luni, 31 octombrie 2016

Alegeti destinatia, capitane!

De cand a luat carnetul de sofat, Ovidiu s-a bucurat de fiecare clipa cand tot pe drumuri multe cate a avut de facut, in parte prin natura serviciului, dar si in interes strict personal, a ajuns mereu la destinatie, cat a fost distanta de mare de acoperit. Fire calma, respectand cu sfintenie regulile de baza cand este la volan, nu a avut niciun fel de problema pe traseu, cat e tara de batut in lung si-n lat si credeti-ma a batut-o cu varf si indesat. Daca pe vremea impuscatului era o regula ce filtra numarul de participanti in trafic pe drumurile patriei, odata cu anii '90 emulatia postcomunista a facut ca antreprenoriatul sa razbata incet-incet dar sigur, legile sa se modifice astfel incat sa incurajeze drepturile civile si asocierile in vederea deschiderii unor proiecte noi de afaceri a umplut decorul oamenilor muncii, obisnuiti pana in decembrie '89 sa se scoale devreme sa mearga in mars la serviciu, unii (cei mai multi) la munca grea (industrie), altii la una mai usoara (vazuta asa dinafara), sa adoarma devreme, pentru a creste rata natalitatii si sporul demografic si a reveni odihniti la serviciu. In atare conditii, n-a stat mult pe ganduri si omul nostru s-a orientat repede si dupa cativa ani in care s-a ocupat de coordonarea unor piete emergente atunci de produse de larg consum, a castigat si experienta, cunostintele in materie de oameni, relatii si tot ce poate fi rodnic folositor in interes personal de afaceri si n-a ezitat sa-si deschida propria afacere care de atunci a tot evoluat sanatos si constant. Pentru ca reteaua de firme pe care o detine acum presupune o colaborare si un trasfer mare de date intre filiale, a fost mult mai simplu acum cand tehnologia telecomunicatiilor abunda in oferte care mai de care mai sclipitoare ca pret per servicii mai bune unele ca altele sa implementeze viziunea lui in toate locurile unde ideea sa de afacere a poposit ca sa creasca cifra de afaceri pe de o parte, sa dezvolte economic noi zone, creand noi locuri de munca, scolarizand personal si ajutandu-l sa creasca impreuna cu afacerea pe care el singur a conceput-o. Problema, ca in tot acest decor de munca multa sustinuta initial de un capital bine investit si cu un personal fidelizat in permanenta pentru a prinde cheagul care sa ridice pas-cu-pas afacerea de la nivelul microintreprinderii la nivelul apreciabil la care a ajuns astazi o retea frumoasa de filiale ce duc fiecare mai departe ideea de start a afacerii, precum si principiile care au facut-o ca odata cu trecerea anilor si aparitia competitorilor in toate bransele de activitati cu iz economic ea sa ramana un punct de reper pentru toti ceilalti, nou-veniti pe piata, consumatori generali si clienti ramasi fideli brandului, a constituit-o infrastructura rutiera. Una precara, pe care Romania a trecut-o din comunism in democratie nemiscand un pai pentru a o dezvolta, ci asteptand mereu sa se degradeze pe fondul unei colectari apreciabile de fonduri din taxele auto percepute unui numar in permanenta crestere, chiar explozie de numar de autovehicule inmatriculate si cu drept de libera circulatie pe drumurile publice, lasate sa se degradeze incontinuu, sau slab si foarte slab intretinute fata de cum ar fi trebuit sa arate ele intr-o tara ce se voia una europeana. Romania, care parcurgea tranzitia postcomunism spre o democratie reala pe cand The ducks come from the trucks si mineriadele incercau sa curme vointa liber exprimata a societatii care cerea insistent aderarea tarii la forurile politico-economice dupa oranduiala Europei de vest, era prinsa intre un trecut ramas dezirabil celor nostalgici dupa Urss si un viitor inca incert, dar care dadeau celor mai tineri sperante nebanuite. Iar daca cei mai multi au vrut inca de cum zorii lui '90 se aratau si fara impuscat si fara teama aceea la fel de mare ca inainte de asta fata de zidurile oricarei cladiri despre care se credea si-n cele mai multe cazuri era si adevarat, ca au ochi si urechi, o tara deschisa, unde  granitele nu-s inchise, unde nu se rationalizeaza consumul de orice fel, mai ales cel al hranei, principiul pietei deschise a transformat Romania intr-un teren fertil pentru spirit intreprinzator, pe acelasi principiu pe care romanii-l credeau aplicabil in vest si o tara ca afara a devenit deviza oricarui roman pentru tara lui, in care spera traind si muncind in Romania sa vada lucrurile bine facute, cu pasare si cu rost, transparenta in cheltuirea fondurilor bugetare, pedepse pentru abuzurile celor in functii cheie ale statului care nu respecta votul acordat de popor. Stim cu totii, in materie de drumuri, cat de aproape este chiar si acum Romania de ideea conceptului totusi vag definit de o tara ca afara, pentru ca si statele vestice, geografic vorbind situate in partea apuseana a batranului continent nu sunt toate la fel dupa niciun criteriu masurabil de esantionare, n-au economiile apropiate de un nivel comun, legislatiile au si puncte in care nu se pun de acord suficient de multe lucruri importante ce vizeaza partea sociala, or in atare situatie nu se poate spune despre sintagma asta ca este decat una care antreneaza mintea sa lucreze la mai bine decat este pe moment, dar imaginea de baza este una neclar definita in termeni si date clare.

O fi sau nu fata morgana toata treaba asta cu o tara ca afara, totul e oarecum relativ, caci peste tot in lume exista derapaje si nefunctionalitati acoperite de restul etichetelor pe care oamenii le pun, in parte subiectiv, unor locuri, obisnuinte asociate practicilor unor societati populate, cum altfel decat tot cu oameni, ca peste tot in lumea asta si foarte mare, dar si foarte mica, atunci cand constatam ca telecomunicatiile anuleaza distante geografice, fusuri orare si diferente economice ale statelor, ideea ce ramane de retinut e ca vrem si noi romanii o tara in care sa traim tot aici, dar care sa fie condusa dupa un sistem de practici diferite de cele de acum si care practici sa fie verificabile, penalizabile, totul simplu si transparent pe principiul lui Rousseau de acum hat de ani, acela al contractului social: esti votat, deci ales de popor sa faci asta si asta, nu ai facut, adio functie si rol in stat si chestia asta s-ar regla in timp si societatea ar avea mai putine sa-si tot impute ei si reprezentantilor alesi sa-i reprezinte.
Revenim la partea cu drumurile, caci reteaua asta serpuita de cai care leaga locuri si oameni raspanditi in zone distantate unele de altele face ca oamenii sa poata comunica unii cu altii, drumurile duc si aduc produse si servicii si aduna lumi laolalta. Cand drumurile-s impracticabile, nu doar iarna ca a nins si deszapezirea nu poate ajunge cu material antiderapant sa-si faca treaba si sa desfunde drumurile ca sa poata lumea circula de colo-colo si sa nu se creeze lumi izolate, e clar ca undeva e o mare problema. Sa nu faci nimic in privinta cresterii alerte a numarului de autovehicule inmatriculate in tara, carora sa nu le asiguri sanse egale si decente la un transport sigur printr-o retea bine intretinuta de drumuri, inseamna regres mare, inseamna in pofida eforturilor de antreprenoriat cu efecte bune in dezvoltarea peisajului economic autohton dat mult inapoi pe scara asta a mersului inainte in tentativa de a copia cel putin la infatisare o tara vest-europeana, ca suntem mai mult cu numele in Europa, iar de asta se leaga doar datele geografice care ne atesta si noua aderarea la aceasta eticheta de europeni, nicidecum politicile statale si restul functionarii sistemelor noastre romanesti.
Revenind la capitolul auto si trecand peste sofat sigur sau nesigur pentru ca infrastructura romaneasca rutiera a fost mult timp dupa anii '90 si chiar si dupa anii 2000 doar cea ramasa dupa regimul comunist, lumea a mers inainte, fiecare in parte pe drumul sau, cum a putut mai bine. Cu sau fara carnet, soferi au provocat accidente, politisti au amendat pe drept sau pe nedrept abateri inregistrate de soferii prinsi in trafic, filtrele echipajelor auto ale politiei nu ies in evidenta decat in statisticile eficientei numarului de soferi amendati per sesiune de lucru, caci pentru asta, stiu ei sa se ascunda bine de ochii lumii atunci cand stau la panda de vitezomani cu radare cu bataie lunga si viata merge, cum altfel decat, iremediabil inainte. La construit drumuri suntem o tara de pus in rama la partea cu asa nu!, de difuzat la stiri peste tot in lumea asta, tunurile din bugetele alocate pentru realizarea de drumuri date de oameni obisnuiti parca mai mult sa fie inculpati in dosare penale decat sa-si vada de rostul muncii lor asa cum trebuie, cu toate astea pe ici-colo, s-au mai facut si portiuni noi de drum, proportia realizarilor comparativ cu necesitatea stringenta pe care afluxul mare de autovehicule inmatriculate in tara o presupune pentru evitarea aglomeratiei e derizorie, insignifianta. Si cu toate astea, oricat de hilar a parut, ironia a stat pentru indiferenta multor mandate parlamentare la rand la baza unei preocupari fara seaman in taierea panglicii de fiecare data cand se inaugura un petic de drum cu surle si trambite la tv. Le avem, noi, romanii, aici in Romania, pe ale noastre, cunoscute si de altii, ca deh nu mai tace lumea cum mai tacea odata, dar asta tot nu prea pare sa intereseze intr-atat de mult incat lucrurile sa se indrepte. Bunaoara vezi masini parcate pe sina de tramvai, in orasele tarii unde fireste acest mijloc de transport in comun exista si n-a fost inlocuit doar cu autobuzele, accidente pe trecerea de pietoni, sau pe zebra de la semafor, cand omul victimizat trecea pe verde si masini de politie care incalca flagrant reguli de conduita auto si desi filmate si facand deliciul multor useri pe internet acolo unde filmuletele se aduna ca recolta agricola dupa un an cu ploi si cu soare, neregulile astea nu-s stopate intrutotul. Omul invata din propria experienta si tehnologia-l ajuta acum sa nu fie luat de prost daca e acuzat pe nedrept, are cum si cu ce produce probe de necontestat in apararea sa. La fel ca multor altora si lui Ovidiu i s-a intamplat sa fie oprit pe drumurile tarii de echipajul local de politie si penalizat pentru ceva ce ulterior omul a putut dovedi in instanta ca nu este intocmai adevarat ce spune politia. In parte fie spus, el fusese inregistrat pe drumurile publice cu o viteza ce depasea limitele legale, amenda a venit, el a contestat-o si pe baza sistemului de navigatie auto, omologat, certificat, probat de politie, omul a iesit basma curata, amenda i s-a anulat, toate bune si frumoase, drumuri bune inainte sa avem cu totii, macar in viata, daca pe strazi, momentan nu prea se poate in Romania, asa cum am dori multi dintre noi.

