luni, 11 aprilie 2016

Credit pentru Omen-I-E

Dragilor, unii spun ca nici iarba nu creste lunea, iar cand fac asta o si cred pana in maduva celei mai intime parti din fiinta pe care o poarta peste tot prin lume. Pentru ca nici macar nu se sinchisesc a masca oarecum partea asta de lipsa de chef, tragere de inima in a face, a gandi, a pune mana/ osul la treaba, discutia se aplica dupa caz fiecare ce munca indeplineste in asa fel incat rodul muncii mintii, sau mainilor sale sa-i asigure painea in fiecare zi, plus ceva pe langa asta. Ceva care se duce pe dari, taxe, impozite, ca deh, viata costa, mai mult efort si bani si mai multi, de parca ar necesita cumva accesul la resursele vitale intr-un mediu de viata impartit cu o seama buna de altii ca tine si vreo cumparare, o aducere de garantie ca vezi Doamne asa si pe dincolo, tu nu otravesti apa, nu arunci in aer conductele de distributie a gazului, nu faci pana unui oras intreg pentru ca ce sa vezi, o companie privata de profil, intr-o relatie particulara cu tine in calitate de abonat la serviciile ei a decis sa rezolve cam abuziv o situatie aflata in litigiu. Simplu, fie ca te-a decuplat de la reteaua de distributie, fie a dat cablurile jos de pe stalpul care te alimenta si pe tine cu electricitate, sa ai si tu acces la tv, cuptor cu microunde, frigider, fier de calcat, aspirator si alte cele, ideea e una simpla, anume ca uneori clauze contractuale abuzive fie sunt strecurate pe parcurs in desfasurarea echilibrului cerere-oferta, consumator-companie de servicii in contractul ce leaga partile, fie ele nu au voie sa apara in contract, ca ar fi ilegal, dar ajung asa sa fie intelese unele metode prin care situatii de litigii in care se regasesc partile, cred unii oficianti ai companiei de servicii publice ca li se ofera mai multa prestanta, beneficii cu nemiluita si ridicari in functie, daca iau abuziv, ilegal, imoral si oricum ar fi doar cu i-, sau in- in fata atributului muncii lor decizii care defavorizeaza beneficiarul si tine partea agentulului comercial, in cadrul institutiei caruia asteapta cu mainile frecate de zor o ridicare in functie, o marire de salariu egala macar cu eforturile sale de a prejudicia clientul in fata economiei pe care firma o inregistreaza la furnizarea serviciilor sale. E inuman, astazi sa lasi fara curent, apa, gaz, sau orice alte servicii cu acoperire publica, consumatori care din motive ce nu tin de reaua lor vointa, nu pot achita la timp serviciile respective, dar de a caror necesitate zilnica sunt constienti ca odata neracordati la retelele de distributie calitatea vietii lor are de suferit. Si cu toate acestea, sunt nu putine cazurile cand  fie ramai nu chiar zi de zi, dar constant, ba fara una sau alta din resursele vitale. Ba se zice ca se repara, ba e vreo lucrare de extindere a retelei, dar scuza nu acopera de fiecare data paguba creata. Pentru ca sistarea, chiar si anuntata strica planuri. In situatia de consumator, fie caznic, fie de  amploare mai mare, chiar industriala, sistarea, indiferent la ce interval temporal se aplica el si pe ce durata reteaua nu distribuie resursa respectiva, pagube sunt. De la cele ce tin de propria Regie a fiecarui om, familie, plan, intreprindere sociala si de grup, cu utilitate publica sau  nu, nemultumiri apar. In atare conditii, pentru ca din tot ce v-am povestit eu acum, e cazul sa intelegeti si cum si mai ales de ce, cand in concursuri creative de scris in online, unii incep cursa, dar pe masura ce cursa avanseaza si probele curg, nu pregatirea lor fizica, ci datul tehnic e cel care, pe langa disponibilitatea complicata de a sincroniza agenda personala cu oficiala desfasurare a agendei competitiei in cauza incurca semnificativ planuri, idei, ape, sau ce mai vreti voi. Intrebati aici si asteptati raspunsuri privitoare la creativitatea popularizarilor in social media si felul in care, defalcat pe cum si pe cat are fiecare parte de castigat capital de beneficii, publicitate, popularitate, buzzzzz in online si notorietate de acelasi rang. Uitam poate ca in spatele unor taste se gaseste de fiecare data un om, cu maini in numar de doar doua si o minte, doar ea, capabila din cand in cand sa tina stindardul sus si la cate-o participare de genul Super Blog. Pe langa simtaminte zilnice, arareori stabilite la a urma calea lina a unui echilibru de le e tuturor dezirabil, intervin agenda strict personala care imbina doar in mica parte acordarea de putin timp si pentru inima si sufletelul fiecaruia in parte, cat dedica zilnic mai mult de 70-80% din timpul activitatilor curente: job, sarcini domestice (casa, masa, cumparaturi, curatenie, etc), plus de n ori multiplicate cantitativ si arhicomplicate de statusul calitativ implicat de ele in cazul sufletelor pereche ce-si mai impart pe langa cuib si timpul, banii, planurile, muncile, asteptarile impreuna. Pentru mine, azi, 11 aprilie, zi cand Dia Neata face un numar de ani, cand Raluca, fata care stie bine romaneste a facut si ea de doua zile alt numar de ani, a fost o zi excelenta! Da, ati auzit, ma rog e impropriu, ca scrisul e mai greu perceptibil sonor daca textul nu-i citit, dar ideea e, ca sa fiu mai catolic ca papa sau sa vorbesc politically correct, ati citit bine: ex-ce-len-ta! De ce? - poate va veti intreba unii dintre voi, chiar de nu, eu tot va spun, pentru ca altii nu stiu cum sunt, dar mie nu mi-e jena sa vorbesc despre mine, mai ales cand ceva gandit si asteptat de ceva vreme merge ca uns atunci cand faci demersurile pentru obtinerea sa. La meteo ziceau ca ploua, asta de pe joi-vineri, saptamana trecuta. Tot asa era si duminica la amiaza, cand ce sa vedeti, fara sa o fi dorit in mod cu totul expres, ma pomenesc iarasi la munca! Ratez pe la amiaza, in ceea ce stiam cu doua zile inainte, ca duminica eram liber, berea cu amicii de la pranz prin oras si berea de seara de la eternul derby romanesc. Aflu ieri noapte cand revin de la munci ca a fost o disputa in care nici nu se putea altfel, in loc sa se evidentieze ei jucatorii, dintre care, cei ai Stelei ar fi avut o motivatie ceva mai mare animata de posibilitatea mai mare si nu doar matematica de a recupera decalajul de puncte ce despartea echipa campioana en-titre de actuala lidera din liga intai, Astra Giurgiu, centralul arbitrilor a fost cel care si-a luat iar la purtat nasul si imaginara aura de Brad Pitt de Romania, cum e denumit arbitrul Tudor. Contestat de tabara dinamovista cum ca ar avea un trecut partinitor clubului din Ghencea, aseara din ce m-am informat de la cunoscutii ce-au putut vedea meciul, arbitrul a tinut partea cainilor rosii, deposedand adversarii de un gol, singurul pe care l-ar fi marcat chiar ei, si pe bune, cand arbitrul a fluierat eronat un off side, un atacant stelist in pozitie de unu la unu cu portarul dinamovist, in 90 si ceva de procente ar fi marcat, mai mult ca sigur. Cu toate astea, aflu ca in doua situatii de 11 m pentru stelisti, arbitrul nu fluiera penalty, da galben pentru simulare, iar scorul e oficial 1-1, pentru ca doar Dinamo Bucuresti a inscris. In aceeasi poarta. O data in contul adversarilor, autogol venit din axul defensiv, pentru ca la 3 minute de la reluarea partidei dupa pauza de vestiar, atacantul de culoare ros-alb Gnohere sa inscrie in contul echipei sale, in poarta Stelei, consfintind egalitatea pe tabela de marcaj a unei arene mult prea mult timp si nemotivat pastrata inchisa de teama unei fermitati in decizia ce luata promp, oferea mai mult spectacol fotbalistic, socializare ok. Stadionul a fost populat bine ieri seara la derby, la fel puteau fi si alte meciuri care s-ar fi putut juca pe arena nationala din  Bucuresti, stadion gazda al finalei din cupa Uefa Europa League, cand Falcao de la Atletico Madrid a invins printr-un hattrick gruparea basca Athletic Bilbao, iar capitala noastra a fost asaltata de valul de microbisti spanioli veniti la meci din toate colturile lumii sa-si sustina echipa favorita. Asta doar asa, ca sa va faceti o idee asupra a ceea ce un om pasionat de sport, si din perspectiva practicarii lui in genere, asimilat acum nu intocmai antrenamentelor fizice pretabile sportului de performanta, asa cum a fost cazul in trecut, dar si urmaririi evenimentelor sportive la televizor a pierdut, pentru ca ce sa vezi, sefii-i decid alta destinatie, recte jobul, timpului sau saptamanal de repaus. Hai la munca sa muncim, fir-ar el sa fie de timp si de repaus, de chestii planificate la care ai dreptul sa pretinzi si pe care uite cum se invarte roata si trec pe langa tine si tu pe langa ele, fara a te intalni intr-un amarat de punct macar!
Dar azi, desi chiaun de somn dupa 7 zile din sapte de munci pe branci, la care se adauga lucruri ce-au ramas amanate desi erau in grafic sa se fi derulat, de cu zori uzi si plouati inca de ieri de la amiaza, ferm in atitudine si caracter purced iar la drum. Nu, nu la munci! Alea mai pe seara, sa mai astepte, am de rezolvat treburi urgente si de importanta capitala. Nu necesita amanari, contramandari. Reusesc, la capatul unor drumuri pe peste tot, prin hartoape si gropi devenite oceane in strazile inundate cu zebre acoperite pe carosabil de marile mizere ale apelor, doar pe ici-colo de printre copaci si trotuare neasaltate de masini parcate ilegal se vad marcajele care le anunta si soferilor nervosi pesemne si ei ca toti ceilalti oameni, pietonilor mica lor contributie semnificativa la ingreunarea traficului rutier, sa bifez pe rand mai multe activitati, de al caror rezultat ma face si acum sa nu simt deloc obosit sau altfel de ideea de a mai avea de scris la ultima proba de aici din concurs.
Mai ales in oras, metropola, unde toti merg, mai toata ziua undeva, de parca toti s-ar duce fix in acelasi timp, in aceleasi locuri de nu mai incap si unii si altii dintre membrii categoriilor diferite de participanti cu drepturi depline si egale la trafic. Si printre cuvinte grele cu multe  consoane ce cad grav pe timpanele cui le aude fie ca vrea, fie ca nu, in perioada in care se presupune ca smerenia devine pe langa o lectie de viata si o asumare pentru orice crestin ce nu degeaba posteste alimentar, daca nu ce introduce, ca sa nu zic baga, in gura, ci ce emite  tot pe acolo la adresa altora e pacatul mai mare ca acela de a nu se fi stapanit intr-o zi de miercuri, sau vineri din postul Pastilor de la a manca de dulce, carne, lapte, oua. Cozi, nervi, dragi, spirite agitate, ironii, sarcasm, prostie si lipsa de profesionalism pe de o parte, dincolo de ghisee, reactii diverse, de la exacerbarea unor frustrari carora li s-a dat abia acum ocazia de a scapa din frau si a spune in cuvinte originale si care nu mai mascheaza nimic din felul de a gandi al omului, nervi de otel sa le auzi, vezi, simti indeaproape toate aceste stari antagonice, sa nu te vezi altfel decat in postura unui gandac kafkian din Metamorfoza, o unealta a carei utilitate nu e apreciata functie de cata treaba a putut face cu ea cine a manipulat-o, ci de a carei viata se poate lipsi stapanul odata ce si-a vazut sacii in caruta. In care e doar fan, fire multe de iarba verde omorata de timp si de coasa ce-a deposedat-o fir cu fir de seva vitala pe care o castiga prinsa fiind adanc in radacini bine fixate in sol, fara vreun ciot, de varf, de ac, pe care sa ne suim cu totii in car, in parte sa-l cautam de acolo de sus, ori daca altceva mai bun de facut nu gasim de cuviinta a alege sa facem, sa rasturnam capita de fan, ca doar-doar ne-o-ntepa ceva pe ici, pe colo si hop-asa, ce sa vezi, om gasi si acul pe care ne gandiram sa-l cautam.
Nu, problema in toate aceste multiple cazuri, situatii, intamplari, experimentate pe viu la un moment dat si de catre unii dintre noi, nu e aceea ca apare o problema. Ci cum facem s-o remediem, s-o facem uitata dregand busuiocul, sufland si-n ciorba, sau era si cu iaurt zicerea asta nu mai stiu pe moment, clar mi-e ce va spun acum: intre oameni apar situatii. Care sunt rezolvabile. Daca admitem asta, trecem si la fapte, nu troncanim intruna doar ca ba unu' si altu' e de vina, niciodata noi insine, pentru ca un lant de profilul celui trofic e si acela care antreneaza fel de fel de urmari de la actiuni ce-n aparenta n-au nicio mare valoare, insemnatate, deci nimanui nu-i trece prin cap ce urmari poate aduce o neglijenta, o omisiune, decat atunci cand esti cel care o/ le suporta. Nu, nu victimizez pe nimeni, nu pozez in acest rol, ce vreau sa subliniez e clar, anume ca atunci cand esti afectat de o situatie, o problema, nu poti fi indiferent, nu poti arbora clasica de acum alegere a unora de a te sfatui sa fii si tu mai tolerant, sa intelegi dintr-o perspectiva mai holistica totul in jurul tau, sa intelegi ca structurile fac un sistem si sistemul in sine e suma de subsisteme si complicitatea lumilor la deciziile luate zilnic de subiectii animatori ai zilei ne harazesc multora dintre noi si felul in care si mai ales poate ca ce: manca, bea, unde adormi, cat si asa mai departe. Intre locuri, minti si chipuri diverse, mult mai multe  planuri si tentative personale de a le indeplini, caile multora de a-si indeplini dezideratele pentru care se pregatesc serios si depun realmente efort pentru a fi multumiti de realizari sunt acelea care se intersecteaza deseori inoportun. Insemnand mai clar, faptul ca bucuria unora echivaleaza cu nedreptatea suferita de ceilalti, lucru ce nu-i tocmai nici moral, nici uman, nici crestin, nici ... nicicum firesc. Nu intre oameni, ce se presupune ca sunt pe scara evolutiei formelor de viata, in varful piramidei ratiunii si logicii, lucruri ce nu-s doar doua cuvinte goale de continut, ci progresul speciei primatelor bipede, cu limbaj articulat, vorbirea ca mecanism de a transpune sonor rodul conexiunilor informatiilor pe care senzorial receptorii dotati cu organe de simt pentru o integrare cat mai ok a individului in mediul sau de viata, stabilind ierarhia pe care omul o are in cadrul arealului sau si alte cele. Aminteam de probleme si spuneam ca alegerile si apoi trecerea lor din teorie in aplicate forme de actiuni conjugate duc la depasirea impasurilor existente cand si cand intre oameni, zi de zi. De vreti sa stiti reteta mea, am inchis radarele si am evitat gratuita poluare fonica care denigra pe altii, favorizand nu se stie cat de motivat pe acuzatori, poate doar in ochii lor, subiectiva fiindu-le acestora atitudinea, nici n-are cum fi altfel. Altminteri n-ar mai aparea nemultumiri, ci poate doar adaptari la situatii perfectibile ce momentan cand nemultumesc traverseaza doar punctul de cea mai joasa eficienta de randament!
Acum, ca vad ca iar m-am intins la poveste, vin sa salut evolutia foarte buna a Adrianei si a margaritarelor sale, s-o felicit pentru lansarea de carte recent petrecuta, a recent aniversatei Alina ce inverzeste atitudinea chiar daca literele ei stacojii inca dau numele blogului ei, a minunatei Doamna pentru micutii ei de la gradi' de care se ocupa la Galati, Alexandra Cristea. Credit din partea mea au mai sus-numitele persoane din interactiuni directe sau indirecte anterioare, juriul e se pare, ce sa vedeti, coincidenta, de aceeasi parere cu mine, la fel cum anul trecut Alma primea recunoasterea lui Vali Anghel pentru evolutia ei la proba sponsorizata de rodul muncii lui, AVBS Credit, in plic, intr-o sambata cam rece, la poale de munte, aerisita bine la o pauza de tigara lang-o cafea si alti fumatori printre care si subsemnatul,  de vantul suierand printre frunzele celor trei stejari de pe domeniul cu hopuri si obstacole pe langa mori! Nu de beneficii imediate e vorba aici in text, ci de felul in care lasi lucrurile si atitudinea interactiunii imediate sa vorbeasca de la sine despre propria persoana, care altfel s-ar prezenta in fel si chip.Ci de etapa ajunsa destul de bine inainte dupa prima repetare, a unui eveniment aparut asa ca din senin in mediul online romanesc, intr-o toamna si care de-un timp incoace are graficul de bifat si primavara pe racoare si eveniment la care, desi cand se gata unul sunt destui cei care-si iau serios in calcul alte preocupari temporale pentru a evita participarea, sau o spun direct si tare Nu mai vreau iar SuperBlog si pot la o adica insira n motive pe care nu stam sa le analizam sa vedem cat de intemeiate pe argumente sunt ele, ci subiectiva fiind alegerea asiguram dreptul orisicui sa-si decida autonomia fata de acest aspect. Asta pentru ca bucurosi de dau pe afara, zambitori de aduna si greutate in plus pe ici-colo, multi sunt aceia care constant in ultimii ani au ajuns la gala care rasplateste efortul fiecaruia de a duce maratonul probelor la final, cu demnitate si cu fruntea sus. Nu c-ar fi prea greu de tinut capul drept, dar nu se citeste ad literam totul, ci simbolic, gen. Adica ferm, demn, asumat, liber de constrangeri sau alegeri influentate de altcineva decat o minte ce consimte. In iarna, gala in capitala, in sambata Floriilor de anul asta iar in capitala, sper sa fie si frumos si totul inflorit si pe afara, asa cum e si acum cand inca norii mai uda tot ce prind in caderea stropilor, neoprita de ieri de la pranz, da, incontinuu a plouat de ieri si acum inca o mai face. Ca-n Iarna pe u- si nu o- lita, a lui Cosbuc, da-da, aia  cu A-nceput de ieri sa cada, la care aducem potrivirea vremii de afara cu felul in care se continua poemul: acum n-a stat, nici peste sat, daca e sa fim intrutotul in acord cu gri-ul ce-l vedem pe viu, de-afara, sau dinauntru de langa fereastra casei peste drum.

