duminică, 31 iulie 2016

fulgi

topaie aici si-acolo
muzica te prinde de tuleie
te ia de mana si te-nvarte
femeia-i pusa pe fapte
capul drept pe umeri
greu mai e sa-l lasi
s-astepte
eclipsa lunii
cand are sa vina
nu te va prinde chiar pe tine
asa ca-nchide ochii
si cosmarul are sa-ncete
pana cand ai sa realizezi
c-afara zorii au venit deja
si-asteapta sa le dai acceptul
ei ca musafirii sa cerceteze casa
tu s-o lasi pe mana lor
in siguranta care tie
ti-a cam scapat aseara...

sâmbătă, 30 iulie 2016

inel

enigmatice si luminoase
curbele drumurilor ce urca
dinspre josul reavan
spre uitucul sidefiu
miscator si de substanta
ducand lipsa
cand e treaz
sau sta la panda
ca sa stoarca
viei lacrima plapanda
ochilor rositi de teama
pierderii cadoului cu funda
pretuit cum nu se poate
nicio centime-n plus
se opresc una-ntr-alta
cand se-ntalnesc
fara vreo vorba
in crepuscul afumat
de respirat indeajuns
si strapung atunci ca tepii
tinerilor amorezi
ce suie rozele sa rupa
din radacinile lor
pentru inimile dragilor
virgine care-asteapta
la picioarele firave
sa se-astearna
lumea rasturnata
pentru a trai iluzia puterii
cand sangele calcaielor
ce fierb din talpile
neincercate cu cararea
cautata si gasita
explodeaza-n miraj de culoare
si deseneaza-n ochii mintii
stropi si bule
fara viata etalata
clar in forme, haine
si oranduieli precise
ca degetele spintecate
de temerarele preocupari
de-nfrangere a cetatilor cu plete
si picioare-naltate lin
pe covoare care zboara

marți, 26 iulie 2016

campaduchia


si cand printr-o noua poarta
uiti ca treci cand timpu-i scurt
si nu ramane mai nimic de facut
ca sa-l dilati
si-asa poate c-ai sa chemi
si amintirile ce fara voie
uneori
se duc intr-un abis
de unde nici macar o lacrima stoarsa
nu le-ar mai putea
intoarce din drumul pierzaniei
si nici concretetea la scara redusa
sa faca din palpabil
realitatea pe care cel mai greu ti-ar fi
sa-ncerci sa te abtii
sa nu pui si tu macar un pic
mana.
priveste-atunci adanc
in josul pamantului hainelor tale
rupe-n parti egale sau nu
asta nu mai e prea important
cata vreme poti tine la distanta
de tine
viermele durerii necicatrizate
adus cu sine
de crunta neglijenta

duminică, 24 iulie 2016

[in](o){dor}

piere-ntr-o secunda cruda
roua stelelor ce-adorm
cu gandul diminetilor cu luna
plina de gropite-n obrajorii reci
si se clatina din temelie
randuiala cercurilor sacre
atunci cand vine vorba despre soapte
cel care cern cum doar ele pot
visul diluat de norii toti
prin palnia cu coada lunga
a cetinilor asanate
din padurile ce-altadata
infloreau pe dunele de pe coline
si-n muntii cei cu datini
in pala fada
unor vanturi reci datoare
cu naframa-n bat purtata
sa le spuna ca-n cascada
cazut-au fara sa mai miste
de pe drumul serpentinelor vacantei
fix in urmarirea deznadejdii
indoliatii suferinzi
ai cortegiului durerii
de august

miercuri, 20 iulie 2016

verze

degetele stranse-n trei
puncte dintr-un plan-cadru
concentreaza furia-n nectarul
mainii confundate cu lianul
care poarta-ntre lumi destinul
marsului sinusoidal pe care
sufletul de om il face
cu si pentru, dar si prin omul
care traieste si respirand
aerul mediului biotic
facand o serie-ntreaga
de alte si alte actiuni
ce cu si fara vrere-ntru-nceput
cu siguranta toate si cu rezultate
de pe urma-nfaptuirii lor
plicul zboara prea inalt
cand soarele-i plecat
sa tina locul cald
in alta parte
si randurile scrise cu nesat
ajung a fi citite cam tarziu
chiar si de cine
poate nu trebuia

