miercuri, 23 noiembrie 2016

Ce ne place!

De cand suprasolicitarea misiunilor pe care le rezolvasera cei doi parteneri, Liviu se gasi-n postura de a-i recunoaste Sorinei ca e cazul ca lucrul lor, expresie prin care denumea si unul si celalalt relatia lor de prietenie, ce se dorea, mai ales dinspre ea, recunoasterea unei relatii de iubire, una speciala ca a lor, cu atat mai  mult cu cat fusesera de atatea ori la datorie si depasisera impreuna cumpene ale vietii si mortii salvandu-si unul altuia spatele, trupul, viata, cariera, relatia lor atat de dificil si complicat de definit, merita sansa unei redefiniri mai aproape de simtamintele sincere pe care ambii le au, dar intr-un cu totul alt context, nu  serviciu si mediu social poluat cu tot felul de probleme pe care organele de politie trebuie sa le rezolve, nu. Ci, undeva departe de lumea aia nebuna, cu cartiere mici si problematice, unde droguri, furturi, prostitutii, sau crime umplu de la o zi la alta calendarul unei saptamani unde vrei-nu vrei ajungi cu timpul doar in parametrii acestia sa te raportezi la sine si la viata, de nu-ti mai acorzi sansa s-o traiesti asa cum simti si vrei, ci cum poti, sau mai apuci, printre cazuri dificile la serviciu, misiuni multe si ore suplimentare si batai de cap si dosare cu probatorii si cate si mai cate.
- Imi cam ajunge!
- Hai ma, dar ce-o sa faci, doar n-ai de gand sa clachezi, sa iesi din sistem si sa te refugiezi in strainatate facand cu totul altceva, chiar daca mai civil ca aici...
- Nu, sincer, acum pe bune, sora-mea si ea a demisionat acum 3 ani, maritata, copil, sot, profesie buna si el, bani-bani, dar au vrut si ei altceva, o viata pe care sa si-o poata decide ei, sa si-o poata permita, nu doar adunand fiecare sfant dupa ce luau salariile si achitau facturile sa vada ce-si pot permite, ca prea multe iti dai seama ca nu, era rata la apartament, masina papa mult, combustibil, revizii, o piesa, un surub, o suspensie c-ai vazut ce-i in oras, da dorelul cu ciocanul sau cu sapa si ramane bulevardul fara curent, gaz si altele, apoi ca sa repare ce-a stricat ala, firma excaveaza, in urma santierului ce ocupa jumatate de drum cand se lucreaza chipurile, la urma raman ca dupa bombardament tot felul de cratere pe care nici campaniile electorale nu le mai astupa...
- Lasa tu asta, la academie ai fost si tu, la fel ca mine un vajnic slujitor al legii, ai crezut mereu in puterea binelui colectiv, ce pleaca de la premisa constiintei fiecaruia dintre noi...
- Da, dar toate au un inceput si-un capat, pe care in stadiul in care ma aflu eu acum nu ma mai vad in stare sa mai duc inainte acelasi ritm infernal de activitate. Si nu e vorba de riscuri enorme, care raportate la salariu nu renteaza deloc, nu mai e nici lumea ce era odata, fiecare sa-si vada de ale sale si doar cand si cand infractionalitatea sa iasa colo-colo, acum pare ca e-ntretinuta de valul care invaluie pe mult prea multi. Nu stiu ce sa mai cred, dar e clar ca am nevoie de o pauza...
- Ca sa-ti revii? Ma refer la felul in care vezi tu mai mult in negru lucrurile acum, asta vrei sa zici, vrei concediu sa pleci in vacanta cateva zile, o saptamana-doua, sa vezi daca la revenire poti sa revezi lucrurile intr-o culoare mai putin atat de-nchisa si de sumbra?
- Stii doar ca nu-s genul omului care pleaca si nu mai intoarce capul inapoi, sau una-doua vrea pauze de chefuit si lafait in concedii si sejururi, dar acum simt c-am atins un prag despre care mi-am spus intotdeauna ca nu-l doresc atins pan-oi iesi la pensie din cariera asta de aparator al legii.
