea monarhiei cu tot cu pedepsirea regelui dupa un proces social in care e judecat ca seaman al unei natiuni, nu ca uns si stapan peste destinele tuturor celor ce o compun care se intalneste cu o situatie delicata in care pulsul natiunii franceze bate mai alert prin prisma unui complot extern girat de diaspora nobililor pro- monarhici si care insarcineaza cucerirea patriei-mama de catre armatele surorii austriece a reginei Frantei. Mobilizarea sociala e admirabila si austriecii-s inlaturati de pe glia franca, regele detinut o perioada, apoi judecat si condamnat la moarte pentru a fi incercat sa fuga in doua randuri si a fi lasat tara in datorii si saracie mare, dupa ce diasporei i se asigurau venituri certe din vistieria tarii, iar lumea de rand murea de foame pentru ca brutarul si cu brutarita nu mai coceau paine cata era nevoie. O poveste despre cum o iubire nu e inlesnita de soarta, dupa ce fraiele, sau bratele unor datorii sociale, atat pentru el, Olivier Charny, cat si pentru ea, Andre Charny, mama fara vointa, amandoi incep a le rupe si-si acorda timp si devotiune. O iubire traita fierbinte din doua piepturi care o directioneaza ferm spre celalalt, ambii prinsi cu toate astea in defazari temporale cand intamplarea, sau neprevazutul obligatiilor de serviciu vaduvesc pe celalalt de prezenta si devotamentul sau. Cu toate astea, Andre intelege si apreciaza devotamentul cauzei monarhice pentru sotul ei care o iubeste nespus desi foarte greu si tarziu apuca sa-i transmita asta. De cealalta parte, la moartea sa, in incercarea sangeroasa de a salva monarhia si persoanele ce-o reprezinta, Andre Charny doreste ca moartea, singura ei aliata a celor cateva zile de ananghie ramase in viata ei, sa-i vina prin intermediul omului care i-a influentat decisiv soarta de la bun inceput. Lui Gilbert ii cere o solutie care sa-i otraveasca trupul inecat de venin si suferinta si care in lipsa omului ce-o iubise nu mai are niciun rost, chiar de fiul ei, Sebastien este in viata si asteapta sa se coaca. NU! 

Asta i-ar fi amintit Andreei de rolul lui Gilbert in viata ei, care a capatat un contur si o trasa nedecisa de ea, ci acceptata fara cartire, din cauza asta. Eliberarea n-o accepta in felul acela cand, solutia chimica ce i-ar pune capat durerilor vietii ii e adusa de catre Sebastien, dar ea vine pana la urma, altfel.
Regele plateste pentru toate greselile monarhiei, este decapitat, tara e condusa de o colaborare imperfect decisa intre constituantii Adunarii nationale si Comuna din Paris, intr-o perioada de timpurii accente nationaliste si republicane, incarcate istoric de episoade in care anarhia si-a facut loc in peisaj. Gilbert, Sebastien, Ange Pitou si sotia sa, fiica fermierului cu important rol in privinta destinelor tarii pleaca in America, aventurandu-se pe alte meleaguri sperand la o liniste mai sigura pentru continuarea vietii celor mai tineri, departe de luptele politice intr-o natiune ce se reinventa din temelii.