Pentru credit bancar celor la care tanjim, nadajduind candva ca om putea trai clipa cand ceva ipotetic s-ar putea regasi tangibil si deja bifat pe lista noastra de viitoare achizitii, teluri si alte scopuri inalte de atins, important e sa retinem ca nu doar noi, cei care le gandim si incepem sa  dorim deja rezultatul final, neuitand deloc de stadiul median al situatiei, ce presupune evident o acomodare lina cu ideea ca pentru a avea, succes, izbanda, motiv de bucurie cand e-n joc felul in care obtii ceva ce-ti doresti cu ardoare sa poti indeplini, nu doar pregatirea si calea efectiva spre tel e importanta. Ci drumul care duce la el, lucrul tanjit, succesul, dorinta realizata. Iar calea asta, fara a fi pavata cu rele, de gauri plina si de obstacole care mai de care mai descurajante, nu poate avea o scurtatura spre fericire, ci o cruce asumata pentru destinul pus in slujba indeplinirii dorintei e mantuirea care face din alegerea de a te inhama la drumul asta, fericirea in sine ce-ti parvine in parti inegale ca durata, forma, substantialitate, constanta, inevitabil si motivandu-te pe drumul ales sa continui sa pasesti, oricare ti-ar fi temerea, sau obstacolele te-ar infrana pana le doborare. Fizica, de pe o treapta, doua deja urcate, pana la realitatea dura a uzurparii caii de catre un pas insuficient calculat, asimilata chiar cu pierderea crezului ce te anima de cand cu tot acest start luat si de tine pe drumul spre realizare in directia aleasa. Oriunde, pe tot acest drum sunt oameni. Pentru ca sa crezi pe mai departe in sansa ta, fara a te lovi cu capul de zidul neincrederii si fara a ciobi in vreun fel atentand la sansele altora de a trai acelasi sentiment ce te inalta si te multumeste pe tine nu-stiu realizand un lucru anume, e o lectie-cheie de mers mereu inainte, cand parca trasa vietii incepute deja la nastere si trecut timp intamplat deja de atunci nu a scos la iveala taria acelui crez ce poate ca alta data te facea sa vezi lucrurile in alta lumina si sa fii mai adaptabil la fel de fel de schimbari, te readuce intr-un punct, sa-i spunem de cotitura din care, ultima data ai ales sa te desfasori in directia opusa felului in care azi cand stii mai bine ca simti ca e logica alegerea, te vei indrepta fara sa mai stai pe ganduri deloc. 
 
Si lasand in urma, nu privirea cu ura in ochii lasati sa alunece cu privire cu tot pe dupa umeri, ci trecutul cu alegerile sale ce te-au adus pe un traseu doar ca sa constientizezi importanta pasilor precisi, in perfect acord simtamant-dorinta-fel de a fi- alegere liber exprimata-pas pe mai departe, purcezi cu toata fiinta ta inainte, animata dinauntru de un foc ce lumineaza fara a epuiza prin arderea sa vreo resursa, dimpotriva calauzind si fortificand energetic pasii ce vor urma, Buna ziua si gandul bun lasat ca portita de amintire a drumului existentei tale ce a intersectat la un moment dat o usa, o casa, niste oameni, timpuri, locuri, realizezi ca doar asa se poate si e firesc. Anume in lume, cu lume si prin lume sa traiesti, sa incerci, sa respiri, sa fii, sa actionezi, sa te ridici neobturand trasa altora, ci comunicand si colaborand si cooperand facand din traiul in comun nu un motiv de reflexie in privinta faptului a cate probleme aparute fac improprie acceptarea acestui status inca valid, pentru ca nu exista nici logic, nici geografic si nicicum altfel, cate o insula pentru fiecare in privinta felului in care genuin, subiectiv si total exacerband frustrari unii ar decide sa vrea sa se elibereze de constrangeri si de limitari dorindu-se uitati de memoria altora si mai ales gura si bratele lor pe cate-o insula departe de lume si de omenire. Nu, acela e un status adoptabil pentru ultimele dorinte ale persoanelor aflate si biologic si temporal la capat de drum in viata lor pe aici, iar nicicum altfel nu e de acceptat. Oricat de grea ar parea convietuirea, ea este totusi cheia, legea, tezaurul si nu doar traditia si obiceiul ales de generatiile anterioare celor prin care noi azi am vazut lumina zilei, ci cel mai mare castig al omului, privit ca individ in toate etapele vietii sale cand s-a vazut mic si inadaptat mediului ce-l biruia prin vicisitudini si propriile temeri nascute din neintelegerea sistemelor de functionare din mediul inconjurator, etc
Azi nu mai e scuzabil, asa ceva. De aceea, oricand vreun proiect personal ce implica incununarea dorintelor cele mai profunde pe care o persoana le poate avea definindu-si dupa propriul set de valori si insemnatati pretuirea pentru atingerea acelui lucru pe care si-l defineste in proprii termeni si-i intelege importanta mai bine ca nimeni altul, e de admirat capacitatea sa de sacrificiu pentru telul propus. Caz in care, credit rapid va primi neconditionat de la oameni ce se identifica empatic cu starea omului respectiv, fie ca au sau nu cei doi, sa zicem doar doi,  oameni in comun aria de interes, pasiuni. Iar cand sprijinul de orice fel ar putea fi denumit aici pentru partizanii acelorasi tipuri de dorinte realizabile, fie pentru ca impart acelasi areal de pasiuni si interese comune, fie ca intensitatea lucrurilor pe care le plac, definindu-i atunci cand sunt in preajma lor, sau dorindu-si a le construi chiar ei ii apropie in felul in care se dedica trup, suflet, minte, o gramada de timp pentru actiunile lor ii fac pe acest tip de oameni reprezentativi pentru definirea fara echivoc a oamenilor nascuti pentru a castiga acel lucru pe care ei il inteleg ca pe trofeul ce le incununeaza evolutia la care consimt sa sacrifice timp, plus alte preocupari doar animati de acel lucru. Iar cand cota ridicata a gandurilor indreptate pe aceleasi canale ce frizeaza nu absurdul, dar devine admirabila devotiunea unor asemenea oameni, credit de nevoi personale de e necesar pentru a acoperi parte din cheltuielile activitatilor sustinute la proiectul ce transforma vis in realitate, atunci AVBS Credit e mai mult decat onorat sa acorde bratul sau de incredere la sustinerea cauzelor nobile care lumineaza cai si aduc bucurii si satisfactie pe drumurile cautarii si muncii devotat sustinute pentru reusita. Nu de alta, dar  Omenia e tot mai rara in spectrul uman ce duce convietuirea mai departe inteleasa nu ca echilibru permanent, ci doar ca predominant litigiu ce se rezolva belicos, iar a pune pune punctul pe I e o provocare care solicita curaj si crez inverzit mereu de rabdarea de otel in a tria proiectele creditate cu intelegere si sprijin pentru a se realiza.

