duminică, 24 iulie 2016

[in](o){dor}

piere-ntr-o secunda cruda
roua stelelor ce-adorm
cu gandul diminetilor cu luna
plina de gropite-n obrajorii reci
si se clatina din temelie
randuiala cercurilor sacre
atunci cand vine vorba despre soapte
cel care cern cum doar ele pot
visul diluat de norii toti
prin palnia cu coada lunga
a cetinilor asanate
din padurile ce-altadata
infloreau pe dunele de pe coline
si-n muntii cei cu datini
in pala fada
unor vanturi reci datoare
cu naframa-n bat purtata
sa le spuna ca-n cascada
cazut-au fara sa mai miste
de pe drumul serpentinelor vacantei
fix in urmarirea deznadejdii
indoliatii suferinzi
ai cortegiului durerii
de august

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!