duminică, 6 martie 2016

Contesa de Charny de Alexandre Dumas

Contesa de Charny, roman istoric francez, cu semnatura de autor a lui Alexandre Dumas, in editie romaneasca aparuta la editura Cartea romaneasca in 1974 spune povestea lui Ludovic Capet al XVI-lea si a Mariei Antoaneta, un cuplu regal ce-si pierde ungerea fortuita de harul divin des invocat de principiul monarhic in secolele cele multe in care au condus destinele popoarelor lor. Natiunea franceza se desteapta, prinde contur constiinta colectiva si reiterarea principiilor de guvernare ale Romei antice se vede tot mai actuala in timpurile nesigure ale Frantei sfarsitului de secol al XVIII-lea. De ce nu se numeste opera de amploare altfel prin intinderea apreciabila a naratiunii auctoriale, altfel decat Contesa de Charny, anume pomenind in titlu Destinul monarhiei- Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta, sau Caderea Capetilor, pai pentru ca povestea cartii, in sine pas-cu-pas o revelare amanuntita a unui destin pecetluit de timp si de cursul istoriei in care si trezirea unei constiinte in mintile francezilor acelor vremi are un rol determinant arata un rol aparte al numelui rostit de oricine cu evlavie, respect si onoare fara umbra de tagada pentru Charny. Conti, cei doi frati ramasi in viata, dupa ce la caderea Bastiliei si mutarea familiei regale de la Versailles la Paris l-a saccrificat pe fratele lor mai mare aflat in cortegiul ce apara calestile regale intre cele doua orase devenite ulterior resedinte pentru rege si regina, poarta atributul fidelitatii nestramutate pentru monarhie ca principiu de sine constituant pentru poporul francez ce asa s-a nascut, sub ocrotirea regilor lor de-a lungul vremii, la fel ca pentru semenii lor unsi cu protectia divina si insarcinati cu marea grija de a ocroti destinele unei natiuni. Devotati trup si suflet acestor idei care le-a facut trecere atat intre camarazii de arme, unde acestia si-au dovedit curajul si priceperea, onestitatea si nobletea caracterelor lor, atat Olivier, cat si fratele sau mai mic tin pe toata durata intinderii naratiunii cartii capul de afis. 

