luni, 11 aprilie 2016

Credit pentru Omen-I-E

Dragilor, unii spun ca nici iarba nu creste lunea, iar cand fac asta o si cred pana in maduva celei mai intime parti din fiinta pe care o poarta peste tot prin lume. Pentru ca nici macar nu se sinchisesc a masca oarecum partea asta de lipsa de chef, tragere de inima in a face, a gandi, a pune mana/ osul la treaba, discutia se aplica dupa caz fiecare ce munca indeplineste in asa fel incat rodul muncii mintii, sau mainilor sale sa-i asigure painea in fiecare zi, plus ceva pe langa asta. Ceva care se duce pe dari, taxe, impozite, ca deh, viata costa, mai mult efort si bani si mai multi, de parca ar necesita cumva accesul la resursele vitale intr-un mediu de viata impartit cu o seama buna de altii ca tine si vreo cumparare, o aducere de garantie ca vezi Doamne asa si pe dincolo, tu nu otravesti apa, nu arunci in aer conductele de distributie a gazului, nu faci pana unui oras intreg pentru ca ce sa vezi, o companie privata de profil, intr-o relatie particulara cu tine in calitate de abonat la serviciile ei a decis sa rezolve cam abuziv o situatie aflata in litigiu. Simplu, fie ca te-a decuplat de la reteaua de distributie, fie a dat cablurile jos de pe stalpul care te alimenta si pe tine cu electricitate, sa ai si tu acces la tv, cuptor cu microunde, frigider, fier de calcat, aspirator si alte cele, ideea e una simpla, anume ca uneori clauze contractuale abuzive fie sunt strecurate pe parcurs in desfasurarea echilibrului cerere-oferta, consumator-companie de servicii in contractul ce leaga partile, fie ele nu au voie sa apara in contract, ca ar fi ilegal, dar ajung asa sa fie intelese unele metode prin care situatii de litigii in care se regasesc partile, cred unii oficianti ai companiei de servicii publice ca li se ofera mai multa prestanta, beneficii cu nemiluita si ridicari in functie, daca iau abuziv, ilegal, imoral si oricum ar fi doar cu i-, sau in- in fata atributului muncii lor decizii care defavorizeaza beneficiarul si tine partea agentulului comercial, in cadrul institutiei caruia asteapta cu mainile frecate de zor o ridicare in functie, o marire de salariu egala macar cu eforturile sale de a prejudicia clientul in fata economiei pe care firma o inregistreaza la furnizarea serviciilor sale. E inuman, astazi sa lasi fara curent, apa, gaz, sau orice alte servicii cu acoperire publica, consumatori care din motive ce nu tin de reaua lor vointa, nu pot achita la timp serviciile respective, dar de a caror necesitate zilnica sunt constienti ca odata neracordati la retelele de distributie calitatea vietii lor are de suferit. Si cu toate acestea, sunt nu putine cazurile cand  fie ramai nu chiar zi de zi, dar constant, ba fara una sau alta din resursele vitale. Ba se zice ca se repara, ba e vreo lucrare de extindere a retelei, dar scuza nu acopera de fiecare data paguba creata. Pentru ca sistarea, chiar si anuntata strica planuri. In situatia de consumator, fie caznic, fie de  amploare mai mare, chiar industriala, sistarea, indiferent la ce interval temporal se aplica el si pe ce durata reteaua nu distribuie resursa respectiva, pagube sunt. De la cele ce tin de propria Regie a fiecarui om, familie, plan, intreprindere sociala si de grup, cu utilitate publica sau  nu, nemultumiri apar. In atare conditii, pentru ca din tot ce v-am povestit eu acum, e cazul sa intelegeti si cum si mai ales de ce, cand in concursuri creative de scris in online, unii incep cursa, dar pe masura ce cursa avanseaza si probele curg, nu pregatirea lor fizica, ci datul tehnic e cel care, pe langa disponibilitatea complicata de a sincroniza agenda personala cu oficiala desfasurare a agendei competitiei in cauza incurca semnificativ planuri, idei, ape, sau ce mai vreti voi. Intrebati aici si asteptati raspunsuri privitoare la creativitatea popularizarilor