luni, 31 octombrie 2016

Alegeti destinatia, capitane!

De cand a luat carnetul de sofat, Ovidiu s-a bucurat de fiecare clipa cand tot pe drumuri multe cate a avut de facut, in parte prin natura serviciului, dar si in interes strict personal, a ajuns mereu la destinatie, cat a fost distanta de mare de acoperit. Fire calma, respectand cu sfintenie regulile de baza cand este la volan, nu a avut niciun fel de problema pe traseu, cat e tara de batut in lung si-n lat si credeti-ma a batut-o cu varf si indesat. Daca pe vremea impuscatului era o regula ce filtra numarul de participanti in trafic pe drumurile patriei, odata cu anii '90 emulatia postcomunista a facut ca antreprenoriatul sa razbata incet-incet dar sigur, legile sa se modifice astfel incat sa incurajeze drepturile civile si asocierile in vederea deschiderii unor proiecte noi de afaceri a umplut decorul oamenilor muncii, obisnuiti pana in decembrie '89 sa se scoale devreme sa mearga in mars la serviciu, unii (cei mai multi) la munca grea (industrie), altii la una mai usoara (vazuta asa dinafara), sa adoarma devreme, pentru a creste rata natalitatii si sporul demografic si a reveni odihniti la serviciu. In atare conditii, n-a stat mult pe ganduri si omul nostru s-a orientat repede si dupa cativa ani in care s-a ocupat de coordonarea unor piete emergente atunci de produse de larg consum, a castigat si experienta, cunostintele in materie de oameni, relatii si tot ce poate fi rodnic folositor in interes personal de afaceri si n-a ezitat sa-si deschida propria afacere care de atunci a tot evoluat sanatos si constant. Pentru ca reteaua de firme pe care o detine acum presupune o colaborare si un trasfer mare de date intre filiale, a fost mult mai simplu acum cand tehnologia telecomunicatiilor abunda in oferte care mai de care mai sclipitoare ca pret per servicii mai bune unele ca altele sa implementeze viziunea lui in toate locurile unde ideea sa de afacere a poposit ca sa creasca cifra de afaceri pe de o parte, sa dezvolte economic noi zone, creand noi locuri de munca, scolarizand personal si ajutandu-l sa creasca impreuna cu afacerea pe care el singur a conceput-o. Problema, ca in tot acest decor de munca multa sustinuta initial de un capital bine investit si cu un personal fidelizat in permanenta pentru a prinde cheagul care sa ridice pas-cu-pas afacerea de la nivelul microintreprinderii la nivelul apreciabil la care a ajuns astazi o retea frumoasa de filiale ce duc fiecare mai departe ideea de start a afacerii, precum si principiile care au facut-o ca odata cu trecerea anilor si aparitia competitorilor in toate bransele de activitati cu iz economic ea sa ramana un punct de reper pentru toti ceilalti, nou-veniti pe piata, consumatori generali si clienti ramasi fideli brandului, a constituit-o infrastructura rutiera. Una precara, pe care Romania a trecut-o din comunism in democratie nemiscand un pai pentru a o dezvolta, ci asteptand mereu sa se degradeze pe fondul unei colectari apreciabile de fonduri din taxele auto percepute unui numar in permanenta crestere, chiar explozie de numar de autovehicule inmatriculate si cu drept de libera circulatie pe drumurile publice, lasate sa se degradeze incontinuu, sau slab si foarte slab intretinute fata de cum ar fi trebuit sa arate ele intr-o tara ce se voia una europeana. Romania, care parcurgea tranzitia postcomunism spre o democratie reala pe cand The ducks come from the trucks si mineriadele incercau sa curme vointa liber exprimata a societatii care cerea insistent aderarea tarii la forurile politico-economice dupa oranduiala Europei de vest, era prinsa intre un trecut ramas dezirabil celor nostalgici dupa Urss si un viitor inca incert, dar care dadeau celor mai tineri sperante nebanuite. Iar daca cei mai multi au vrut