Tocmai de asta, pentru ca viata tot mai agitata, activitatile pe care si le planifica sunt tot mai multe de la o zi la alta si nu mai e chiar la prima tinerete, fermitatea reflexelor nu mai e aceeasi ca atunci cand luase permisul, iar aglomeratiile pe drumuri unde toti parca vor deodata sa ajunga in aceleasi-toate directiile, de zici ca nimeni nu mai sta sa si respire in tara asta, navigatia universala montata in masina lui il ajuta sa iasa cu bine din multe provocari pe care drumurile cele multe pe care trebuie sa le faca zilnic il expun la tot felul de ocazii cu care un sofer obisnuit, nu doar unul cu mare experienta ca el nu si-ar dori sa se intalneasca. Filmare trafic, de unde, asa cum va spuneam, vezi tot ce se petrece pe drumul tau si ai si parte de jurnalism mai apoi cand inregistrand evenimentele ciudate le publici pe internet, asteptand ca cineva sa ia atitudine pentru nereguli care se intampla.
Rar a avut el vreodata nevoie de ghidaj suplimentar la vreo parcare stramtorata de pozitionarea prea apropiata a unor masini in locul in care la limita ar incapea si el cu a lui, acela fiind singurul loc liber din univers unde si-ar putea lasa masina parcata in siguranta pentru a-si rezolva treburile, acum carkitul Edotec il ajuta in situatii limita, senzorii de parcare activandu-i omului nostru vigilenta asa cum o avea la inceputurile sofatului, caci acum perciunii i s-au cam albit de vreme si vremuri in care a dus si a tras multe la viata lui.
Si cand pleaca la volan peste hotare, pentru ca intre el si volanul masinii s-a creat o asa simbioza incat in foarte rare momente se desparte de gandul de a-si folosi masina pentru deplasari, GPS-ul activat acolo unde lumea nu mai e acum cea pe care o stia acum 5 sau 10 ani, nu doar ca i se pare o idee dintre cele mai bune, ce harti, ce stat si pierdut timpul, cu oprit langa trotuarele unde rar dai peste vreun localnic dispus a auzi in limba sa un accent usor diferit de al sau, in care totusi un om, nu o maimuta, un catel sau dinozaur, extraterestru-i cere o informatie ca sa-l ajute s-ajunga unde are omul nevoie, GPS si stii exact, in timp real pe unde s-o iei ca s-ajungi la destinatia dorita, pe care sistemul de navigatie ti-o anunta ca si cand ti-ar da mura-n gura, oriunde pe glob, pe partea stanga, sau  dreapta, functie de context. Asta da, intr-adevar i se pare o idee nu buna, ci foarte buna, in siguranta folosita, economisind timp de transport si asigurand prin celelalte facilitati un sofat mai sigur si soferului o experienta de neuitat, mai ales cand pentru poate prima oara pune piciorul jos din masina ajungand cu aceasta intr-un loc despre care, hartile si intrebarile puse din om in om nu l-ar fi dus chiar acolo. Ultima data, in vara asta, o pauza din activitatea sa obisnuita in firma si in tara l-a dus, la volanul masinii un pic cam departe, cum avea el insusi s-o recunoasca odata revenit de pe unde ajunsese si unde credeti c-a facut-o, nici mai lunga si nici mai scurta nu i-a fost deplasarea la volan, decat pana in Marea Britanie, acolo unde, un bun fost colaborator de la-nceputurile sale de afacerist de dupa '90, ceva mai in varsta ca el luase o pauza din activitatea curenta pe care o desfasura, la fel ca si Ovidiu de implicat, daca nu chiar si mai si. Sanatatea se subrezeste in timp, nu ajunge doar caracterul care mobilizeaza o fire de om pe toata durata vietii acestuia, cand trupul, de la motoras la rotite si la alte cele incep sa scartaie, atunci e cazul sa admiti ca nu e tocmai impropriu sa iei o pauza din ritmul intens de activitate sustinuta pe care-l aveai si sa vezi in ce masura aceasta pauza e mica sau mai indelungata, consulti medicul, iei si tratament daca e cazul si doar daca astea doua legate dau un randament, poti sa risti sa te aventurezi iar in puseul activitatilor ce te pot ajuta sa te adaptezi lor, sau nu, functie de situatie, de organism, de mai multe variabile. William, un scotian bland la infatisare si un profesionist in activitatea lui dintotdeauna era acum un simplu pacient intr-un azil privat de batrani unde era ingrijit cu grija, interes, de un sistem care acolo functioneaza. Eh, ce voiam eu sa va spun, e ca prins asa de o nostalgie a anilor trecuti cand se vedeau curent la fata si de cateva ori pe an, fie la noi in tara, fie la britanic, Ovidiu s-a gandit ca putin aer schimbat de varaticele ploi sau toridele zile prea bine coapte cu un pic de nori si vant, sau ceturi de peste canalul Manecii incolo nu i-ar strica, iar intrevederea cu prietenul sau ajuns in noua postura de a fi mai putin activ l-ar face sa inteleaga mai bine si sa poata si mai bine accepta crunta realitate a imbatranirii care face ca omul sa nu mai poata face chiar tot ce vrea el, ca atunci cand nimic nu-l putea opri cand varsta nu intaintase ca acum. Nepotul lui cel mai drag, cel care in actele firmei figureaza drept asistentul sau personal, in parte responsabil pe drept cuvant de organizarea agendei zilnice a lui Ovidiu, mai concret, omul pe care Ovidiu l-a pregatit de mic copil, de cand l-a crescut in lipsa parintilor sai prematur disparuti intr-un accident rutier cu protagonisti din categoria Vipurilor vechii oranduiri sociale de dinainte de '89, sa-i poata lua la timp locul in sistemul economic pe care el l-a construit in asa fel incat sa poata asigura o viata lipsita de griji lui si urmasilor lui in primul rand, caci familia primeaza in conditii si angajatilor lui, caci si cu ei ce construiesti tu dainuie, Marius l-a insotit. Pentru
Marius momentul in care asa cum cu greu si foarte rar, bunicul sau a ras in viata lui, fiind un om foarte serios de felul sau, Ovidiu a-nceput sa rada autentic, nu un ha-ha de forma, in timp ce GPS-ul setat pe o voce feminina si romaneasca informa soferul ca peste 300 de piciiioooooare, asa cum pronuntase vocea respectiva, va trebui virat la stanga si destinatia va fi disponibila pe partea dreapta a fost unul din acele unice clipe din viata omului, cand distanta, diferenta de varsta, diferentele de interes sau de preocupare dintre doi oameni se anuleaza si, cu atat mai mult in cazul de fata, nepotul adult de acum isi regasea ca odinioara cand copil fiind resimtea lipsa parintilor de care fusese vaduvit pe nedrept, linistea si alinarea la sanul bunului sau, care atunci era inca tanar si viguros si stia si putea face de toate si-l motiva intotdeauna si pe el sa nu se lase invins de ganduri, caci doar dominandu-le pe ele emotiile, un om, chiar daca este copil inca, poate evolua armonios cu sine si cu toti ceilalti in mijlocul carora traieste, invata, lucreaza. Au inteles privindu-se nostalgic in ochi amandoi atunci, ca pentru cel mai tanar dintre ei aceasta este o calatorie initiatica, pusa la cale cu scop precis, iar pentru mentorul vietii nepotului, bunicul trebuie sa admita in fata nepotului ca partea cu intensa activitate nu e cazul sa-l mai preocupe atat de mult pe Ovidiu. E ca la stafeta, cand dupa cursa pe care ai facut-o pe culoarul tau, predai coechipierului sperantele si indatoririle care te-au apasat la momentul lor si pe tine in cursa pe culoarul tau si astepti de pe margine facandu-i galerie ca si el sa duca la bun sfarsit cursa lui.
Nu se putea mai buna alegere, Ovidiu sa-nteleaga, oricat ar fi fost el de incapatanat in felul lui sa se simta doar el raspunzator pentru bunul mers al lucrurilor in preajma lui, de-acum e timpul ca si oasele si salele sale sa ia o pauza meritata de la intensa activitate sustinuta cu randament maximal si asta acum, cand in fata lui avea sustinerea si incurajarea prietenului Will care-l convinsese sa vina pana aici alaturi de nepot, Marius fiind de partea cealalta imaginea lui in oglinda, doar transpusa prin timp, intr-un viitor in care sa se simta mandru de ce a putut onora din responsabilitatea nedreptei soarte de a-si creste nepotul de prea devreme ca si cand si-ar creste propriul fiu, smuls cu brutalitate din viata de ghearele mortii. Marius e un Ovidiu al vremurilor actuale, depozitarul unei viziuni bazata pe o seama de cunostinte de care Ovidiu in persoana e ferm convins ca produsul intregii sale stradanii de a imbunatati lumea si activitatile in mijlocul oamenilor in care a locuit e pe maini sigure si nu doar bune de dezvoltat totul la o scara mai mare. 
- In viata, totul este sa stii sa navighezi unde, cum, cu cine, cu ce, pe ce ruta, caci inspre finele ei doar satisfactia drumului, aventurarea pe el iti fac ultimele clipe ale vietii sa rememorezi totul ca si cand ai fi iarasi acolo direct implicat si nu doar amintire.
- Stiu, bunule, navigatia, da, aventura e farmecul.

Articolul participa la Superblog 2016.

joi, 27 octombrie 2016

Impreuna pentru o viata!