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016. Cititi, rabdati, bucurati-va ca e gata, haideti la gala sa ne re-vedem, -auzim, -intalnim! Sa fiti iubiti si faceti si voi la fel, ca nu strica! Nu, nu in public si ostentativ, ca altfel se numeste atunci, eu zic doar de sentimentul nobil, nu de fatisa abordare improprie in societate.

miercuri, 6 aprilie 2016

Si-uite-asa cu farmec aluneci gratios spre fericire

Do it yourself e deviza careia i-a ramas dintotdeuna fidela. Bogdana, caci despre ea este vorba este o tanara independenta, cu cariera si relatie stabila, ce-si pune zi de zi in aplicare filosofia de viata. Perfectionista si usor incapatanata pana la intimidarea oricui are o parere ce vine-n intampinarea ei cu sfaturi menite a o aburi mai mult, ea face totul pas-cu-pas pana cand este multumita. Si, feminista convinsa, fara a lua apararea soferitelor lipsite de cunostintele temeinice ale regulamentului de trafic pe care codul rutier il contine si care fac din expresia jungla urbana un mod perfect acoperitor al felului haotic in care se conduce pe strazile patriei, oriunde, nu doar in marile aglomerari urbane, in intersectii, sau pe bulevarde arhi-populate cu fel de fel de cladiri deservind diverselor scopuri prin care este incurajat antreprenoriatul si libera decizie ferma de a-ti trai viata si a castiga din punct de vedere profesional direct proportional pe masura implicarii urmand deschisa alegere cu privire la viitorul pe care cum ti-l pregatesti dinainte asa vei putea si sa te bucuri de satisfactia pe care o presupune succesul demersurilor tale, ea stie una si clara: anume ce poate face ea singura in privinta prorpiului traiect al vietii personale, prin asta implicand tempo-spatiu privat, anume casa, masa, masina si tot ce tine de amenajarea si intretinerea, decorarea si ornamentarea spatiului in care dupa serviciu se destinde, adoarme si cu siguranta ca mai indeplineste si o serie intreaga de lucruri si activitati domestice pe care orice om le face in casa lui in timpul liber. Fireste ca nu vrea sa epateze si sa se masoare din perspectiva lucrurilor care definesc mai mult genul masculin, decat cel feminin, ridicand greutati comportand saci de ciment, sau doborand munti in sesiuni de powerlifting la sala de gym, caci educatia cu care a crescut si pe urma convingerile sale ferme de viata o fac pe ea, urmasa Evei, o femeie puternica din toate punctele de vedere, nu inteleasa ca o dura, sau o femeie-barbat, ci o fiinta complexa care a adunat pe parcursul vietuirii o serie intreaga de experiente care i-au calit competente si aptitudini expresive, ce o pot face sa se adapteze oricaror conditii de mediu nu tocmai favorabile in genere celor mai multe dintre suratele femei, cele care scot mereu la inaintare fel de fel de conditii presupuse pentru ca o casa in care ele dorm si convietuiesc, sa arate nu ca dupa razboi, ci ca atunci cand o mana indemanatica de femeie stie si poate intretine bine lucrurile inauntrul peretilor astfel incat un echilibru sa se simta de la curatenie si pasnica cel putin, daca nu agreabila dispozitie ce te imbratiseaza de cum deschizi o astfel de usa de casa si odata trecut pragul ei binele te invadeaza si nu i te poti opune pentru ca-ti prieste.

O delicata si o priceputa in privire, atenta la detalii, indemanatica atuni cand trebuie si actionat intr-o situatie, Bogdana stie ca pentru o femeie pastrarea celei mai bune conditii fizice, psihice si emotionale comporta o atentie riguroasa a felului in care arati si te percep senzorii exteriori, iar cand acestia vin din partea genului opus, atunci gratia si feminitatea trebuie sa razbata prin toti porii fiintei sale, dar nu imbracand vestimentatii vaporoase prin care toate formele sa fie prea la vedere, caci institutia femeii nu inseamna doar a-ti incrucisa ochii intr-un decolteu ce descrie prea ingaduitor curba periculoasa a unei vai prea adanci de unde doua coline nu prea abrupte spre varf, dar bine conturate capteaza fixand cu o magie ce fierbe sangele in vine ochii de vanator cu gloantele pregatite in teaca de unde doar pusca mai trebuie scoasa pentru a ochi si a castiga trofeul. Nici picioarele lasate prea mult sa respire aerul ambiental cand scurtimea rochiei sau fustei nu ajuta inaltimea posesoarei de tocuri destul de inalte, nu sunt dintre alegerile pe care ea le-ar face. Nu, pentru ca nu o definesc astfel de gesturi, astfel de viziuni asupra lumii, in mijlocul careia ea se pozitioneaza de fiecare data in centrul atentiei. Si nu considera prin asta un subiectivism exacerbat ce ar lasa pe dinafara intr-o concurenta benefica in orice fel de domeniu si care scoate la iveala tot ce-i mai bun in materie de randament al oricarui demers, caci crezul ei e ferm cand face de cand se stie tot ce tine de ea pentru a fi bine pregatita in orice situatie pe care viata si ziua i-o poate scoate provocator in fata si-i cere imperios reactia, un raspuns de care depinde felul in care situatia pe care o constata-i propria raportare la noul si ineditul circumstantei. Vorba aceea La vita e bella, doar ca mai spune ea ferm, cum te pregatesti mereu si de fiecare data din timp, asa vei sti si putea face fata tot mai bine noilor situatii ce par a te invada si atunci te simti singur, mic si parca inadaptat. Pentru asta, fire sportiva si energica pe cat poate fi mai departe o femeie care sare de pe dulapul din sufragerie la 4 ani de viata si apoi face din strictetea regimului alimentar presupus de o cariera sportiva ca gimnasta o realitate pe care o abandoneaza doar pentru ca din punct de vedere fizic accidentarile i-au limitat posibilitatea de exprimare artistica in cariera sportiva, Bogdana nu a dat nicio clipa inapoi ca racul, ci a continuat sa mearga inainte cu fruntea sus. Si dupa iesirea din circuitul sportiv de performanta, studiile si  cariera profesionala civila, iar nu momentan tributara domeniului sportiv care a facut-o fericita in postura de concurenta la concursurile si intrecerile de profil, pastreaza acelasi status, definit prin expresia femeie puternica, are farmec, e autonoma si independenta din toate punctele de vedere.
Cand a venit vorba despre a lasa insesizabil garda usor mai jos, fara a pierde din observatie atentia cu care atunci cand relationezi e bine totusi sa ramai neutru pana cand dovezzile certifica validitatea simtamintelor exprimate doar verbal, ritualul prin care ea si-a castigat aprecierea, respectul si devotiunea pornita din iubire a logodnicului ei Silviu, un civil, nu ofiter, nu politist, nu fost sportiv, om comun, obisnuit, aparte doar prin felul in care o face sa se simta cand este in preajma lui si tot timpul petrecut impreuna e o desfatare si o oaza de beneficii de calm si zambete dincolo de agitatia si consumul de tot felul la care persoana ei e supusa in taioasa lume a afacerilor sociale e felul in care siesi isi dovedeste respect, apreciere. Pentru ca a fi placuta nu razbate doar din felul in care codul vestimentar transmite in interactiuni publice mesajul acesta despre propria persoana, ingrijirea corporala face din femeia puternica pe care viata si experientele unice prin care a trecut o exponenta a feminitatii si gratiei feminine, oriunde Acasa indiferent de coltul de lume si in mijlocul carui colectiv de persoane s-ar afla, o fire spontana, originala prin tot ce este si face si de aceea remarcata si apreciata. Asta e o constatare, iar nu o falsa imagine despre sine pe care unele dintre eve o mai cred pentru ca inauntrul lor, acolo unde e cel mai intim loc, e intuneric si incertitudinile doresc mascarea temerilor prin construirea falsei imagini in exterior. Nu, oglinda nu este nici prietena ei cea mai buna, dar nici rivala ei, flerul nativ in schimb este atuul ce-o face ca oriunde merge si se implica, totul despre ea sa fie laudat la superlativ.

Cand seara-si asteapta logodnicul sa sune la usa intors din strainatate din  misiunea pe care serviciul sau a presupus-o, ritualul ei de infrumusetare dezgoleste ascutimii privirii picioarele sale pentru inspectia de seara, caci dorul se lasa dus daca la revenire toate-s bune si frumoase, iar decursul serii nu intampina nimic agatator, daca ma intelegeti. Asa ca microni de milimetri, abia perceptibili privirii sunt conjugati la timpul trecut ca sa nu se simta cand va pune mana, caci da, el are voie si fara sa vrea pielea mainii lui simte cand ceva agata intr-un loc si nu lasa libera alunecarea.  Asa ca atunci cand crema depilatoare se aplica iar ragazul insesizabil de 3 minute confera ocazia de a invoca providenta pentru un interval mai consistent de timp pretios pentru ca opera de arta pentru o seara romantica, de bine ai venit, iubitule! - sa fie wow cu totul! Nu de alta, dar migaleala si hawk eyeul feminin, nu ala din circuitul WTA de tenis de camp feminin profesionist, ci ala personal e ceva bazat pe niste argumente. 3 minute cat sta aplicata crema depilatoare pe piele normala, ultima data de pilda, l-ar fi vrut atunci chiar, langa ea, pentru ca atingerea trupurilor lor sa-i fi incalzit iar inima fix atunci si conexiunea sa se fi reactualizat, nu ea in baie asteptand momentul cand avionul l-ar fi adus in tara pe aeroport si de acolo pana acasa, ha-ha, inima se mai raceste, chiar daca pielea ferm nuantata de pilozitatea proaspat indepartata simte mai roz lipsa simbiozei cu micile radacini de par. Dar ea s-a limitat la a-l suna, iar raspunsul lui care de cum i-a auzit glasul placut a si facut-o sa fiarba, sunt pe drum, draga, da, a pregatit decorul cu covorul rosu de la prag si pana in dormitor, cu petale rosii si multa ardoare. Cand patimile scurtului timp in care au fost despartiti de granite geografice, ramasi conectati sentimental pe aceeasi lungime de unda, mainile li s-au tot atins fiebinte si constatarea alunecarii prea rapide a palmelor sale pe locurile in care epilarea si-a facut bine treaba, povestea lor de iubit a continuat in spatele usii pe care el a reusit s-o impinga usor pentru a oferi intimitatea necesara.
Ce-a iesit dupa noaptea de iubit au constatat amandoi, intr-o prima faza doar ea, care bucuroasa de rezultatul testului de sarcina, l-a repetat de alte doua ori si cand toate au fost consecvente aceluiasi rezultat, seara cand i-a dat vestea ca vor fi parinti au repetat episodul, sarbatorind tot iubind frumos sarcina ce le va mari familia in curand. Vizitele la medic pentru observatia aferenta sarcinii instalate le-a atras atentia ca un carucior simplu nu e de ajuns cand in burtica mami are o pereche de gemeni, si un baietel si o fetita!
Asa ca vor lua un jeep pentru fratiorii, pe care cand mami, cand tati, cand amandoi la brat ii vor plimba relaxati prin parc, la vremea potrivita!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

marți, 5 aprilie 2016

Diego şi poţi şi singur!

