duminică, 6 martie 2016

Cucuriguuu Europa, ca I love ROMANIA!


- No, ia mama cu tine si ceva de la noi, sa-ti aduci mereu aminte de unde pleci si sa-ti faca oricand placere sa revii acasa, in concediu si vacante!
- Si cam ce zici dumneata c-ar fi indispensabil sa iau cu mine acolo unde ma duc?
- Fata mamei, totul pleaca in viata de la baza. Lingura si furculita, farfurie si orice lucru mic si drag ce-ti pastreaza simbolul lui Acasa viu in suflet peste mari si tari, indiferent unde avionul, sau vaporul, serviciul, scoala sau orice alt interes bine intemeiat te va porni spre alte lumi si alte locuri decat cele unde unde ai facut ochi, ai invatat sa mergi, sa deschizi ochii, sa citesti, sa vorbesti, sa fii cineva. Printre straini, oricat de bun ai fi in domeniul tau, ca sa te faci bine inteleasa, acceptata si sa nazuiesti la aprecierea altor minti si ochi, trebuie sa porti cu tine viu tezaurul ce te-a format!
- Mama, promit c-asa voi face, dar e un  lucru ce-mi sta pe inima, ca un spin de trandafir infipt in suflet: cum oare sa pot fi eu pozitiva, cand in prag de plecare, nu oriunde si oricum, ci in interesul formarii mele ca om si student cu vointa de afirmare in profesia ce mi-am ales-o plecand intre straini, cand propria mama se cam dezice de mine cand afirma ca eu nu as fi intrutotul pregatita de acest pas?
- Muica, de ce spui tu asta, fata mamei?
- Pai acum cand trebuie sa iau buzul spre Bucuresti, apoi imediat la aeroport sa am zborul spre Paris, vii si-mi spui abia acum ce ar fi bine sa am la mine, de acasa?
- Lasa mama, ce zic eu e povata, am crezut ca tu oi fi facut din pregatirile tale pentru plecare si acele alegeri pe care si eu le consider bune pentru tine. Nu e treaba ca m-am inselat, dar cum aseara cand pregateai bagajele nu am vazut ca pui mana pe nimic din cele ce te-au facut peste ani mare asa cum esti acum, mi-am zis sa te povatuiesc asa ca de plecare, in ultimul ceas, sa nu te instrainezi cu totul de glia de acasa printre oamenii de acolo de unde te duci.
- Of, asta mie-mi spune un singur lucru: tu nu ma cunosti suficient de bine, desi culmea, tu m-ai facut, crescut, educat in primii ani de viata si m-ai invatat inaintea scolii cum si ce sa invat in asa fel incat azi sa am parte de o ascensiune spre locurile unde ma indrept cu mare drag de carte, acolo unde, spre deosebire de aici lucrurile sunt gandite putin mai altfel decat usor superficial ca aici si unde gradul de aplicabilitate a deciziilor pentru care multe minti se aduna laolalta sa gaseasca formula cea mai buna pentru societate are si un grad de absorbtie in randul celor pentru care aceste idei vin sa le faca ziua si viata mai usoara. Lasa, poate ca am eu o temere, desi asta mi-am dorit mereu, sa pot avea ocazia sa merg sa aprofundez afara scoala, sa fiu un bun profesionist, pentru mine si interesul meu in domeniu, nu pentru a obtine lauri sau aprecieri de opinabil in discutii intre rudele de acasa, sa stii, poate, repet am nevoie si de pragul asta emotional sa ma lovesc si sa ma achit de a purta cu mine sentimentul de Acasa, luand cu mine si ceva din Romania, care dincolo de tezaurul incomensurabil pe care il constituie limba materna, amintirile ce-s personale si experientele unice de viata adunate pana acum, ele sunt canonul ce ma definesc si asa cum inevitabil prin adaptarea la mersul lucrurilor de acolo de unde voi ajunge, ma voi schimba si eu putin, n-avea tu grija ca tot fiica ta voi ramane, mandra ca vin din tara lui Brancusi si a lui Arghezi si din parintii pe care, fara sa-i aleg eu, m-am obisnuit de mult cu ideea, ca buni sau rai, ei sunt parte din mine, intocmai cum eu reprezint o parte din ei. Doar atat te mai rog, draga mama, nu ma barfiti deloc, prin vecini, rude si increngaturi de oameni cu vorbe duse si purtate hat departe! Te rog, lasa-ma sa am drumul meu asa cum il gandesc si il construiesc, fara ca evolutia asta sa fie mereu la curent unora pentru care pana acum nu am reprezentat nimic. Lasa ca sa fie asta asa cum a fost mereu, nu vreau sa devin sursa de stiri inepuizabile, eu sunt un biet om ce-ncearca ascensiunea in ritmul sau pe drumul lui, iar asta nu trebuie sa faca obiectul deliciului sau rivalitatilor purtate in gand sau vorbe de catre cei cu care interactionezi, bine?
- Tu ai vazut cat e ceasul? Hai, lasa-ma, du-te mama in drumul tau, cu Dumnezeu inainte si cand si cat vrei poti sa ne anunti despre tine, mama va sti mereu ca fata ei e acolo bine si se lupta sa reuseasca ce si-a propus mereu. Mama iti promite ca nu va fi cum tu nu vrei, nu ca mandria de ar avea fata in lumea mare ar opri-o, din contra, asta e un lucru de vaza, dar de tie mama, nu-ti place, mama iti va face pe plac.
