miercuri, 16 martie 2016

Desenele animate dau sens vietii

Dis-de-dimineata, Sofia, o micuta de 4 ani o intreaba pe mama ei, ferm, asa cum o face cu o constanta zilnica ce poate parea destul de obositoare, vazuta dinafara de alti parinti, dar nu si de Luminita, cea care si-a propus sa-si invinga orice demon interior si sa fie un munte zen al calmului si al rabdarii si sa poata creste si educa puiul sau de om in spiritul deschis al unei educatii facute inteligent, cu autoritatea cuvantului motivat inainte de toate pentru ca puiul sa inteleaga si sa fie convins de utilitatea ascultarii paarintelui, nicidecum sa-si puna mereu problema lui "ce-ar fi daca nu" - ar fi asa cum zice mama si tata si as face eu cum cred ca vreau:
- Tie ce desene animate iti placeau cand erai mare ca mine acum, mami?
Privindu-si cu o iubire ce-i scanteia privirea fetita care-si desfacu-se intre timp coditele si pletele-i balaie-i alunecau duios pe umeri iar soarele care invada camera-i conferea micutei o aura de ingeras, nu inainte de a ezita o secunda sa raspunda, timp cat inima-i batea cu putere urmarind chipul micutei ce stralucea si-si astepta raspunsul cu o sete de a cunoaste, apuca a spune:
- Sofia, draga mea au fost mama mai multe. Unul de pilda se numea Lidia in jurul lumii si era vorba despre o fetita, ceva mai maricica decat esti tu acum. Ea avea o brosa-floare pe care de cate ori o activa, adica si-o punea cum ne-am pus noi ieri martisoare de 1 martie, in piept, floarea aia-i dadea niste super-puteri fetitei si depasea orice fel de probleme in care viata o aduceau. Adica era asa ambitioasa cum esti tu, cum faci tu la gradi' de-i uimesti pe doamna si pe colegii tai cand le spui cate-o poveste si apoi urmatoarele zile parca incerci sa fii eroul principal al povestii pe care ai spus-o tuturor! Si asta ma face pe mine mandra tare-tare mult ca am o scumpete de fata, asa ca tine!
- Mami, tu esti eroul meu cel mai principal, sa stii, da?
- Multumesc de increderea oferita, Sofia mea draga, am sa promit ca intreaga mea viata careia tu-i dai cele mai inalte sensuri posibile, am sa ma straduiesc sa ma mentin la inaltimea asteptarilor tale, mama. Inca ceva, nu se spune corect "cel mai principal", un atribut, adica un cuvant care descrie cum este un lucru sau un obiect, o persoana, un animal poate sa fie: negru, albastru, mare, mic, stramb, drept, rece, cald. Aceste caracteristici, adica lucruri care ne arata cum sunt lucrurile, obiectele, animalele, oamenii, pot sa fie cele mai bune, rele, rosii, dar nu si cele mai principale. Principal e un cuvant cu impact, are indeajuns de multa putere incat langa el niciun alt cuvant care sa mai poate arata cum este un lucru, o persoana, un obiect nu-si are locul. Priceput?  Ah, revenind la treaba de parinte si la eroul tau cel mai principal, cum ai zis ca sunt eu pentru tine, eu, Sofia, mama ta Nu vreau sa dezamagesc nicicand si tu, Sofia ma vei ajuta sa indeplinesc sarcina asta mare, da?
- Adica sa facem amandoua alta fetita ca mine, mami?
- Nu, Sofia, aceea e alt tip de sarcina, mama, sarcina inseamna si indatorire, treaba sau datorie de indeplinit! Sarcina care aduce pe lume copiii, este forma de indatorire asumata de noi femeile si care ne-mplineste adica orice fetita care creste si care la un moment dat ajunge sa cunoasca si sa iubeasca un barbat ca tati tau, Sergiu! Dar sa revin, la ce m-ai intrebat despre desenele animate care-mi placeau mie cand eram eu cat tine de mare, vrei nu-i asa?
- Da, mami, abia astept sa mi le-arati si mie, sa-mi placa si mie!
- Nu e musai, mama sa-ti placa si tie, eu iti povestesc despre ele, le cautam si le vom vedea impreuna, nu e musai, repet, sa-ti placa si tie la fel cum mie-mi faceau copilaria mai usoara pe vremurile acelea, cand faceam cu randul la televizor, cand eu la desene animate, cand fratii la cate un sport, caci pana veneau parintii nostri de la uzina, ca asa era pe vremea aia, cei mai multi oameni comuni acolo lucrau sa aduca bani sa aiba copiii papa si ce le trebuie in casa. Revenind, Sofia draga, la acele vremuri, pe langa Lidia in jurul lumii, cea cu floarea ei din piept care-i dadea super-puteri de a depasi orice obstacol, mai erau faine dupa cum urmeaza: Perinne - povestea unei fete sarace, frumoase, harnice si muncitoare, care-si afla bucuria si fericirea vietii dupa ce tot greul din fiecare zi se departeaza cand el, printul o descopera, o place, se indragosteste de ea si impreuna vor trai fericiti dand uitarii clipele grele prin care in copilaria ei trecuse.
- Tu mami, neaparat sa mi-l arati si mie, te rog, da?
- Desigur, draga mea! Nu suntem noi doua cele mai bune prietene pe viata?
- Ba da, mami! si dintr-odata mama se vede-nlantuita pe dupa mijloc de o pornire plina de dragoste, respect, apreciere a celei ce-i semana ca o picatura. Marea, de altfel e o acumulare de mult mai multe picaturi!
- Sofia, tot cand eram eu ca tine de mare, frumoasa, harnica si asteptam sa merg la scoala, Captain Planet era alt serial de desene animate care mi-a placut enorm!
- Oau, ce fain ai zis, ENORM! HHHmmmm, smile!
- Pai da mama, ca eu mica ma uitam la desene animate care tratau teme serioase ale lumii adultilor, adica oamenii cand depasesc conditia din copilarie, cresc, se maturizeaza si devin asa cum sunt eu si Sergiu, tatal tau, suntem adulti, parinti si suntem cei mai fericiti oameni din lume
ca te avem pe tine, comoara mica de om ce esti!
- Si cam depre ce erau desenele alea animate?
- Pai erau cinci tineri, putin mai mari ca tine de varsta, sa zicem...
- Sa zicem, mami, da, zi mai departe!
- Aoleu, te pap!
- Bine, dar pe urma continui povestea cu cei cinci tineri mai mari ca mine acum, da?
- S-a facut! Si ei, 3 baieti si 2 fete, erau fiecare responsabili de cate una din marile probleme cotidiene ale lumii civilizate. Adica se luptau sa faca o lume actuala, pe vremea aceea, cand eram ca tine de mare, da si sa indrepte relele, poluarea, mizeria, saracia, bolile si lumea sa devina o stare, un timp si un loc mai bune, prin sadirea in constiinta fiecarui om si a fiecarei comunitati de oameni a samburelui pasarii (careness), ajutorului reciproc, solidaritatii pornita din simtamantul necesitatii de a-ti vedea aproapele depasind greutatea prin care trece viata lui. Acum, fiecare tanar avea cate un inel pentru domeniul sau de activitate, inel dotat si el cu super-puteri ca in brosa Lidiei in jurul lumii. Un baiat din Africa era purtatorul primului inel si detinea puterea de a salva pamantul, al doilea era un american zambaret si mereu pus pe glume, care detinea puterea focului cand inelul sau se activa. Apoi era o rusoaica blonda, Linka ce detinea super-puterea vantului in inel, din Asia, Yi era purtatoarea inelului cu puterea apei si din America de sud, super-puterea inimii, a sufletului era cea care se activa cand Mathi vedea in jurul sau delasare si nesimtire cu mediul, societatea in care traia. Cand toate cele cinci inele erau activate, atunci din rodul celor 5 super-puteri lua nastere Captain Planet care in fiecare episod, Sofia draga, rezolva orice fel de problema pe care tinerele lui ajutoare nu le puteau rezolva separat, fiecare cu super-puterea sa. Asa ca, solidaritatea, adica sa aduni laolalta mai multi oameni cu acelasi gand al depasirii unor greutati comune, inseamna acel sentiment de caldura si liniste pe care fiecare dintre noi il descoperim cand realizam ca in lumea asta mare si diferita, nu suntem nici singuri, nici abandonati, nici uitati sau altele. Intelegi asta si stii cat de mult te iubim noi pe tine, ingerasule?
- Da mami, ca Captain Planet pe planeta pe care o salva! Fix asa!
- Uite ca mi-am mai adus aminte: tot la fel de mult mi-au mai placut animatiile cu StrumpfiiMinunatele calatorii ale lui Nils Holgerson, Testoasele Ninja, Michel Vaillantasta pe langa clasicele Tom si Jerry, Ratoiul Donald, Veveritele jucause Chip si Dale, Popeye marinarul!

