miercuri, 16 noiembrie 2016

Raspunsuri la fix!

- Zano, ce faci, ne vedem pe seara la un ceai?
- Stai un pic ca nu pot vorbi acum, a intrat profa la curs, sunt in amfiteatru la cursuri, da. Lasa ca-ti scriu mesaj dupa asta, e oricum o zi plina cu scoala...
- Numai bine atunci, un ceai fierbinte, o ciocolata calda, vin cald cu scortisoara, ei, ce zici?
- Am zis deja, vedem pe urma. Pa.
Si dupa ce Mirelei care era in pauza de masa la birou, raspunsul usor in raspar al prietenei sale-i mai dilua putin entuziasmul, aceasta-si suna iubitul, care era deasemenea la program, in speranta ca va nimeri ceva mai mult entuziasm in privinta planurilor pe care ea se pare ca le facea si altora pentru seara.
- Ce faci iubire?
- Uite la munci, am aflat ca n-o sa pot termina programul la 4 cum e firesc, mai trebuie onorat un transport si seful se bazeaza pe mine, asa ca daca gat pana in 6 cu asta, pe la 7 sigur ajung acasa...
- Of, dar ce-aveti frate, toti sunteti azi parca luati de val, ba munci, ba scoli, agendele vi le fac prea mult altii, pe cand voi pusi in fata faptului implinit n-aveti cum va exonera de responsabilitati suplimentare, lasa, inteleg, e ok sa fii acolo cand e nevoie de tine, dar daca asta nu se traduce in niciun fel de bonus, doar mersi si-atat azi-maine, parca zau ca nu renteaza.
- Lasa mami, ca n-or fi toate zilele la fel, ia zi ce voiai tu sa-mi zici de fapt, ca din ce inteleg planificai o iesire in oras mai mare asa, dar din pacate nu se prea pupa orarele celor pe care te bazai prea mult parca dinainte, fara sa cunosti detaliile...
- Am sunat-o pe Ioana sa vad si ea de poate pentru seara sa iesim in 4, undeva in oras, e o zi plina si la mine, vad ca si la voi chiar mai plina si era o evadare faina dincolo de sarcini si atributii ale fisei postului intr-un mediu numai noi cu noi, departe de sarcinile astea, fir-ar ele ca ne ocupa atata timp si of...
- Pai si ea ce-a zis, poate, sau lasati pe alta data?
- Era la cursuri acum, ma anunta dupa ce iese de acolo, dar zicea ca nu e foarte sigura ca are si ea ziua plina de cursuri pe care, la cum o stim amandoi pe zana asta, musai va dori sa mearga...
- A, ok, pai ce sa zic, asteapta sa vezi ce zice fata, daca nu poate, lasam pe alta zi, ca doar n-or fi intrat ele-n sac, nu?
- Corect! Doar ca aveam un chef nebun sa patinez, iar ea a si practicat sportul asta si e o benefica destindere pentru trup si minte, mai ales dupa zi plina de cursuri la ea, munci in cazul nostru. Serban nu e omul ala care sa nu doareasca sa ne intalnim seara dup-o zi plina de activitate, asa ca, nu stiu, sper ca el s-o poata convinge ca ea nu parea prea incantata de ce-i propusesem...
- Auzi, lasa ca vorbesc eu cu el si-i explic ce si cum si-l rog pe el sa preia stafeta mai apoi ca sa-si sune mandra si pe la 8 asa sa ne putem vedea sa mergem si la patinoar, daca tot tii tu asa de mult sa patinezi, ce nu fac eu pentru tine?
- Acum pe bune, ardem si calorii, febra musculara n-avem cum face ca n-avem stretching de sporturi de contact, ci doar socializam fain pe seara si ne mai destindem si noi.
- Hai ca te las, il sun pe om sa vedem si-ti promit ca te anunt imediat ce vorbesc cu el, despre ce si cum in cazul lui, bine?
- Sigur! Munci usoare iubire si ne auzim!
...........................................................
- Am vorbit cu Serban, a zis ca e ok, merge el sa o ia pe zana si la 8, cel tarziu 8, vor fi acolo, la patinoar!
- Da, ce fain! Descurcaretul meu a facut-o si pe-asta! Da, ca uite vad ca mi-a scris si zana acum, cica-mi face mie pe plac, dar eu stiu ca ea-i topita dupa gheata si patine, ce se mai tot atata pe ea! Ai grija cu sofatul pe unde zici ca trebuie sa ajungi si nu te grabi, te rog, pe drum!
