luni, 14 noiembrie 2016

Prim contact altfel

    De cand citise-n De veghe-n lanul cu secara in lanul de porumb al bunicilor, Jean era pasionat de enigme. Misterul ce plana asupra oricarui pas, actiuni, imprejurare cotidiana, mai cu seama atunci cand el era direct implicat il faceau sa caute mereu sa descurce itele acestea, sa priceapa tot si sa ajute la restabilirea unei ordini in jurul lui. De la benzile desenate, cu ajutorul carora invatase nu doar sa citeasca, dar si sa inteleaga mult mai bine si mai repede cum functioneaza lumea, omenirea, care-i sunt acesteia scopurile, inca de la 3-4 ani, atunci cand alti copii fie nu pot pronunta corect cuvinte, litere, sau nu vorbesc deloc, el isi alesese tabara in care va ramane toata viata lui. Intelesese ca lumea e-mpartita in bine si rau, ca oamenii si celelalte vietati aleg functie de imprejurari sa fie buni sau rai, foarte rar ambele categorii pentru ca s-ar fi anulat una pe cealalta si negarea negarii nu ar fi reprezentat afirmarea unei caracteristici, ci asa cum omul isi da jos hainele cand se-mbaiaza inainte de culcare, omul bun care actioneaza rau ar fi-nsemnat ca omul ca specie sa se dezgoleasca de principii si de valori, iar viziunea asta pentru ochii lui de copil ar fi fost cu adevarat un cosmar. Timpul l-a facut insa adaptabil si la aceasta descoperire de ale carei posibilitati se temea. A-nteles ca lumea nu e un rau care curge-ncontinuu de sus in jos, ci ca indivizii care compun omenirea, impartiti pe de o parte in doua tabere: buni si rai pot sa se transforme in anumite conditii, situatii de viata in lacuri reci si intunecoase, in mari-nvolburate sau oceane spumoase si agitate care aduc cu ele uragane si taifunuri. In parte ca nimic nu e static, constant si pe vecie asa cum pare, sau cum crezi ca-l stii, omul, ca si natura ce-si schimba de-a lungul anotimpurilor infatisarea se mai schimba si el. Copilul trece prin tot felul de transformari pana devine adult, iar in tot acest proces formator odihna are si ea un rol determinant. Caci ce poate altceva mai mult decat visul de noapte sa modeleze viitorul unui copil, decat poate situatiile concrete de viata in care drumul sau il duce, nu? Asa ca, celor cu viziuni pesimiste, care intr-un film SF  vad catastrofa umanitatii, el le raspunde asa: fratilor, oamenii nu-s singuri in univers si suntem cu totii datori sa ne aflam calea prin lume alaturi de vecinii de companie, cei care nu-s doar aici printre noi, ci si-n afara noastra. Suntem datori a ni-i apropia, a cauta sa-i descoperim si intelege pentru ca impreuna pasnic sa mergem inainte! La propunerea mai multor fani ai revistei de benzi desenate la care lucreaza, care i-au cerut sa rescrie in viziunea lui toate acele turnante pesimiste privind vizitarea Pamantului de catre alti traitori din univers, a raspuns initial asa: Fratilor, n-avem de ce ne teme! Nu suntem singuri in univers!

    Jean contesta in aceeasi linie cu a thrillerului SF Arrival temerea omului in fata noutatii, opunandu-i un curaj nu gratuit afisat, ci o alegere asumata prin faptul ca daca gandesti bine, liber, deschis si pasnic, n-ai ce rau chema, cata vreme rau semeni, rau gasesti! Adevarul conform caruia nu suntem singuri in univers presupune in viziunea lui Jean ca oricand umanitatii sa-i fie dat sa experimenteze scenarii de genul celui din Arrival, cu singura mentiune diferita de cea a filmului cu Amy Adams si Forest Whitaker care apare pe marile ecrane din cinema in 11 noiembrie 2016, omul si umanitatea nu au de ce se teme gratuit.

    In fata necunoscutului nu ai de ce a te teme, daca nu vrei ca sa devii ostaticul ei, mai mult decat cel al vizitatorilor care au venit sa vada altceva la tine, cine esti, ce faci, cum o mai duci, sa afle ce puteti face impreuna ca sa rezolvati ceva care v-ar afecta in egala masura si pe unii si pe ceilalti. Nu lingvistic ne abordam vizitatorii. Nu profesorii, nu cercetatorii, nu expertii militari, sau cosmonautii-s cei mai indicati sa poata fi puntea de legatura intre om si extraterestrii veniti aici, ci mai cu seama copiii, cei care nu-si pierd inocenta in fata invaziei de informatie cu care educatia-i ataca in scolaritate pregatindu-i ca pe niste robotei sa raspunda comenzilor pe care altii le dau, furandu-le practic dreptul la propria viata. Asta nu e educatie libera, inseamna economie de piata, afaceri, unii intreprind si investesc bani, ordona si asteapta rezultate, iar angajatii asculta si presteaza. La ei sigur nu e asa! Copiii, sau adultii care nu si-au pierdut calitatea asta de a putea empatiza, cei cu inima deschisa trebuie sa fie reprezentantii omenirii intr-o atare intalnire de calibru cu vizitatorii din spatiu. Ei pot simti, pot intui si intelege ce simt si ce vor ceilalti, pentru ca antropologic vorbind, varsta inocentei, dincolo de cea a infantei nasteri, e modul cel mai apropiat si benefic de a interactiona intre culturi si civilizatii. Inima nu e cea care sa aiba nevoie de voce sau de cuvinte, de o anumita limba pentru a-si face simtite de partea cealalta intentiile proprii, iar ritmul batailor ei e numitorul comun oricarei forme de viata, indiferent de setul de diferente care ar trebui sa adapteze organismul la conditiile de mediu, care n-ar fi aceleasi.
    Benji e copilul care va interactiona cu vizitatorii din univers. Inima deschisa curajos si apoi zambetul convingator sunt cheile bunei interactiuni care va duce prin joc, copia perfecta a realitatii cotidiene in conceptia juvenila apropierea celor doua civilizatii. Omenirea va reinvata ce-nseamna spiritualitatea si actuala oligarhie a materialismului in societatea umana va disparea, lasand locul celei lipsite de grija acumularilor palpabile de capital, oglinda rasturnata a unor griji interioare pentru ziua de maine, care va fi eliminata din constiinta. Intelegerea si asumarea conditiei de parte activa intr-un plan spiritual universal va linisti specia umana din razboiul cu sine si cu ceilalti conlocuitori spatiali. Viziune diferita filmului Prinul contact, adus in Romania de Intercomfilm.

    Articolul participa la Superblog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...