in social media si felul in care, defalcat pe cum si pe cat are fiecare parte de castigat capital de beneficii, publicitate, popularitate, buzzzzz in online si notorietate de acelasi rang. Uitam poate ca in spatele unor taste se gaseste de fiecare data un om, cu maini in numar de doar doua si o minte, doar ea, capabila din cand in cand sa tina stindardul sus si la cate-o participare de genul Super Blog. Pe langa simtaminte zilnice, arareori stabilite la a urma calea lina a unui echilibru de le e tuturor dezirabil, intervin agenda strict personala care imbina doar in mica parte acordarea de putin timp si pentru inima si sufletelul fiecaruia in parte, cat dedica zilnic mai mult de 70-80% din timpul activitatilor curente: job, sarcini domestice (casa, masa, cumparaturi, curatenie, etc), plus de n ori multiplicate cantitativ si arhicomplicate de statusul calitativ implicat de ele in cazul sufletelor pereche ce-si mai impart pe langa cuib si timpul, banii, planurile, muncile, asteptarile impreuna. Pentru mine, azi, 11 aprilie, zi cand Dia Neata face un numar de ani, cand Raluca, fata care stie bine romaneste a facut si ea de doua zile alt numar de ani, a fost o zi excelenta! Da, ati auzit, ma rog e impropriu, ca scrisul e mai greu perceptibil sonor daca textul nu-i citit, dar ideea e, ca sa fiu mai catolic ca papa sau sa vorbesc politically correct, ati citit bine: ex-ce-len-ta! De ce? - poate va veti intreba unii dintre voi, chiar de nu, eu tot va spun, pentru ca altii nu stiu cum sunt, dar mie nu mi-e jena sa vorbesc despre mine, mai ales cand ceva gandit si asteptat de ceva vreme merge ca uns atunci cand faci demersurile pentru obtinerea sa. La meteo ziceau ca ploua, asta de pe joi-vineri, saptamana trecuta. Tot asa era si duminica la amiaza, cand ce sa vedeti, fara sa o fi dorit in mod cu totul expres, ma pomenesc iarasi la munca! Ratez pe la amiaza, in ceea ce stiam cu doua zile inainte, ca duminica eram liber, berea cu amicii de la pranz prin oras si berea de seara de la eternul derby romanesc. Aflu ieri noapte cand revin de la munci ca a fost o disputa in care nici nu se putea altfel, in loc sa se evidentieze ei jucatorii, dintre care, cei ai Stelei ar fi avut o motivatie ceva mai mare animata de posibilitatea mai mare si nu doar matematica de a recupera decalajul de puncte ce despartea echipa campioana en-titre de actuala lidera din liga intai, Astra Giurgiu, centralul arbitrilor a fost cel care si-a luat iar la purtat nasul si imaginara aura de Brad Pitt de Romania, cum e denumit arbitrul Tudor. Contestat de tabara dinamovista cum ca ar avea un trecut partinitor clubului din Ghencea, aseara din ce m-am informat de la cunoscutii ce-au putut vedea meciul, arbitrul a tinut partea cainilor rosii, deposedand adversarii de un gol, singurul pe care l-ar fi marcat chiar ei, si pe bune, cand arbitrul a fluierat eronat un off side, un atacant stelist in pozitie de unu la unu cu portarul dinamovist, in 90 si ceva de procente ar fi marcat, mai mult ca sigur. Cu toate astea, aflu ca in doua situatii de 11 m pentru stelisti, arbitrul nu fluiera penalty, da galben pentru simulare, iar scorul e oficial 1-1, pentru ca doar Dinamo Bucuresti a inscris. In aceeasi poarta. O data in contul adversarilor, autogol venit din axul defensiv, pentru ca la 3 minute de la reluarea partidei dupa pauza de vestiar, atacantul de culoare ros-alb Gnohere sa inscrie in contul echipei sale, in poarta Stelei, consfintind egalitatea pe tabela de marcaj a unei arene mult prea mult timp si nemotivat pastrata inchisa de teama unei fermitati in decizia ce luata promp, oferea mai mult spectacol fotbalistic, socializare ok. Stadionul a fost populat bine ieri seara la derby, la fel puteau fi si alte meciuri care s-ar fi putut juca pe arena nationala din  Bucuresti, stadion gazda al finalei din cupa Uefa