inca de cum zorii lui '90 se aratau si fara impuscat si fara teama aceea la fel de mare ca inainte de asta fata de zidurile oricarei cladiri despre care se credea si-n cele mai multe cazuri era si adevarat, ca au ochi si urechi, o tara deschisa, unde  granitele nu-s inchise, unde nu se rationalizeaza consumul de orice fel, mai ales cel al hranei, principiul pietei deschise a transformat Romania intr-un teren fertil pentru spirit intreprinzator, pe acelasi principiu pe care romanii-l credeau aplicabil in vest si o tara ca afara a devenit deviza oricarui roman pentru tara lui, in care spera traind si muncind in Romania sa vada lucrurile bine facute, cu pasare si cu rost, transparenta in cheltuirea fondurilor bugetare, pedepse pentru abuzurile celor in functii cheie ale statului care nu respecta votul acordat de popor. Stim cu totii, in materie de drumuri, cat de aproape este chiar si acum Romania de ideea conceptului totusi vag definit de o tara ca afara, pentru ca si statele vestice, geografic vorbind situate in partea apuseana a batranului continent nu sunt toate la fel dupa niciun criteriu masurabil de esantionare, n-au economiile apropiate de un nivel comun, legislatiile au si puncte in care nu se pun de acord suficient de multe lucruri importante ce vizeaza partea sociala, or in atare situatie nu se poate spune despre sintagma asta ca este decat una care antreneaza mintea sa lucreze la mai bine decat este pe moment, dar imaginea de baza este una neclar definita in termeni si date clare.

O fi sau nu fata morgana toata treaba asta cu o tara ca afara, totul e oarecum relativ, caci peste tot in lume exista derapaje si nefunctionalitati acoperite de restul etichetelor pe care oamenii le pun, in parte subiectiv, unor locuri, obisnuinte asociate practicilor unor societati populate, cum altfel decat tot cu oameni, ca peste tot in lumea asta si foarte mare, dar si foarte mica, atunci cand constatam ca telecomunicatiile anuleaza distante geografice, fusuri orare si diferente economice ale statelor, ideea ce ramane de retinut e ca vrem si noi romanii o tara in care sa traim tot aici, dar care sa fie condusa dupa un sistem de practici diferite de cele de acum si care practici sa fie verificabile, penalizabile, totul simplu si transparent pe principiul lui Rousseau de acum hat de ani, acela al contractului social: esti votat, deci ales de popor sa faci asta si asta, nu ai facut, adio functie si rol in stat si chestia asta s-ar regla in timp si societatea ar avea mai putine sa-si tot impute ei si reprezentantilor alesi sa-i reprezinte.
Revenim la partea cu drumurile, caci reteaua asta serpuita de cai care leaga locuri si oameni raspanditi in zone distantate unele de altele face ca oamenii sa poata comunica unii cu altii, drumurile duc si aduc produse si servicii si aduna lumi laolalta. Cand drumurile-s impracticabile, nu doar iarna ca a nins si deszapezirea nu poate ajunge cu material antiderapant sa-si faca treaba si sa desfunde drumurile ca sa poata lumea circula de colo-colo si sa nu se creeze lumi izolate, e clar ca undeva e o mare problema. Sa nu faci nimic in privinta cresterii alerte a numarului de autovehicule inmatriculate in tara, carora sa nu le asiguri sanse egale si decente la un transport sigur printr-o retea bine intretinuta de drumuri, inseamna regres mare, inseamna in pofida eforturilor de antreprenoriat cu efecte bune in dezvoltarea peisajului economic autohton dat mult inapoi pe scara asta a mersului inainte in tentativa de a copia cel putin la infatisare o tara vest-europeana, ca suntem mai mult cu numele in Europa, iar de asta se leaga doar datele geografice care ne atesta si noua aderarea la aceasta eticheta de europeni, nicidecum politicile statale si restul functionarii sistemelor noastre romanesti.