- Olla, Gabi, ce bine-mi pare ca te aud. Greu esti de gasit, sa stii!
- Stiu, dragule, scoala, jobul inainte si dupa ele, drumurile spre si de la ele inapoi acasa imi ocupa mult timp. Semnalul pica, eu mai uit sa-ncarc tot timpul si telefonul si bateria externa si-apoi s-o am cu mine mereu ca sa preintampin situatii de-astea cand cineva ma cauta si-uite-asa da, recunosc nu sunt cea mai chibzuita si disciplinata, ordonata femeie, asa ca ce sa fac si eu, dau inainte cum pot mai bine! Si eu ma bucur ca m-ai prins acum, uite merg spre cursuri, am fugit cu masina unuia dintre sefi sa pot ajunge mai repejor, apoi pe la 3-4 revin la munci si raman pana la 7 sa termin cu ceva acte pentru azi, apoi acasa, pregatesc o baie calda, relaxanta si-mi prepar repede ceva lichid in robotul de bucatarie, dau drumul la un film si gata ziua. Dar tu, dragule, tu ce mai faci, cum mai esti, nu ma vad in stare, sunt cam obosita si nu pot ramane dupa film, asta daca apuc sa-l vad si pe acela pana la final, sa mai vorbim pe chat, sau sa ne si vedem acolo. N-ai sa ma mai placi, e un risc asta si nu ma expun, oricum pana pe seara tarziu, cand ajung eu acasa de la birou, te sun, nu-i problema, pana se face apa de baie, vorbim atunci, bine?
- Si, cum se zice pe la tine pe-acolo! Auzi, tu cum ai de gand pentru decembrie, finalul de an, vacanta de la scoala, cu sarbatorile cu astea, ai vorbit cu sefii tai pentru ce data sa poti reveni in tara? Mergem la schiat, la noi daca mai ninge un pic ar fi numai bine pentru asta, daca nu gasim noi prin agentii ceva pachete faine, uite gasisem zilele trecute in Italia si am zis sa stii si tu ca l-am pus bine la pastrare, un fel de rezervare, da, m-a ajutat amicul meu Florin cu pontul, noi doar sa-l anuntam cu cateva zile inainte daca ramane pachetul la noi, sau de avem zapada ca lumea la noi, cand vii tu in tara, lasam Italia deoparte cu tot cu acel pachet si vedem pe la noi cum se mai schiaza de fain, nu?
- Mi amor, nu stiu, ca astia pe aici vor sa traga o ieseala mare in grup si regula in firma cica e asta cu totii merg, fac, dreg, mie nu-mi prea convine asa sa fiu luata de val si dusa colo-colo, stiu e ok la job, niste reguli le cunosc si respect, aplic, dar asta cu ce faci dupa job, sau cand se opreste activitatea la birou, fiecare e liber sa decida asupra timpului sau pe care-l umple cu ce activitati crede de cuviinta, unde si cu cine vrea si-i place, nu asa, una-doua, hop-top pac trebuie sa vii cu noi, ca asa ne dovedim noi hispanicii in fata colaboratorilor nostri generozitatea si pretindem apoi recunoasterea si respectul ca pe o datorie obligatorie fata de noi. Nu frate, nu-mi convinte imixtiunea asta si le-am spus deocamdata ca nu-s prea incantata de entuziasmul pe care ei il afiseaza pe fete ca si cum noi restul am fi obligati sa nu mai gandim si sa vrem sa ne ducem programul nostru in perioada asta, ci vai-Doamne sa aducem osanale bunavointei lor! Le-am zis ca la mine conteaza mult traditia si faptul ca sunt deja plecata de o buna perioada implica un dor de casa si de ai mei toti si mai ales de tine si ca nu-mi pot cere sa admit ceva ce intersecteaza nefericit pentru mine un sector de timp in care eu imi planific independent de ce planuri au ei personal sau cu firma ocuparea cu activitati pe care chiar mi le doresc.
- Gabi, tu stii dintotdeauna sa te faci bine inteleasa si franchetea pana la urma, dincolo de diplomatia incipienta, da fermitatii aura unei demnitati ce nu poate fi  decat respectate, daca nu chiar admirate. Pana la urma serviciile profesionale sunt cele pe care firma ti le plateste, nicidecum tu nu esti la dispozitia lor pentru alt tip de activitate ce nu se incadreaza nici intr-un orar de activitate profesionala menit prin ce stiu eu de scolarizari sau altele de genul sa aduca un randament superior in noua pozitie pentru care firma te pregateste pentru ca tu nu ai nimic impotriva. Aici e vorba despre sarbatorile crestine de iarna, noi ceva mai traditionalisti ca ei spaniolii care nu au in aria lor geografica parte de prea multa iarna, cu frig si zapezi si nici povestea lui Mos Craciun nu prea prinde altfel decat o simpla dispozitie interioara a oamenilor de a se cadorisi intre ei, furati fiind de peisaj. Eh, la noi e altfel, ninge, e frig, povestea aia cu daruitul cadourilor nu e chiar goala de continut, exista zapada, Mos Craciun tot cu sania poate sa ajunga la fiece copil, nu e ca acolo vreun chel libidinos in masini sport scumpe claxonand dupa fetite, cum se mai prea poate sa fie... doar zic, nu arat cu degetul, nu dau cu parul, doar zic...
- Puiule, eu am ajuns la scoala, te sun eu dupa, bine? Te cherro mucho, si, mi amor!
Contrariat putin de faptul ca anuntat prea din scurt de Gabi c-ar fi ajuns deja la cursuri, ea si-a si schimbat tonul vocii si chiar limba, trecand un pic prea repede peste ce vorbisera ei pana atunci si incheind nu apoteotic, ci cam fals in aparenta, impersonal cu acel general uzitat Te cherro mucho, si, mi amor!- menit parca a trada simtamintele emitentului cuvintelor fata de interlocutorul de pe fir, cat mai mult a poza fata de auditoriul in mijlocul caruia ajunse (amfiteatrul facultatii) in rolul firesc al vietii: tanara, frumoasa, inteligenta, trebuie doar sa aiba si ea o pereche, mai ales cand de fata sunt o sumedenie de femei care mai de care mai sulemenita si mai afisata cu ce are ea, ba in parcarea din fata facultatii, ba pe inelar, la gat, ori la telefon, din care ultim caz e chiar indicat audienta sa tot auda ce vrea emitenta sa se stie despre ea, caci doar e o rivalitate feminina indirect rostita, dar pe deplin recunoscuta la o simpla privire aruncata chiar si de departe...
Asa ca, usor macinat in interior de ganduri nu dintre cele mai sanatoase, fu rascolit peste masura asa incat si la munca nu reusise sa ascunda colegilor faptul ca este abatut in legatura cu Spania, cu Gabi, ca poate daca exista altcineva in apropierea ei care uite-asa, pur si simplu acel gand c-ar putea sa fie cineva, altul decat el langa ea si filmele i se porneau toate de-odata in mintea lui afectata de teama de a o pierde. Da-da, pana acolo mergeau scenariile cele mai, caci odata semanata incertitudinea, temerea se raspandea mai repede ca atunci cand apesi intrerupatorul camerei noaptea cand vii acasa, sau cand deschizi robinetul de la bucatarie, sa bei un pahar cu apa, tot de pe drum venind si c-o sete de crapi! Colegii au fost nu foarte incantati cand el le anunta plecarea ei la studii acolo in Spania, unde pe seama firii ei si a programului la facultate ce-i permitea si sa aplice practic cele invatate, dar nu pentru faptul ca Gabi da curs dezvoltarii sale acolo peste hotare unde poate castiga o experienta profesionala ce o va ajuta in cariera, ci pentru faptul ca stiindu-i pe amandoi, el e posibil sa nu faca prea bine fata situatiei de a nu o avea aproape. I-au mai zis, care mai voalat, care mai direct, faptul ca o relatie la distanta nu poate merge prea bine, ca una in care ambii sunt disponibili aici si acum, adica se vad, se aud, se intalnesc si tot restul de activitati pe care le fac impreuna, tangibil, nu la telefon, nu prin Internet, c-or fi ele vehicule de dus mai departe de la om la om trairi, ofuri, bucurii si alte simtaminte prin cuvinte, dar una e proximitatea si tangibilul, alta e comunicarea vestii, in scris, sau telefonic, simtaminte de mana a doua cum ar veni, traite o data si la doar o viteza si un ritm de viata in urma trairii firesti atunci cand se transmit, fata de momentul cand ele se intampla.
Si pe acelasi fagas, se poate ascunde in a pune pe om in fata faptului implinit, ca ceva anume s-a intamplat, intentia de comunicare a evenimentului pe cale sa se intample, a-i anunta destinatarului doar dupa ce s-a intamplat evenimentul consecintele care-l vizeaza intr-o masura sau alta, capata mai mult fateta unei dorinte de razbunare, iar informarea in sine pare o scuza, masluita se vede de departe, pentru o alta decizie care schimba in fond variabilele ecuatiei relationarii. Cand o relatie nu mai tine, x informeaza pe y, abia dupa ce relatia nu mai e un fapt, cauzele pe care le considera a putea fi ele de reprosat, cand in fond in prea multe cazuri nu s-a intamplat chiar asa, dar totusi o scuza pentru sine si o acuza pentru partea cealalta trebuie sa existe pentru a crea fie si nu foarte natural acel dram de curaj care sa-mbrace sinele fie si-ntr-un nu foarte vadit entuziasm de a incepe curat si pur alta relationare, ce in lumina felului in care a fost imbracata justificator ultima relatie unde celalalt n-a fost bun si la timp acolo si toate cele, este salvarea sinelui celui care inchide o relatie, nu motivat pe drept cuvant in acest sens,  ci savurand acuzele aruncate in celalalt, motivatie care sta la baza reinnoirii relationarii, in ecuatia aceasta schimband doar partenerul. Anticipand in multele sale filme ce-i invadau prea repede mintea afectata doar de asemenea predictii ce-i anulau dreapta judecata si anulau atunci felul in care el se raporta cu respect si iubire pentru Gabi, stia ca nu procedeaza corect fata de niciunul dintre ei doi si nici fata de ei doi luati la un loc, atat cat inca, spera el, mai poate fi vorba despre un ei doi, el si ea, ca despre o singura entitate, un tot unitar. Incerca cu greu atunci sa nu mai auda ceea ce varsta colegilor trecuti prin viata cu bune si cu rele, cu munci si cu casa, masa, mariaj, copii si toate cele, vadea: despre doi oameni se poate spune ca sunt una, atunci cand ambii-s intr-un loc, la propriu, trag amandoi cu casa, masa si iubirea lor, nu unul hais si celalalt cea, ca nu tine nimic asa si se destrama inainte sa crezi pe cuvant ca exista ceva concret ce merita aparat si ajutat prin stradania fiecaruia sa creasca. Atunci cand, influentat de dreptatea celor auzite la job, nu-si gasea starea, echilibrul si linistea, cuvintele rele o acuzau pe Gabi de tot ce provoaca imposibilitatea ca ei sa fie mai departe una. Dar, pe seara, baia ei fierbinte-i facuse extrem de bine si totul se clarificase intre ei, asa ca Stefan dormise usurat, cand intreband-o de ce inchisese asa de repede si mai ales cu tonul schimbat al vocii ei Te quiero mucho, mi amor!, Gabi-i raspunse ferm:
- Intrasem in amfiteatru, dragule si toata lumea de fata, mai putin profesorul, care a intrat in sala la niciun minut distanta de mine. Trebuia sa inchid si stii cum e in strainatate, trebuie macar asa de fatada sa dai impresia celor de-acolo ca esti unul de-ai lor, altfel te privesc ciudat, contrariati, de parca diferit fiind de ei nu stii, sau nu poti, nu meriti sa traiesti acolo cu ei, sa muncesti la ei in tara, sa cate si mai cate! Stii, asta era, nu altceva, doar stii ca de-acasa din Constanta cand am baut prima data cafeaua facuta acasa la mine de mama, ti-am spus si eu si mama dupa ce-am baut licoarea, ceasca nu minte, tu ai baut dintotdeauna cafeaua dulce iar mama si eu ti-am spus atunci ca nici cafeaua nu minte si ti-am explicat mai apoi ce se zice la noi, turcii: cand barbatul bea cafeaua indulcita a femeii pe care o place, ei vor face pereche buna in viata. La fel si casa, familie si tot, ca la noi, spiritul acesta al solidaritatii, ce nu este unul asimilabil expresiei peiorative  "de turma", al apartenentei la un grup nu este unul reversibil, e un dat. Ai admis, nu ai cum sa dai inapoi fara ca sa te faci singur de ras in lumea in mijlocul careia ai admis sa intri ca parte integrata dupa regulile ei si care daca dai semne de eschiva de la libera ta consimtire asupra a ceva, te exclude si te pune la zidul infamiei fara a mai putea vreodata sa te reabilitezi in ochii ei nicicand. E cum se mai zice la voi in Muntenia cu strainul, sau mai des straina care ajunsa in curtea baiatului ce-i e drag, cand bea apa de la cismea si-i place, nu doar pentru ca n-are de ales cu altceva cu ce sa-si potoleasca setea, destinul i-o harazeste  acelui baiat, caci ea nu va mai pleca din curtea lui, ci vor face casa impreuna. Eu am baut si eu apa la tine in curte, sa stii si n-am uitat ce-nseamna! Tu ai savurat cafeaua la noi acasa si dinainte de a-i sti semnificatia, te-ai aratat incantat ca ti s-au stiut dinainte obiceiurile, acum ca stii si ce inseamna partea asta cu cafeaua, poti sa fii linistit dragul meu, nu sunt aici sa ma dau in stamba, studiez si muncesc aici pentru ca s-a ivit posibilitatea asta, culeg ceva experienta si bani pe care le voi investi in tara cand revin ca sa dezvolt afacerea proprie. De care, in parte, daca n-ai sa ai nimic impotriva, sau alte idei personale de antreprenoriat, ai sa ma ajuti si tu sa o pun bine pe picioare si nu vom mai depinde atunci de nimeni, ce zici?
- Raman mut, ce sa mai zic! Mi-e cam rusine de mine, pentru ca sincer nu mi-au trecut prin cap decat variante total opuse cuvintelor pe care mi le-ai spus tu acum si care ma linistesc si ma fac mic ca un gandac, numai bun de strivit pentru ce putea mintea lui sa scorneasca... Dar, na, munca, ai mei colegi mai in varsta, intelegi postura asta ciudata in care m-am tot gasit.
- Te inteleg si tot ce-ti cer e sa ai incredere in mine, dragule, nu iubesc decat un singur om care are deja inima mea in mainile lui, acela esti tu si viata mea in jurul tau are sens. Nu e ironie ce spun, contextul distantei dintre noi care exista acum nu intra in discutie, am clarificat subiectul, nu mai vorbesc despre asta, nu ma scuz ca n-am gresit cu nimic, amandoi am fost de acord cu venirea mea aici ca parte de bun augur pentru dezvoltarea mea personala, nu o fac doar pentru mine, ci pentru noi. In plus, dincolo de a ma sti pe mine o cauza pentru greul pe care-l resimti tu acolo in lipsa mea, nici mie nu mi-e usor aici fara tine, dar aceasta este situatia, eu sunt studenta si practicanta intr-o firma, am cazarea asigurata de scoala, faptul ca de la birou pentru a ajunge la cursuri mai sare sa ma ajute cu deplasarea vreunul dintre sefi, sau colegi nu-nseamna vreun avans caruia eu sa-i cad prada, asta m-ar jigni iremediabil s-o crezi despre mine, de aceea ti-o repet, mi-e dor de tine, ne vom vedea cu siguranta in decembrie, cand anume - nu stiu acum, dar functie de ce se discuta si se va decide aici, am sa te anunt, iubirea mea, asta sa stii, bine?
..........................................................
Dupa ce se scuza, a doua zi pentru faptul ca bateria fu pricina incheierii subite a convorbirii lor aunsa intr-un punct sensibil, cand el fusese cel care inchise, creand artificial un sentiment ciudat femeii pe care o iubeste, dar care pentru faptul ca acum se afla inca la o distanta apreciabila de el datorita studiilor, un fel de vina pe care s-o cuprinda pe Gabi in lumina celor discutate si insuficient pana la capat clarificate cu barbatul iubit, din cauza aparentei opriri bruste cauzate de telecomunicatie.
- Eh, lasa, mandro, ca ti-o coc eu, sa stii tu, daca din prostia mea, sau ceva nespus a facut ca eu sa dau crezare altor opinii in ceea ce ne priveste, am sa-ti arat eu tie si cum ma achit eu de toata vina de a te fi inteles pe tine gresit si deci prin toate explicatiile tale cu care sunt absolut de acord ca sunt juste si depasesc cadrul unor simple imbinari de situatii pe care tu sa le invoci de acolo din Spania, ele tin de sangele si faima traditiei purtate prin timpuri si locuri de strabunii tai, o sa vezi tu si toti ai tai veti fi pe deplin multumiti de mine, am eu asa o banuiala! - isi zicea Stefan imediat dupa ce, inchizand telefonul, urmand a-i anunta Gabrielei, tot in acea seara ca bateria cedase si ca acum nu va mai bate moneda pe subiectul acesta, ci va lasa sfetnicul bun al noptii sa dea liniste si calm aparentei tensiuni create pe fondul distantei geografice dintre ei. Vei fi surprinsa, na, asta vei fi, iar eu am sa-mi asum asta, nu surpriza in sine, ci plamadirea ei.
...................................................
- Frate, ii spunea Vlad, fratele lui mai mare, militar de cariera si care in misiunile internationale in care a servit interesele pacii in numele tarii noastre si aliantelor politico-militare din care face parte si tara noastra, daca ati ajuns in punctul acela in care ati ajuns voi, din ce mi-a zis mama despre tine si Gabi, e clar ca trebuie sa te pregatesti re-pe-de s-o ceri, ai inteles? Nu lasi sa-si ia zborul o femeie puternica si motivata de bune intentii ca ea, cand nu discutam cine pe cine a ales,  voi doi v-ati gasit - suna mai bine, dar e clar ca ea e cu un pas inaintea ta, punctul in care tu cu filmele tale ai ajuns s-o faci pe ea sa se simta incerta in privinta ta nu e deloc o cale buna de urmat. Asa ca, ti-o spun ferm, fa bine si reindreapta-ti bine pozitia fata de ea, recucereste-o din nou si de data asta, stiind ce fel de om e si din ce traditii provine, procedeaza in asa fel incat sa n-o mai ranesti! Ti-a dovedit mereu ca te iubeste si tine la tine si la ce sunteti voi doi impreuna, incat nu cred ca ti-ai ierta-o de a-i pierde-o! Si pe deasupra, ea nu merita o rana tocmai de la tine, cel care sustine c-o iubeste, dar care a parut ca nu stie precis in ce si cum anume sa procedeze ca sa se achite cat mai bine de acest statut de iubit. Iti vorbesc din proprie experienta, Stefan, nu te bat la cap asa cum a putea crede, nu-mi sta in caracter sa fac asta, dar acolo unde e vorba de familia mea si mai ales de fratele meu, vorbesc si ajut. Asa sper ca-mi vei recepta cuvintele menite doar a te face sensibil la gasirea unei solutii bune intre tine si iubita ta. In plus, nici mie nu mi-ar strica sa joc la nunta voastra, bucurandu-ma de o grija mai putin pe care o voi avea in ceea ce te priveste, odata ce te stiu la casa ta. Fa bine si asculta-ti inima, cere-ti femeia de nevasta si in vara faceti si voi nunta si gata! Nu zic bine?
- Cum nu! Gata stiu cum fac! 
......................................
Post sau nu in calendar, impulsul inimii nu tine cont de nimic, atunci cand, fie si cu paltonul pe ea si cu fesul pe cap, femeia iubita revine in vacanta de iarna de la studii din Spania si iubitul ei, o asteapta cu buchetul de flori in mana, la terminalul sosiri internationale, chiar la banda care aduce bagajele din cala avionului care a adus-o in tara. Cu imaginatia pe repede inainte, a cautat pe net sugestii potrivite pentru surprize si a comandat buchetul ales si a rugat curierul forariei online Bucuresti sa ajunga cu el integru, mai ales pentru ca afara e frig si mai ales pentru ca, indiferent de ce, clientul comanda, plateste si trebuie sa primeasca la timp comanda sa. Fara nicio grija, pentru zborul ce trebuia sa aterizeze la ora 14:30 ora Romaniei, florile comandate de Stefan au ajuns inainte de aterizarea avionului din care urma s-o recupereze intr-un mod aparte pe Gabi, bine protejate si de frig si de alte pericole, asa ca desi ar mai fi fost timp fizic si pentru repetitia marelui sau pas pe care intentiona sa-l faca, barbatul s-a bucurat sa primeasca buchetul de la curierul care, intuise perfect pasul lui Stefan, i-a urat: Succes domnule si Sarbatori fericite!