Europa League, cand Falcao de la Atletico Madrid a invins printr-un hattrick gruparea basca Athletic Bilbao, iar capitala noastra a fost asaltata de valul de microbisti spanioli veniti la meci din toate colturile lumii sa-si sustina echipa favorita. Asta doar asa, ca sa va faceti o idee asupra a ceea ce un om pasionat de sport, si din perspectiva practicarii lui in genere, asimilat acum nu intocmai antrenamentelor fizice pretabile sportului de performanta, asa cum a fost cazul in trecut, dar si urmaririi evenimentelor sportive la televizor a pierdut, pentru ca ce sa vezi, sefii-i decid alta destinatie, recte jobul, timpului sau saptamanal de repaus. Hai la munca sa muncim, fir-ar el sa fie de timp si de repaus, de chestii planificate la care ai dreptul sa pretinzi si pe care uite cum se invarte roata si trec pe langa tine si tu pe langa ele, fara a te intalni intr-un amarat de punct macar!
Dar azi, desi chiaun de somn dupa 7 zile din sapte de munci pe branci, la care se adauga lucruri ce-au ramas amanate desi erau in grafic sa se fi derulat, de cu zori uzi si plouati inca de ieri de la amiaza, ferm in atitudine si caracter purced iar la drum. Nu, nu la munci! Alea mai pe seara, sa mai astepte, am de rezolvat treburi urgente si de importanta capitala. Nu necesita amanari, contramandari. Reusesc, la capatul unor drumuri pe peste tot, prin hartoape si gropi devenite oceane in strazile inundate cu zebre acoperite pe carosabil de marile mizere ale apelor, doar pe ici-colo de printre copaci si trotuare neasaltate de masini parcate ilegal se vad marcajele care le anunta si soferilor nervosi pesemne si ei ca toti ceilalti oameni, pietonilor mica lor contributie semnificativa la ingreunarea traficului rutier, sa bifez pe rand mai multe activitati, de al caror rezultat ma face si acum sa nu simt deloc obosit sau altfel de ideea de a mai avea de scris la ultima proba de aici din concurs.
Mai ales in oras, metropola, unde toti merg, mai toata ziua undeva, de parca toti s-ar duce fix in acelasi timp, in aceleasi locuri de nu mai incap si unii si altii dintre membrii categoriilor diferite de participanti cu drepturi depline si egale la trafic. Si printre cuvinte grele cu multe  consoane ce cad grav pe timpanele cui le aude fie ca vrea, fie ca nu, in perioada in care se presupune ca smerenia devine pe langa o lectie de viata si o asumare pentru orice crestin ce nu degeaba posteste alimentar, daca nu ce introduce, ca sa nu zic baga, in gura, ci ce emite  tot pe acolo la adresa altora e pacatul mai mare ca acela de a nu se fi stapanit intr-o zi de miercuri, sau vineri din postul Pastilor de la a manca de dulce, carne, lapte, oua. Cozi, nervi, dragi, spirite agitate, ironii, sarcasm, prostie si lipsa de profesionalism pe de o parte, dincolo de ghisee, reactii diverse, de la exacerbarea unor frustrari carora li s-a dat abia acum ocazia de a scapa din frau si a spune in cuvinte originale si care nu mai mascheaza nimic din felul de a gandi al omului, nervi de otel sa le auzi, vezi, simti indeaproape toate aceste stari antagonice, sa nu te vezi altfel decat in postura unui gandac kafkian din Metamorfoza, o unealta a carei utilitate nu e apreciata functie de cata treaba a putut face cu ea cine a manipulat-o, ci de a carei viata se poate lipsi stapanul odata ce si-a vazut sacii in caruta. In care e doar fan, fire multe de iarba verde omorata de timp si de coasa ce-a deposedat-o fir cu fir de seva vitala pe care o castiga prinsa fiind adanc in radacini bine fixate in sol, fara vreun ciot, de varf, de ac, pe care sa ne suim cu totii in car, in parte sa-l cautam de acolo de sus, ori daca altceva mai bun de facut nu gasim de cuviinta a alege sa facem, sa rasturnam capita de fan, ca doar-doar ne-o-ntepa ceva pe ici, pe colo si hop-asa, ce sa vezi, om gasi si acul pe care ne gandiram sa-l cautam.