Revenind la capitolul auto si trecand peste sofat sigur sau nesigur pentru ca infrastructura romaneasca rutiera a fost mult timp dupa anii '90 si chiar si dupa anii 2000 doar cea ramasa dupa regimul comunist, lumea a mers inainte, fiecare in parte pe drumul sau, cum a putut mai bine. Cu sau fara carnet, soferi au provocat accidente, politisti au amendat pe drept sau pe nedrept abateri inregistrate de soferii prinsi in trafic, filtrele echipajelor auto ale politiei nu ies in evidenta decat in statisticile eficientei numarului de soferi amendati per sesiune de lucru, caci pentru asta, stiu ei sa se ascunda bine de ochii lumii atunci cand stau la panda de vitezomani cu radare cu bataie lunga si viata merge, cum altfel decat, iremediabil inainte. La construit drumuri suntem o tara de pus in rama la partea cu asa nu!, de difuzat la stiri peste tot in lumea asta, tunurile din bugetele alocate pentru realizarea de drumuri date de oameni obisnuiti parca mai mult sa fie inculpati in dosare penale decat sa-si vada de rostul muncii lor asa cum trebuie, cu toate astea pe ici-colo, s-au mai facut si portiuni noi de drum, proportia realizarilor comparativ cu necesitatea stringenta pe care afluxul mare de autovehicule inmatriculate in tara o presupune pentru evitarea aglomeratiei e derizorie, insignifianta. Si cu toate astea, oricat de hilar a parut, ironia a stat pentru indiferenta multor mandate parlamentare la rand la baza unei preocupari fara seaman in taierea panglicii de fiecare data cand se inaugura un petic de drum cu surle si trambite la tv. Le avem, noi, romanii, aici in Romania, pe ale noastre, cunoscute si de altii, ca deh nu mai tace lumea cum mai tacea odata, dar asta tot nu prea pare sa intereseze intr-atat de mult incat lucrurile sa se indrepte. Bunaoara vezi masini parcate pe sina de tramvai, in orasele tarii unde fireste acest mijloc de transport in comun exista si n-a fost inlocuit doar cu autobuzele, accidente pe trecerea de pietoni, sau pe zebra de la semafor, cand omul victimizat trecea pe verde si masini de politie care incalca flagrant reguli de conduita auto si desi filmate si facand deliciul multor useri pe internet acolo unde filmuletele se aduna ca recolta agricola dupa un an cu ploi si cu soare, neregulile astea nu-s stopate intrutotul. Omul invata din propria experienta si tehnologia-l ajuta acum sa nu fie luat de prost daca e acuzat pe nedrept, are cum si cu ce produce probe de necontestat in apararea sa. La fel ca multor altora si lui Ovidiu i s-a intamplat sa fie oprit pe drumurile tarii de echipajul local de politie si penalizat pentru ceva ce ulterior omul a putut dovedi in instanta ca nu este intocmai adevarat ce spune politia. In parte fie spus, el fusese inregistrat pe drumurile publice cu o viteza ce depasea limitele legale, amenda a venit, el a contestat-o si pe baza sistemului de navigatie auto, omologat, certificat, probat de politie, omul a iesit basma curata, amenda i s-a anulat, toate bune si frumoase, drumuri bune inainte sa avem cu totii, macar in viata, daca pe strazi, momentan nu prea se poate in Romania, asa cum am dori multi dintre noi.

Tocmai de asta, pentru ca viata tot mai agitata, activitatile pe care si le planifica sunt tot mai multe de la o zi la alta si nu mai e chiar la prima tinerete, fermitatea reflexelor nu mai e aceeasi ca atunci cand luase permisul, iar aglomeratiile pe drumuri unde toti parca vor deodata sa ajunga in aceleasi-toate directiile, de zici ca nimeni nu mai sta sa si respire in tara asta, navigatia universala montata in masina lui il ajuta sa iasa cu bine din multe provocari pe care drumurile cele multe pe care trebuie sa le faca zilnic il expun la tot felul de ocazii cu care un sofer obisnuit, nu doar unul cu mare experienta ca el nu si-ar dori sa se intalneasca. Filmare trafic, de unde, asa cum va spuneam, vezi tot ce se petrece pe drumul tau si ai si parte de jurnalism mai apoi cand inregistrand evenimentele ciudate le publici pe internet, asteptand ca cineva sa ia atitudine pentru nereguli care se intampla.