Adunat cuvintelor de moral venite de la fratele sau mai mare, gestul curierului de flori i-a dat confortul interior necesar si imboldul de a fi stapan pe sine, pe emotii, cuvintele i-au venit sincer si nemasluit, ca era si bataie mare de cap asa cum a fost dintotdeauna pentru el cu invatarea pe de rost a poeziilor, textelor de orice fel, asa ca atunci cand la banda care aducea bagajele cursei cu care Gabi revenise in tara de sarbatori, femeia-l gasi pe barbatul iubit ingenunchiat si florile pe care un bilet mare dadea tuturor celor de fata numele cui erau ele destinate si intelegand cu totii si de ce, izbucnira in aplauze si cuvinte de felicitare pentru tinerii care inca nu se imbratisara, iar momentul ala de explozie a fericirii lor de asta data inca nu se intamplase! Ei ii dadusera lacrimile, nu se astepta sa fie asteptata la aeroport de el, parintii-i spusesera pana in preziua zborului ca ei vor veni, dar ninsoarea a facut delegarea lui Stefan pentru asta mult mai bine inspirata, iar ingenunchierea lui in asteptarea ei cu florile in mana pe care era scris numele ei, multimea de oameni care se grupasera de-o parte si de alta, lasand pe mijloc cale libera ei sa-l pricopseasca pe el cu un raspuns izbavitor, o facusera pe Gabi sa ajunga foarte repede si sa ingenunchieze si ea langa iubitul ei, caruia-i multumise din priviri, inca de cand intrase in zona benzii pe care rulau bagajele cursei cu care venise ea in tara.
Ochi in ochi, lacrimand de emotia fericirii concretetii unui vis asteptat sa fie si trait, nu il anticipa atat de intens si consumand atatea resurse, raspunse un Da, tare cu fermitatea care a caracterizat-o tot timpul, iar aplauzele, pozele si filmarile de conjunctura cu telefoanele in zi rece de iarna a incalzit si zi si inimi si toata lumea de acolo i-a urat perechii proaspat cunoscute, cale lunga de strabatut impreuna pe drumul vietii.
Sarbatorile au fost cu de toate, cu baclava si suberek la socrii la Constanta, schiat la munte si aici si-n Italia, nunta stabilita de cum se duce zapada, aici in tara.
Aranjamente florale au ramas tot in seama cui a asigurat si farmecul aparte al marelui pas facut de el atunci pe aeroport, iar cand buchetul de flori al miresei a fost rostogolit pe spate in aer, bataia pentru prinderea lui a fost ca-n basmele cu feti-frumosi si zane si printese. Simona, sora mai mica a miresei, fara a fi fost vorbita cu mireasa, ci crescand 2,04 m de pe urma practicarii voleiului l-a prins fara probleme, chiar si fara vreo saritura sau efort suplimentar. Singura fiind, privirea i-a cazut odata cu priza buchetului de flori pe chipul simpatic al unui om care anima povestile spuse cu haz si farmec aparte la masa prietenilor sai. S-au chemat din priviri si desi el nu era pe masura taliei sale, au gasit ulterior destule puncte de incidenta unde si-au intersectat propriile opinii. Si, in acest fel, Simona de prins prinsese buchetul, nu avea pana sa-l fi prins cu cine pentru a spera la a urma explicatia prinderii buchetului aruncat de mireasa insasi, dar acum avea cu cine. Asa ca peste un an, fix in aceeasi data, la nunta Simonei cu Andrei, Gabi si Stefan si multi alti prieteni comuni ai lor, pe langa rude si invitati surpriza, buchetul miresei era prins de asta data de verisoara Gabrielei si a Simonei, Ilknur, care pentru ca juca handbal de la 7 ani, acum la 13 avea talia si detenta numai bune sa castige aceasta intrecere ad-hoc in cadrul festiv al nuntii verisoarei cu care se asemana din multe puncte de vedere, desi exista si o diferenta de varsta. 
La toate aceste bucurii si impliniri de destine, a luat parte asigurand decorul special al evenimentului si aranjamentele florale, atelierul de design floral, de gasit si pe net la o simpla cautare buchete de flori sau florarie online Bucuresti. E Olla, asa cum si Gabi-chica lui Stefan l-a imbratisat pe cel care-i cerea mana, pe bune!

Articolul participa la Superblog 2016.

miercuri, 26 octombrie 2016

Sa fie cald si bine peste tot in casa!