Nu, problema in toate aceste multiple cazuri, situatii, intamplari, experimentate pe viu la un moment dat si de catre unii dintre noi, nu e aceea ca apare o problema. Ci cum facem s-o remediem, s-o facem uitata dregand busuiocul, sufland si-n ciorba, sau era si cu iaurt zicerea asta nu mai stiu pe moment, clar mi-e ce va spun acum: intre oameni apar situatii. Care sunt rezolvabile. Daca admitem asta, trecem si la fapte, nu troncanim intruna doar ca ba unu' si altu' e de vina, niciodata noi insine, pentru ca un lant de profilul celui trofic e si acela care antreneaza fel de fel de urmari de la actiuni ce-n aparenta n-au nicio mare valoare, insemnatate, deci nimanui nu-i trece prin cap ce urmari poate aduce o neglijenta, o omisiune, decat atunci cand esti cel care o/ le suporta. Nu, nu victimizez pe nimeni, nu pozez in acest rol, ce vreau sa subliniez e clar, anume ca atunci cand esti afectat de o situatie, o problema, nu poti fi indiferent, nu poti arbora clasica de acum alegere a unora de a te sfatui sa fii si tu mai tolerant, sa intelegi dintr-o perspectiva mai holistica totul in jurul tau, sa intelegi ca structurile fac un sistem si sistemul in sine e suma de subsisteme si complicitatea lumilor la deciziile luate zilnic de subiectii animatori ai zilei ne harazesc multora dintre noi si felul in care si mai ales poate ca ce: manca, bea, unde adormi, cat si asa mai departe. Intre locuri, minti si chipuri diverse, mult mai multe  planuri si tentative personale de a le indeplini, caile multora de a-si indeplini dezideratele pentru care se pregatesc serios si depun realmente efort pentru a fi multumiti de realizari sunt acelea care se intersecteaza deseori inoportun. Insemnand mai clar, faptul ca bucuria unora echivaleaza cu nedreptatea suferita de ceilalti, lucru ce nu-i tocmai nici moral, nici uman, nici crestin, nici ... nicicum firesc. Nu intre oameni, ce se presupune ca sunt pe scara evolutiei formelor de viata, in varful piramidei ratiunii si logicii, lucruri ce nu-s doar doua cuvinte goale de continut, ci progresul speciei primatelor bipede, cu limbaj articulat, vorbirea ca mecanism de a transpune sonor rodul conexiunilor informatiilor pe care senzorial receptorii dotati cu organe de simt pentru o integrare cat mai ok a individului in mediul sau de viata, stabilind ierarhia pe care omul o are in cadrul arealului sau si alte cele. Aminteam de probleme si spuneam ca alegerile si apoi trecerea lor din teorie in aplicate forme de actiuni conjugate duc la depasirea impasurilor existente cand si cand intre oameni, zi de zi. De vreti sa stiti reteta mea, am inchis radarele si am evitat gratuita poluare fonica care denigra pe altii, favorizand nu se stie cat de motivat pe acuzatori, poate doar in ochii lor, subiectiva fiindu-le acestora atitudinea, nici n-are cum fi altfel. Altminteri n-ar mai aparea nemultumiri, ci poate doar adaptari la situatii perfectibile ce momentan cand nemultumesc traverseaza doar punctul de cea mai joasa eficienta de randament!
