sâmbătă, 26 martie 2016

Calatoria vietii

Cand prietenii cei mai buni din copilarie ajung sa se reuneasca in orasul in care studentia le ocupa cel mai mult timp, atunci amintirile peripetiilor jocurilor din copilarie se redescopera. Altfel si tot ce au trait si experimentat inseamna mai mult. Pentru fiecare. Asta pentru ca asa cum si copilaria evolueaza spre maturitate si amintirile de atunci ii pastreaza in cercul acela de atunci uniti in acum. Si cand regasirea e un bun prilej de sarbatorit, mai ales pentru ca din scoala generala fiecare a luat-o pe drumul sau. Adina a plecat cu familia ei in alt oras pentru ca tatal ei fusese detasat la alta unitate militara, iar ce a dorit ea sa studieze nu a mai urmat acelasi traseu ca pana atunci cand in clasa a opta fiind canta Gaudeamus prin clasele mai mici ale scolii generale pe care urma s-o paraseasca, iar Dinu a plecat din micul oras in capitala pentru a fi si perseverent in planurile sale, dand totodata si o mana de ajutor bunicii sale prin gospodarie, fiind unicul brat dintre nepotii batranei, ce ar fi putut-o consola si ajuta in anii cand neputintele exprimarii la acelasi nivel in orice directie ca atunci cand era inca in putere si constituia bratul vanjos al poporului pentru mersul natiunii inainte. Sarbatoarea revederii a fost celebrarea reaflarii lor, cei ce erau atunci in punctul in care cotitura a fost subita si dincolo de exclusivitatea dorintelor lor, destinul le pregatea alta continuare vietilor lor. Pe drumuri diferite, fara ocazii, fie si rarisime de intalnire in puncte de tangenta cand chipurile s-ar fi inseninat instantaneu daca el si ea si-ar fi redescoperit fata in fata unul altuia cerul optimist al azurului reflectat de irisi. Nu s-a intamplat asta decat la universitate, cand intr-o zi frumoasa de toamna coapta, in mirosuri si culori, cei doi parc-ar fi stiut unul de prezenta proxima a celuilalt. Adina cu fruntea si arcada stanga lipita de geamul autobuzului de transport public, el misunand pe trotuarul aceluiasi sens de mers cu autobuzul in care se afla si ea. Ochii ei, scaparand cunoscutul in toata splendoarea implinirii lui, recunoscandul imediat pe inaltul si bine legatul ei bun prieten. Si-au vorbit fara a folosi vocea, caci inimile au comandat gestica proprie economiei de expresii care sa atinga dincolo de coaja hainelor si a urechii, direct in suflet. Asa s-a retrezit, deodata reciprocul interes al jonctiunii. Nici conformarea soferului la graficul rutier pe care trebuia sa-l respecte, continuandu-si drumul pana la finalul statiei si nici orice altceva s-ar fi intamplat sa stea pe potriva subitei nasteri de aceeasi dorinta in ambii nu au putut face ca ei sa nu se vada atunci. Caci el, preocupat si ganditor pana in a infatisa o oarecare suparare vadita exprimata pe chipul usor aerian, dar incrancenat prin conturul trasaturilor ridate ale fetei inainte ca sa fi privit in directia ferestrei autobuzului de unde ea-l privea si recunostea in acelasi timp pe fostul ei prieten si-a continuat rapid si alert chiar goana dupa urma lasata de parcursul mijlocului de transport pe bulevardul capitalei il facuse iar zambitor si increzator in mai bine in general, odata ce-o regasise pe ea, cu chipul ei mai luminos ca niciodata invadandu-i ziua ce-ncepuse frumos, dar nu tot atat de pozitiv in cazul sau. Si-n timp ce ocolea precum un atlet la proba de sprint garduri, cu un fuleu admirat cu fascinatie usor malitioasa de femeile de pe trotuar, cu gandul la odinioara acela de scurt timp din viata lor cand perechea lor reprezenta intregul lor univers pe aceasta lume, tineri si batrani, femei si banci si ce se mai gasea in calea lui cand incerca sa tina pasul cu autobuzul in care Adina-l recunoscuse, fata era deja si ea serpuita pe dupa contururile oamenilor de pe culoar, pana ca sa ajunga in apropierea soferului pe care sa-l roage cu sufletul si vocea ei angelica sa opreasca masina pentru a cobori, caci ii e rau, iar cabinetul medicului ei de familie se afla foarte aproape. Rugaminte care nu putea, pesemne fi evitata de omul de la volan, cata vreme fata-si luase precautiile sale: o mina ce exprima disconfortul, cu toate astea vocea fiindu-i rugatoare si sunand atat de duios, pe cat de ferm, n-au putut evita, scurta oprire si coborarea fetei acolo unde i se solicitase soferului.
S-au recunoscut din prima si si-au sarit in brate! Si de atunci inainte au fost una. Una sunt si acum, iar daca vacantele dintre sesiuni si le petreceau functie de program, mai mult in tara, calatorind si alegand destinatii de vacanta locuri speciale din tara, oferte turistice le-au stat mereu prin preajma si le-au facut cu ochiul ei au stiut ca ce au ei doi impreuna e cel mai important lucru din viata lor si au stiut-o arata in albumul de familie pe care cu drag il rasfoiesc si cand cel mic adoarme dupa ce mami-i povesteste pe limba lui bebeluseasca cate a mai trait bucurandu-se ea alaturi de tati, pana ce ea a devenit doamna tati, dupa ce el i-a propus ca planurile sale sa devina impartite cu ale ei, asa fiind unele si aceleasi fiind mai usor de atins cand doi trag intr-o singura directie.
Si tot asa nu-si pot uita escapada la Machu Picchu, cand urmand unul dintre cadrele dintr-un film cu tineri care ajung printr-o fericita intamplare sa experimenteze locuri fascinante ale turismului mondial, odata ajunsi in leaganul culturilor precolumbiene, de pe inaltimile supraetajate ale sanctuarului tipau cat ii tineau plamanii dand afara toata amanata lor bucurie exprimata sonor. Acustica locului este una ajutata mult de relieful inalt si sonoritatea bucuriei lor de atunci de cand proaspat casatoriti petreceau luna de miere in locuri cu totul si cu totul speciale, pentru ca au meritat si incununarea iubirii lor avea nevoie si de cadre naturale aparte, iar exotismul locurilor acelora le-a priit, fiind in ton cu pasul pe care l-au consimtit in fata cerului. Si azi ei planuiesc o evadare scurta de Pasti, city break prin Europa, iar prietenii lor de la CND Turism au oferte turistice pe placul inimii lor. Ei inteleg si respecta intocmai echilibrul dintre munca si concentrare temperandu-l cand e cazul cu vacante speciale care le incarca bateriile. Si care le mareste familia, caci daca la inceput, citand-o pe ea care spunea Dragul meu pe langa cele mai alese si frumoase amintiri cu noi doi impreuna de cand eram ca macul, adica de cand ne stim, ce mai avem noi in comun, azi cand soarta ne-a regasit e o atat de importanta pentru mine silaba: Di, adica doi. Eu Adina si tu Dinu, doi ce se vad iar, se plac, se respecta, apreciaza, iubesc si-s impreuna, fac din doi o singura entitate! E cel mai important lucru pentru noi!- acum dupa doua dintre vacantele faine petrecute, Adina a devenit din iubito si mamico! 

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!