- Vlad, mama, eu n-am sa mai fiu in curand, dar tu esti dator vietii sa duci fiecare zi a ta mai departe, invatand in fiecare zi lucruri noi ce cu timpul te vor ajuta sa stii si sa poti derula orice tip de activitate, asa cum barbatii muncitori stiu de toate si-s mesterii ogradei lor, tot asa si tu, mamica sa fii la casa ta. Sa te  zbati din toate cotloanele fiintei tale si sa faci in asa fel incat nimic sa nu poata sta in fata ta fara sa poti intelege cum functioneaza. Si in toate cele pe care le vei face, dragul meu, sa nu dai nicio clipa senzatia ca dupa ce ai facut ceva, are sa-ti para rau de modul cum ai facut-o, ori chiar rusine sa-ti fie dupa aceea! Nu, tu trebuie sa fii implicat cu totul in ce faci si atunci nimic nu-ti va putea stirbi vreo clipa bucuria de a fi realizat un lucru bun.
Asta o stia de mic copil Vlad, care a crescut si cu grija de a nu face cuvintele mamei sale sa para in van, dar si cu temerea ca odata ce crestea sa existe momente in care sa nu stie sa faca cea mai buna alegere si consecintele actiunilor sale in urma unei alegeri nu foarte sigure pe el sa duca in final la acel sentiment de care avea oroare: vina, culpa, responsabilitatea precara, rusinea pentru ca rodul alegerilor si actiunilor sale au dus in final la ceva de care nici el nu e deloc multumit si cei care si-au pus mare baza in el si alegerile sale s-au simtit tradati si nefericiti. Iar cand succesiunea aceasta de evenimente, pe care in genere nu o poti tot timpul controla vine sa-i raneasca pe cei apropiati tie, cei care cred cu totul in capacitatile tale, nereusita te doboara mai ales cand stii ca altii au crezut in tine si te simti, inevitabil raspunzator de esec si in fata lor, in egala masura cu forul tau interior care nu gaseste pentru tine decat foarte multe intrebari de cele mai multe ori formulate retoric si sub forma de repros, la care nu se prea gasesc de fiecare data raspunsuri. Si atuncia, de facut poate ca este sa nu uitam vreo clipa de faptul ca suntem oameni si ca sunt momente cand ceva ne poate depasi judecata, alegerea, urmarea actiunilor noastre nu poate fi de fiecare data fara cusur. Dar ce e cu adevarat important e ca dupa ce o greseala a pus stavila reusitelor noastre, in forma si intensitatea cu care s-a manifestat ea, e recomandabil ca pe viitor in situatii similare sa procedam altfel de cum am facut-o si n-a dat rodul asteptat de noi, doar asa, nerepetand erorile, putem evolua. De aici, o liniste interioara isi gaseste tot mai profund lacas in noi. Niciodata n-a putut uita cuvintele mamei lui, iar acum cand conduce propria afacere stie ca cine avizeaza un lucru e specialist in domeniul sau, la fel cum el e mester in ograda lui. Casa bunicilor, parintii din partea mamei i-a fost adapost in copilarie, la fel este si acum cand a ramas doar el caci ceilalti s-au ridicat rand pe rand la vremea lor la cer. A venit mai intai randul bunicului si bunica si mama lui i-au fost si tata si mama, scoala incepuse nu de prea mult si bunicii i-a venit si ei randul, iar pe cand era-n gimnaziu mama a aflat ca sufera de o afectiune care nu-i va permite sa-si vada baiatul ginere si om la casa lui.
Singur pe lume a trebuit sa faca fata situatiei deloc obisnuite, dar angoasa de fi cel care greseste pentru ca e nechibzuit in judecata si actiune l-a facut sa fie cumpanit si sa invete de timpuriu greul vietii. A aflat pe pielea lui si cum sa invinga singuratate si orice neajuns, s-a gospodarit mai greu la inceput cand era greu sa admita ca din familia lui doar el mai ramasese de dus crucea mai departe, dar n-a dat inapoi si a razbit din greu pentru ca povetele mamei lui sa fie ancora de viata pentru el.

Pentru ca locuinta veche a bunicilor sai si-a pierdut cu timpul din eficienta cu care orice adapost pentru cap si minte multumeste pe cel care sta sub el, Vlad a-nceput sa reamenajeze spatiul interior in asa fel incat cladirea sa nu aiba pierderi de randament termo-energetic. Adica a-nceput sa-nlocuiasca rand pe rand ferestrele cele vechi cu geam termopan, portiunile din zidul exterior casei ramase fara tencuiala acoperite la loc si de asta data si cu strat aditional de polistiren si iarna a vazut ca spatiul este mai bine izolat si fonic si termic, iar consumul de combustibil necesar incalzirii se reduce fata de perioada in care in iernile copilariei sale, mosul focarea sobele de numa-numa, dar asta si pentru ca si iernile erau atunci spre deosebire de acum cand par a fi ceva mai subtirele la frig si zapezi mari, grele si reci ca naiba. Pentru extinderea spatiului de locuit, atunci cand in vara trecuta a facut proiectul noi sale case ridicate pe baza cladirii vechi a avut in vedere aceste ultime notiuni de randament termo-energetic, economisirea si eficientizarea folosirii energiilor termo-izolante pentru un ambient optim din punct de vedere al conditiilor pe care Vlad le pregatea deja de anul trecut de cand a inceput lucrarile pentru intemeierea noii sale familii. Elena, vecina si fosta colega de clasa din scoala generala a ramas si ea fidela acelorasi valori traditionale care au facut familia ei multietnica sa dainuiasca prin timpuri de cand se propasisera aproape de capitala actuala a tarii primii ei reprezentanti inainte de unirea principatelor romane.

Si pentru ca prietenia lor de mici a continuat si data fiind vecinatatea domiciliilor, Vlad si Elena duc mai departe traditia tinerilor care nu se rup de tot de glia unde au facut ochi, ci intemeiaza casa si familia in acelasi loc si cresc odata cu copiii lor, traditiile cu care au crescut si pe care le mai adapteaza cand si cand pentru a tine pasul si ele cu vremurile schimbatoare cat ai clipi. Iarna trecuta termografia comandata specialistilor din Bucuresti a dus la obtinerea unui certificat energetic al noii cladiri reamenajate, care spre deosebire de spatiul si calitatea mediului ambient din vechea locuinta, acum reprezinta cu totul altceva. Acum caldura nu se mai pierde nici pe la nivelul ferestrelor si nici transferul termic exterior nu afecteaza peretii dinafara casei, caci izolatia termica e bine facuta si eficienta iar inauntru e mult mai bine, mai cald si pe deasupra si fara consum suplimentar de combustibil pentru asigurarea conditiilor optime: incalzire centralizata pe lemne, apa calda tot timpul pentru gatit, spalat vase si sau rufe la baie. Munca bine sustinuta si de sprijinul celor dragi face casa buna si tot mai buna pentru ca familia creste si odata cu ea si munca trebuie sa sustina noutatea in materie de adaptare a mentalitatilor la pragmatismul cotidian novator, care usureaza viata si costurile ei in materie de straduinte si eforturi pentru obtinerea rezultatelor scontate. 

Avizez.ro face toate acestea venind in sprijinul proprietarilor de locuinte ce doresc eficientizarea termoenergetica a spatiilor lor imobile cu servicii de audit energetic, termoviziune, termografie pentru reducerea costurilor si optimizarea unui flux termic constant in casa, fara pierderi de caldura cauzate de lipsa izolarii corespunzatoare a peretilor exteriori, neetanseizarea proprie la nivelul ferestrelor dupa montarea acestora. La fel stau lucrurile si in cazul categoriei de proprietari de spatiu imobil ce pregatesc din punct de vedere energetic locuinta lor pentru obtinerea unui standard superior acordat si avizat de certificatul energetic obtinut conform datelor tehnice ale locuintei care sa-i poata determina sa perceapa un pret mai mare in anuntul de vanzare a locuintei detinute. Indiferent despre ce categorie de clienti vorbim, omul sta in centrul preocuparii acreditarii prin certificare energetica a spatiului de locuit, care aduce odata cu ea si beneficiile masurate in standard de viata optim in ambientul casei ce nu prezinta riscuri de pierderi termoenergetice in urma auditului de specialitate care a incadrat cladirea intr-o clasa energetica superioara. Ca locuieste in ea, sau investeste in amenajarea casei pentru a-i imbunatati  randamentul termo-energetic si a castiga un pret bun de afisat la vanzarea casei, asta depinde doar de om si conjunctura de moment in care lucrurile legate de el insusi si de proprietatea imobiliara pe care o vrea pentru el, sau o scoate la vanzare dupa ce-i asigura noului proprietar aceleasi conditii optime de care si el ar fi multumit.

Asta inseamna sa faci lucrurile implicat si devotat calitatii maxime pe care o poti obtine din ceea ce faci, nu sa speculezi si sa vehiculezi interese si sume de bani, ci sa pregatesti dinainte pentru tine sau pentru celalalt terenul unde si tu si el v-ati simti la fel de bine! Cu siguranta nu-ti va fi rusine vreodata procedand asa!

Articolul participa la Superblog 2016.

marți, 25 octombrie 2016

Victorieeeee!

- Sando, scoala-te mama si hai la scoala, ca-ntarziem azi-maine si nu mai pupam Bac-ul!
Dupa ce-si amanase deja alarma telefonului, tanara se mai intoarse de doua ori de pe o parte pe alta si dupa ce mama-si facu rondul de dimineata se gasi sa spuna:
- Vin acuuuuum, iau pe mine si viiiiiin!!! Fii te rog buna si fa-mi si-un 3 in 1 ca dau teza a doua ora si-s obosita la cat am invatat aseara!
- Bine, mama, bine, 3 in 1, s-a notat!
Fire sportiva, cateva genuflexiuni, niste abdomene si fandari i-au fost suficiente pentru a trece peste motaiala matinala si a fi fresh si pregatita de scoala.
Pantaloni sport dama si tenisi, ca tot e trendy chiar si fara costumatie sport i se potrivesc fetei la fel cum iarna temperaturile scazute implica protejarea mainilor prin purtarea manusilor. Eficienta si utilitate si un stil propriu ca intotdeauna, ca atunci cand mica fiind nu doar papusile si carucioarele cu bebelusi i-au placut ei ci si mingea, coarda, topaiala, sariturile, iar de aici si pana la a fi o sportiva legitimata n-a mai ramas decat un singur pas pe care ea l-a asumat devreme. Nu si-a reprosat mai tarziu ca s-a grabit cu alegerea facuta, ci s-a felicitat pentru ca a invatat sa depaseasca multe bariere si sa se reinventeze mereu, sa gaseasca in fiecare moment greu solutia depasirii sale, caci asta diferentiaza invingatorii in sport si-n general in viata de ceilalti indivizi, competitori sau nu, felul in care in  momente dificile reactia ce vine din interior mobilizeaza gasirea solutiilor si aplicarea lor pentru depasirea impasului. 
Mingea si topaiala de mica, au facut-o sa fie mereu tonica, sa creasca frumos si asa cum i-a placut mereu, sa nu fie mica, detenta, alonja si restul aptitudinilor de ordin fizic, tehnic si tactic castigate pe parcursul carierei sale de handbalista o recomanda de altfel pentru a fi si in prima linie a modei in materie de  vestimentatie si incaltaminte sportive. Dincolo de sala de sport, doar la balul de absolvire va face o mica exceptie si se va conforma stilului, rochia de seara si pantofii cu toc sunt momentan puse la pastrare, mai ales pantofii, cei care si ei, ca majoritatii femeilor creeaza, mai ales la dansat acele probleme cu batutul in zona expusa a piciorului si care ne e cunoscuta din mitologia greaca de la razboinicul Ahile. Plasturii sunt o solutie de moment, dar, gandind fara jinda in perspectiva sosirii evenimentului de final de an si liceu totodata, caci a doua zi, sambata stie ca are meci, nu e tocmai prea bine sa alergi, sa jonglezi pentru a te demarca libera pe semicercul advers pentru a inscrie cand ai probleme chiar si la mers. Nu mai vorbim despre oboseala. La meci, cu atat mai mult cu cat el este dimineata, ma rog, spre amiaza, dar timpul deplasarii lotului trebuie si el luat in calcul, asa ca nu va fi vorba despre nicio scutire sau invoire pentru faptul ca va fi absolvirea liceului, meciul e meci, in primul rand pentru tine ca jucatoare, in al doilea rand pentru ca asigurandu-te ca te si odihnesti si tu si picioarele tale, nedorind bravada cu orice pret de dragul ochilor atintiti spre tine, poti sa-ti ajuti echipa si ce petrecere mai fericita poate concura cu o victorie muncita pe teren? Raspunsul: niciuna!
Asa ca atunci cand picioarele ei ii soptesc atat de ferm incat ea mereu le asculta, nimeni din clasa, ori din anturajul colegelor de echipa, seara de la antrenamente nu o poate ademeni pe fata care nu se crede si nici nu s-a crezut vreodata printesa pentru a adopta in mod curent vestimentatia ce distinge femininul de masculin, recte rochia si fusta si pantofii cu tocul cat mai inalt pentru a compensa o eventuala diferenta prea mare de statura a celui de langa ele. Ea are stilul ei, e originala in tot ceea ce face si crede cu prisosinta ca munca aduce in timp recompense. Stradaniile aduc satisfactii, nu parada, nu risipa, nu balurile si petrecerile. 