- Nu e vorba ca nu-mi face pe plac, dar sunt convinsa ca sunt o gramada de alte lucruri pe care le poti face, folosind timpul si altfel decat sa fiu eu subiect de discutie la modul exaltat-laudativ cu orisicine, stii doar ca nu-mi cade bine si simt cand cineva imi aduce atingere pleurei energetice a fiintei de departe, nu?
- Fa-ti cruce, zi Doamne ajuta si gata, mama, mergi inainte cu capul sus! Credinta si speranta, Lumina va fi mereu in pasii tai!
- Bine, mama, ramaneti cu bine!
...............................
- Doria, salut, uite am reusit sa nu scap buzul de acasa la Bucuresti, sunt la aeroport acum, fac check in-ul si pana oi mai astepta imbarcarea ma uitam pe drum incoace pe net de ceva produse traditionale, suveniruri de acasa, acolo sa-mi tina de urat si sa-mi aduca aminte cu drag de ai mei si de prieteni si de tara si stii ce?
- Ce?
- Am gasit un site care are magazin chiar aici: o gramada de chestii faine, intregi colectii Art&Craft, obiecte cu design modern actual ce amintesc de trecut, de vatra, de traditii si obiceiuri, porturi popupare, artizanat fara sa alunece in kitsch, toate produse romanesti, de arta populara, lucrata cu migala si pricepere devenita autenticitate cata vreme isi trage prin timpuri filonul continuitatii pastrarii acelorasi indeletniciri ce amintesc de un atunci in fiecare acum de zi cu zi.  
Ii zice Art&Craft, e ditamai magazinul de suveniruri lucrate artizanat, situat chiar in aeroportul din Otopeni, mai are la fel magazine in aeroporturile din Sibiu si  Targu Mures si brand cornere in aeroporturile din Timisoara, Cluj-Napoca si Craiova. De la vesela din ceramica pictata cu tot felul de simboluri folclorice si instrumente muzicale traditionale lucrate din esenta lemnului uscat in curte de mesteri, la vaze de flori, obiecte vestimentare ce pastreaza vii canonicele valori pornite din satul natal, ia pentru femei, cusuta cu pricepere artistica de mainile indemanatice ce scot la nevoie si calul si caruta din noroiul in care ulitele edililor au fost uitate si care intorc de pe o parte pe alta si apoi cot la cot cu barbatii lor pregatesc fanetele uscate in capite inalte in care infig proptele pentru ca pamanturile parcelate sa ajunga stransului firului de iarba uitat de Dumnezeu in cresterea lui din pamantul irigat de ploi cu furtuni intetite de vanturi si zvantat apoi de sori dogoritori ce te doboara din picioare de faci nefacuta de a nu-ti acoperi capul in orele amiezelor de vara...
- Tu, poeto, vezi ca pierzi avionul!
- Nu vai, ca mai e ceva timp si ma gandeam, na, ca tot m-a batut mama la cap sa-mi iau farfurie si lingura de-acasa, ca uite-asa doar raman concentrata cu gandul la tara si la ei, la parinti, cand mananc din farfurie, de parca daca mananc la cantina scolii, sau mai ies cu colegii acolo la cate-un fast-food, sau o cafenea, e moarte de om! Imi iau o farfurie de-asta cu un ditamai cocosul pictat pe ea si uite ca sa fiu in asentimentul ei, dau trezirea la toata lumea acolo cand oi ajunge si ma pun bine si cu viitorul, erotismul scenei pe care folclorul o articuleaza aici, ce sa zic, sa fie de bun augur, na, ca eu nu ma opun, daca Fat Frumos s-o arata la drum nou, de ce nu, e?
- Mandro, lasa, ia-ti ce vrei de acolo, ai grija sa nu se sparga farfuria cu cucurigu tau, eu zic sa-i faci loc in geanta de laptop, nu-ti uita nici gandul, timpul si nici bani prea multi pe suveniruri, ca ai pe ce sa dai dupa ce ajungi, de mai incolo ai sa-ti doresti sa mai fi avut si printre straini nu stii din prima cine si daca va sari cineva sa te ajute pana ce prinzi un part time acolo, sau iti dau profii bursa, asa ca lasa tu cadouri de intampinare pentru cine oi gasi acolo, ca nu esti gasculita care se pierde intre straini, ci ai fost mereu si esti centrul ce atrage priviri, atentie si respect. Prin urmare, ia-ti tu ce-ti place de acolo si iesi s-astepti imbarcarea, ca timpul fata mea trece de nici nu zici c-a fost, iar scurtatura spre fericire nu exista nici in lume, viata, in aeroport nici atat!
- Sa traiti am inteles! Achit cucuriguu cu tot cu farfurie si traista cu inima si gata, dupa ce aterizez la ei, pun pe net si poze si ne auzim noi, da? Te pup!
- Fii bine unde mergi si poarta cu tine tot ce tine de tara ta! E de bine si te ajuta sa te adaptezi mai usor multidiversitatii peste care vei da acolo! Dupa ce vei duce Romania cu inima pe traista pe buzele multora pe acolo, o poti cadorisi pe cea care-ti va fi buna prietena acolo, e pont bun, zic eu!
- Asa e, sa stii!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...