sâmbătă, 2 aprilie 2016

Vorbim deschis despre viitor: Laleaua de aur, inainte de Florii. Bucuresti

Aurul l-alea e la gatul cui nu trebuie-i repeta mama ei cat inca era in scoala primara si ce zicea doamna invatatoare in clasa la sedinta cu parintii-i hranea si mai mult ego-ul puternic ancorat intr-o conceptie invechita despre lume si viata, unde nu mai pui la socoteala faptul ca odata devenit parinte, crezurile preluate si de tine de la parinti, la randul lor si ei niste victime ale instabilitatii decorului socio-politic, economic si nu numai in care societatea promova fara a se fi preocupat prea mult de efecte diferente ale perceptiei oamenilor, etalonati in mod cu totul gratuit si deloc justificat altfel decat si-ar fi dorit poate ca ei sa fie perceputi, dupa felul in care chiar ei direct si crezurile si faptele lor ar fi gratit-o de la sine, iar nu o perimata oranduire a felului in care unii si altii sunt reperati drept buni iar toti ceilalti rai, sau inapti sa faca fata unor situatii de viata unde cerintele admiterii in asa-zisa clasa de sus, inalta a birourilor unde se decid soarte, legi si vieti, balurile unde se sarbatoresc fastuos si prea opulent pentru ce simte sufletul omului de rand legile sau ierarhiile omenirii ce si-a cam pierdut ancora in modul practic si onest de a se raporta cu omenie la celalalt. Ei bine toate astea o vaduveau pe mama Flaviei sa poata vedea cu proprii-i ochi realitatea prea evidenta ca sa poata fi evitata. Fiica ei simtea mult diferit lucrurile din jurul ei fata de optica mamei sale, tipul acela de om copt doar prin cifra din buletin inscrisa in dreptul campului responsabil de evidentierea varstei, credea ca desi e inca un muguras, va avea propriul sau ragaz de a-si gasi drumul spre soare si a inflori in toata splendoarea privirii mirate, nevaduvita de respect si apreciere de catre orice ochi al purtatorului oarecare, indiferent de varsta, o cifra cu rost aferent evidentierii pe scara timpului a felului in care functie de cat timp omul a petrecut deja pe pamant, atunci direct proportional cu acest indicator aritmetic al cifrei din dreptul varstei se poate intelege si cat si cum, mai ales cum a reusit omul in cauza sa poata aduna experienta in materia cunostintelor sale despre lume, viata, natura, oameni, omenire, etichete sau domenii de interes in parte generale pentru toti indivizii ce vin pe lume, dar care subiecti au libertatea de a se raporta in felul lor, prin urmare diferit de la caz la caz la ele. Si la fel cum firul de iarba ce si-a pastrat privirea spre tectonica origine a ancorarii celui mai profund sentiment de apartenenta la tempo-spatiul ocupat de o entitate, iar cata vreme fulgii de zapada adunati gramada unul peste alte zeci de mii si pojghita mai subtire ori mai groasa de cristale perfecte de gheata i-au acoperit si depasit in intensitate ambitia de a-si scoate capul si ochii la lumina si soarele sa-i zambeasca de acolo de foarte de sus, el a fost nevoit sa plamadeasca  rabdari pe care sa le prajeasca din cand in cand in tigaile care nu lipesc mancarea de fundul vasului de gatit, facand apoi aproape imposibila curatarea si degresarea pentru alta folosire, tot asa si ea, copilul presat tot mai mult de o mentalitate cu radacini in prea-aproapele locului geometric pe care-l ocupa ea, adolescenta ce se pregatea de admiterea la liceu si care simtea dincolo de rezultatele sale remarcabile la cele doua materii cerute de noul capitol scolar, unde era laureata cu premii la olimpiadele nationale si internationale, provenind totusi nu dintr-o scoala generala de rasunet din capitala tarii, ci dintr-un modest orasel de provincie, unde un profesor cu suflet mare si talent in descoperirea pasiunii elevului pentru carte si munca de scoatere la iveala a potentialului crescut prin exercitiu si devotarea in acest sens ce poate forma om, cariera si da si sens vietii prin acestea a cunoscut-o pe ea, pe Flavia.