- Da, pui, rezolvam, hai ca uite am rugat sa pot pleca mai repede ca sa onorez treaba asta suplimentara si atunci nu va fi problema  ca n-o s-ajung la timp, incarca baietii transportul si eu merg si-l las, apoi ma-ntorc acasa si de-acolo mergem sa patinam. Nu zic bine?
- Cum nu, ce m-as face eu fara tine, stii ce?
- Nu, n-am idee acum!
- O intrebare permanenta m-as face, asta sa stii, as sta asa incovrigata ca semnul ala de punctuatie si as astepta raspunsul tau tot timpul pentru ca stiu ca tu n-ai cum da gres vreodata si asta ma incanta tot timpul, stii?
- Stiu ca ma iubesti mult, dar sa-mi faci o asa declaratie de dragoste subtila, am sa tin minte tot drumul si-am sa zburd pe sosea, caci gandul la tine-mi face grija risipita!
- Ooooops, vine seful! Te iubesc, pui, drum bun si te-astept acasa cu patinele-n picioare!
- Bine! Eu inchiriez acolo...
...............................
Venim cu mare drag la patinoar! Abia astept sa treaca si urmatorul curs, ca la ultimul ne-au anuntat ca nu poate ajunge profa, asa ca da, va fi o seara pe cinste! Te pup, munci usoare! - asta citea Mirela de la Ioana, cand iubitul ei o anunta ca va putea ajunge la timp pentru intrevederea pe seara cu prietenii lor, la patinoar si gandindu-se doar la ce va imbraca la intalnire, isi facuse in minte niste planuri. Vremea rece de afara-i dadu apoi la primul contact cu exteriorul dupa orele petrecute la birou, la cald si bine, o culoare aprinsa-n obraji, semn ca traieste intens fiecare clipa. Pentru c-ajunse acasa si-avea timpul necesar pentru a se si razgandi o data, de doua ori, in caz ca prima alegere asupra vestimentatiei sale n-ar multumi-o pe deplin, dadu drumul muzicii sa cante pe fundal si dusul fierbinte o astepta ca o meritata rasplata pentru implicarea ei devotata binelui colectiv de azi. Imbraca o tinuta obisnuita, isi prinse parul intr-un coc strans, asorta culorii rujului si perechea de cercei si amintindu-si de promisiunea facuta iubitului ei isi zise doar atat: O sa ma crezi nebuna, dar daca tot am pomenit de ele, ce-ar fi sa vad eu pe unde or mai fi,  ca si-asa timp mai am destul! - si se apuca de cautat perechea ei de patine primita cadou de la parintii ei, pe cand era inca-n scoala generala, nu c-ar fi tinut sa faca nota discordanta la intalnire, dar era curioasa de-i mai vin bine. Si pe cand piesele se succedau aparent monoton, caci nu era nimeni in casa care sa le acorde o prea mare atentie, sau eventual sa le fredoneze unora macar refrenul, Mirela fu cuprinsa de alta repriza de rosu-n obraji, dar nu de la prea cald in casa, caci centrala mentinea constant ambientul, ci de la faptul ca oricate aplecari, rascoliri prin rafturi si dulapuri, pe sub si pe dupa pat, comoda, canapea, sub canapea si restul  mobilierului, constata nesatisfacuta deloc de ipostaza in care se vedea invinsa in cautarile ei, ca n-are solutie alta decat sa accepte calma evidenta care o dezavantaja: patinele nu-s de gasit pentru moment. Asa ca pentru a nu-si strica buna dispozitie cu care pregatise intalnirea pentru seara alaturi de prietenii sai de nadejde, isi zise doar atat: dau eu de voi, baby, dar nu acum! Si-asa mi-am gasit esarfa mea verde faina, asa ca tot eu am castigat, na!
................................................................
- Hai noroc si sa mai tot gasim in program ocazii cu care sa ne dezmortim seara!
- Hai, hai, hai!
- Imi place esarfa ta, verdele ala m-a cucerit!
- Si mie, cerceii tau, sunt bestiali! Dar si puloverul, fain-fain, negru, iti vine ca turnat!