luni, 18 iulie 2016

mimesis

rododendronii-si plang unicitatea
cu pistolul la tampla
cizmarii-si ascund soseata
indesata-n piata mare din urbe
sub dalele pe care azi
merg pasii juvenilei trairi
cu ochii deschisi-n vitrine
cu haine de firma
tanjind ca lupii la oi
dupa etichetele cu multe zerouri
mai ceva ca cei dinaintea lor
dupa visul eliberarii de jug
cald si prea-nflacarat de vapaie
ce-ardea inimile sufletelor multe
corupte cu bonuri si cartele.
cerul se lasa pe umeri de creste
chelite de verde-nfrunzit
motorizat in zgomot de drujbe
de luna la venus
si motociclete de oras
in zile de weekend.

duminică, 17 iulie 2016

ziduri

coapta-i seaca deziluzie
pe tamplele-ncercanate
cu sudorii straduintei
care transforma speranta
in crez si-i mai dadea
si-un imbold cataleptic
sa tina sus stindardul
puterintei ce-avea sa vina.
nevolnicia semenilor tai
e-aceea care
s-ar face cand si cand
raspunzatoare
pentru ce mai e cu rest
dupa-mparteala
urzelilor nascute langa tronuri
decedate din fasa semintiei lor
prematur lasate sa se-nece
in cascadele vanitatilor
si garduri ghimpii-nalta

sâmbătă, 16 iulie 2016

lire

ingemanezi natura-ti finala
in secatuirea diminetilor terne
fara cap pus pe perna
si cu gatu-ncovoiat de roua
dur-a-nghetatei de cristale
cu care s-a lasat coborata
pe nepusa masa
chiar asa dintr-odata
cand faci delicii-n bucatarie
sortul si boneta pe cap
sunt marci distincte
care prind bine la ochiul
 ce-n timp tine de cald
amintirilor disparate
despre atunci cand
era-n toi viata-mpreuna
si zi cu zi
parca se-ntreceau
care ora sa-ti fi bucurat
mai tare sufletul
imbuibat de mirandoline

vineri, 15 iulie 2016

program

ce-ar fi totusi daca
zare-ar fi alb-negru, sau color
fara si-si sau parca
inc-o nuca-n pom
in loc de ghinda
de-ar fi ramas pana tarziu
n-am mai fi fost poate
la fel
ca toamna bruna
rece, uda
si nici poama
alta decat nuca
nu s-ar concepe
asa cum omu-odata mai demult
un mar pe masa-l tot privea
pana cand avea
sa-i iasa
din minte-n gura
pana-n pana
muiata-n cu sete
in cerneala ce din mana
sapa-n pamantul hartiei
de pe masa
baza rationalismului
concept cheie
si temelie-a unei credinte
ancorata-n seri de studiu
si experiment
cu date adunate si-o traire
care, totusi
nu e doar a ta
cu sine
ci si mult dupa

joi, 14 iulie 2016

cer(c)

trepideaza printre falduri
stropi de roua-ngemanata
ochilor mintii destinata
sa dejoace cu-ale sale soapte
cristale sparte-n bule de napalm
cand tepusa gardurilor strazii
opinteste orice pas pornit cu jar.
se declama-n starea serii
foc aprins cu lumina-n sobe
ploaia canta jazzul lunii sacre
tiglelor ce tin departe
naufragiul capetelor asanate
de pletele zburdand in raze
sau in ploi torential cazute
in copilaria fericirii
jocului nestingherit de griji
cand in voia liber consimtita
sareau coarda trei fetite
parul jubila-n cerurile
de zambetele fetelor cuminti
ce cresteau in departare
inimi multumite de parinti

miercuri, 13 iulie 2016

rond

ramane-o enigma chiar si-acum
bocceluta-n varf de bat
de ce se pune
si la drum lung
omu' apuca
dintr-odat-asa
cand i-e lumea draga
orizontu-i se deschide
larg si lung
si lat
cat vezi cu ochii
el apuca-n necunoscut
zarea toata s-o cuprinda
cu stiinta mintii sale
si puterea bratelor aliate
nou si greu sa supuna
si-n cale ce-i dificil
sa nu rasara
decat cel mult poate
decat doar dupa ce el trece
de acolo mai departe
dincolo de nori
sau umbre