Azi, profesorul universitar doctor in stiintele exacte ale domeniului fascinant al cifrelor si numerelor, matematica, Flavia Oprea si nu O, prea-prea, si nici foarte-foarte este acelasi om modest in caracter, luminos pe cat poate radia sufletul unui om animat de bune intentii si asta in ideea de a descoperi la timp talente si vocatii in tineretul tarii, calauzindu-l indeaproape pe  fiecare in drumul sau pentru a forma oamenii liberi, inteligenti, activi, profesionisti si specialisti in domeniul lor, stapanit perfect pentru ca-i reprezinta, iar talente, pasiuni si interese de cunoastere mereu innoita vin sa canalizeze energii pozitive in beneficiul lucrurilor bine facute. Pentru fiecare dintre ei in domeniul ales liber si fara constrangerea prealegerii facute deja de parinti sau rude, ancorate in vechea oranduire de stari si lucruri a nepotismelor, sau a blazonului numelui de familie dus mai departe la nivel formal, chiar daca subiectul in cauza nu prezinta nici atractie, nici talent, chemare sau interes pentru domeniul respectiv. Conlucrand indeaproape cu profesorul-mentor pentru descoperirea vocatiilor multor tineri vii dintr-o Romanie tot mai putina din perspectiva demografica, imbatranita de vremuri si devreme din multe cauze care vadesc perpetuarea sociala a unor sisteme de gandire perimate si promovate doar prin largul concurs sl lipsei de pasare in ceea ce reprezinta exercitiul firesc al opinabilului exprimat firesc si la obiect in chestiunea rezolvarii disputelor sociale pentru imbunatatirea calitatii vietii comunitatii respective ghidate de o gandire pusa in discutie cu implicare pentru gasirea cailor prin care lucrurile si deciziile pun in aplicare schimbari de mentalitati si actiuni ce nu mai repeta drumul batatorit al erorilor neasumate de nimeni si care costa. Enorm, resurse, bani, eforturi, cariere si visuri ruinate de sperante desarte, cand lipsa backgroundului intr-un domeniu in care intri doar pentru ca ai interese meschine si parghii, in sensul de pile si  relatii dupa vechea nomenclatura in care toti furau si totusi tara manca, muncea si crestea, avea datoriile externe achitate la zi, va face din domeniul respectiv, o hula publica, ofensa adusa identitatii personale, asociate pe drept cuvant cu functia consimtita din interes si pentru care nici chemare si nici posibilitati expresive, cunostinte adecvate, doar orbirea banului mult castigat fara a oferi calitate muncii si rezultatelor sale.
Stabilita in Dublin, acolo unde in munca de cercetare depusa in echipa alaturi de colegii sai, ea reuseste sa schimbe perceptii sociale la nivel de tara, despre indivizii proveniti ca si ea din tara noastra, vine in aceasta primavara sa sustina alaturi de doctor Hedi Hoka, experta in psihologie, autoarea unui best-seller intitulat Iubesc sa fiu femeie, scriitoarea-bloggerita-mama Ioana Chicet-Macoveiciuc, alias printesaurbana.ro si O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda, carte pe care a scris-o si lansat-o in nenumarate intalniri cu publicul in multe locuri din tara si de Florin Colceag, profesorul, mentorul, matematicianul de mare har, antrenorul de genii al matematicii romanesti, pentru generatii bune de oameni deveniti experti de care societatile altor tari se folosesc de sfaturile si profesionalismul carierelor lor in domeniile in care s-au evidentiat in loturile pregatite si ghidate spre performanta de omul ce pregateste si selectioneaza si azi la Gifted Academy oameni, mugurasi, talentati si devotati pasiunilor lor pentru a-si gasi drumul lor in splendoarea luminii razelor de soare, ziua in amiaza mare, cand azi e tot mai rar sa vezi chiar si ziua, soarele, nu doar pentru ca e urat afara, innorat, ploua, ci pentru ca poluarea de orice fel face ca singura speranta echivaland cu o raza de lumina vine abia noaptea cand palida consolare a lunii, odihna nici ca mai face sa fie o incarcare a bateriilor pentru o noua zi, ci un film de noapte de pe o parte pe alta invartindu-te in pat, ochii inchisi negasind izbavirea in nimic, decat poate spre mijirea zorilor si acel cucuriguuuu dat de strigatorii inaripati cu creasta pe la sate, cand e tot mai evident faptul ca  oboseala nu s-a diminuat, somnul n-a venit si nici timp nu-ti mai permiti sa-ncerci sa vezi dac-o mai iesi ceva bun. 