Atunci când s-a apucat de karate, în parte pentru că uşor hiperactiv, cam deranja pe vremuri buna organizare a lecţiei predate de profesorii săi în generală, acum, Thank God, lucrurile încep să se modifice pas-cu-pas şi la nivel de percepţie a propriului rol în cadrul educaţiei, omul de la catedra înţelege mai tolerant, mai deschis şi mai firesc, adaptându-se vremurilor noi şi astfel elev-profesor-parinti sunt colboratori în fenomenul acesta, care urneşte mai greu, sau mai uşor temperamente şi caractere care se descoperă în sine pe parcurs, iar apoi şi pentru că nevoia poate de adrenalină împărţită într-un cadru organizat, ghidat de un regulament, pus în practică de arbitri, duelându-se şi constatând pe prorpia-i piele mai apoi că nu e chiar aşa de fain să-ţi iei bătaie, oficială, că loviturile dor, oricâtă forţă cineva le-ar transmite, iar antrenamentele zilnice şi săptămânale nu fac altceva decat încearcă a păstra practicantul în starea echilibrată de zen, pregătit oricând în gardă a opune rezistenţă şi a rezolva orice fel de diferende în viaţa reală. Nu agresiv. Pentru că a-ţi căli spiritul, vocea interioară aşa cum alţi civili o numesc când fie c-au ales calea artei, sau profesii care produc un nivel de satisfacţie lunară egală cu zâmbetul păstrat pe buze chiar şi când altora le-ar fi murit orice fel de entuziasm când iubita i-ar fi golit mai mult de jumătate din suma disponibilă pe cardul de salariu doar pentru o şedinţă de shopping la început de martie, aşa cu (ca) fetele! - cum ar zice-o poate cea în cauză, înseamnă să dispui de resurse vitale capabile să nu te lase nicicând să reacţionezi impulsiv, cel puţin nu de prima dată. Când a plecat pentru prima dată la sala de sport a şcolii, după orele de curs din ziua respectivă, Felix era pe atunci într-a cincea, trecuse toamna, Moş Crăciun i-a cerut mai întâi carnetul de note înainte ca să-i asculte şi să-i citească scrisoarea, iar primăvara cu astenia ce-i prinde pe mai toţi l-a trimis în gura lupului, ca după vorba tatălui său ce-i spusese Fiule, ţi-o faci cu mâna ta, să nu-mi spui cândva că nu te-aş fi prevenit! Văzuse anunţul lipit pe uşa înaltă de lemn vopsit într-un alb ce cu timpul pălise şi dădea atunci spre un bej conturat ferm, iar clubul nou-deschis de unul dintre prietenii şi colegii de facultate ai profesorului său de educaţie fizică şi sport, practicant de performanţă al karate-ului recruta sânge proaspăt pentru revigorarea tineretului uşor deprins cu o comoditate greu de explicat generaţiilor părinţilor lor de pildă, dar revoluţia venise la pachet şi cu o uşoară liberalizare a programului tv extins pe toată durata zilei şi din a cărui grilă programul desenelor animate ocupa la ore fixe un grupaj de selecţiuni de programe ce prindeau la copii, iar el, era unul dintre ei, chiar dacă unul mare şi care dădea nas-în-nas cu provocarea fixării atenţiei distributive şi adaptarea funcţie de persoană şi stilul de predare a fiecărui om de la catedră, ce imediat după epuizarea recreaţiei şi odată cu sunetul împrăştiat precum o zarvă în mintea fiecărui elev, prelua de la antecesorul său catalogul clasei şi restul se cam ştie, căci am trecut pe acolo. În turnee în perioada adolescenţei, când începuse deja liceul şi pilozitatea facială făcuse deja de câţiva ani şi în cazul său proba trecerii spre maturitate fizică şi coacerea deplină era atent ghidată de antrenamentul ce-i conferea de acum liniştea şi inspiraţia de a ajunge foarte rar în zona dinafara confortului interior, iar impasul era prin urmare străin de persoana lui, a fost o singură dată cazul când la o mică petrecere dată de întreg lotul clubului cu care participase la finala campionatului naţional, antrenorii se ocupaseră de bilete şi de accesul lotului într-o zonă cu potenţial redus de apariţie a vreunui conflict, inevitabilul s-a produs. Se făcea că una dintre colegele sale de lot fusese abordată periculos de un grup de tineri agresivi şi temepramentali, cu buzunarul nu prea subţire şi care-şi permitea săptămâmă de săptămână să cunoască fel de fel de noi feţe. De gen opus, se înţelege. Şi pentru că Laura-i plăcea şi lui şi până atunci nu o văzuse ca pe o posibilă alegere, când dădea târcoale haita de lupi, hop şi el. Fata se putea oricând descurca, mult mai simplu şi mai diplomat, avea mereu cuvintele pregătite de a da prin replica ce nu lăsa nimic de completat, iar dacă nu se putea pe cale decentă şi ea avea un arsenal fizic cu care ar fi ieşit oricând basma curată din orice fel de situaţie, era dublă campioană mondială la kata individual. Din cauză că indivizii aveau un coeficient de inteligenţă mult redus faţă de ce aşteptări avea ea în materie de braţul masculin aliat planurilor ei, căci nu era tipul de fata care să experimenteze fel şi tip de psihologie masculină până la a se opri la o alegere într-un târziu când îşi testase deja răbdarea pierzându-şi speranţa ca un suflet pereche are cândva să-i completeze firea şi planurile ei vor fi şi ale lui, nu pentru că aşa trebuie, ci pentru că simţământul nu-l antrenezi, ci-l ai ori ba, nu s-a coborât la nivelul lor şi din priviri i-a cerut sprijinul pentru un dans. Acela a fost motivul pentru care, rănit în vanitate, liderul acelui grup a scos cuţitul şi atunci a-nceput măcelul pentru grupul pus pe harţă şi pentru alţi destui camarazi, căci oamenii fiind de-ai locurilor aveau şi ceva popularitate şi solidaritatea întru durere parcă ţine cu orice preţ să ceară mereu sacrificii peste sacrificii,
recitalul pentru el, pentru Felix. Rar se întâmplă pentru un sportiv, când în arenă, vreun duel, oponentul, sau faima şi trecutul aceluia glorios să intimideze aşa cum de pildă, fără echipamentul sportiv, în incidente scăpate de controlul raţiunii, unde nu mai există reguli şi legi, viaţa să-ţi aducă apă rece pe şira spinării. E temerea de pericolul de a fi accidentat grav, de a fi chiar ucis şi adrenalina creşte, iar randamentul animat de dorinţa devenită imperioasă de a ieşi teafăr din încercuire e de necombătut. Şi descleştarea palmei închise în pumn care trece nu doar în antrenamente prin fel de fel de stimuli meniţi a-i face din creşterea forţei, a vigorii, plus rapiditate, viteză de reacţie ca nisip, foc, gheaţă, lemn, cărămidă e atunci sabia cu care tai totul în jur până ce nu mai rămâne în picioare niciun rival şi orice pericol la care ai fost expus e anihilat complet. Antrenorii n-au mai apucat a-i spune decât că e ideal ca pentru performanţa sportivă ulterioară evenimentului, acest episod biografic să-l poată uita de tot, în ritmul său, iar odihna să-i fie apoi aliat în pregătirea viitoarelor concursuri, unde nu poate merge fără a fi 100% pregătit din toate punctele de vedere. Pentru că intuiţia, anticipaţia, luciditatea fac parte din arsenalul exersat şi întreţinut prin aşa ceva, din bunul cel mai de preţ, comoara fiecărui sportiv. Cu atât mai mult cu cât dai şi primeşti, iniţiezi şi dai semnale, trebuie să ai şi cum, adică să fii pregătit pentru reacţie-contrareacţie la acţiunea ta. Sporturile de contact, acolo unde o partidă se poate termina oricând şi oricum, nedepinzând alegerea câştigătorului de membrii unui juriu dacă fizic eşti inapt de a continua meciul  impun asta.
Bunul său prieten, Sergiu şi maestrul său l-au oprit cu greu pe greul ce şi după ce rupsese câteva mese în jurul său împrăştiindu-şi adversarii ce veneau parcă pe capete să-şi servească porţia de lovituri, doar Felix, ajunge, c-ai comis-o destul! l-a mai dat înapoi, înainte ca securitatea localului să intre pe ringul de dans să asculte mărturia antrenorilor lotului şi să adune pagubele, sunând la salvare şi retezând în toiul serii foamea juvenilă de petrecut. Chiote şi urale porneau spre karatist când s-a anunţat închiderea serii, date fiind urmările. După explicaţiile date la secţia de poliţie, tânărul avea să afle că tinerii puşi pe rele atunci făceau parte din legături periculoase, iar caracatiţa se întindea  până unde nici cu gandul nu gândeşti. Poliţia era obişnuită cu ei mai mult acuzaţi de fel de fel de scandaluri în urma cărora alţii nu mai puteau sta în picioare, nicidecum ei, caii cei mai breji. Cu mana ta ţi-ai făcut-o, băiete, se auzea din gura unuia dintre părinţii celor recalcitranţi, iar istoria o trăia fix în aceleaşi cuvinte, câţiva ani mai târziu de când luase decizia de a practica acest sport. A înţeles ce a vrut să spună tatăl său,  anume că tipul acesta de pregătire te expune într-o societate haotic uneori percepută de elementele negative, tot mai multe din păcate, unei vieţi trăite periculos. Ei n-au credinţă, n-au Dumnezeu, n-au lege, n-au reguli, Dă-i şi poc, omoară-l pe oricare le stă în faţă şi nu le permite atingerea scopurilor de cele mai multe ori meschine, defăimând, rănind, hărţuind în jur. În această curbă periculoasă în care se regăsea el atunci din perspectivă sportivă, neputându-şi prea bine recăpăta concentrarea pentru că liniştea nu mai era în el, odihna nici atât aşa cum ar fi trebuit să fie, pentru ca antrenamentele să fie constructive, performanţa să fie astfel o consecinţă logică a coerenţei celor trei componente, a decis să oprească ascensiunea sportivă de performanţă, păstrând antrenamentele şi obişnuinţa lor ca pe o metodă aparte de socializare într-un mediu ales, nepervertit de maliţiozitate. A urmat studenţia, relaţionarea serioasă, comportând etapele prin care doi oameni care se plac, respectă, ajută reciproc pentru că se iubesc pornesc împreună pe acelaşi drum, logodna făcându-i studentului Felix viaţa plină de o complexitate de trăiri intense asimilate prin acest punct de vedere cu emoţiile deznodămintelor unor concursuri sportive pentru care el se pregătise susţinut şi la un nivel crescut de efort. În camera lui sau a ei de cămin, el şi acea Laura pentru a cărei onoare intervenise atunci în incidentul menţionat anterior nu-şi găseau ce-i al lor, mereu, aşa cum de pildă e cazul când eşti la început de drum cu şi pentru cineva. Ba că intimitatea le era brutal incălcată de vreun chef, bal, disco unde colegii lui de cameră erau plecaţi şi fără a mai apuca să bată la uşă, lăsând cui e înăuntru timpul necesar de a răspunde în vreo formă la intenţia de pătrunde în cameră, fie colegele ei erau pe nepusă masă înapoi în cameră tocmai când promiseseră că vor fi plecate, fie la iubiţii lor, fie acasa la părinţi, fie în oraş, fie cine-ştie-unde. Aşa că s-au mutat împreună când el era în ultimul an şi avea nevoie de multă concentrare pentru scrierea licenţei, plus tonus pentru jobul pe care-l primise ca urmare a pregătirii sale de student, nicidecum a trecutului său sportiv. Domeniul ales, ingineria, nu era unul accesibil oricui, dar lui, omul care între timp după acel nefericit incident ieşise din acel cerc de concentrare maximă pe care trebuia să-l atingă pentru randamentul sportiv, stressul şi bătaia de cap cu tehnologia, oamenii, colegii de birou, maiştrii şi directorii de producţie, personalul din subordine, utilajele, şedinţele zilnice şi săptămânale, targeturile, itemii şi alte cuvinte-cheie nu-l aduceau în pragul depăşirii stării de confort, în care se menţinea cu atât mai mult cu cât relaţia mergea bine, nunta era fixată un an mai târziu de la absolvirea lui, iar planurile împreună includeau de-acum Prima casă, a noastră, nu a mea, nu a ta, a noastră, salva irositul banilor pe chirie, locuitul la comun unde poţi fii în 25-50% fi la tine acasă în aceeaşi măsură în care tot aşa pot şi ceilalţi colegi de cameră, creditul bancar era o provocare nouă ce solicita anduranţă, dar ei aveau călirea asta în sport petrecută, aşa că nu-şi făceau prea multe griji. S-au bucurat cel mai mult că au cuibul lor, unde pot face şi croşetat un ochi pe faţă, unul pe dos dacă e cazul, îşi pot permite şi nebunii, ca să fie în ton mai mult cu expresia des-întâlnită, dar esenţial pentru ei era de-acum că ieşeau din comunul lor şi al altora. Nevoia cuplului tânăr, bine sudat, în permanent avânt de speranţă şi visuri multidirecţionate de a avea spaţiul său, de a evita aşa cum spuneam sistarea robinetului de iubit când ţi-e lumea mai dragă şi inima cu buze cu tot în călduri trebuie inundată pentru că Dorel sau Lenuţa uită să bată la uşă şi pac o comit pe-aia ce-ar sări-n sus ca arşi dacă ei ar fi fost actorii principali deranjaţi în miezul problemei şi-a găsit astfel drum liber spre libertatea mult dorită în a-şi defini autonomia administrativă.
Chestia e că după ce-a stat puţin strâmb gândind-o pe-a bună, mai ales că în dezbatere era găsirea celei mai bune soluţii în ce-l priveşte, Felix a decis prima lor casa nu un apartament construit pe repede-nainte de tunari din domeniul imobiliarelor, care folosesc materiale care fundează constaţi după ce te muţi locuinţe pe care un vânt mai năprasnic le mută cu tot cu parcare din loc. În plus, costurile, deşi uşor mai crescute poate decât în cazul unor proiecte de case, unde depui avansul alegi scara, poziţia şi etajul camerelor tale, dar nu ştii cu cine vei mai fi vecin şi nici din ce anume ţi se ridică blocul în care tu ocupi o cutie de chibrituri doar, sunt amortizate mai uşor în timp prin optimista perspectivă pe care şi lui ca inginer şi ei ca economist le-o dau carierele profesionale. Ce s-a construit înainte de revoluţie, s-o mai fi şi lăsat pe-o parte acolo unde natura a fost mai dură, dar ce-a pus să se ridice dictatorul comparativ cu felul în care se construieşte acum e de preferat. Asigură mai multă siguranţă clădirii în sine, pereţii amortizează sonor orice poveste de dragoste care nu trezeşte forţat în  miez de noapte jumatate de scară când povestea se spune acolo în dormitorul conjugal unde luminile stinse inovează viaţa. Ca unul care ar încurca consoana M cu F şi la o o umană întrevedere cu respectivul vecin, omul ar răspunde că de-aia trânteşte, darâmă, iar o femeie tot timpul parcă se vaită în casa lui, pentru că, vezi Doamne omul se mai şi mută, nu poate mereu trăi cu monotonia, înţelegi!?? Utilităţile în schimb, ca viitor proprietar ţi le adaptezi cărei mode-i eşti fidel, liber fiind să alegi să modifici ce omul care a locuit acolo a lăsat. Mobilă,  pereţi, parchet, gresie, faianţă, ce vrea muşchiul tău dai afară, jos de pe pereţi, pui, aplici, modifici cum îţi place. După cum îţi place să-ţi amenajezi acum casa nu mai e ca şi cum ai auzi că ţi-o faci cu mâna ta în căminul studenţesc, că atunci frântura asta de dialog dac-apuc-a fi doar decontextualizată, se-nţelege cu totul altceva şi să mai dregi busuiocul cu obrajii-nroşiţi parcă-i mai greu când eşti prins cu fapta-n mână, ca să zic aşa. Aici şi acum e vorba despre îndemânarea, inovaţia şi designul pe care un inginer cu imaginaţie şi pasiune pentru redecorare şi reamenajare interioară, a propriei locuinţe o are fixată prioritate de grad zero. Nu se-apucă el ca toti Doreii de pe scară, sau de pe la alte blocuri  vecine să dărâme cu pick hamerul pereţii de rezistenţă ai blocului, doar pentru a-şi mări suprafaţa holului, micşorând-o pe aceea a bucătăriei, căreia i-a sustras uşa, iar arcada rezultată în locul tocului unde vechea uşă încurca apele pe lângă aragaz şi frigider şi mini-barul aferent de după aplicarea proiectului de modernizare, dar face şi el un DIY aşa cum şi cât îi permite programul foarte încărcat pe care-l are. Studii, scris proiectul final, job cu multi-tasking plus convieţuit, cumpărături, menaj, iubit, proiectat casa în noua ei înfăţişare la care trebuie şi pus osul la treabă, nu doar comandat din uzină totul şi băieţii din secţie merg acasă la şeful şi pontează dublu, cum se mai obişnuia. În tot acest infern pentru unii mai puţin dotaţi cu viziunea pe care el o are, Diego este unul dintre aliaţii cei mai de nădejde. Aici el a găsit o echipă fidelă gospodăritului şi refaţetării locuinţei proprii după buzunarul şi imaginaţia fiecăruia,faianţe, gresii, gazon, mochetă, perdele, parchet Diego
pe toate le găseşti aici. 