Raspunsul cu care vii in intampinarea tuturor provocarilor zilei e decisiv in orice alegi sa faci! Fii inspirat in activitatea ta si in sport conteaza pe Answe(a)r, ca-ti poarta bine de grija, tie si mai ales picioarelor tale! Ele doar iti aduc victoria!
Iar de-ar fi vorba intre noi, ca picioarele ei sa vorbeasca, ori incaltarile care-i protejeaza mereu picioarele, de care are mare nevoie, caci jocul de handbal e indispensabil pentru ea, iar in sport nu poti concura la cel mai inalt nivel cu probleme tocmai la picioare, povestea pe care ar spune-o despre Sanda ar fi cam asta de s-a zis pana acum. Nu, n-are ea dialog prea mult, caci picioarele pastrate in conditii bune de incaltarile care te si definesc si te si ajuta sa-ti mentii in parametri optimi randamentul sportiv e cea mai buna alegere facuta. Asumata, decizia asta are si pe termen scurt, mediu si cu atat mai mult pe lunga durata o importanta covarsitoare, iar de sacrificiu nu poate fi vorba cand pentru tine sportul inseamna ceea ce te defineste, competitia din teren si antrenamentele un mod de a fi, traiesti cu, prin si pentru picioarele tale! Ele-ti aduc, alaturi de o buna pregatire si o disciplina sportiva netagaduita victoria. Iar asta nu se compara cu nimic, caci dupa victorii, celebrarea lor vine alaturi de colegele de echipa si rasplata muncii depuse insistent aduce implinire si voie buna. Dar nu si pantofi cu toc si dansuri multe, ca mai avem nevoie de picioare integre! In loc de asta, merge un volei, tenis, asa de relaxare si de pastrare in forma! Adidasi ca turnati pe picior sunt, personalitate si creativitate in joc sunt native, victoria e pe vine! Ole!


Articolul participa la Superblog 2016.

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Conecteaza-te si tu!

- Ai vazut ma Avataru? 
- Ce Avatar zice tu la mine?
- Ma Youssuf, fii atent: nu e vorba despre poezia lui Eminescu, celebrul nostru luceafar, de-ai studiat tu la facultate Avatarii faraonului Tla, ci filmul ma, ala cu soldatul american ce facea parte dintr-o misiune speciala si care ajuns alaturi de o echipa intreaga de mercenari si cercetatori explorau tainele unei planete nou descoperita,
- Asa si?
- L-ai vazut?
- Filmul, nu, dar Eminescu citit la mine si placut mult.
- Eu te-am intrebat, pentru ca vezi tu, am cam descoperit o chestie general valabila: coincidentia oppositorum se aplica in absolut toate aspectele ce tin de existenta noastra a tuturor, ma Youssuf. Uite de pilda, apa, despre care atatia chimisti si oameni de stiinta au analizat felul in care practic ca printr-o minune, ce poate chiar transcende capacitatea noastra logica de a rationa, partile atomice din care se compune constituie o legatura chimica fara de care viata ar fi fost doar o iluzie, gandeste-te si tu, nu tu oxigen sa respiri, nu tu apa sa poti bea si sa fii fresh, n-am dreptate?
- La partea cu viata conditionata de ambient, categoric, nimic de zis! Dar nu inteleg ce-are Avataru ala cu expresia aia latina!
- Eh, la fel cum 2 atomi de hidrogen se combina decisiv cu unul de oxigen pentru ca apa sa ia nastere la inceputurile vietii, tot asa spun ca principiul acelei expresii latinesti exprima viziunea nu doar filosofica ancorata si-ntr-o-ntelepciune veche de cand lumea, anume ca exista in orice principiu opus unuia dat care face ca in viata armonia convietuirii lor sa fie rodul unei stari de echilibru, in pofida unghiului de vedere ce initial prin opozitiile caracteristice nu ar incuraja asta. Astea ne fac totusi sa dam increzatori din cap cuvintelor lui Einstein, alea cu minunea, da.
- Cred ca vrei sa te referi la un fel de posibila mutuala acceptiune, un fel de concordanta la mustata intre doua categorii de evenimente, actiuni sau elemente ce stau la baza principiilor vietii si care, asa pare dinafara vazut totul, lasa una de la alta, se inteleg si intra-n combinatii care consolideaza edificiile vietii si ale principiilor ei.
- Da, sa stii ca si in astfel de cuvinte se poate exprima ce vreau sa spun. Am sa mai spun asa: Genul este iarasi, in aparenta un dat, o distinctie care face ca viata nu doar sa existe, ci si sa mai fie. Adica prin impartirea vietii dupa aceasta categorie de gen, masculinul si femininul asigura perpetuarea speciilor. Conditia este ca genurile sa se combine, asa cum doi atomi de hidrogen vin in contact cu unul de oxigen pentru ca apa sa ia nastere, tot la fel in Avataru' ala de care-ti ziceam eu soldatul ala american intra in contact cu lumea acelor fiinte ce populau acea planeta si prin parul lung purtat de ei erau in permanenta conectati la mediul lor natural ce-i gazduiau. Tot prin par se realiza si comuniunea dintre populatia de pe planeta si dragonii-naripati ce-i purtau pe spate in modul lor de a-si apara modul de viata si planeta de atacurile invadatorilor neaveniti, calaretul conectandu-se la ochii si mintea animalului de povara prin conexiunea firelor de par.
- Gata, stiu ce vrei tu sa spui: la modul ca opozitiile se pot si atrage, nu doar ca asa cum sunt ele caracteristicile a doua categorii opozabile se resping si nu exista viata, colaborare, posibilitate de combinatie cu rod. Asa cum masculinul si femininul se combina si asigura familia si duce viata mai departe, tot la fel un spatiu gol de o anumita forma se va umple cu aceeasi forma destinata a avea aceeasi forma si a se potrivi in respectivul loc. Vezi principiul construirii ferestrelor si geamurilor, lamba si ulucul, decupaje din material potrivite in spatii lasate libere pentru a se-mpreuna si a face tot sistemul construit operabil si functional.

- Ce voiam eu sa spun, e ca in cazul perifericelor IT&C, important e ca omul sa aiba acces neconditionat de nimic altceva decat propria vointa la sculele sale cu care lucreaza. Asa cum era deseori vorba prin camine cand ai venit tu la studii in tara la noi, de-i tot auzeai pe unii si altii ca seara au program de dansa-ntr-insa, stresul din timpul sesiunilor se dilua in modul ala, partyuri, lume multa, bauturi, cuplari ocazionale cu beneficii imediate. Acum tineretea facultatii a trecut, stii si tu ca diferenta calitatii pe care o vrei o asigura produsele de retelistica si conectica ce au in spate o experienta pe piata de profil si asigura de o buna perioada serviciile si produsele care multumesc utilizatori. No, in tara noastra, avand o experienta de 10 ani baietii astia de la www.conectica.ro fac treaba buna si asa cum sade bine la ceas aniversar, dau o altfel de petrecere pentru a multumi colaborarea cu un portofoliu impresionant de clienti: intre 15-30 octombrie 2016 Conectica organizeaza Saptamanile retelisticii! Spune si tu prietenilor tai cu care te vezi acum in weekend si uite-asa impusti dintr-odata doi iepuri, ei nu vor mai avea probleme de nicio culoare de conectivitate, netul le va zbarnai la viteze mult ravnite si-n campania electorala americana, routerele, cablurile HDMI si adaptoarele HDMI isi vor face si ele treaba si proiectele preluate se vor preda la timp rezolvate pentru ca nimic nu a stat pe potriva.

Pentru treburi bine facute si la timp puse pe tava clientului, importanta e legatura care se creeaza si felul in care si mai ales cu ce o intretii. Cand fluxul circula constant, muncesti cu drag si spor, Conectica te mentine in sistem si asta-i al naibii de bine pentru cate ai de facut, stii ce zic?
- Da, frate meleu, ca stiu si io d-astea de glumit pe la voi pe la Romania, ca-n Avatar, comuniunea aia Om-vointa-necesitate de a rezolva o situatie si ustensilele, serviciile, sculele cu care sa te descurci sa indeplinesti ce ai de facut. Asta se cheama comuniune, nu doar colaborare sau buna comunicare & cooperare, e cu una-ntr-alta si nu e complicitate, ca scopul nu raneste nimic, el doar imbunatateste lucrurile in jur.
- Hai la o bere acum, pe urma vii si ma ajuti si tu la o mana pentru partea mare pe care o am de lucrat la proiect. Timpul e scurt, munca multa, noi suntem prieteni si eu fac cinste. Atat! Vii cu mine, restul povestim in masina si la bar. Ia pe tine si sa mergem!

Articolul participa la Superblog 2016.

miercuri, 19 octombrie 2016

La Hotel in Bucuresti, unde stai cel mai bine!

Pe cand asteptam noi caravana turului Frantei, tu-mi povesteai despre cat de frumoasa este toata aceasta parte sudica a ei, Nisa, riviera franceza, cum scalda ea Mediterana maluurile Hexagonului si cum briza, aerul cald si ploile cazute la timp iriga lanurile semanate la timp si soarele arde si coace asa cum trebuie recolte dupa recolte, iar vinul, vinul e poezie in toata aceasta vale sudica a tarii in care gatul secat de viata prinde iarasi palpaiala putintei dupa ce soarbe o gura de nectar pe care zeii l-au soptit asudatilor lucratori ai pamantului, fideli muncii si sperantei deopotriva si-n egala masura multumiti toamna cand storcand ciorchinii-n teasc, mustind a licoare datatoare de intelepciune, iar ei de-atunci au ales vita-de-vie sa agate butuc de butuc si sa-mplante-n memoria acelor locuri unde nici padurea n-a mai ramas in calea razboaielor, dar nici pamantul n-a agreat alta samanta sa-i prinda rod inauntru-i! - se prinse femeia, trezita-ntre timp si scoasa din visul in care se facea ca era alaturi de bunul ei prieten, Marcel, ca nu e poate deloc intamplator la un moment dat sa se intample asta, cata vreme ei au trait o frumoasa poveste, studiile ei au fost mereu dupa absolvire o amintire placuta, iar unul dintre motive nu era doar ca patria galilor, limba lor, studiile si fenomenul intercultural major care schimba tinerii, ci faptul ca-l intalnise pe el, pe Marcel, omul alaturi de care, ca doi foarte buni prieteni, traise si atunci si la fel si dupa acea perioada a studiilor, de care acum nu o desparteau prea mult timp, ci doar cativa ani si... totusi, desi fiecare avea viata si cariera lui, in tara lui, faptul ca se intalneau mereu in concedii si anual petreceau momente la fel de frumoase impreuna o facuse sa se intrebe serios, daca e doar intamplare, sau poate ca doar o migrena nocturna ce-i disturba odihna o faceau vulnerabila emotional. Iar pe acest considerent mizand, femeia nu gandi decat ca fabuleaza, ca nu se poate gandi la mai mult in relatia cu al ei prieten si atat, caci nu considera ca se poate gandi la ceva mai mult de la Marcel, in sensul de a se astepta la mai mult, nu s-ar cuveni, iar cum el nu a trecut acel prag, poate ca faptul ca nici ea nu a lasat vreo portita deschisa in acest sens, asa ca perceptia ei, la rece era asta: intoarce-te femeie pe partea cealalta si inveleste-te bine! Poti visa la fel de frumos si cu ochii deschisi si cu ei inchisi, ia vezi tu care parte-ti place mai mult?

Dar ce gasea ea comun in acest sens era ca si el nu ezita si parca mai nou cu mai mult devotament implicat in aceasta cauza: cand se vedeau in concediile pe care si le planificau din timp asa incat sa poata fi-mpreuna si sa calatoreasca asa cum le place de altfel amandurora, era ca in mod clar si lui ii pasa! Mai mult decat in perioada aceea a studiilor si ce era cel mai important: de ea, da! Iar faptul ca nici el acasa la el si nici ea acasa la ea nu intrase in relatie cu un partener, dovedea fara dificultate ca unul fata de altul simte ceva frumos, curat, ce se vrea si transmis, ca asa se intampla cu sentimentul asta, il ai, dar trebuie sa-l scoti afara din tine, sa-l transmiti ca sa dai semnal, liniste, devotament a ce ai dovedit pana atunci si valabil si-n sens invers, ca dormi mai bine dupa ce ti se dovedeste ce simteai ca stii dinainte, dar nu avusesesi curajul de a o recunoaste!