- Animatii e totuna cu desene animate?
- Desigur, ai intuit bine, Sofia! Filme de animatie, animatii, sau desene animate e acelasi lucru! Pana la urma tot din industria cinematografica fac parte, doar ca nu folosesc actori umani, ci caractere din benzi desenate si vocile unor actori, sau altele pentru ca serile micutilor ca tine sa fie cu adevarat unele de poveste, ei sa creasca armonios si dincolo de educatia primita acasa si la gradi' de la doamna, copilaria sa le fie realmente o etapa fericita a vietii lor!
- Mai stii, mami ce fain ne-am uitat noi trei, adica noi doua si cu tati, in hotel in Austria, a doua zi de revelion la Stuart Little?
- Cum as putea, draga mea sa uit bucuria din ochii tai, cand tu erai pentru noi pretuirea fara egal, asa cum pentru familia care l-a adoptat pe micutul soricel jucaus, istet foc, Stuart era mezinul familiei, desi nu era chiar un pui de om?
- Mami, te iubesc cel mai mult pe lumea asta!
- Sofia, esti implinirea noastra ca indivizi, pentru mine, mama ta si pentru Sergiu, tatal tau. Am fi fost mult mai saraci sufleteste daca nu am fi avut binecuvantarea sa te avem langa noi!
- Mami, il asteptam si pe tati, sau ne uitam numai noi doua la Stuart Little?
- Hai sa vedem ce face tati, mai sta mult la birou?
- Alo, tati, auzi ce zice Sofia, vrea sa fii si tu aici sa vedem Stuart Little, ce zici ajungi repejor, sau mai ai ceva treaba la birou?
- Vezi daca nu-i e foame fetitei, ca eu mai am putin de tot de rezolvat si apoi vin, in maximum o ora ajung!
- Auzi, Sofia ce zice tati, papam d'amandoua niste cereale cu lapte pana vine el? Mai are putin si ajunge acasa si el si ne uitam atunci, bine?
- Of course, mami!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...