Acum, ca vad ca iar m-am intins la poveste, vin sa salut evolutia foarte buna a Adrianei si a margaritarelor sale, s-o felicit pentru lansarea de carte recent petrecuta, a recent aniversatei Alina ce inverzeste atitudinea chiar daca literele ei stacojii inca dau numele blogului ei, a minunatei Doamna pentru micutii ei de la gradi' de care se ocupa la Galati, Alexandra Cristea. Credit din partea mea au mai sus-numitele persoane din interactiuni directe sau indirecte anterioare, juriul e se pare, ce sa vedeti, coincidenta, de aceeasi parere cu mine, la fel cum anul trecut Alma primea recunoasterea lui Vali Anghel pentru evolutia ei la proba sponsorizata de rodul muncii lui, AVBS Credit, in plic, intr-o sambata cam rece, la poale de munte, aerisita bine la o pauza de tigara lang-o cafea si alti fumatori printre care si subsemnatul,  de vantul suierand printre frunzele celor trei stejari de pe domeniul cu hopuri si obstacole pe langa mori! Nu de beneficii imediate e vorba aici in text, ci de felul in care lasi lucrurile si atitudinea interactiunii imediate sa vorbeasca de la sine despre propria persoana, care altfel s-ar prezenta in fel si chip.Ci de etapa ajunsa destul de bine inainte dupa prima repetare, a unui eveniment aparut asa ca din senin in mediul online romanesc, intr-o toamna si care de-un timp incoace are graficul de bifat si primavara pe racoare si eveniment la care, desi cand se gata unul sunt destui cei care-si iau serios in calcul alte preocupari temporale pentru a evita participarea, sau o spun direct si tare Nu mai vreau iar SuperBlog si pot la o adica insira n motive pe care nu stam sa le analizam sa vedem cat de intemeiate pe argumente sunt ele, ci subiectiva fiind alegerea asiguram dreptul orisicui sa-si decida autonomia fata de acest aspect. Asta pentru ca bucurosi de dau pe afara, zambitori de aduna si greutate in plus pe ici-colo, multi sunt aceia care constant in ultimii ani au ajuns la gala care rasplateste efortul fiecaruia de a duce maratonul probelor la final, cu demnitate si cu fruntea sus. Nu c-ar fi prea greu de tinut capul drept, dar nu se citeste ad literam totul, ci simbolic, gen. Adica ferm, demn, asumat, liber de constrangeri sau alegeri influentate de altcineva decat o minte ce consimte. In iarna, gala in capitala, in sambata Floriilor de anul asta iar in capitala, sper sa fie si frumos si totul inflorit si pe afara, asa cum e si acum cand inca norii mai uda tot ce prind in caderea stropilor, neoprita de ieri de la pranz, da, incontinuu a plouat de ieri si acum inca o mai face. Ca-n Iarna pe u- si nu o- lita, a lui Cosbuc, da-da, aia  cu A-nceput de ieri sa cada, la care aducem potrivirea vremii de afara cu felul in care se continua poemul: acum n-a stat, nici peste sat, daca e sa fim intrutotul in acord cu gri-ul ce-l vedem pe viu, de-afara, sau dinauntru de langa fereastra casei peste drum.