marți, 12 iulie 2016

kopt

as vrea s-aud ce-ai vrea s-auzi
cand noaptea-i grea
si luna plina si patrata
doar pentru c-o stea
ce cade-n gol o strica
palida-i zorita unda
e prinsa ca s-o prinda
si trasa-i ultima vegheaza
ca gandu-n fiece clipa
pana dispare-n uitare
si vaz parasit ingheata tenebru
chip uimit cu delasare
se topeste-n norii adunati
pesemne toti laolalta
sa sprijine cauza ce-i pierduta
in logica ce pune totusi pret
mai mare pe-un respect datorat
chiar si solidaritatii firesti
cu ultimul drum
indiferent cat si-n ce directie
se-alege sau e dat
el sa fie

luni, 11 iulie 2016

statii

pas la pas in tandem
pe carari ce duc mai in fata
nu aduc vesti din trecut
banda-i setata sa continue
ce a inceput
nicidecum sa repeada mortii
din ceruri sa-i cada pe veci
in mormintele gropi
lasate-n pamant si apa
cu flori si verdeata
ori doar poate noroi
cutuma prejudecatii infame
e pedeapsa ce-o luam cu totii
far-a o da si-napoi
cuiva ce-a decis-o
pentru ca-i fara obiect
si destinatie
o astfel de alegere
ce pierde
pe carari nestiute
si nervi si timp
si draci si rasol face
din muschiul intins
ca piatra sa sparga
izbind-o din plin
apa vietii
cu picatura ei
ca de venin

duminică, 10 iulie 2016

reprize

cand iti spune cineva
ca toamna va veni mai calda
pe acolo pe maluri
despre casa ta departe
ai sa vezi descrise fapte
ce-au sa te surprinda ele
pe aici, pe acolo
care cumva.
pan-ai sa poti sa faci
si tu o cale-ntoarsa
sa verifici ce si cum
nimeni, nicio voce
nicio soapta
n-are sa-ti sprijine
in vreun fel cautarea
si-atunci e mai bine
poate
totul sa ramana
un mister
si-un vant schimbator
de pale fade
gadilandu-ti urechile
cu muzica inaltatoare
a cerurilor colorate
sa se stinga
acolo-ntr-un mormant
unde clopote-or sa bata
pentru clipa cand
e gongul batut

sâmbătă, 9 iulie 2016

stele care cad

si ploua-n destine
cand ochiul se cearta cu sticla
ce din perete nu mai aude
ca odinioara oglinjoara
realitatea-i ingrata
si meteorologia o pacla
ce nu ne mai ajuta
calea spre inainte s-aflam
inspirand aerul pur altadata
acum cand ninge cu foc
si-o para coboara
din ceruri se-arunca
pe-o sfoar-un arhiereu
ce-a-ncurcat liftul cladirii
de unde tragea clopotul
si-a dat cu capul tare-n tavan
curios pesemne s-accelereze
ordinea din lucruri
care vine atunci cand
ceva zice-se ca se cade
nicidecum atunci cand ceva ajutat
de jos, de sus, din lateral pica
pentru ca da, si-atunci ceva cade
doar ca nu mai detine verbul acela
particula reflexiva se
iar fara ea ferea'
caci omul acela
plecat in ganduri mari
s-accelereze o traiectorie ce vine ea
si singura la timpul ei
revine printre toti ceilalti
pe pamant de unde a plecat
ceva mai mic si contorsionat
ceru-i prea greu pe umerii sai
acum
si-alege infernul sa lase
otrava sa iasa
din el. cat s-o putea
ca doar nu toata

vineri, 8 iulie 2016

manusi

cand mana ti-e prea grea
ca s-o mai cari deschisa
dupa tine n-o-nchide
sa ranesti c-apoi n-ai somn
nicicand in voie buna
sa te lasi cand defularea ta
doare pentru altul
si-apoi legea charmei te vede
tot pe tine-ncontinuu.
nu pare-a fi prea corect
intocmai cum stimulul produce
adaptarea la situatie
si ternul fad devine animat
brusc o cauza determina efectul
consecintele vin si ele locul care
se termina si-ncepe tot cu tine
incornoratul ce le mai suporta.
cand tragi si duci mai departe
nesomn de veghe permanenta
epuizare de tot si toate
ce-ar mai putea-ntr-o normalitate
firescul impulsului direct s-aduca?