Oh, da si cat de frumos a fost pe coasta de Azur, excursia la Nisa si popasul din Hyeres, trecuseram de faza cand asteptam plutonul sa ajunga la Nisa, eu tinand cu Armstrong, tu cu Ulrich si Les Mandariniers, domnule ce gazda, ai fi zis ca esti acasa la mama si la tata si te simti copil si tot ce vrei si poftesti ei iti aduc pe  tava! Residence hotels, Doamne ce amintiri, de neuitat o viata-ntreaga!- se vazu Cristina chemand din trecut lucruri frumoase, legate tot de pasiuni, calatorii, plus alt detaliu si mai semnificativ, ce anima toate aceste amintiri: cel langa care le traia. 
Enigma ce-o ataca asa dintr-odata pe cand doar revenita dupa programul de la birou prelungit si c-o iesire in oras cu o prietena care printre alte multe lucruri pe care le-au putut discuta ele, foste colege de scoala generala ii spuse: ce se tot repeta, cand si fara sa dormi, visezi in sensul nu musai ca poftesti la, dar speri si ai face tot ce-ar tine de tine ca sa obtii ce cu toata fiinta ta vrei, nu e nici doar vis si nici doar film de noapte zugravit in culori calde, ci proiectia unui adevar pe care ar fi bine sa-ncepi sa-l cauti si sa-i deschizi calea spre tine. Te va elibera de orice tensiune si te vei recunoaste mult mai bine si tu pe tine, drept persoana care facand asta, dar nu pentru c-ar fi ascultat sfatul unei foste colege, a facut a alegere buna! Mestecand in cugetul ei, zile si nopti la rand sinteza cuvintelor Elenei, colega ei de scoala generala, Cristina-si zise: Intai cafeaua, pe urma om mai vedea! Dar n-apuca bine sa-si gate ideea de rostit parca si cu voce tare, caci motanul inca dormea, iar dimineata de weekend incepea cu o liniste neperturnata nici de agitatie in parcarea din fata blocului si nici de vreun matinal vecin devenit peste noapte mester-calfe si zidari si care sa porneasca o tirada de stoarcere a nervilor intregului comitet colocatar, ba cu flexul, ba cu ciocanul rotopercutor care de zor sa se faca mult prea bine si deloc dorit de auzit! Dar ea vazu plicul colorat de la el si continutul promitator in frumoase povesti cum el stia si putea scrie si-si zise: Asta e, citim pisoias, citim ce mai face francezu' si p'orma luam pernute de la colt la baiat, da!

Ma cherrie Christine, asa-si incepea dimineata de sambata, tolanita pe spate, in pufoasele-i asternuturi de care se vede treaba ca-i era cam dificil sa se desparta acum dupa ce cafeaua o astepta aburind pe noptiera din imediata apropiere a patului, citind despre impresiile pe care i le trimitea vechiul ei bun prieten, Marcel, un francezgentilom, cu studii inalte si catifelat in simtirile pe care fara vreo opreliste nu ezita sa i le transmita, ei, persoana pe care o considera cea mai buna prietena pe care o putea avea el in viata asta. Si de cum ii recunoscu scrisul c-o seara mai inainte, venind seara de la serviciu pe cand astepta sa deschida usa casei, dincolo de care motanul ei torcea de zor si mieuna simtindu-i parfumul dincolo de bogatia cromatica si senzatia de copt pe care toamna o imprastia in lume, inauntru si in afara, surpriza-i fu mare cand, verificand cu un gest mecanic rutinier casuta postala din scara blocului, plicul colorat in culoarea ce varia mereu dupa tonul si trairile interioare ale destinatarului ei misterios ce-o indragea, culoarea si dimensiunea apreciabila a plicului ingrosat de cum urmele unduierii colilor de hartie umplute de stiloul cu care el ii scria ei, toate astea o facura sa simta un dor de el, de persoana lui, de tot ceea ce pentru ea, numele lui reusea si dincolo de timpul cat reuseau destul de rar pe perioada unui an sa se vada, sa-i transmita, s-o schimbe in ceva mai bun decat reusea ea singura in tara, sa devina cea mai buna varianta a persoanei si identitatii pe care o reprezenta zilnic la serviciu si-n demersurile in care era angrenata din punct de vedere social. Ca era vorba de plimbari, in weekend, sau foarte rar in timpul saptamanii cand serviciul i-o permitea o data la cine stie cate saptamani, ori cumparaturi curente de aprovizionare cu cele necesare hranei ei si junelui torcator cu blana roscovana, de achitat facturi la cozi si-n directii total opuse adresei unde domicilia si pentru care facea mari eforturi sa indure atata spirit civic greu de impacat cu logica, asta cand aplicatiile diverselor utilitati nu erau functionale si cuantumul facturilor curente nu mai erau la doar un click distanta din fata laptopului, sau direct de pe telefonul mobil, oriunde s-ar fi gasit ea, Romania, patria pe care nu doar un slogan de emisiune Tv, menit a cauta raul din cum functioneaza ca sistem societatea in care ea ca multi altii de varsta, orientarea si viziunea ei traiau, munceau si se zbateau sa imbunatateasca tot ce misca in societate, o iubesc, ecuatia traiului acesta dus departe de satul ei natal de provincie, unde nu cucurigul cocosilor din bataturile bunicilor dadea trezirea tuturor, ci flashurile salvarilor, politiei,  pompierilor, sau stirile bombardand clipa de clipa mintile lipite de ecranele plasmelor led ale cetatenilor multumiti ca pot imbatrani in fotoliul lejer de acasa urmarind viata tarii lor, butonand de pe un canal pe altul... O oboseau mereu astfel de realitati cand pe spatele lumii, televiziunile urmareau sa stoarca lacrimi, sa sperie si sa ingrozeasca o natiune dintr-odata foarte deschisa variatiunii predilecte pe toate palierele ei sociale, economice dar mai ales culturale. Nu putea intelege cum e  posibil ca oameni trecuti bine prin viata, pensionati cu anticipatie, desi alura fizica le-ar fi dat oricand Aptul acela social pentru activitate si mediul profesional foarte bine le-ar fi prins, au ales sa se retraga din categoria oamenilor activi din toate punctele de vedere, doar pentru a-si putea permite sa leneveasca brusc, acasa in fotolii sau pe canapele, tocind butoanele telecomenzilor tv si-mbuibandu-si capul cu tot felul de cunostinte pe care mai apoi, adesea, desi foarte rar ca frecventa, cand o data la cateva zile ies sa arunce gunoiul menajer in ghena pe casa scarii, sau iau liftul de la etajele superioare si merg 2 minute pana la pubelele blocului, intalnesc vecinii de scara, de bloc si-apuca sa-mpartaseasca fugitiv experientele la care au luat parte zilele trecute, din fata televizorului...
Oripilata la gandul ca atunci cand motanul ii sarise-n poala, fie cafeaua, de care-ntre timp uitase pret de minute bune cat toate acestea-i trecusera prin minte, avea sa se fi racit prea tare pentru a o mai putea savura cu deliciul pe care doar o dimineata de final de saptamana in care nimic nu-ti tulbura nici trezirea, nici dispozitia imediata dupa asta, fie timpul n-o fi uitat mai deloc sa treaca si doar apelul prietenei ei o scosese iarasi din incurcatura in care meandrele existentei traite intens o ancorau prea tare parca intr-o lupta continua cu sine si cu lumea, in care, chiar descrisa negativ si temator aceasta dupa tot ce apucase mai devreme sa gandeasca despre asta. Observa ca nu trecusera ore, asa cum se speriase ea initial cand Paul, alintat cotoiasul sau, dupa actorul francez Belmondo, starul cinematografiei din  epoca romantica a ecranului pe care-l iubea nespus mama ei, sarindu-i in poala, tresari crezand initial ca visase si deci atipind o fi pierdut timp pretios, lasa usor telefonul pe noptiera dupa ce vorbind cu prietena ei, gandurile si dispozitia-i revenira la loc si amintindu-si de ce voia sa faca atunci cand lasa cafeaua fierbinte pe dulapiorul de langa pat, desfacu plicul de la dragul ei bun si vechi prieten si citind inceputul fusese parca purtata de val...
Intr-o romana acceptabil de corect folosita in scris, asta dupa ce perioada cat ea a studiat in Franta si l-a cunoscut pe el, ea i-a transmis intr-o perioada relativ  scurta cunostintele lingvistice de care avea nevoie si foarte rar s-a putut spune ca in patria lui, in care studiile o purtasera, Cristina a avut prea multe de invatat de la francez, poate poezia tipica a francezilor pentru arta culinara, sau a degustarilor de vin ce insotesc sau impletesc rafinat ritualul aportului zilnic de hrana, Marcel ii transmitea dorul ce-l razbate pana-n cele mai ascunse cotloane ale fiintei sale dupa ea, romanca ce pare-se ca-i furase deja inima boemului traitor prin lume si prin viata trecator, tot cu gandul la ea, mai mult si disctinct in intensitate era acum patosul cu care noptile in care cu greu mai apuca s-adoarma, el si-o tot amintea pe ea, dintr-un anume punct de vedere fiind ferm decis sa vrea mai mult de la frumoasa lor relatie de prietenie adevarata, nu doar simpla amicitie, sau altceva de loc comun al oricaror conveniente in care un el si o ea, se tot intampla sa admita a se plafona de dragul situatiei care avantajeaza pe moment partenerii cu anumite beneficii care nu statueaza nimic in viitor. Iar cum pe vremea cand se cunoscusera el doar ce se pregatea de absolvirea studiilor sale, bifurcate pe directia unui pragmatism vadit pe care barbatii din familia lui mersesera de cateva secole incoace, el alesese directia arhitecturii si avea o viziune complexa, spre deosebire de avocati, bancheri si o intreaga paleta de curiosi pasionati de tehnologia, la inceput empirica si apoi sofisticata tot mai mult a constructiilor de masini si masinarii care sa usureze viata si munca omului, ambitiosul Marcel avea si o latura emotionala puternic iesita in evidenta prin alegerea sa de a studia in paralel arhitectura si artele plastice.
Nu pe principiul daca tot proiectez cu viziuni adaptate mereu vremurilor actuale cladiri cu importante treceri in societate, n-ar fi impropriu sa si pot sugera, calificat in buna masura, ornamentarea lor. Si cand poezia acestei lumi fascinante a constructiilor ridicate ca sa insemne nu doar faptul ca generatii de oameni contingenti au trait gandind si edificand societati care stau piatra-pe-piatra milenii la rand si vorbesc despre acele perioade si acei oameni de atunci in cuvinte de lauda l-a atins si mai profund pe Marcel, in sinea lui recunostea ca motivul era ea, romanca ce studia in patria lui. De aceea nimic din atractia care l-a cuprins imediat de cum o zarise intr-o dimineata oarecare prin oras nu l-a mirat si nici dupa ce ei deveneau foarte buni prieteni, senzatia pe care o resimtise in piept, inima batandu-i mai intens fix atunci cand o vazu prima data, nimic din toate astea nu incetasera. Simtea francezul ca loc de evolutie pe scara termenilor ce le definea relatia lor de prietenie mai exista, doar ca pana ce Cristina isi termina studiile si revenise in tara de origine, el nu gasise modalitatea prin care sa-i transmita si ei zbuciumul inimii sale de fiecare data cand se gandeste la ea. Si chiar si dupe ce, revenita in Romania, femeia incepea sa-si construiasca o frumoasa cariera profesionala si concediile erau si pentru ea si pentru el bune ocazii de a se intalni si a relua acea fratie in care traisera perioada in care ea o petrecuse in patria lui, lucrurile nu evoluasera in directia dorita sau anticipata de vointa lui. Si, ca si acum, se tot gaseau momente de-a lungul unui an, cand de 3-4 ori, 5 fusese cel mai mare numar de scrisori pe care el i le trimitea si ea le citea cu mare drag,ultima, deschisa de cum lasase cana de cafea fierbinte sa ajunga la o temperatura mai putin periculoasa pentru savurat i-l aducea in priviri fix asa cum il stia din vara, de cand se vazusera in concediul ei, petrecut partial si in patria lui si dintotdeauna, caci el, in pofida trecerii catorva ani era de neschimbat. Iubirea pe care el i-o purta in suflet, inca nemarturisita ca un iubit, caci prietenia era tot ce impartisera in tot timpul de cand se stiau, nu trecusera pragul acesta sensibil pentru ca niciunul nu riscase sa faca vreun prim-pas in acest sens. Pe langa nuanta cernelei, stilul caligrafic din care emula un bun gust bine educat de un spirit liber si non-conformist in cea mai mare parte, o insailare aparent stranie de cuvinte exprima un lucru ce o atragea mult inspre el: Nimeni nu e perfect, viitorul si totul sunt imprevizibile, dar cu speranta si una si alta pot convietui dezirabil din ambele perspective, armonios adica! Perfectibile sunt toate-ntr-o viata cand ai ales un drum in care se afla deja omul la care tii cel mai mult pe lumea asta! Si, alaturandu-i-te, mergeti amandoi pe aceeasi cale asupra careia ati decis impreuna, in directia si sensul de deplasare coincident ambelor vointe! 
De la arte plastice i se trage acest lirism pe care-l trece din plamadiri estetice murale in propria existenta! - si fara sa mai ezite, lua telefonul si forma numarul lui. Apasa tasta de apel si deloc suprinsa ca-i aude vocea placuta, iar nu ragusita, plictisita ori iritata de vreun esec existential, dupa ce se dezlantuisera intr-un maraton de zeci de minute de convorbiri, pana s-o lase bateria pe ea, apuca sa-i transmita doar atat: nu mai conteaza distanta la care ne aflam unul de altul pentru ca sar in masina fix cu ce am pe mine si la jumatatea drumului sper sa dau de tine! Nu a fost nimeni in viata asta a mea care sa ma rascoleasca atat de mult incat sa inteleg ca tu, da, tu esti omul pe care-l vreau aproape de acum incolo!
Pe cand inca n-apuca sa rosteasca toata aceasta adevarata declaratie de dragoste, un scurt si foarte incet sunet se auzi pe fundalul acelei vii determinari cu care dinauntru inspre afara ea se auzi rostind cuvintele prin care-l cucerea ea pe el, desi el intentionase a fi facut el primul pas in acest sens. Iar cand dupa ce le rosti si facu o scurta pauza de 2-3 secunde de adulmecat o gura de aer vitala pentru tot ce insemnase consum energetic si emotional in toata aceasta avantare eroica a ei si in aceasta asteptare constata ca raspunsul lui, oricare ar fi fost, de uimire, de multumire intr-un final ca l-ar fi absolvit de el de acea initiativa amanata desi voit a fi fost aplicata mai acum nevenind nicicum intelesese brusc, logic si putin cam imoral cruntul adevar: vorbea singura... Telefonul i se descarcase, bateria o lasase, la fel cum de altfel nici lui telefonul in aceleasi aspecte functionale e posibil sa nu fi stat prea bine. Atunci, desi alta ca ea s-ar fi descurajat si lacrimile ar fi napadit-o instantaneu pentru ca frustrarea ca acest pretios mesaj sa nu fi putut fi dus la destinatie de o tehnologie atat de mult trambitata si adusa ca substitut pentru o multime de obisnuinte si activitati curente pe care omul zilelor de azi i le-a sacrificat, ea gasi un monstruos curaj de care nici in cele mai roz vise ale sale cand ar fi avut parte de o calitate superioara a odihnei nocturne nu ar fi gasit in vreun fel. Puse incarcatorul in priza si dintr-o miscare ca din Matrix desprinsa cupla si telefonul in mufa, numara in gand pana la 44, apoi inc-o data pana la diferenta pana la 100 si redeschizand aparatul, urma rapid pasii, gasindu-l pe el la celalalt capat al firului, la fel de suav si delicat in vocea cu care o cucerise mai devreme de o facuse in stare sa-l cucereasca si ea pe el. Pana s-apuce ea sa intrebe pana unde tehnologia le-a inlesnit convorbirea, el prelua initiativa simtind usoare forme de ezitare in vocea ei, al carei timbru sovaia usor in muzica cu care rostea cuvintele in mod curent, ca o chitara ca incepe usor sa ia notele mai putin cele dorite de cel care-i ciupeste cum trebuie corzile, pentru ca ele incep sa se detensioneze si e recomandabil un scurt acordaj pentru un performance de calitate.