- Mersi, e cadou de la iubi' al meu si am zis ca tot e seara si frig si afara, nici la patinoar n-o fi prea caldut, desi eu cand concuram la copii si junioare stii ce costumatie aveam, nu, o rochita, sau fustita de vai mama lor si colantei cateodata cand gaseam culoarea piciorului sa mai tina la oase. Nu era niciun sport prea popular, ca sa zici ca publicul umple tribunele si mai degaja o caldura suplimentara, cat sa nu dardai in alea 3-4 minute cat evolutia propriu-zisa era si analizata de arbitri sub cele doua aspecte tehnic si artistic.
Acum ca nu e patinaj sportiv, fluxul de oameni de pe gheata variaza, dar ideea prinde contur tot mai bine si trimite lunecatul armonios pe gheata in ton cu o traire launtrica romantica si fericita inspre intalniri de bun augur cu prietenii, mai ales in sezonul rece si-n luna cadourilor!
- Imi place de tine, mi-ati bucurat seara cu prezenta voastra posibila aici, venita parca la pachet cu o mare veste pe care ma grabesc sa v-o aduc la cunostinta! - si dorind parca a da si un indiciu pentru ca prietenii lor sa se prinda si sa faca din felicitarile imediate o si mai mare bucurie trairii intense a Mirelei, aceasta-si  purta vadit palma dreapta intr-o miscare de dus-intors cu care camufla evidenta pe care o dorea exprimata, cand ba-si ridica telefonul de pe masa, ba-l verifica putin si-l lasa inapoi pe masa, ridicandu-si cu aceeasi mana paharul din care-si umezea buzele si iarasi lasa paharul pe masa, ducand mana pe care purta frumoasa bijuterie prin fata privitorilor ei pe care-i revedea cu mare drag!
Prima care se prinse, fu, logic, Ioana, cea care facu brusc ochii mari si cu palma ramasa libera, stanga, caci in dreapta tinea paharul de vin cu scortisoara, isi prinse si-si domoli sonorul care i-ar fi tradat imediat uimirea de moment, fara a face totusi din bucuria cu care-si exprima trairea fata de noutatea traita de prietena ei si un prilej de insatisfactie personala. Apucase doar sa emita un Uau!, apoi cu palma dusa-nspre gura-si suprima bucuria nestavilita ce-o-ncerca fata de pasul facut de prietena ei, spuse doar:
- Ma bucur mult pentru tine, mandro si iarta-mi toanele de azi, dac-au parut asa un pic a nu agrea propunerea venita de la tine, care uita-te si tu ce bine face ca ne vedem! Sa fie-ntr-un ceas bun si la nunta sa m-asteptati sa-mi dau licenta, da?
- Promitem! Shall we dance, my dear?
- Of course, we do! Let's dance, princess!
Si pe cand doi cate doi, in perechi, tinerii-si lasau pasii de dans in voia muzicii ce razbatea-n incapatoarea incinta a patinoarului, My heart will go on se potrivea de minune cu emotia trairii intensei bucurii pe care inelul de logodna oferit de iubitul ei i-o aducea-ntr-o zi obisnuita si plina de activitati, Mirelei, prietena studentei Ioana, o patinatoare pe gheata cu istoric sportiv competitional pentru care muzica si lunecatul pe gheata erau marile desfatari ale sufletului ei. Cu o privire care nu trada faptul ca desi se bucura nespus pentru prietena ei norocoasa, ei nu-i pregatise destinul ceva similar, iubitul ei intelesese si fara cuvinte, ca lipsa actiunii poate denatura viitorului trasa pe care el ar urma-o firesc si ca raportat la contextul relatiei sale cu Ioana, fara urma de presentiment negativ, isi zise siesi: La anul, la anul! - iar teatrul jocului mainilor lui pe dansul piesei Celinei ce razbatea si-i facuse pe tot mai multi sa intre pe gheata si sa-si dea frau liber sentimentelor lor fata de fiintele iubite, spunea povestea lui si a ei, lasandu-i inca de pe acum suficiente argumente ca asteptarea n-are sa fie prea grea, cand certitudinea o intuieste si-o presimte, intrebarea cu privire la cand nu mai arde la fel de tare incat sa raneasca, ci bucura sufletul ca atunci cand ai o mare dilema existentiala si de undeva dinlauntrul tau afli calea de urmat: traieste si spera mai mult, voieste si fa mai putin!
Final fericit cu anticipatie servit la timpul potrivit umple intrebarea de raspuns si garderoba o-nnoieste cu piese pregatite-a fi alese, pe marimi, culori si alte multe altele categorii disponibile in magazin! Check it out! La un clic distanta! 

Articolul participa la Superblog 2016!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...