luni, 22 august 2016

obelisc

creaturi fara chip
se-ntuneca-n priviri
si-si pierd urmele
in calcaturi apasate
generand morti-n sudori
chinuri si suferinte
ce-altminteri s-ar duce
degraba-n piezisa carare
pierzaniei ce-aduce efemer
la grad de templu de ruga
pentru tot ce poate fi.
dar nu, cand nu e sa fie
basta, urgiile dor
dar nu racaie-n rana
cutitul pana mor
oasele de sectiune
trasata cu migala
de nicio urma de om
care tine-n mana
viata si soarta
unuia la fel ca el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...