sâmbătă, 9 iulie 2016

stele care cad

si ploua-n destine
cand ochiul se cearta cu sticla
ce din perete nu mai aude
ca odinioara oglinjoara
realitatea-i ingrata
si meteorologia o pacla
ce nu ne mai ajuta
calea spre inainte s-aflam
inspirand aerul pur altadata
acum cand ninge cu foc
si-o para coboara
din ceruri se-arunca
pe-o sfoar-un arhiereu
ce-a-ncurcat liftul cladirii
de unde tragea clopotul
si-a dat cu capul tare-n tavan
curios pesemne s-accelereze
ordinea din lucruri
care vine atunci cand
ceva zice-se ca se cade
nicidecum atunci cand ceva ajutat
de jos, de sus, din lateral pica
pentru ca da, si-atunci ceva cade
doar ca nu mai detine verbul acela
particula reflexiva se
iar fara ea ferea'
caci omul acela
plecat in ganduri mari
s-accelereze o traiectorie ce vine ea
si singura la timpul ei
revine printre toti ceilalti
pe pamant de unde a plecat
ceva mai mic si contorsionat
ceru-i prea greu pe umerii sai
acum
si-alege infernul sa lase
otrava sa iasa
din el. cat s-o putea
ca doar nu toata

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...