- Ma cherrie, sunt pe drum si vin la tine! Vin sa te pup si te iau apoi pe-afara, e weekend, mi-am luat o pauza de la munci pentru ca am ceva mult mai important de facut si cred ca acum, toamna e momentul cel mai prielnic pentru asta! Mai stii atunci cand am asteptat plutonul rutierilor din Le tour si apoi Residence hotels ne-a facut sa ne simtim ca cei mai fericiti copii acasa la familia lor, adulti noi fiind? No, Christine, ei au venit si-n Romania, iar cum eu iubesc micul Paris pentru ca te adaposteste, acum mai am un motiv: tu esti raspunsul la multe dintre intrebarile de care m-am tot lovit in ultima vreme si daca te scot din monotonia unei relaxari obisnuite acasa dup-o saptamana de munca, nu cred sa ma refuzi, mai ales c-am si cazare in Bucuresti unde avem cadru idilic, centru vechi, pitoresc, culori de toamna, plimbari extraordinare si apoi seara Spa si jacuzzi ca sa-nchida seara cum ne place, nu-i asa ca-mi faci pe plac si vii cu mine la Hotel Arc de Triomphe?
- Oui, madame professeur, ha-ha-ha!
.......................................
- Et, donc, ma cherrie, tu stii ca atunci cand un barbat presupune ca ce crede el ca stiu altii despre el nu se pupa intocmai cu realitatea, atunci el zice soartei in fata: fa tu ce vrei, eu voi face la fel, dar voi fi mai profund!
- Ei, cum asa
- Cum asa ce?  
- Profund! 
- Pai uite-asa? Voulez-vous... si-ntoarse palma dreapta spre buzunarul sacoului de unde scoase o cutiuta, in timp ce cu cealalta, tinandu-i femeii mana, fara a rosi sau a avea senzatia de nod in gat: sa fim noi doi impreuna... pentru restul vietii, pornind calatoria asta chiar acum?

Articolul participa la Superblog 2016.

duminică, 16 octombrie 2016

Personalizeaza-ti viata!

Online sau offline, retetele medicale din Romania nu par sa dea prea mult de sughitat mintilor luminate care au implementat cardul national de sanatate in sistemul public de profil. Cand platforma pica, doar rabdarea pacientilor, sau devotamentul medicilor intru griija pentru nevoile oamenilor pe care-i consulta alunga monotonia traiului curent si pastreaza treze toate simturile. Pentru ca trebuie sa supravietuieti si pentru asta ai nevoie de calm si rabdare sa treci peste obstacole. Atat cat se poate...

Stampila cu parafa medicului aduna sperantele de unde nu le mai ai si cand tratamentul lunar trebuie luat azi, ca doza de luna trecuta e pe duca, tragi de tine, iei guri puternice de aer si cu ele la bord incepi sa gandesti brusc mai pozitiv ca niciodata, chiar daca nimic din tot ce inseamna functionarea optima a societatii nu-ti da motive sa te-ncrezi mai mult in vorbe spuse de unii si altii, decat in pisicul de acasa, acela care toarce si te-mpunge imediat cum ai deschis usa casei ca sa intri dupa ce ai fost plecat. Reteta lunara offline costa, mucho dinero cum zice Petre revenit din Toledo, acolo unde a facut de la a-z case pana acum o luna, nu ti-o permiti, mai ales dupa ce vecina spune c-a patit-o luna trecuta, cand tot asa platforma n-a mers, cardul inutil, pastilele necesare au mers pe reteta simpla cu banii jos, pe care n-a avut ce face, femeia le-a luat, noroc c-a avut din ce, pensia o bagasera, jumatate s-a dus atunci, noroc, saraca, cu fiul care-i plecat in strainatate si care o mai ajuta si el cum poate si-i mai transfera.
- Scrieti-o si asa, domnu' doctor, c-o iau si pe bani, nu merge cardul, nu mai importa acum de ce ni l-a bagat gasca asta de hoti pe gat, poate ca sigur au mizat pe asta, fie ca ne-mbolnavim si mai rau decat afectiunile pe care le avem si dam ortu' popii, ramanem mai putini si sistemul inregistreaza poate economie, in fine, dati-mi reteta asa, simpla, o iau pe bani, ca nu-mi permit sa mor tocmai acum si sa nu apuc sa-mi pup nepotica ce e pe drum, m-a anuntat fii-miu zilele trecute...
- Bine, tanti Doina, scriem acum datele, punem si stampila si gata. Ce sa zic, imi pare rau de neplacerea asta creata de sistem, ma bucur c-aveti vesti bune de la baiat, sa speram ca luna ce vine n-o sa mai traim aceleasi situatii neplacute...
............................................................
- Alo, d-na Doina, am un colet pentru dvs, sunteti acasa? Ajung cam in 2 ore de-acum, sunt pe drum, da si e cam aglomerat, e bine asa?
- Sigur ca da. Astept.
- Multumesc pentru intelegere, o zi buna va doresc!
.........................................................
- Buna ziua! Domnul Sebi v-a trimis cutia asta mare, doamna, e totul achitat, acum completez si eu factura cu datele dumneavoastra, pun stampila Colop si gata! Va doresc o zi frumoasa, doamna! 
................................................
- Alo, mama, ai primit coletul, da?
- Da, baiete, da. Multumesc. Inca n-am apucat, mama, sa-l desfac, te pupa mama si pentru banii de pastile, ca pensia s-a dus pe ele, mama, n-a mers sistemul si cu cardul degeaba am mers la doctor, ca tot pe bani le-am luat, de parca as fi luat paine, sau cartofi. Ma rog, pentru alea n-ai nevoie de cozi si de spitale, doctori si carduri de sanatate inoperabile, o plasa si bani in portofel iti sunt de-ajuns!
- Vei fi bunica, asta mi-am zis s-o stii la fel de repede ca mine, e fetita si-o va chema Crina, nu pune totul la suflet ca sa te supere, avem cu totii nevoie de tine voioasa si bucuroasa, cea mica abia asteapta sa te cunoasca!
- Bine, baiatu' mamii, ai pus bine stampila, Simona ne va mai aduce o floare in familie, s-o pupi din partea mea si sa ma mai sunati, sa mai vorbesc si eu cu ea, ca are timp, nu mai merge la serviciu acum, iar de votat, mai e un pic pana atunci cand veti merge, mama, sa puneti stampilele ca votul e important, poate-asa dupa vot are sa mearga si treaba mai bine si-n tara, cu timpul si voi, poate reveniti acasa, mama, ca v-ajunge si voua diaspora, distanta de casa, treaba si mediul si banii  altora, ce-ati invatat de bine acolo veniti si puneti in aplicare aici sa mearga lucrurile ca unse in tara, c-ar cam fi timpul, mamica! Deschideti si voi o afacere,  sunteti voi sefii si angajatii vostri, munciti bine si sustinut, stampilati tot ce intra si iese din firma, progresam, grija am eu de aia mica, promit, abia astept sa ma joc cu ea si s-o si smotocesc putin, asa ca de personalizare de bun venit!

Articolul participa la Superblog 2016.