Pentru credit bancar celor la care tanjim, nadajduind candva ca om putea trai clipa cand ceva ipotetic s-ar putea regasi tangibil si deja bifat pe lista noastra de viitoare achizitii, teluri si alte scopuri inalte de atins, important e sa retinem ca nu doar noi, cei care le gandim si incepem sa  dorim deja rezultatul final, neuitand deloc de stadiul median al situatiei, ce presupune evident o acomodare lina cu ideea ca pentru a avea, succes, izbanda, motiv de bucurie cand e-n joc felul in care obtii ceva ce-ti doresti cu ardoare sa poti indeplini, nu doar pregatirea si calea efectiva spre tel e importanta. Ci drumul care duce la el, lucrul tanjit, succesul, dorinta realizata. Iar calea asta, fara a fi pavata cu rele, de gauri plina si de obstacole care mai de care mai descurajante, nu poate avea o scurtatura spre fericire, ci o cruce asumata pentru destinul pus in slujba indeplinirii dorintei e mantuirea care face din alegerea de a te inhama la drumul asta, fericirea in sine ce-ti parvine in parti inegale ca durata, forma, substantialitate, constanta, inevitabil si motivandu-te pe drumul ales sa continui sa pasesti, oricare ti-ar fi temerea, sau obstacolele te-ar infrana pana le doborare. Fizica, de pe o treapta, doua deja urcate, pana la realitatea dura a uzurparii caii de catre un pas insuficient calculat, asimilata chiar cu pierderea crezului ce te anima de cand cu tot acest start luat si de tine pe drumul spre realizare in directia aleasa. Oriunde, pe tot acest drum sunt oameni. Pentru ca sa crezi pe mai departe in sansa ta, fara a te lovi cu capul de zidul neincrederii si fara a ciobi in vreun fel atentand la sansele altora de a trai acelasi sentiment ce te inalta si te multumeste pe tine nu-stiu realizand un lucru anume, e o lectie-cheie de mers mereu inainte, cand parca trasa vietii incepute deja la nastere si trecut timp intamplat deja de atunci nu a scos la iveala taria acelui crez ce poate ca alta data te facea sa vezi lucrurile in alta lumina si sa fii mai adaptabil la fel de fel de schimbari, te readuce intr-un punct, sa-i spunem de cotitura din care, ultima data ai ales sa te desfasori in directia opusa felului in care azi cand stii mai bine ca simti ca e logica alegerea, te vei indrepta fara sa mai stai pe ganduri deloc. 
 
Si lasand in urma, nu privirea cu ura in ochii lasati sa alunece cu privire cu tot pe dupa umeri, ci trecutul cu alegerile sale ce te-au adus pe un traseu doar ca sa constientizezi importanta pasilor precisi, in perfect acord simtamant-dorinta-fel de a fi- alegere liber exprimata-pas pe mai departe, purcezi cu toata fiinta ta inainte, animata dinauntru de un foc ce lumineaza fara a epuiza prin arderea sa vreo resursa, dimpotriva calauzind si fortificand energetic pasii ce vor urma, Buna ziua si gandul bun lasat ca portita de amintire a drumului existentei tale ce a intersectat la un moment dat o usa, o casa, niste oameni, timpuri, locuri, realizezi ca doar asa se poate si e firesc. Anume in lume, cu lume si prin lume sa traiesti, sa incerci, sa respiri, sa fii, sa actionezi, sa te ridici neobturand trasa altora, ci comunicand si colaborand si cooperand facand din traiul in comun nu un motiv de reflexie in privinta faptului a cate probleme aparute fac improprie acceptarea acestui status inca valid, pentru ca nu exista nici logic, nici geografic si nicicum altfel, cate o insula pentru fiecare in privinta felului in care genuin, subiectiv si total exacerband frustrari unii ar decide sa vrea sa se elibereze de constrangeri si de limitari dorindu-se uitati de memoria altora si mai ales gura si bratele lor pe cate-o insula departe de lume si de omenire. Nu, acela e un status adoptabil pentru ultimele dorinte ale persoanelor aflate si biologic si temporal la capat de drum in viata lor pe aici, iar nicicum altfel nu e de acceptat. Oricat de grea ar parea convietuirea, ea este totusi cheia, legea, tezaurul si nu doar traditia si obiceiul ales de generatiile anterioare celor prin care noi azi am vazut lumina zilei, ci cel mai mare castig al omului, privit ca individ in toate etapele vietii sale cand s-a vazut mic si inadaptat mediului ce-l biruia prin vicisitudini si propriile temeri nascute din neintelegerea sistemelor de functionare din mediul inconjurator, etc