De alegi să devii client fidel, cardul de fidelitate Diego 
îţi oferă discounturi la produsele şi serviciile din magazin, bonusuri şi promoţii, oferte avantajoase ce vin spre tine ca un montaigne-russe, când eşti sus şi respiri pentru scurt timp uşurat, fascinat de priveliştea din jur observată de la mare înălţime, când să mai apuci să te bucuri de fascinaţie, deja eşti în cădere liberă şi ţipi, urli, te-ncordezi de parc-ai avea senzaţia de căzut în gol, aşa şi cu bricolajele, pasiunea pentru redecorat şi Do It Yourself job

Se creează o interacţiune fericită şi profitabilă de ambele tabere ale consensului: pe de o parte tu constitui pentru magazin clientul de care ei trebuie să ţină cont, de mofturi, de dispoziţii, de alegeri, pe de altă parte ei vin şi nu te-mbie musai, dar îţi prelucrează în subconştient dorinţa permanentă de a avea, de a avea noutăţi, de a fi în trend, pe val, neocolindu-ţi în niciun chip imaginea propriei definiţii a felului în care cuibul tău doreşti să arate şi chiar să fie! 
Articolul participă la Spring SuperBlog 2016.

duminică, 3 aprilie 2016

Iubirea se seamana si se aduna, nunta in schimb se face! Salon du Mariage impleteste destine!

