vineri, 25 noiembrie 2016

Lectii de viata

Inca de pe cand auzea-n adolescenta fel de fel de versiuni legendare, populare sau uneori chiar anecdotice cu privire la intemperiile sociale din vremea conflagratiilor mondiale ce au zguduit linistea de la-nceputul secolului vitezei, despre care unii mari ganditori ai sai spuneau ca are sa fie, dupa toate analizele lor fie religios, spiritual, cultural, fie nu va fi deloc, cata vreme exploatarea resurselor naturale avansase mult si pesemne faptul ca neexistand o distribuire cat de cat echilibrata la nivelul intregului glob, neajunsurile unora ar fi alimentat sentimentele belicoase, Robert nu putea decat sa se amuze despre cat poate fi de creatoare mintea omului incat sa ia-n deradere, nu cu nasul pe sus, ci a face haz de necaz, evenimentele cele mai dificile, tocmai pentru a-ncerca sa poata depasi mai usor efectele devastatoare ale ciocnirii sociale universale. Nu putea intelege cum date istorice erau traite de alti copii ca el la acea vreme, de oameni in buna regula care erau parintii acelor copii ca si el in acea perioada si care animati de fel de fel de temeri sau imbolduri ce nu au nimic cu natura firescului simtirii din om au dus acele razboaie pentru ca sa ce, asta se tot intreba el si-ncerca atunci sa-si tot faureasca fel de fel de-ntrebari in minte care sa-l tina mereu ocupat pana peste masura, pentru ca-n viitor sa poata studia si admite ca intelegand cauzele antropologice ale acelor impedimente ale bunei intelegeri dintre state de atunci, va si putea depasi sentimentul apasator al acelor orori la care din ce stia de la bunicii sai, participasera oameni cata frunza, cata iarba.
Cand si-a trasat linia prioritatilor de viitor, urmasul unor vechi oropsiti ai soartei inca de pe vremea imperiilor rus si otoman care-si disputau cu un secol-doua inaintea celui denumit al vitezei suprematia asupra statelor-natiuni pe care le asupreau de ceva vreme, provenit dintr-o veche familie de evrei sefarzi din Stanbulul otoman, Robert cauta sa-nteleaga si de ce fuhrerul nazist fusese atat de pornit impotriva spetei pe care strabunii sai o reprezentau. Din studiile sale a reusit, colaborand tot pe cale de simtaminte apartinand aceleiasi limbi si natiuni, sa deduca faptul ca boala cu incidenta neurologica ce-i afectase gandirea liderului german al vremurilor atat de tulburi de-nceput de secol al XX-lea fusese si ea la randu-i o cauza a viitorului curs pe care deciziile politico-militare luate la nivel european avea sa fie suportat de-ntreaga umanitate, fara prea mari exceptii. Si pentru ca atunci, asa cum afla de la primele ore de istorie din gimnaziu, un rol important asupra viitorului curs al lucrurilor in toata acea negura a ororilor belicoase l-a jucat figura presedintelui american de atunci, Franklin Delano Roosevelt care conducand destinele unei natiuni puternice, denumita pe atunci si jandarmul lumii a reusit sa opreasca avantul nebunesc al lui Hitler, a-ndragit imediat spiritul acesta american si feelingul de mediator al caii de mijloc ori de cate ori grupari de state au cate ceva de-mpartit si nu reusesc pe cale diplomatica si scot repede artileria grea la-naintare si dau frau liber mortii sa-nhate trupuri si suflete de oameni nevinovati cu nemiluita. Pe atunci cand, mai in gluma, mai in serios, profesorul de istorie dintr-a opta-i spusese ca pe langa lectia care apreciaza caracterul decisiv pe care implicarea Statelor unite o are in victoria impotriva nazismului, iar aici, presedintele american Roosevelt, descendentul unei vechi familii de origine saxona, provenita din Olanda si care ajunsa-n Lumea noua odata cu timidele noutati pe care batranul continent le afla de la batalioanele armate si guvernatorii politici trimisi din regatul Marii Britanii si Franta a trebuit sa munceasca si sa se zbata din greu pentru ca peste cateva generatii stra-stra-stranepotul sa devina o figura importanta a natiunii si poporului nou aparut, cat si a lumii intregi prin implicarea sa decisiva la stoparea unor efecte dezastruoase asupra tuturor, dansul mai cunoaste si fel de fel de versiuni ajunse la urechile sale pe calea oralitatii, pe un filon dinspre care nu razbat decat o intensitate marcanta asupra spiritului uman supus unei terori. Iar daca Joaca Leana cu Roosevelt ar fi fost in copilaria profesorului lui Robert o posibila dovada de recunoastere a meritelor importante ale natiunii americane si-n special laudarea rolului decisiv pe care verticalitatea spirituala a presedintelui de atunci al americanilor l-a avut pentru conturarea unei lumi mai normale in acele vremuri tulburi, marturia vie a bunicului acestuia, un fost prizonier al lagarelor de concentrare decise ca forma a epurarii etnice de catre mintea afectata de boala a lui Adolf Hitler a adus in atentia nepotului scanteia pasiunii pentru studierea trecutului omenirii, nu doar a evenimentelor si faptelor care au transformat trecutul si l-au conturat pana la a aduce in prezent o forma a lucrurilor pe care o constata cand, descoperind in persoana elevului sau Robert a simtit ca traieste si el si elevul sau povara pei care era mandru s-o duca inainte. Faptul ca acele orori ale strabunilor erau depasite c-o stare de spirit ce nadajduia la bine si odata dupa reinstalarea normalitatii dupa un mare haos, jocul si voia buna incerca sa redea zambetul oamenilor pe buze dupa ce atrocitatile la care fusesera supusi ii marcasera puternic, dar nu le invinsese de tot credinta, arata tarie de caracter si o vointa umana ce transcende imediatul. 