joi, 7 iulie 2016

d'or

candelabrele nefiintei pierdute
in promisiunea sacra a tobelor
ce-si canta fierbinteala sangelui
varsat cu tot cu vietile jertfite
pe altarele cultivate cu seminte
se varsa-n albia visarii nemarginite
de raul timpului cel prim
inundand cotidian abscons
de lumina si umbre-ntunecate
colorand cand cald cand fad
peretii semilunei covarsirii
credintei nemasluite de un chip
pentru care devotati par multi
de prima dat'
si-o termina decretand hibridul
tentativa esuata-n visul cel sur
de cataliza-nflorita aurit
cu penajul zburatorilor amanti
polenizand stamine-n zori de zi
cand diminetile cu roua verde
nu mai sunt ce-au fost candva
si nici soarele nu se-arata
tot la fel cum o facea
odinioara

miercuri, 6 iulie 2016

liniste

desemnand cu armatura soartei
vina cel dintaiului chix
remix de muzica celesta
auzita mai intai la vale
pe cand iarba mai era inca
pascuta verde turmelor de iede
crete-n blana ce-o purtau
pe creste-n transhumanta devenirii lor
pomenita doar in treacat
mai nou acum la colturi
semaforizate-n strazi de oras
agitat mai mult ca niciodat'
de vremurile grele
cand osanda creste-n gat
si marul care n-apuca
sa fie-nghitit de tot
pentru c-ar fi prea mare tragedia
visului purtat la pas
din zori cu roua dulce
pan' la crepuscul clar-obscur
cand doar perna capul
mai poate alina si
cand lunecarea tinerilor
minte nu mai preocupa
pe deplin

city break

teroare-n orasul enigmatic
ce poarta peste timpuri
omul sub toate formele lui
cu intentiile sale obscure
revelate doar mai apoi
cand atenteaza asupra
normalitatii acceptate-n jur
si-l mananca la propriu
pe cel ce respira-ntr-alta limba
diferita de a lui
ori ingenunchiaza la alt nume
dat aceluiasi chip ce conduce din cer
drumul matasii prin viata
dusa la pas de orice muritor
dintre cei aruncati fara voie
in marea traiului-nvolburata
si sare-n valurile trecerilor
dintr-o parte-ntr-alta
si dintr-un timp intr-altele
umplu cu arome de origami
derapajele fiecarui ieri
pana cand

marți, 5 iulie 2016

balada broastei

deprinderi asimptotice-n totem
cu banala existenta incantatorie
slujind unei rele cuviinte
de cand molima-i peste tot
si-n cer, si-n apa
pe sub pamanturi
in aerul din vanturi
dar si-n mult prea multe minti
nu ne mai apara-nconjur
niciunul ce-altadat-ar fi fost macar
interesat de stadiu-n care
te-ai fi zbatut
sa poti pana la mal
sa-noti ori sa te prelingi
printre morminte
dintre care ca sa salti spre stele
si spre soare-n toi de raze
si de zambete cu zumzet
si mirosuri sidefante
ar cam fi trebuit sa calci
ducand mereu la vale
doar pe tine tot mai sus
la suprafete unde zboara
diafane sceptre iluzionante
efemere ca si trupurile vii ce-au fost
candva si ziditoare de statui si temple
nu doar scheletele trepte
pe care ai sa urci

luni, 4 iulie 2016

hai la europene

cinematica punctelor egal departate
de reperul luat de buna seama
in vizor de mai multe unghiuri
din care pur si simplu
doar miscarea sa intereseze
cu tot cu delta te
chiar si cand acesta cam tinde
spre zero
reafirma vechea postulare
valida chiar si-acum si-aici
nu doar in elada
cum ca broasca pentru care
toti dispusi sunt ei
de pe margine sa-i faca
vietatii galerie mare
pana ce va trece linia sosirii
cursei de o suta de metri plat
fara ca sa sara, ci doar tiptil-tiptil
si pas cu pas
ce sa vezi apoi? dezolare.
nu doar ca nu sare
vietatea nici pas-pas nu face
broasca nu-i preocupata
de a face ea miscare
nici startul n-a luat
in serios, doar fanii
de pe margine se-agita
cand e vorba doar despre iluzie
trecuta prin toti pasii de...
inaintare teoretica.