Dupa ce in urma cu trei ani se descopereau unul pe celalalt in trenul care o aducea pe ea in tara, intr-o mica pauza de scoli si vietuit in Viena, acolo unde studia pe mai departe economia facand parte dintr-un lot de studenti romani plecati acolo sa studieze un semestru-doua si sa se bucure inca de pe bancile scolii de o buna acomodare in ceea ce priveste legaturile importante ce se pot stabili intre bursierii studiosi si mediul profesional privat cu potential eficient in masura de a contribui la faptul ca economia nationala nu e pe butuci, ci duduie de productivitate, iar el o frunzarea prin Europa cautand inspiratia necesara flerului sau literar pentru a incepe scrierea unei noi carti, pe care s-o publice la revenirea acasa in State, Nicoleta si Jim au ales de comun acord sa interactioneze. Rand pe rand, curiozitatea lui nemascata de faptul ca frumusetea ei il atragea de departe, caci din compartimentul vagonului in care era, iesea tot la cate cinci minute afara pe hol si o cauta din priviri pe blonda creata, cu buclele ce-i puneau in evidenta ochii albastri de o luminozitate si-o stare de spirit optimista absolut contaminante, lucru ce-l facuse pe el sa lase garda secretomaniei si abordarea usor ironico-sarcastica a tot ce i se pare strain de locul din care el vine si sa se arate pe de-a-ntregul interest peste masura de persoana care citea in timp ce-si savura in tihna cafeaua langa un biscuite in vagonul restaurant unde si el poposise si dintr-un colt unde-si mai pierdea la inceput, pana s-o repereze pe ea si sa-i captiveze toate radarele, capul si privirile nedeslusit in largul orizont al Europei centrale ce urma calea lina a curgerii spumoase a Dunarii si inainte ca s-o lase pe ea acasa la Bucuresti, mai urma sa vada si capitala maghiara cu stilul ei arhitectonic neo-gotic si protestantist pe alocuri. Brusc realiza fara a-si bate prea mult capul sa gandeasca la care ar fi cea mai buna abordare a femeii ce-l rapise din echilibrul si totala detasare cu care pornise americanul de pe aeroportul din Dallas de acasa in survol prin Europa, ca si el detine parte din lucrul pe care el il face din pasiune si din a carui munca isi poate permite si evadari din cand in cand in orice colt de lume. Cartea, caci acesta era lucrul pe care, fara a se fi reperat unul pe celalalt, ambii-l aveau in comun in locul pe care-l imparteau de la o oarecare distanta apreciabila, avand in vedere ca ea ocupa mijlocul incintei unde calatorii isi serveau masa si discutau fel de fel de probleme, de la cele de afaceri, de petrecere a timpului liber intr-un mini-concediu intr-o calatorie ce-i ducea dintr-un punct intr-altul, iar trenul, marea inventie ce a scos din salbaticia cu care erau privite coloniile europene din Lumea noua in care Jimmy vazuse lumina vietii si tot acolo si ramase mai departe sa-si traiasca detasat viata. El, luase cu el in rucsac Ulise scris de non-conformistul irlandez cu basca lui notorie James Joyce, o rescriere a timpurilor moderne a vechii tematici a literaturii de calatorie, cu metamorfozele interioare impricinate de distanta acoperita intre punctele de plecare si destinatia dorita initial dupa sinteza homeriana din epoca elenistica a epopeii Odyseea. Isi propusese sa acopere intregul roman, dificil si foarte complex in viziunea irlandezului ce trecea la inceput de secol al XX-lea printre camarazii sai apropiati drept o fire expansiva in privinta lumii sale interioare ce nu trecea zi fara ca sa-ncerce a o si asterne pe hartie insirand cuvinte si propozitii, fraze si fragmente prozaice care erau dovada vie a preocuparii sale acerbe pentru ca arta beletristica sa nu atinga cel putin in timpul pe care el are sa-l petreaca vietuind, simtind si scriind, inovand scrisul si tainele scrierii in sine. Nu reusise prea mult sa infaptuiasca din ce-si propusese cand se-mbarca in Dallas in aeronava ce- aducea in batranul continent, de unde si vechii sai strabuni ce intemeiau apoi America si urmau sa o edifice asa incat lui Jimmy cel de  acum sa-i fie toate bune si casul sa nu-i lipseasca nicicand de la masa, iar in tren, de cand apucase s-o detecteze cu coada ochiului pe blonda creata ce-l facea tot mai curios, cartea nu mai era o prioritate. Trecuta in locul cartii si preocuparii pentru studiat, iar nu doar citit opera irlandezului non-conformist din secolul trecut, blonda creata-l captiva si-l facea tot mai mult sa se preocupe cu privire la cum anume s-o abordeze si sa-nceapa dialogul, ca odata ajuns in acel punct, stapanind taina oratoriei, argumentatia fiind unul dintre atuurile omului care scrie profesionist nu-si mai facea deloc griji. Respirase si mai usurat, cand o vazuse pe cale de a se apropia spre masa lui din colt, unde el se pierdea cu privirea pe geamul care nu regasea pe firmamentul celest decat o palida nuanta portocalie-gri a unui rasarit ce s-ar fi dorit mult mai aprins. Ea dejunase cu decenta si cu stil, el mai putin, dupa ce-si mestecase comanda, rasufla putin cu privirea pierduta pe fereastra ce nu avea prea multe orizzonturi creative de oferit, asa ca de undeva din aer razbatea o chemare a ei dinspre el. Fata-i remarcase pe coltul mesei cartea uitata deliberat de catre uitucul visator ce parea plictisit in dimineata cand ea mai avea doar cateva ore de ocolit titoriile straine inainte de a fi intrat in tara unde revenea acasa, la cei dragi din familie si acest lucru o facea sa fie oricum, dar indiferenta cu starea de spirit a seamanului ei nu. Asa ca, arborand firesc si cuceritor un zambet dulce ce-l scosese din transa ce-l retinea cu ochii pe geamul ce nu-i oferea privelisti prea-prea cum le cauta, pasii ce-i aduceau blonda creata cu zambet ademenitor pe chip tot mai inspre masa lui, lucru pe care-l ajuta doar reflexia ferestrei in care inca se mai lasa pierdut cu gandul, femeia-l saluta si doar acesta fusese momentul cand mintea lui procesa informatia pe care ochii i-o dadura ceva mai devreme cu siguranta. Asezata pe locul liber de la masa lui, dupa ce-n prealabil isi ceruse voie, Nicoleta se prezenta americanului pe care simtea cu un fler feminin care clar nu dadea gres acum, ca este tot mai departe, cu gandul, caci fizic, evidenta proximitatii imediate nimeni n-o putea contesta. Glasul ei, fu mai apoi, dupa ce ochii o vazusera asezandu-se la masa lui, imagine reflectata in fereastra pe care curcubeul refuza sa apara, iar mingea de foc a soarelui era ceva sters si vag perceptibil, ca atunci cand unui pictor tocmai uleiul galben i se gata in galeata din care ar fi trebuit sa poata reprezenta grafic pe panza momnetul crucial al cracanarii de ziua, atunci cand norii puroiati de vinetiu si gri si chiar negru sunt dezghiocati de fantele de lumina vie care cheama in arta dedicata ochiului ideea angelicului, adica sprijinul divinitatii in ceea ce inseamna pentru artist puterea sugestiei pe care lucrul mainilor si mintii sale o are printre receptorii sai. Cand realiza ca de undeva de foarte aproape o voce calda si placuta urechii i se adreseaza interogator, intoarse brusc dar pasnic privirea pierduta undeva in golul pe care cautarea unei ancore simbolice de optimism pe fereastra trenului ce-l purta hai-hui departe de casa printr-o lume diversa si care era mai putin refractara la interactionat decat aroganta subtila a semenilor sai de peste ocean, se pregati sa raspunda cu Yes, you may, cand realiza inainte de a fi deschis sa pronunte cuvintele ca logic nu mai avea niciun rost, de  vreme ce interlocutoarea isi ocupase deja locul pentru care-i ceruse acordul sa sada la masa lui. Isi zise brusc in minte, Are sa fie de bun augur un asemenea curaj debordant de a da buzna elegant peste un cowboy si a-i invada spatiul privat scotandu-l dintr-ale lui, doar pentru ca el remarca frumoasele tuse pe care chipul ei privit din coltul mesei sale le desena prin aerul incaperii unde incepeau sa se repereze mirosuri ale urgentei necesitati de alimentare a cat mai multor calatori din vagoanele vecine incintei in care se regaseau. Asa ca saluta cu toata vocea de care era atunci in stare, luat pe nepregatite de faptul ca ea sa fi mers pana la capat in cutezanta ei de a-l fi abordat si odata deschisa discutia intre ei doi, din priviri el ii sugera sa faca ceea ce nu-i sta tocmai in fire unui om cu formatia ei, de pilda, sa spuna Nu!, ferm unei trase calculate si aplicate pas-cu-pas si sa lase viitorul sa decurga fara premeditari, o scurta deraiere de la planurile ei si ale lui, printr-o coborare mai recenta la Budapesta, de pilda, iar nu in Romania, unde ea ar fi avut planificat sa ajunga acasa. Dorea sa petreaca ceva mai mult timp alaturi de ea, dar nu dupa traiectul dorintelor ei, ale lui nu mai contau prea mult, oricum nu avea o agenda de al carui grafic sa se tina cu obstinatie-n al respecta la fiecare pas si respirand profund inainte de a-si regasi curajul texan ce-l facea la balurile rurale de la el de acasa sa fie de nerefuzat de vecinele cu care copilarise cand vreo piesa country era interpretata mult prea ademenitor pentru a nu o si dansa cu vreuna dintre fiicele vecinilor sai cumsecade, asa ca-i spusese doar asa: Sinteza cartii pe care o tii in mana e faptul ca Femeie nu te nasti, ci devii!
Mai adaug eu, ca inveti sa faci asta, traind! Nu cum iti propui linear sa ai un parcurs in viata unde profesie, dupa studii e principalul tel de atins, ci sa lasi si vietii frumusetea de a-i descoperi sensul lasandu-te purtata si de valurile necunoscutului ce te pot duce sa descoperi ceva ce-ti va incanta inima mai mult decat o trasa tangenta cu rigurozitatea autoimpusa. Ce zici, vii sa vedem Budapesta impreuna? By the way, eu sunt Jimmy, nice to meet you si-s venit pe la voi prin Europa sa-mi regasesc trasa inspiratiei de a-mi continua cartea la care am inceput lucrul la finele anului trecut!
Fara a ezita prea mult, in ton cu proba pe care el i-o impusese parca ridicand in discutia anterioara mingea la fileu pentru ca ea sa ia o decizie de moment, fara a i-o fi impus dar colorand in argumente mult prea fascinant curiozitatea de a descoperi lumea, abatandu-se la bratul poate de nadejde, poate nu, asta doar timpul o va decide si felul lui de a fi, prin lume de la respectarea planurilor sale, atunci cand urcand in trenul cu destinatia Romania, universitatea vieneza, studiile, cursurile, colegii straini si profesorii deveneau pentru scurt timp un trecut de care se dezbara impulsionata fiind de dorinta pornita din necesitatea de a fi revenit pentru scurt timp acasa, care nu avea cu nimic deplasat, fata de propunerea ce i se infatisa urechilor sale, pornita din glasul unui necunoscut ce-o atragea prin felul sau curios de a fi.
- Ok, dar nu mai mult de o zi, tu faci pe urma ce vrei, eu nu maine, ca sa nu zici ca-s neserioasa si nu acord propunerii tale libertatea pe care timpul si cerul ne-o vrea acceptata, dar poimaine, fie si pe seara voi dori sa fiu acasa la parinti, in patul meu de acasa, pentru ca din  cand in cand pe drumul acesta al devenirii, de cand incepem sa ne gandim poate unii dintre noi mult prea inversunat la viitor si incercam a-l construi colorat, migalos si poate mult prea complex pentru adevaratele noastre necesitati sufletesti imediate, ne pierdem oarecum acea calitate a inocentei pe care dupa ce incetam a mai dori sa fim priviti intocmai ca niste copii, statisticile asta arata ca purcedem la un drum prea sinuos pentru a ne forma ca viitori adulti si rodul a ceea ce descoperim la final de drum, nu acela dinaintea ispasirii din aceasta viata,  ci din cavalcada asta de drumuri du-te-vino si cautari si perseverente pentru a ne forma caracterul, cunostintele, aptitudinile, cariera profesionala asa incat sa putem fi eligibili pentru asumarea unui trai asigurat pentru sine si cel de langa noi, ca adulti responsabili ce suntem mai inainte de a ne inmulti familia redusa pana atunci la noi si cel pe care destinul sau noi cei care-l alegem pe partenerul nostru de viata, prin lume si viata, pe acelasi drum, asumand complex sarcini si datorii impartite de respect si devotament cauzelor ce ne cheama impreuna...
- I know what you mean, believe me, I know! Te felicit, in schimb pentru felul in care debordand de orice constrangeri care pot in situatii similare o femeie sa nu fie atat de libera si deschisa in optica pe care o infatiseaza intr-o prima conversatie amicala cu un strain, incat oau,  ce sa zic, inteleg absolut corect ca tot ce spui izvoraste clar si limpede din felul netrucat in care tu vezi lucrurile si atunci lasa-ma inainte sa incepem excursia noastra prin Ungaria, sa ma asigur ca alegerea la care ai consimtit nu pentru ca eu ti-as fi cazut cu tronc, nu-s in genere o partida prea buna pentru aventuri, nici de zi si nici de noapte, am sistemul meu de valori si din canonul acesta moralitatea primeaza instinctelor greu de controlat pentru unii si care provin din biologicul ADN, asadar nu mi-s fluture care ataca florile pentru polenizarea care provoaca destule alergii asimilate sindromului asteniei de primavara, prin urmare exista la tine acasa, in Romania unde tii musai sa ajungi pana cel mai tarziu poimaine seara, cineva, unul ca mine care sa te astepte nerabdator, arzand de dorinta dupa revederea frumosului tau chip?
- Oau, il iau doar ca pe un compliment si ma simt flatata pentru caracterizarea pe care ai facut-o in foarte scurtul timp de cand interactionam. Nu ma flateaza propunerea ta de mai inainte, asa cum ma intriga, lucru care te asigur ca e bun conform propriului meu sistem de valori, asa ca ai o bila alba, unde albul e puritate si perfectiune chiar, si-ti mai raspuns ca Nu, nu exista nimeni in viata mea momentan care sa-mi duca dorul, sa-mi poarte noptile grele departe de mine in paturi reci, mese de baruri pline de sticle si pahare in care sa-si inece amarul ca a lui femeie nu-i langa el si vai, ce greu e fara ea, Nu, deci nu. Iar libera de simtaminte impartasite cum afli ca sunt si te gasesc acum ceva mai degajat, fata de momentul cand formulai intrebarea cu privire la asta, iti mai spun ca nu ai de ce sa-ti faci griji. Dincolo de asta,  nu stiu ce si daca mintea-ti plamadeste niste ganduri cu privire la polenizare, asa ca o vom lamuri de pe acum, bine? Adica, oricat de mult ne-ar captiva dorinta de explorare a celuilalt, nu vom depasi bariera cunoasterii noastre, fara haine pe noi,, deci fara sex la prima intalnire, ok?
- Bine de stiut aspectul acesta. Sinteza de care pomeneam adineauri cu privire la cartea ta, care a facut din Simone du Beauvoir o militanta din lumea artei literare a viitorului curent cu origini culturale ce impulsiona trezirea in constiinta sociala a faptului ca statutul si conditia femeii nu pot ramane mereu in umbra unei dominatii autoritare, asa cum a tot fost mereu, asta mai ales cata vreme femeile au ca sarcini principale prin datul biologic cu care vin pe lume, sa continue sa duca rasa umana mai departe si sa fie reazam de nadejde barbatului si copiilor sai, crescandu-i, educandu-i si hranindu-i. Asa a fost mereu. Dupa ce ideile beauvoiriene au prins contur tot mai mult in literatura, feminismul si-a clamat vadit intentiile de a apara prin argumente exprimate lucid, logic si pe drept cuvant liber si democratice pe cat se poate asta intr-o lume care se democrratiza tot mai mult, femeia a cerut dreptul la vot, dreptul la a fi considerata dincolo de diferentele biologice si de gen fata de barbat, ca oricare alt cetatean, liber si cu drepturi egale vizand acceptarea ca pe ceva absolut firesc, iar nu ca nu stiu ce beneficiu tolerat femeii in egala masura ca barbatului in orice sector de activitate ce presupune serviciul social de pe urma caruia omul mananca, se intretine, plateste dari la stat si toate cele. Asa au devenit femei-soldat, femei halterofil, barbati bucatari, mult mai multi decat erau ei obisnuiti sa se vada chefi in french cuisine, femei manageri de firme, femei in politica si debordanta lor energie, creativitate si spiritul combativitatii a creat o emulatie in toate activitatile in care femeile s-au implicat cot-la-cot cu barbatii, nedezamagind asteptari de la ele insele si nici de la colegii de breasla, fiecare in sectorul de activitate ales. 
- La voi in America, da, corect, lumea s-a emancipat si mult mai deschisi la a accepta schimbari de practici cotidiene in viata comunitatii ce se statueaza din cand in cand si pe consensul la care partile nemultumite de vechile stari de lucruri produc cerand cu tot avantul necesitatii sociale schimbarile cu efect de nou elan si aer curat in interactiunile socio-profesionale, culturale, politice, economice si tot ce mai implica viata in comunitate, aici in Europa, desi voi americanii sunteti samburii vechiului continent, lucrurile se misca ceva mai lent, cel putin in zona de lume din care provin eu.
- Se apropie Budapesta, zic sa ne pregatim bagajele sa coboram, de acord?
- Sure, bine ca ai fost pe faza, eu ramasesem prinsa in ce spuneai mai devreme... Alo, mami, a intervenit ceva de ultim moment si trebuie sa raman azi la una dintre colegele mele maghiare intr-o chestiune legata de scoala, maine ma pornesc la drum si poimaine inainte de miezul noptii-s acasa, in pat gata de somn, bine?
- Bine, Nico, lasa mama ca se incalzeste ciorba iar, ti-am facut de-aia de burta cum iti place tie, mama, te pupa mama, spor la treaba acolo si drum bun inapoi!