- Bun si-atunci pe acest considerent, crezi oare ca ceva din mediul asta de activitate care ajunge parca sa te schimbe, cel putin la nivel de perceptie asa-mi dai de-nteles, e atat de periculos incat schimbandu-te pe tine, nu doar optica, aceea care un crez puternic ancorat in convingeri antrenate mereu sa caute si sa pastreze partea buna a lucrurilor in jurul sau oriunde te gasesti te-ar face in oglinda cand te privesti dimineata de dimineata imposibil de regasit si de aici tot acest calvar pe care incerci tu sa mi-l descrii? E deci acel prag atins, cand tot ce faci simti ca nu te mai reprezinta si ca intr-un final ai ajuns in proprii ochi sa nu te mai regasesti pe tine omul care erai, sau e doar teama sa nu se ajunga prea curand, nu mai zic vreodata, aici?
- Sorinuca mea, tu ma stii cel mai bine, nu doar din scoala, sau de la doua-trei cazuri la care am lucrat impreuna... Stii doar ca ce facem noi, pentru ca am ales cu mult timp chiar inainte de a face efectiv ceea ce facem, impinsi fiind aici de o chemare a noastra dinauntru, nu de faima uniformei sau de prestigiul buzunarului prea plin pe care agentii-l au la nivel social comparand sectoarele de activitate, dar nu stiu ce sa-ti zic, tocmai pentru ca intotdeauna am fost un increzator si-un optimist si care se vede pus acum in postura omului care alege sa vrea sa faca altceva doar pentru a schimba situatia in care se regaseste acum cand efectiv simte ca nu intrevede niciun fel de solutie de a scapa de toata presiunea asta, decat poate alegand altceva sa faca, iti spun clar: am nevoie de timp, de pauza, sa-mi clarific in ritmul meu alegerile si pasii pe care voi dori sa-i fac, incotro si mai ales cati, nu ma-ntreba acum ca nu stiu nici unde-ar apuca-o ei si nici cati ar fi la numar, ce stiu e doar ca e sigur langa cine vreau sa-i fac.
- Bun, daca stii e bine. Dar mie nu-mi zici?
- Credeam ca nu vei pune vreodata intrebarea asta si ca esti sigura de ce simt pentru tine, dovedindu-ti mereu credinta mea...- spuse omul care vadit apasat de aparenta impasibilitate a femeii de langa el, cazuse oarecum pe ganduri ca-ntr-un cert episod nevrotic depresiv.
- Ho ma, ca glumeam si eu ca sa vad ce fata faci, daca faci e grav si uite ce bot ai pus ca zici ca-n viata mea nu ma mai ceri vreodata sa ma marit cu tine, dar daca o fi cazul, n-am ce face si te-oi cere eu, acum na, mai am doar o iapa neagra, sau alb cu negru sa caut si sa-ncalec, candva la o mare sarbatoare, de ti-s vecinii plecati si sa n-am surpriza c-anunta vreunul politia ca troca-troca disturb pe careva. Doar tu, ce mai trebuie atunci sa nu fii la birou si pe teren, ci sa te fi obosit vreo misiune anterioara intr-atat cat sa stai acasa, sa dormi, sa te refaci, tu stii. Ei, si-atunci eu am sa vin pe iapa aia si te voi scoate din rutina c-un contract gata de a fi semnat si de tine, ca mie-mi convin conditiile asa cum le-am trasat eu...
- Deocamdata-s prea obosit ca sa ma pot gandi cum vine treaba asta de mi-ai zis-o acum, asa ca nu stiu cum as putea mai bine sa procedez: sa-mi iau liber si sa mergem la o bere, sau sa merg acasa si sa dorm?
- Eu zic sa iei atitudine si sa nu uiti sa zambesti din cand in cand si-uite-asa ea viata te va recunoaste ca pe unul dintre prietenii sai. Asa-ti va pune deoparte lucruri bune, oameni faini, reusite-n ce-ti propui si bucurii de care vei fi mai mult decat multumit! Si asta o poti face fiind mai ferm in atitudine, decizie, infatisare, fara ca sa mai pari altora doar o simpla fata, figura cand te uiti la ei, ci privirea ta va exprima asa concentrare si va impune mai mult respect, nu ca n-ar face-o si acum, dar poate ca nu la cote suficiente...
- Eu cred c-am tot facut, pana chiar si-atunci cand nu eram eu cel mai vizat sa ma implic si sa raspund pentru ce n-au actionat altii cand n-ar mai fi avut cine salva apele-nvolburate, impresie si dovada ca om bun de echipa sunt am dat ca de fiecare data tot. Nu mai e bine, sa fie lumea sanatoasa si noi de-om putea vom incerca la fel, dar in alta parte, e simplu, trebuie sa existe un timp si-un loc care sa se-aseze si sa-ti fie casa buna pentru cat apuci sa fii pe-aici, nu?