Ceasul fostului sau profesor, pe care adultul de la catedra-l purta cand Robert i-asculta prelegerea la clasa i-a placut dintotdeauna si discutiile amanuntite pe care le aveau mai apoi si-n cadrul cercului de istorie nu faceau decat sa aduca eticheta americana mai aproape de inima tanarului ce se pregatea cu mai mult avant de formarea sa, iar cariera de viitor exeget al temei hitlerismului din debutul veacului vitezei capata tot mai multa pregnanta cand Robert auzea ca raspuns la intrebarea ce marca are ceasul dumneavoastra, domnule profesor?- rostit un alt nume de presedinte american, Nixon la randu-i o figura internationala importanta in ceea ce priveste politica mondiala.
A stiut dintotdeauna ca nu haina face pe om mai bun, ci ca o frumusete interioara se poarta prin lume cu demnitatea unor alegeri vestimentare care fac cinste celor mai bune atribute pe care omul si le insuseste treptat in trecerea sa prin lume, dovada a bunei sale cresteri si determinarii sale interioare care-l autoeduca si-l formeaza sa caute mereu calea cea buna. Elevul profesorului de istorie, Robert are o sotie demna de prestanta lui de profesor de istorie la una dintre prestigioasele universitati nord-americane si este pe deplin recunoscator cerului pentru fericita intamplare de a-l fi avut mentor in viata, nu doar profesor de istorie in ciclul gimnazial pe omul care i-a definit gustul pentru America. Sotia lui, o fiinta bine cladita, fosta performerita a unuia dintre cele mai benefice sporturi si care este inotul, este de profesie medic si i-a ajutat demersului sotului sau de a cerceta cauzele stiintifice care au dus la deformarea calitatii de om a poate celui mai inversunat dusman al omenirii al inceputului de veac al douazecilea. Ea, ca o femeie frumoasa si stilata se simte cel mai bine in cizmele inalte din piele de calitate scandinava Ecco pe care totusi nu obisnuieste ca cele mai multe dintre eve sa le adune-n prea multe colectii care sa-i umple dressingul. 
Desi casa ei si a sotului este incapatoare, intelepciunea eficientizarii spatiului de locuit nu lasa loc lacomiei sa-i rapeasca simtul pragmatic al utilitatii cumpatate si face din fiecare decizie importanta pe care o ia zilnic si acasa-n familie, cat si in spital, unde este sufletul sectiei de oncologie care lupta permanent cu poate cea mai dificila molima a lumii actuale, sa-i pastreze optimismul indestructibil pe care zambetul de fiecare dimineata a existentei sale il hraneste si-i da tot mai multe motive sa-si sporeasca eforturile de a se lupta cu moartea pentru salvarea vietilor pacientilor sai, dintre care nu putini sunt copii nevinovati.
Raspuns la fiecare noua provocare deloc rutiniera a vietii, familia Robert si Denisa Iusceti, romanii ce-au emigrat la vremea lor in Lumea Noua de peste ocean da de fiecare data cand e intrebata cu privire la cauza succesului lor de a mentine trasa adecvata: raspunsul este-n noi, iar teama de a nu se mai repeta ceea ce-au trait strabunii nostri in vremurile trecute, ne face pe toti sa-ncercam sa fim in tot ceea ce facem tot mai buni. Iar asta nu presupune a ne lupta ca-ntr-o competitie cu timpul din sporturile cu motor pentru a trece primii linia de sosire a cursei, si nici sa ne lovim adversarii ca-n sporturile de contact, ci sa ne redescoperim acea aura de simtire pozitiva din noi, pentru tot ce ne-nconjoara, iar nu doar pentru a face tot posibilul sa ne fie doar noua insine bine!

Articolul participa la Superblog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...