.....................................................................................
- Daca tot ai vrut tu sa vedem apusul primavaratic din Budapesta, pesemne ai cautat si-n zori sa vezi rasaritul, cand mancam la masa mea, nu aparuse sa stii, ai apucat, chiar sa vezi vreo urma de speranta din lumina ce se batea cu crepusculul matinal?
- Puteam sa pun pariu c-ai sa-ti aduci aminte perfect de ce tot cautam eu cu ochii pierduti pe fereastra trenului in vagonul restaurant unde venisem dupa tine sa vad daca esti, caci pe culoar mai devreme te vazusem si ce lasa in urma pasul tau gratios imi placea la nebunie si ma intriga, trimitandu-ma parca dupa tine, sa vad mai mult. Iar cum la masa, ma gandeam ca e o ocazie buna si propice planurilor mele de a te fi aflat si a-mi fi potolit setea de cunoastere a ce-mi tulburase mai devreme cand te descoperisem doar partial linistea monotona, curiozitatea mea s-a linistit odata ce, fara vreun pic de anticipatie, asa-mi parea mie, tu tronai din mijlocul incaperii unde toti veneau sa dejuneze...
- Ai sa vrei poate sa zici, ca mie si apoi noua, femeilor ne place mereu sa fim in centrul atentiei pozitionate pentru a fi vizibile, detectate, urmarite cu atentie, cu privirea, apoi cu gandul creator si dezbracate de prejudecati si chiar de haine dar doar din priviri...
- Nu, doar ca, speram sa fii acolo. Voiam sa-mi aflu raspunsul la intrebarea legata despre tine. Ma rog, parte din ce vazusem cand treceai poate dintr-un vagon in cel al tau, iar urma pasilor tai lasau frumosul cret blond tot mai fascinant in imaginea ce se dilua de-o tot mai mare distanta fata de unde te priveam prin tot mai multe filtrari de cadre de ferestre si usi care se inchideau in spatele tau... Auzi, stii ce, nu vreau sa fiu perceput drept necioplit, sau altfel, bani prea multi n-avem noi la noi, mie mi-o foame de lup, acelasi lucru cred ca si tie, dar banii ne ajung mai mult de-o gramada! Tu trebuie maine seara sa fii acasa la parinti, in Romania, deci nu poti cheltui prea mult, iar eu cardul plin cu depozit arhisuficient nu-l am intocmai cum iti ziceam ca am ales calea non-conformista stilului de viata american de a-ti rupe pe branci bratele dand mereu din coate ca sa-ti atingi visul american, bani multi, casa, masina si restul castigat functie de ce mai esti in stare ca om, dincolo de timpul petrecut spetindu-te in munci, scriu, public, astept sa vad cum recepteaza publicul mesajul prins intre copertele cartii care nu se scrie singura si care ocupa uneori ani de zile pan-o inchei si-o dai editorului la publicat, intre timp mai trebuie in pana de idei fiind, uite cum sunt de ceva vreme acum, hoinaresc putin prin lume pentru a-mi gasi ancorele si apoi a regasi starea de spirit aferenta drumului liber in materie de creativitate care sa dea gata lucrarea inceputa deja si care stagna la masa mea de scris, unde tastele masinii vechi de scris, pentru a pastra sonoritatea cuvintelor care se cauta si se fac, prafuite raman pana ce CEVA imi da acel imbold de a continua munca din locul unde m-am impotmolit. Acum, ca sa reiau discutia, dupa ce vom fi cinat cate o bere fiecare, nu cu furculita si cutit, carne si salate si alte cele, ca dau nu prea bine la stomac data fiind ora, ci ceva mai consistent si usor digerabil cata vreme ne pastram ambii actii si discutam cate in luna si-n stele, fac eu cinste, daca nu te superi si cu innoptatul. Nu c-as sti dinainte vreun loc sigur, fainut si mai ieftior, din alte preumblari ale mele prin lumea mai accesibila tie prin distanta in km fata de casa ta decat mie, ci daca nu-ti simti invadat spatiul privat, eu propun sa iau o camera simpla-dubla, cum gasim, nu e musai, zic eu, pentru noi, ce zici? Inainte sa rasunzi, nu am in vedere decat faptul nu de a bate saua ca sa priceapa iapa, a se vedea ca nu intentionez sa reconsideram promisiunea de a nu ne-mperechea, aceea asupra careia am convenit amandoi inainte de a-ti da tu acordul de a ma insoti prin Budapesta, tu a face un ocol de ceva km si o zi si putin, iar eu avand ocazia de a petrece putin timp pretios mie dat fiind omul care ma insoteste in aceasta odisee in care-mi caut izbanda asupra destinului ce m-a oprit din cursivitatea cu care-mi duceam scrierea cartii la final, pas-cu-pas. Ce zici, ciocnesti cu mine o bere, de care tragem fiecare, nu ca sa fim precauti cu bugetul din portofel, ci decenti in manifestare publica si seriosi cu noi insine si din perspectiva alimentatiei pe seara si in privinta efectelor ce le pot lasa in urma lor un numar mai mare de licori asupra deciziei noastre de a nu ne explora trupurile in camera pe care o vom fi gasit poate doar c-un singur pat si nu cu doua, mai tarziu?
- Iubesc de mor felul in care duci la capat istorisirea care nu-ti acopera deloc intentia frumoasa pe care o ai in ceea ce ma priveste! Cum sa nu, buddy Jimmy, cum sa nu, o bere, nici nu vreau mai mult, o lady nu e frumos sa nu se poata ridica ferm pe propriile-i picioare de la masa unde a sezut mancand sau band si discuttand cu cineva. Nici acasa, daramite in societate!
- Ok, buddy Nicole! I hope one day we can call each other friends, not just buddies...
- Well, let just give us the chance to know better and why not, the time can be our ally, sure!
- Astept bucuros sa vedem pe mai departe, berea cata poveste poate duce! La somn mergem sa luam camera apoi, nu?
- Tu ai venit cu propunerea, eu deschisa cum sunt si cunoscandu-mi organismul care poate duce si bere si neodihna, nu voi fi o povara pentru tine din bar pana la pat...
- Gasim noi ceva si atunci, nu voi inchide un ochi inainte ca tu sa fii in siguranta si sa-ti lasi lejer parul pe perna, promit!
.............................................
De la promisiunea aceea si pana ca amandoi sa constate ca dupa trei incercari nereusite de a gasi o camera disponibila pentru inchirierea ei pret de o singura noapte, elanul de a mai continua  sa caute asta, cand parcul luminat intens de stalpii functionali din dotare cat si de clara luna plina ce-i veghea indeaproape cu tot cu efectele magnetismului planetar cu influente subtile si asupra lor ca de altfel asupra intregii spete umane, Nicole ii facea cu ochiul si-i spuse, doar atat:
- Ok, Jimmy buddy, stii tu la noi in tara, acasa la bunicii din partea tatei, baiatului ce i-a cazut cu tronc fetei i se spune bade, badita, iar ea-i poarta dorul oriunde si oricat, iar parintii si apropiatii ei cand vor sa faca haz de sentimentele ei pentru omul ce-i da liniste si putere prin faptul ca-i impartaseste dorul, stii ce-i zic ei cand nu se afla tocmai intr-o faza a existentei sale cand nu totu-i iese roz, asa cum si-ar dori-o? Uite: No, si ce-ti mai face badita, ala al tau, te-o lasat sa-l astepti ca toanta si el o plecat sa-si faca treaba in alta parte?
- Inteleg rautatea sau intentia malitioasa din spatele vocabularului intereactiunilor umane. Si mie mi se intampla, nu a fost cazul prea des sa iau prea multe lozinci din astea aruncate ca niste sageti de unii si altii, pentru ca nu a fost cazul unor relatii din trecutul meu prea serios construite de ambii, adica eu si respectiva de la momentul acela si atunci nu am permis prea mult sa ma afecteze si sa ma scoata din zona mea de confort, stii nu, cum e sa faci asta, cand se spun vrute si nevrute si desi par ofensatoare, te chestionezi intim si iti raspunzi onest si te eliberezi repejor de orice greutati pe care cei care au emis vorbele le-au intentionat la adresa ta. Daca te-o descoase mama ta, ce-ai sa-i spui mai incolo, ca nu vreo Beata, sau Ildiko te-a retinut in Ungaria, ci buddy Jimmy, un simplu strain american care s-a strecurat in vagonul restaurant doar pentru a te gasi acolo si apoi gasindu-te n-a mai vrut nicicum sa-ti dea drumul, iar tu n-ai avut nimic de obiectat?
- Cam asa, da, cata vreme e un gentleman, eu o lady nu ma-mpotrivesc.
- Nunta ta cum si unde ti-ai imagina-o?
- Nu stiu cum si nici de ce, dar o intuitie de-a Simonei du Beauvoir si-a gasit loc sa-ncolteasca si-n mintea mea: stiam ca ma vei intreba asta!
- Da?
- Exact! Inainte sa-ti raspund eu, am sa doresc sa aflu mai intai opinia ta in legatura cu acelasi aspect.
- Bun, pai hai sa vedem, mie-mi place tare cum suna badita si nu buddy Jimmy si n-am nicio problema daca ai tai cunoscuti or dori sa te tachineze asa, cand poate c-ai sa pomenesti despre mine alor tai acasa. Si de acolo, din cuibul sacru al familiei, stii cum sunt oamenii, discuta, interactioneaza, vorba se duce si prinde cheag si imagine, film chiar in mintile lor!
- Si sa jucam amandoi in acelasi film?
- De ce nu?
- Sper ca nu din economie de buget cu care se produce filmul, nu?
- Ba deloc, e ceea ce simt si-ti sunt profund recunoscator o viata de om, indiferent de va mai fi cazul vreodata sa ne mai vedem, auzim, interactionam candva in aceasta viata?
- Ho ma, ce dai inapoi, asa repede ca racul, ca nu ranesti si nici nu jignesti pe nimeni! Ne-am tinut amandoi de promisiune, trebuie sa-ti spun ca infranarea asta e lucrul ce-l apreciez cel mai mult la voi baietii, care la buda cand mergeti nu aveti nevoie de paravan obligatoriu inainte ca sa va descheiati la slit si sa eliminati surplusul toxic colectat de rinichi, si chiar de e atat de usor sa scoateti ce pantalonii va acopera, tu, uite ca n-ai facut-o! Bine, era si prematur, nu am gasit camera si era absolut penal sexul in public, noaptea pe racoare, eu nu ma cobor la a ma murdari pana-ntr-acolo incat sa dorm la mititica doar pentru ca hormonii imi dau pe-afara cum va dati voi pe-afara cand intrati in toaleta, nu ca noi, cele care trebuie sa asteptam sa ne vina randul, spatiul sa fie liber si gol, usa sa mearga inchisa, caci nu e chiar asa usor sa mai scoti capul la lumina daca lasi la vedere ceea ce prin natura lucrurilor de cand cu constientizarea pacatului originar si trezirea sentimentului constiintei patate, al rusinii, nuditatea a devenit tabu. La voi, pac-pac, gata grija, nu o mai retine nimic, la noi nu e asa de  simplu si da, nu te nasti femeie pentru c-ai mai multe gauri ca baietii si-ti creste pieptul evident mai mult ca la baieti in perioada formarii, de unde mai tarziu se pot infrupta toti bebeii pe care daca gasesti persoana potrivita asumi sa-i lasi sa vina din tine in lume, sa-ti suga tata si sa creasca vigurosi pentru ca absolut vital e pentru bebei laptele matern si nu cel sintetizat de industria farmaceutico-alimentara in laptele praf, ironizat in limbajul popular cum ca ar suii oamenii vaca in avion si i-ar da mai apoi drumul fara parasuta direct de sus pe pamant si se face vaca zob, iar laptele e si el praf, il aduna si-l ambaleaza in cutii si asa gasesti laptele praf la raft in magazine... Anyway, esti un baiat fain, frumos la suflet si la chip, iar daca esti interesat de o colaborare, usor complicata de geografie, nu de limba si mediu social, eu sunt gata sa schimb buddy cu friend, ca mod de adresare, chemare, stii?
- Stiu si-ti spun si eu acelasi lucru: cartea se va chema Te caut din priviri si finalul ei vei fi tu, caci odata gasita ancora, cartea e in cap, doar se va scrie, imi vei sta sper alaturi la turul de lansari in lume!
- Si-n viata, de ce nu, cum sa nu!
- Vorbesti serios, tu muza mea, dincolo de aspectul biografiei artistice, sa fii si ... ce cred si-o sper?
- Da, ma, spune-o, caci prietenii buni pot fi si-n viata aliati pe acelasi drum, nu?
- Evident! Si atunci, de unde ezitarea?
- Nu aveam de unde stii de poti de acord, eu am doar munca mea, nu mai studiez oficial ca tine si nu vreau ca orice asumare in acest sens sa fie un impediment pentru tine!
- Stai chill, ca nu e asa. A fi logodnica unuia ca tine, e o certitudine pe viitor, nu timp ce trece greu cat eu ce-i drept mai am de studiat pana sa ma certifice cu dreptul de a lucra in economie. Propun sa ne vedem la anul in acelasi decor, pana atunci iti las datele mele, mobile, electronice si postale, daca vrei sa-mi scrii scrisori parfumate, n-ai decat, pe mama n-o deranjeaza absolut deloc sa stie ca fata ei e iubita si pretuita, mi le pune frumos la pastrare, pana cand ajung eu de la studii acasa in vacante, sau daca presimte cate ceva si eu ii dau
acordul, n-am nimic impotriva sa mi le citeasca chiar ea la telefon cand vorbim, asa stie si ea ce ginere va avea...
- Bun, nunta aici la tine sau acolo la mine?
- Ma istetule, oriunde va fi sa fie, ca la mine, sau la tine, cum zici tu acum, tot la noi va fi, caci doua parti se aduna, nu?
- Da, se aduna, se seamana... Uite, poate ca nu e la fel ca-n filmele si povestile romantice traite si-n viata reala de unii, inel n-am la mine, dar cercul ala tot cerc ramane si tot simbolic e, nu la modul ca gestul e formal si ca inima minte cand gura rosteste propunerea lui catre ea si argumentele vin sa-i aduca pe amandoi pe acelasi drum in viata.
- Dar?
- Dar, am cercei, vezi ca port, nu?
- Oho, de cand am vazut!
- Renunt la unul dintre ei si-ti ofer astfel o parte din mine si tot cerc e, tu daca vrei il porti, daca nu il tii acolo in inima ta la loc de cinste pentru ca stii cine si cu ce scop ti l-a oferit si la anul cand ne vedem vine si inelul pe degetul mainii drepte.
- Jimmy, acum pe bune, uite ca e dimineata, obosita nu-s deloc, odihnita nici ca se poate spune, gura nu ma doare de la atata vorbarie, dar fericita mi-s cum n-am mai fost demult. In preajma ta ma simt bine, apreciata, respectata, frumoasa si parte a ceva mai mult decat imi sunt eu mie. Nu sunt doar un trup identificabil cu datele din buletin, reprezint ceva mai mult de atat, bucuria si partea de jumatate de simtamant a altcuiva, iar acest lucru e datator de liniste inauntru, de siguranta, de speranta si curaj pentru mers inainte! Multumescu-ti!
..............................................
Nunta n-a mai fost cale de mijloc, de cautat solutii  care sa-mpace distantele si sa-i aduca pe amandoi undeva pe teren neutru, la jumatatea distantei dintre ei doi, c-ar fi-nsemnat sa faca o nunta uda, direct in oceanul Atlantic si n-or fi fost ei cei mai conformisti dintre oameni, dar o nunta uda n-avea sorti de izbanda, nu cu mama soacra a mirelui, care nu suporta plajele si de apa are asa o ezitare pentru a o folosi estival pentru racorire si etalare a formelor. Stie femeia ce stie, asa ca a fost stricta: americane vii si faceti nunta aici in Bucuresti, altfel eu n-am fata de dat. Semnat: mama Nicolei, iubita-ti logodnica, asa cum o chemi tu. Ne interesam noi de tot, eu cu fata in cauza si tu te conformezi!