Azi nu mai e scuzabil, asa ceva. De aceea, oricand vreun proiect personal ce implica incununarea dorintelor cele mai profunde pe care o persoana le poate avea definindu-si dupa propriul set de valori si insemnatati pretuirea pentru atingerea acelui lucru pe care si-l defineste in proprii termeni si-i intelege importanta mai bine ca nimeni altul, e de admirat capacitatea sa de sacrificiu pentru telul propus. Caz in care, credit rapid va primi neconditionat de la oameni ce se identifica empatic cu starea omului respectiv, fie ca au sau nu cei doi, sa zicem doar doi,  oameni in comun aria de interes, pasiuni. Iar cand sprijinul de orice fel ar putea fi denumit aici pentru partizanii acelorasi tipuri de dorinte realizabile, fie pentru ca impart acelasi areal de pasiuni si interese comune, fie ca intensitatea lucrurilor pe care le plac, definindu-i atunci cand sunt in preajma lor, sau dorindu-si a le construi chiar ei ii apropie in felul in care se dedica trup, suflet, minte, o gramada de timp pentru actiunile lor ii fac pe acest tip de oameni reprezentativi pentru definirea fara echivoc a oamenilor nascuti pentru a castiga acel lucru pe care ei il inteleg ca pe trofeul ce le incununeaza evolutia la care consimt sa sacrifice timp, plus alte preocupari doar animati de acel lucru. Iar cand cota ridicata a gandurilor indreptate pe aceleasi canale ce frizeaza nu absurdul, dar devine admirabila devotiunea unor asemenea oameni, credit de nevoi personale de e necesar pentru a acoperi parte din cheltuielile activitatilor sustinute la proiectul ce transforma vis in realitate, atunci AVBS Credit e mai mult decat onorat sa acorde bratul sau de incredere la sustinerea cauzelor nobile care lumineaza cai si aduc bucurii si satisfactie pe drumurile cautarii si muncii devotat sustinute pentru reusita. Nu de alta, dar  Omenia e tot mai rara in spectrul uman ce duce convietuirea mai departe inteleasa nu ca echilibru permanent, ci doar ca predominant litigiu ce se rezolva belicos, iar a pune pune punctul pe I e o provocare care solicita curaj si crez inverzit mereu de rabdarea de otel in a tria proiectele creditate cu intelegere si sprijin pentru a se realiza.

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016. Cititi, rabdati, bucurati-va ca e gata, haideti la gala sa ne re-vedem, -auzim, -intalnim! Sa fiti iubiti si faceti si voi la fel, ca nu strica! Nu, nu in public si ostentativ, ca altfel se numeste atunci, eu zic doar de sentimentul nobil, nu de fatisa abordare improprie in societate.

Un comentariu:

  1. Mamăăăăăăăăăă, dar tu clar nu ai mai ținut cont de cele 700 de cuvinte. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru că nu ai uitat de momentul cărtii mele, pe care, chiar eu il fac mic și-l dosesc pană voi sti ce voi face cu el pe mai departe. Succes in tot ce faci. Tu ai dat credit multora dintre noi fiind prezent la evenimente din offline care dovedesc cu varf și indesat ca de asta e nevoie. Poate m-am impiedicat eu spre final, dar a fost interesant sa ma aflu in „competiție” cu oameni faini. Nu știu daca va mai fi o data viitoare pentru mine, dar, evident, va voi sustine asa cum am facut-o, de trei ani incoace, ..de pe margine. Numai bine, Adrian!

    RăspundețiȘtergere

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...