Adunarea acestor nume, sinonime cu succesul pe care mult prea mult timp am fost invatati tot altii sa ne spuna unde si cum sa-l gasim, neascultandu-ne vocea chemarii interioare ce-ti dicteaza tie aici si asa in materie de alegeri la orice raspantie de drumuri in lume si viata, se petrece inaintea sarbatorii invierii spiritului credintei, nu afisate formal pentru ca da importanta sau ceremonios social acceptat peste tot in mod tacit si unde roti ca sa ai avansul asigurat prin lume si viata, unde intalnesti multi alti oameni si functie de cum te raportezi la ei, vei avea aliati in sens de parghii si sfori pe care sa le tragi in beneficiul propriu. Pastile in Bucuresti  revin anul acesta cu o dezbatere publica menita a constientiza importanta actului educational, una strategica la nivel de discutie comportand partenerul social si decizional al sistemului de guvernare statal, o educatie vazuta prin prisma legii firesti a unui dat responsabil mai departe dinspre o generatie spre o alta ce duce drumul mai departe intr-un continuu montagne russe de cunostinte si deprinderi, lucruri ce folosesc in viitor. Gazda evenimentului cu impact social extins, unde intrarea este libera dialogului social cu parinti, elevi si cadre didactice active sau retrase din activittate, dar care au un punct de vedere pe care considera indicat sa-l exprime este hotelul Golden Tulip Times.  

Daca vrem ca Romania sa semene ca neam curajului unei patrii ce se naste in viforul curentilor marini ce-i aduc oceanul peste case si ei, olandezii totusi invata sa fie seriosi, preocupati de a se salva pe fiecare in parte, precum si ceea ce impart si au impreuna mai departe ca patrimoniu castigat si pentru care si-au mobilizat toti, fiecare membru al societatii cu efortul de care este in stare s-a implicat tara sa mai fie vie si nu inghitita de ape, construind diguri, avantandu-se marinari pe mari si oceane, ocupand teritorii si impunand limba si institutiile lor coloniilor pe care le constituie, atunci nu trebuie sa ne mai permitem sa mai jonglam cu destinele si viitorul nostru, alba-neagra si sa producem prin ingratitudinea si delasarea noastra efecte grave pentru cei ce vin dupa noi sa duca greul mai departe copiilor lor in vremuri cine stie cum de grele. Nicio Floare alba, floare neagra, ca mentalitate, seriozitate si munca asumata si atunci vom putea avea ca imagine stradania unui neam cu spirit masculin vadit, desi denumirea tarii vine s-o prezinte la feminin.
Un neam olandez care se zbate si depaseste datul natural pesimist cu privire la viitor, dat fiind relieful, nu si mobilizarea, preocuparea, colaborarea, gasirea si aplicarea solutiilor comun alese, inginereste structurand ziduri bine cladite in calea apelor si pastrand vie tara lalelelor, unde bicicletele sunt un mod ingenios de viata, fie ca e vorba de pantaloni sau rochii si fuste imbracand picioarele cui pedaleaza ca sa ajunga la scoala sau serviciu, evitand astfel cresterea indicelui de poluare, si asa crescuta la nivel global.
Laleaua de aur, centru de evenimente, inainte de Florii, inainte de Pasti, pentru ca sa simtim primavara cum reinviem pe bune!

Articolul participa la Spring SuperBlog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...