- Hai mai bine sa merg cu tine si sa-ti faci rucsacul, al meu e deja gata, daca vrei iei si cortul, daca nu sa stii ca nu ma supar...
- Asa, si?
- Cum, asa, si?
- Simplu! De ce toate astea, care-i scopul, motivatia? Vreau sa stiu si eu!
- Tare bleg mai esti! Mergem amandoi pe munte, sa ne relaxam, sa uitam de stres, de lume si agitatie si raufacatori, trebuie sa scapi de presiunea asta si eu te ajut, ce, nu vezi?
- Bine, dar stii ca eu sunt asa metodic, ajutorul tau chiar ca-mi prinde bine, daca pui si doua maini si tot atatia ochi in sprijinul meu, da, sunt de acord, mai putin una bucata gura de femeie, lucru de care chiar nu cred sa am nevoie acum cand sunt vulnerabil!
- Ho, ca nu-s soacra, dar s-o vezi pe mama! 
- Ce?
- De fapt o stii, dar doar din zilele bune. S-o vezi cand nu e totul roz, o lasi singura sa critice si-ti vezi de lucru pe-afara, chiar cand ninge, ploua sau fulgera,  crede-ma, nu ti-ai dori sa-i fii-n preajma!
- Ce-mi place cand ma protejezi! Si spui adevarul, acum intelegi de ce lucrul nostru nu s-a copt ca o nuca de cocos?
- Ca nu e gata prajitura unde abundent lasi sa cada nuca asta de cocos?
- Nu ma, ce zic eu si ce-ntelegi tu, mancacioasa de prajituri, ca parca te-nghite praitura pe tine, nu invers, zau!
- Hai ca-ncepi sa-ti revii! Paturi nu luam prea multe, un cort ne-ajunge, de cald imi tii tu!
- Aha, de-aia vrei tu sa ma scoti din depresia asta, ca sa fim si-mpreuna noi cu noi, nu noi cu ei toti, colegi si agenti si misiuni si raufacatori si nedreptati si justitie aplicata si fara morala firescului si mai mult de litera legii tinandu-se cont...
- Cand n-ai timp, de nimic, de tine, de noi, de oranduit, faci, cauti, il dilati si pleci in concediu. Uiti de lume si de griji, vacante speciale ne asteapta sa ne lingem si noi ranile si sa lecuim ce-i de lecuit. Muntele-i prietenul nostru si acolo sus si aproape de zei, noptile cu luna...
- Da, da, Emineasco, c-o asa oferta speciala si pe munte ma sui si nici ca mai cobor prea curand!
- Ia uita-te si tu oferte turistice, pai poti tu sa mai zici ceva si sa te opui, fii atent aici peisaj: liniste, verde, folclor, armonie, rai ba, rai, pricepi?
- Crenguta de aur ce esti tu! Filantroapa si experta-n turism!
- Am si-un sprijin, vezi tu aici: CND Turism vine de la Cand facem si noi turism si ni se adreseaza!
- Sigur nu are altceva-n vedere abrevierea, ca de pilda Ce ne dorim noi turistii cand plecam in sejur?
- Ba, se poate, nu m-am gandit chiar pan-acolo!
- Gata, mergem, rucsacu-i gata!
- Gata, domnule, fii o forta din nou, nu doar o alta fata din multime!
- Bai ce de morala stii! Aplici si-n cazul tau?
- Da cum nu, domnule! Uite, la mine stresul se tine departe de mine, casa si viata mea pentru ca nu-i dau sa se-apropie, eu nu actionez creionandu-mi dorinte si trasandu-mi planuri pe care sa nu le pot indeplini si-n tot ce fac, cred si las si timpul sa lucreze pentru mine si scopul meu, nu doar pun capu-n pamant si coarnele-nainte, stii ce zic! Speranta mai multa, actiune mai putina!
- Si-apoi rezultate de unde?
- Nu doar ele-s importante, ci si tu, iar atunci simti ca nu esti, iei masuri, incarci bateriile, aduni puterile si-apoi revii-n ritmul tau, nu altfel, ca nu se prea poate!
- Daca zici tu, eu doar la poza aia ma gandesc, mai avem mult?
- Suntem pe strada, nu suntem numai noi pe drum, toti vor s-ajunga undeva, la fel si noi, rabdare Zenul meu si-ajungem, play some music, you'll be fine!

Articolul participa la Superblog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...