Salon du Mariage a fost locatia ce s-a incadrat perfect in tiparele asteptarilor femeii sursa a iubitei sale logodnice pentru americanul care a venit sa-si multumeasca soacra si sa sarute mireasa cu care va porni in viata prin lume, in tururi de lansari de carte, in vacante de miere, de relaxare si concedii cu scop recreativ dupa ce odata intrata in piata muncii, sotia sa va avea un stress asociat profesiei din campul de batalie profesionala ales.
Detalii in cateva imagini, sugestive cat o mie si alta mie de cuvinte, aici:


Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Intre Ieri si Azi, tehnologia intinde o punte a certitudinii

Dupa ce-a trecut cu greu parleazul in timp ce-si scria lucrarea de licenta acum cativa ani, Monica respira astazi usurata cand tehnologia a evoluat si pc-urile au creat Ssd-urile. Sora ei e omul care pentru Gia, fiica Luminitei, sora Monicai merge inainte cu privirea orizontala fara a folosi incruntarea complexitatii zilelor ce curg inainte nu lin de fiecare data, ca optica de abordare a incercarilor la care viata le supune existenta. Oricand si oricum se va gasi o solutie de ameliorare a dilemelor pe care le intamppinam fie ca vrem, fie ca nu, trebuie sa  le putem depasi, asta e sinteza unui crez elaborat al Giei si ancorat intr-un optimism pe care tanara generatie, spre deosebire de generatia mamei si matusii sale le are insuflate de tonusul vioi si debordanta creativitate in exprimare tuturor talentelor si pasiunilor, fara oprelistile instituite formal de modul de educatie constrangator, sau o falsa optica sociala privind statutul persoanei in identificarea polemica in trecut cand se considera de la sine inteles ca progenitura unor parinti e una si aceeasi apa cu parintii sai si numele, ori renumele acestor radacini. Filonul mergea si mai departe atunci fata de acum, cand pare-se la nivel constient al perceptiei conteaza mai mult libertatea care i se confera individului de a dovedi cine este si ce poate face, in mod deliberat ingaduindu-se libera alegere da formare a experientei necesare, singura cea mai in masura sa vorbeasca de la sine si nu oricum ci mai graitor de atat nici ca se poate, despre cine si ce este un om. Lucrul respectivei persoane, ca rezultat al actiunii in care foloseste atenta coerenta a colaborarii ideilor venite din mansarda de pe umeri si aplicate spre a transforma visuri in realitate indeplinind prin intrebuintarea intregului organism, maini si brate, spetiri si picioare puternice pentru a cladi munca ale carei rezultate sa se vada, sa se simta, sa foloseasca in sine si celorlalti in viitor, iata care este punctul de vedere al proaspetei onorate cu titlul de doctor in istorie, Monica Gheorghiu, despre ce inseamna pentru ea viata, traire autentica a experientei ce vine sa invadeze timpul subiecului care se raporteaza in fel si chip la modificarile de date constatate in trecerea lui prin timp si lume, alegandu-si de unul singur trasa de parcurs. Cat priveste dotarea cu tehnologie a informatiei capabila sa preia din sarcinile multe ale unui profesor, un permanent cercetator al timpurilor prin care ca om trece si nu poate sta impasibil la schimbari, ci trebuie mai inainte de a se mira de constatarile senzoriale, sa le inteleaga mecanismele emergente, pentru a le analiza si descoperi astfel filonul importantei lor pe scala rolului pe care acestea il au la ameliorarea calitatii vietii pe care in viitor si altii o vor fi-mbratisat.

Pe urmele vechilor civilizatii precolumbiene din Noua Lume, asa cum avea inainte de a fi fost descoperita America, sa se fi numit pamantul fagaduintei despre care multi temerari ce se aventurau in necunoscutul busolei pe mari si oceane pentru a aduce pentru regii si imparatii lor comorile acelor pamanturi, Monica pleaca la drum in cercetarile ei teoretice si pe teren, in deplasari la summituri stiintifice, dar si in exercitii si misiuni de excavare in siturile arheologice unde simte ca vanjoasele sale brate calite in anii adolescentei in tentativa ei tot mai vadita de a-si invinge limitarile ridicand ca halterofila multe greutati mari pentru a nega cumva la nivel psihologic existenta gravitatiei, care dincolo de existenta ei subtila in campul fizic studiat al planetei de oamenii de stiinta al orientarii spre cifre, statistici, legi, fenomene ale naturii,  adica arie curriculara opusa filonului stiintific ales de ea, bazat pe constatari, cautari in anale, pastratoare ale unor evidente, lopeti si munci de cautari in fosilele trecutului graitoare pentru realitatile unor vremuri demult apuse, cu mult optimism, o tinerete ce nu e musai copia fidela a imaginii reflectate de oglinda din camera ei de baie, sau razbatand din cifra ce sta cuminte inscrisa in dreptul varstei sale in buletinul ei de identitate, ci mai mult o stare de spirit, optica, alegere personala comportand colaborarea unor mult mai complexe fenomene, decizii, crezuri, convingeri, glomerul complex asa cum il aminteam anterior, apt sa atotcuprinda intr-o definitie succinta cine este ea, omul Monica, doctor in istorie. In munca ei de cercetare, laptopul este indispensabil fie ca este vorba de lucrul in biroul ei de la institut, fie ca e vorba despre reuniuni nationale si internationale de profil cu alti colegi din lumea intreaga si ei atinsi de virusul privirii obiective in trecut cu luciditatea, calmul si priceperea unei rabdari ghidate spre redescoperiri care prin lucruri dezgropate din trecut graiesc povestea exacta despre civilizatii, deprinderi, obiceiuri, traditii, culturi, alti oameni intr-un cuvant. Caci antropologic vorbind, istoria fiind inclusa alaturi de domeniile apropiate definirii filoanelor care eticheteaza apartenenta unor structuri comune ale unor generatii de oameni ce au trait in trecut intr-un areal, vorbind aceeasi limba, pastrand si ducand traditia acelorasi obiceiuri mai departe chiar si dincolo de arealul stapanit de ai lor semeni, colaborarea aceasta dintre campurile de cercetare reunind lucruri in comun pe care mai multe perspective stiintifice le pun in acord, spunand mai degraba acelasi adevar despre ceva in cuvintele diferind doar de la setul tipic de termeni unei stiinte la alt set de limbaj propriu altui camp de cercetare. Cand oasele, sau cioburile vaselor sparte de timpurile doborate peste cladiri si oameni uitati de negurile zidurilor prabusite in trecut vorbesc intr-un azi ce devine tot mai interesant pe masura ce zilele trec si apar noutati sadite in constiinta omenirii din semintele uitate in gropile acoperite de valuri de schimbari, atunci toate aceste date au nevoie tot mai mare de unitati superioare de stocare a informatiilor.

Oferte SSD ii fac cu ochiul si ea nu ramane impasibila, si le procura ca un om bine ancorat in modul rapid, facil si eficient de a actiona astazi. Stie ca mereu magazin online prezinta oferte peste oferte, de aici alege pentru acum oferte SSD Kingston 
si multumita de alegerea ei la care isi aduce aportul printr-un merit pe care ea-l recunoaste fara a se opinti absolut deloc, produsul si locul sau disponibil la raft atunci cand comanda i se proceseaza, urmand apoi expediatia si livrarea prin curierat acasa la client. Se felicita pentru alegerea ei si in ton coerentcu avantul sau de a mai descoperi urme inca neaflate de alte cercetari in ceea ce priveste aparentul sfarsit al mayasilor si incasilor, se pregateste serios de o abordare a pamanturilor andine, chiar daca vara asta pe acolo n-are sa fie prea multa liniste asa cum antropologul are de regula nevoie sa descopere creanga de aur, in sine simbol al muncii sale nedepuse in va, ci relevand adevaruri sustinute de substantialitatea descoperirilor in teritoriu. Nu uitam, vara asta e o noua editie a Olimpiadei estivale, concursuri sportive la nivel international, sub aura moderna instaurata de baronul francez Pierre de Coubertin in 1904, cel care a intarit mereu importanta faptului de a fi acolo, de a participa mai intai, in detrimentul faptului de a castiga cu orice pret. Caci diferenta de perspective si de optici, important nu e sa fii orbit de dorinte si putintele de exprimare sa ti le oprimi din aceste cauze interioare ale felului in care lucrurile dinafara ti se par inauntru vazute, nu trebuie prin urmare sa excluda libertatea posibilitatii de exprimare a rezultatelor insesi in competitiile respective, cata vreme mai intai esti pregatit ca sa participi, cu fruntea deschisa acordarii curajului si imboldului interior de a-ti dori sa poti obtine cel mai mult la momentul respectiv cu arsenalul de posibilitati de exprimare adus pana in punctul actual de fiecare data cand e cazul a se masura cu alte stadii la care si altii asemenea tie sunt acolo tot pentru acelasi scop: participarea. Fie ca cel mai bun sa castige de fiecare data, nu doar in sport, dar cu sportivitate sa se deruleze lucrurile in orice tip de interactiune umana in care la un moment se intalnesc puncte de vedere, indivizi, expresivitati tinzand aclasi lucru si ea sa descopere ceva maret, ca insusi continentul American la vremea expeditiilor lui Columb!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.