Rar a avut el vreodata nevoie de ghidaj suplimentar la vreo parcare stramtorata de pozitionarea prea apropiata a unor masini in locul in care la limita ar incapea si el cu a lui, acela fiind singurul loc liber din univers unde si-ar putea lasa masina parcata in siguranta pentru a-si rezolva treburile, acum carkitul Edotec il ajuta in situatii limita, senzorii de parcare activandu-i omului nostru vigilenta asa cum o avea la inceputurile sofatului, caci acum perciunii i s-au cam albit de vreme si vremuri in care a dus si a tras multe la viata lui.
Si cand pleaca la volan peste hotare, pentru ca intre el si volanul masinii s-a creat o asa simbioza incat in foarte rare momente se desparte de gandul de a-si folosi masina pentru deplasari, GPS-ul activat acolo unde lumea nu mai e acum cea pe care o stia acum 5 sau 10 ani, nu doar ca i se pare o idee dintre cele mai bune, ce harti, ce stat si pierdut timpul, cu oprit langa trotuarele unde rar dai peste vreun localnic dispus a auzi in limba sa un accent usor diferit de al sau, in care totusi un om, nu o maimuta, un catel sau dinozaur, extraterestru-i cere o informatie ca sa-l ajute s-ajunga unde are omul nevoie, GPS si stii exact, in timp real pe unde s-o iei ca s-ajungi la destinatia dorita, pe care sistemul de navigatie ti-o anunta ca si cand ti-ar da mura-n gura, oriunde pe glob, pe partea stanga, sau  dreapta, functie de context. Asta da, intr-adevar i se pare o idee nu buna, ci foarte buna, in siguranta folosita, economisind timp de transport si asigurand prin celelalte facilitati un sofat mai sigur si soferului o experienta de neuitat, mai ales cand pentru poate prima oara pune piciorul jos din masina ajungand cu aceasta intr-un loc despre care, hartile si intrebarile puse din om in om nu l-ar fi dus chiar acolo. Ultima data, in vara asta, o pauza din activitatea sa obisnuita in firma si in tara l-a dus, la volanul masinii un pic cam departe, cum avea el insusi s-o recunoasca odata revenit de pe unde ajunsese si unde credeti c-a facut-o, nici mai lunga si nici mai scurta nu i-a fost deplasarea la volan, decat pana in Marea Britanie, acolo unde, un bun fost colaborator de la-nceputurile sale de afacerist de dupa '90, ceva mai in varsta ca el luase o pauza din activitatea curenta pe care o desfasura, la fel ca si Ovidiu de implicat, daca nu chiar si mai si. Sanatatea se subrezeste in timp, nu ajunge doar caracterul care mobilizeaza o fire de om pe toata durata vietii acestuia, cand trupul, de la motoras la rotite si la alte cele incep sa scartaie, atunci e cazul sa admiti ca nu e tocmai impropriu sa iei o pauza din ritmul intens de activitate sustinuta pe care-l aveai si sa vezi in ce masura aceasta pauza e mica sau mai indelungata, consulti medicul, iei si tratament daca e cazul si doar daca astea doua legate dau un randament, poti sa risti sa te aventurezi iar in puseul activitatilor ce te pot ajuta sa te adaptezi lor, sau nu, functie de situatie, de organism, de mai multe variabile. William, un scotian bland la infatisare si un profesionist in activitatea lui dintotdeauna era acum un simplu pacient intr-un azil privat de batrani unde era ingrijit cu grija, interes, de un sistem care acolo functioneaza. Eh, ce voiam eu sa va spun, e ca prins asa de o nostalgie a anilor trecuti cand se vedeau curent la fata si de cateva ori pe an, fie la noi in tara, fie la britanic, Ovidiu s-a gandit ca putin aer schimbat de varaticele ploi sau toridele zile prea bine coapte cu un pic de nori si vant, sau ceturi de peste canalul Manecii incolo nu i-ar strica, iar intrevederea cu prietenul sau ajuns in noua postura de a fi mai putin activ l-ar face sa inteleaga mai bine si sa poata si mai bine accepta crunta realitate a imbatranirii care face ca omul sa nu mai poata face chiar tot ce vrea el, ca atunci cand nimic nu-l putea opri cand varsta nu intaintase ca