Cu toate acestea, sotia lui Olivier, Andre Charny are un rol si mai important in tesatura textuala, soarta ei capatand un contur finalizat spre finalul cartii, cand figura eroinei impresioneaza intocmai ca eroismul unei Jeanne d'Arc. O fecioara abuzata in adolescenta de un strain, devine mama fara sa fi apucat sa-si cunoasca sentimentele ce fac diferenta intre o fata si o fiica devotata familiei sale si o femeie ce iubind si fiind iubita de cel ce-i face curte, admite sa devina cu acesta o familie de sine statatoare. Abandonata apoi de soarta nefericitului ce-o transformase prematur in mama, doctorul Gilbert, un american arestat inainte de caderea Bastiliei, Andre ramane si fara copilul pe care se chinuie sa-l creasca singura, fara a privi in urma cu dispret fata de soarta, sau autocompatimire ce-ar descuraja-o pe viitor. Sebastien este rapit intr-o seara de catre tatal lui si regasit dupa 16 ani, cand in toiul evenimentelor belicoase din sanul familiei regale, tanarul o descopera pe tanara doamna ce-l fermecase imediat dupa ce-i vazu silueta retragandu-se pe culoarele palatului Tuilleries, cand Andre decide a nu mai imparti cu regina o soarta complicata. Pe de o parte, istoric, monarhia era ca si persoanele ce-o reprezentau, in pericol, iar a fi in cortegiul doamnelor curtezane ale reginei care trage sfori peste sfori si mai mult decat atat expunandu-se riscului de a-si pierde viata in tot acest context in care si sotul ei, Olivier Charny, contele capitan de armata ce-i apara mereu destinul suveranei straine poporului francez, e folosit nu doar in misiuni militare si diplomatice de monarhi, ci omul este supus si altor presiuni de natura sentimentala ce-i cam aduc atingere blazonului onestitatii pe care il mentine nepatat totusi. Si, odata retrasa de la curte, femeia-si descopera si baiatul pierdut in circumstante suspecte, se linisteste si viata interioara incepe iar sa spere, cand atinge chipul frumos lucrat de timp al fiului ei. Soarta pare a-i opri bucuria imensa a regasirii copilului ei, cand Olivier, sotul contesei, o cauta la resedinta personala, negasind-o la curtea unde cu greu scapase de servitutea pe care serviciul in slujba regalitatii o comporta. Gilbert il ia inapoi pe Sebastien, considerand de bun augur ca educatia acestuia sa continue la abatie si timpul liber sa-l imparta pe rand celor doi parinti. Gilbert are pana la final un rol determinant in privinta incercarii salvarii vietii suveranului francez, indiferent daca prin asta principiul suveranitatii monarhice ar mai fi ori nu acceptat de natiunea franceza care in primele forme de constiinta colectiva impun istoriei viile idei ale rasturnarii unor principii de care s-a abuzat: libertate, fraternitate, unitate si-si impune prin asta autodefinirii natiunii prin egalitatea cetatenilor ce o compun, abolind titlurile claselor sociale ce ar diferentia injositor rolul francezilor in cadrul comunitatii. Sunt ani grei de incercari, de convietuire monarhica si o vointa sociala de autodefinire republicana, aparitia Comunei din Paris, in final o vointa ce transpune inlaturarea monarhiei cu tot cu pedepsirea regelui dupa un proces social in care e judecat ca seaman al unei natiuni, nu ca uns si stapan peste destinele tuturor celor ce o compun care se intalneste cu o situatie delicata in care pulsul natiunii franceze bate mai alert prin prisma unui complot extern girat de diaspora nobililor pro- monarhici si care insarcineaza cucerirea patriei-mama de catre armatele surorii austriece a reginei Frantei. Mobilizarea sociala e admirabila si austriecii-s inlaturati de pe glia franca, regele detinut o perioada, apoi judecat si condamnat la moarte pentru a fi incercat sa fuga in doua randuri si a fi lasat tara in datorii si saracie mare, dupa ce diasporei i se asigurau venituri certe din vistieria tarii, iar lumea de rand murea de foame pentru ca brutarul si cu brutarita nu mai coceau paine cata era nevoie. O poveste despre cum o iubire nu e inlesnita de soarta, dupa ce fraiele, sau bratele unor datorii sociale, atat pentru el, Olivier Charny, cat si pentru ea, Andre Charny, mama fara vointa, amandoi incep a le rupe si-si acorda timp si devotiune. O iubire traita fierbinte din doua piepturi care o directioneaza ferm spre celalalt, ambii prinsi cu toate astea in defazari temporale cand intamplarea, sau neprevazutul obligatiilor de serviciu vaduvesc pe celalalt de prezenta si devotamentul sau. Cu toate astea, Andre intelege si apreciaza devotamentul cauzei monarhice pentru sotul ei care o iubeste nespus desi foarte greu si tarziu apuca sa-i transmita asta. De cealalta parte, la moartea sa, in incercarea sangeroasa de a salva monarhia si persoanele ce-o reprezinta, Andre Charny doreste ca moartea, singura ei aliata a celor cateva zile de ananghie ramase in viata ei, sa-i vina prin intermediul omului care i-a influentat decisiv soarta de la bun inceput. Lui Gilbert ii cere o solutie care sa-i otraveasca trupul inecat de venin si suferinta si care in lipsa omului ce-o iubise nu mai are niciun rost, chiar de fiul ei, Sebastien este in viata si asteapta sa se coaca. NU! 

Asta i-ar fi amintit Andreei de rolul lui Gilbert in viata ei, care a capatat un contur si o trasa nedecisa de ea, ci acceptata fara cartire, din cauza asta. Eliberarea n-o accepta in felul acela cand, solutia chimica ce i-ar pune capat durerilor vietii ii e adusa de catre Sebastien, dar ea vine pana la urma, altfel.
Regele plateste pentru toate greselile monarhiei, este decapitat, tara e condusa de o colaborare imperfect decisa intre constituantii Adunarii nationale si Comuna din Paris, intr-o perioada de timpurii accente nationaliste si republicane, incarcate istoric de episoade in care anarhia si-a facut loc in peisaj. Gilbert, Sebastien, Ange Pitou si sotia sa, fiica fermierului cu important rol in privinta destinelor tarii pleaca in America, aventurandu-se pe alte meleaguri sperand la o liniste mai sigura pentru continuarea vietii celor mai tineri, departe de luptele politice intr-o natiune ce se reinventa din temelii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!