acum. Nepotul lui cel mai drag, cel care in actele firmei figureaza drept asistentul sau personal, in parte responsabil pe drept cuvant de organizarea agendei zilnice a lui Ovidiu, mai concret, omul pe care Ovidiu l-a pregatit de mic copil, de cand l-a crescut in lipsa parintilor sai prematur disparuti intr-un accident rutier cu protagonisti din categoria Vipurilor vechii oranduiri sociale de dinainte de '89, sa-i poata lua la timp locul in sistemul economic pe care el l-a construit in asa fel incat sa poata asigura o viata lipsita de griji lui si urmasilor lui in primul rand, caci familia primeaza in conditii si angajatilor lui, caci si cu ei ce construiesti tu dainuie, Marius l-a insotit. Pentru
Marius momentul in care asa cum cu greu si foarte rar, bunicul sau a ras in viata lui, fiind un om foarte serios de felul sau, Ovidiu a-nceput sa rada autentic, nu un ha-ha de forma, in timp ce GPS-ul setat pe o voce feminina si romaneasca informa soferul ca peste 300 de piciiioooooare, asa cum pronuntase vocea respectiva, va trebui virat la stanga si destinatia va fi disponibila pe partea dreapta a fost unul din acele unice clipe din viata omului, cand distanta, diferenta de varsta, diferentele de interes sau de preocupare dintre doi oameni se anuleaza si, cu atat mai mult in cazul de fata, nepotul adult de acum isi regasea ca odinioara cand copil fiind resimtea lipsa parintilor de care fusese vaduvit pe nedrept, linistea si alinarea la sanul bunului sau, care atunci era inca tanar si viguros si stia si putea face de toate si-l motiva intotdeauna si pe el sa nu se lase invins de ganduri, caci doar dominandu-le pe ele emotiile, un om, chiar daca este copil inca, poate evolua armonios cu sine si cu toti ceilalti in mijlocul carora traieste, invata, lucreaza. Au inteles privindu-se nostalgic in ochi amandoi atunci, ca pentru cel mai tanar dintre ei aceasta este o calatorie initiatica, pusa la cale cu scop precis, iar pentru mentorul vietii nepotului, bunicul trebuie sa admita in fata nepotului ca partea cu intensa activitate nu e cazul sa-l mai preocupe atat de mult pe Ovidiu. E ca la stafeta, cand dupa cursa pe care ai facut-o pe culoarul tau, predai coechipierului sperantele si indatoririle care te-au apasat la momentul lor si pe tine in cursa pe culoarul tau si astepti de pe margine facandu-i galerie ca si el sa duca la bun sfarsit cursa lui.
Nu se putea mai buna alegere, Ovidiu sa-nteleaga, oricat ar fi fost el de incapatanat in felul lui sa se simta doar el raspunzator pentru bunul mers al lucrurilor in preajma lui, de-acum e timpul ca si oasele si salele sale sa ia o pauza meritata de la intensa activitate sustinuta cu randament maximal si asta acum, cand in fata lui avea sustinerea si incurajarea prietenului Will care-l convinsese sa vina pana aici alaturi de nepot, Marius fiind de partea cealalta imaginea lui in oglinda, doar transpusa prin timp, intr-un viitor in care sa se simta mandru de ce a putut onora din responsabilitatea nedreptei soarte de a-si creste nepotul de prea devreme ca si cand si-ar creste propriul fiu, smuls cu brutalitate din viata de ghearele mortii. Marius e un Ovidiu al vremurilor actuale, depozitarul unei viziuni bazata pe o seama de cunostinte de care Ovidiu in persoana e ferm convins ca produsul intregii sale stradanii de a imbunatati lumea si activitatile in mijlocul oamenilor in care a locuit e pe maini sigure si nu doar bune de dezvoltat totul la o scara mai mare. 
- In viata, totul este sa stii sa navighezi unde, cum, cu cine, cu ce, pe ce ruta, caci inspre finele ei doar satisfactia drumului, aventurarea pe el iti fac ultimele clipe ale vietii sa rememorezi totul ca si cand ai fi iarasi acolo direct implicat si nu doar amintire.
- Stiu, bunule, navigatia, da, aventura e farmecul.

Articolul participa la Superblog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...