duminică, 25 decembrie 2016

fal-fal


neprielnice-s terebentinele din spice
ca subrezenia salelor batranetii
cand din ceruri plange
zeul care-si pierde 
cumpatul si prea grabit pocneste bice
peste spatele gemenilor ce-l zboara
de pe-un nor pe altul
intre galaxii cu sori
si stele mii
ca la facerea lumilor toate
cand inainte ca sa fie
lucrurile-au avut nevoie de nume
pentru a putea sa continue
viata lor si dupa moarte.
coasa trage dupa ea
atata stie, bruta, ascutita
boanta, rupe, striveste, culca
si omoara tot ce-i crud
sau a apucat sa creasca
spre bucuria cui are coada
in mana lui
pe partea stanga.

miercuri, 21 decembrie 2016

nexam


vina-n paharul inchinat pe seara
in cinstea celor ce-au fost
cuprinde litania pe care o tihna
n-o lasa prea mult sa mai stea
pe la mese-n timp ce se bea
si povesti ce se spun pe la colturi
framanta din taina ce coace
iscoada ce plamadeste nu misca
prea mult cand afara nu-i rece
sa-nghete prea tare
sageata pe care
o are-n privire.
cuminica-n zi de repaus
si soare inalt pe un cer
duminica-i doar sarbatoare
si-i cazul de mai mult fler
ca sa-nceapa marama
sa iasa sloboada
pe gura ce iese afara
dintr-un canal.

duminică, 18 decembrie 2016

Enjoy the journey: branzeturi cum se... cuVinuri oltenesti la Bucuresti

Viata. Un dar, primit pe neasteptate, pe nepusa masa cum ar spune-o altii ce nu fac din faptul de a avea asteptari curente de la o zi la alta a restului existentei lor obiectul preocuparii de baza, ci care actionand mai curand in virtutea unei alte judecati si care lasa loc de surpriza pentru tot ce va sa vie la timpul si locul nepremeditat, cum altminteri ar sta lucrurile in ce priveste lucrul cu neprogramarea si cu calculul meticulos asupra fiecarei activitati, gand, plan, obiectiv mai inalt? In tot acest excurs printre inspiratii pe caile aeriene dilatate cat sa-ngurgiteze cu nesat aerul reconfortant al unui afara din sine, mereu supus legilor fizicii unde gravitatia cu tot cu presiuni, forte de tot felul, apasari, ganduri, idei, levitari prognozate mental candva intr-un refugiu adorat de sinele supus acestor mecanisme ca un pinion ce angreneaza lantul de la foaia cu pedale si transporta purtatorul biped ce-ncaleca saua bicicletei prin parcul aerisit al diminetilor de weekend urban, adevarata oaza de viata de unde-si trage tot omul seva de putinte multistratificate, alegerile au rolul lor bine aspectat pe fagasul ramei picturii pe care o reprezinta existenta cuiva. Cand vorbim despre alegeri, viata, darul despre care spuneam ca ne deschide periplul prin lume fara ca s-o fi stiut sau cerut cumva dinainte, piesa de teatru, ori filmul ce se toarna pe scenele fixate deja o regie de platou in colaborara deschisa si apropiata cu un scenograf care a vazut dinainte intregul film si care placandu-i il si toarna, cu noi in calitate de protagonisti, ni se deschide spre un inainte indefinit spatio-temporal, lasand o marja de eroare sau toleranta inspre un pol sau altul al posibilitatilor de exprimare care ne face mai palpitanta aceasta calatorie. 

Una prin necunoscut, caci desi de cum aparem in lume si viata, cautam a o explora si prin abisala, asa cum ni se pare scara total dezavantajanta pentru noi puii oamenilor ce-s mari de-a gata pe langa noi, gangurelile, plansetele, rasetele cu o sonoritate apreciabila pana chiar si pe scala muzical-artistica autentica nu fac altceva decat sa emita semnale exterioritatii despre faptul ca ceva in tot cadrul acesta facut sa fie decorul in care actori debutanti in acest film, ceva-ceva parca ne cam scapa si mai avem ceva pasi de urmat si cu ingaduinta celorlalti, cu timpul vom intelege cate ceva din scenariul scris dinainte si pentru noi. Asa ca Viata, filmul asta in care pe traseul ales a-l urma fiecare suntem actorii principali ai filmului in care joaca, inca de atunci, de cand suntem o mana de om si avem o droaie de neajunsuri, ne facem fiecare, sub o forma sau alta rolul din film mai usor, cerand atentie, afisand mina disperarii, etaland necunoastere si nepricepere in mima pe care trebuie s-o arboram pentru a castiga succesul de care se bucura chiar pe bune, nu doar in afise, postere, reclame, decernare de premii in Gale internationale de profil, sau in conferinte de presa care anunta noi productii in care urmeaza sa jucam noi personaje, ne poarta inainte si ne invata cu fiecare pas, facut cu sufletul... sau doar cu piciorul inainte si aventurat pe cararea care era cel mai aproape, mai bine aleasa, ori dimpotriva pe una ce parea mai atractiva, dar care s-a dovedit a fi si una care se-mpotmoleste in plin desis din care lucrurile inainte nu mai au cum duce si atunci a recunoaste greseala devine un pas inainte semnificativ prin felul cum pe viitor in situatii asemanatoare vei sti a te tine departe de ea si sa n-o repeti. Si din laptele sanului matern, trecand prin vinul rosu din Biserica la sarbatorile cele mari ale anilor ce te cresc si te apropie de adultii langa care te-ai trezit in filmul vietii unde doar tu erai mic si vulnerabil, urmeaza scolaritatea, socializarea de baza care lasa amprentele caracterului viitorului om mare. La propriu, nu la stat, nu in functie, sau stare si pozitie sociala, care a ales un drum si din care scrisul face parte integranta a zilelor sale curente. Si-uite-asa, vorba unui amic care face si el acelasi lucru, cand ceva te nemultumeste in jur, iti faci blog si te-apuci sa scrii si despre astea. 

Bloggingul, activitatea conexa social media din online face posibila in mod curent si intrevederea fata in fata a celor care scriu din spatele ecranului lor in diverse competitii unde scrisul creativ, cu aura mai mult sau mai putin voalat advertoriala este amfitrionul ideii de concurs. Probe enuntate, bloguri si autori ai lor se-nhama la start, juriile noteaza scrisul creand ierarhii celebrate la fiecare capat de drum am acestor tipuri de intreceri. Asa a fost cazul si weekendul trecut, cand la Bucuresti,  Hotel Arc de Triomphe a fost gazda Galei Super Blog 2016, prilej cu care scriitori din spatele ecranelor adunati de prin toate colturile tarii ne-am adunat cu mic si mare sa luam parte la eveniment. Poze, atmosfera festiva si de sarbatoare, buna dispozitie inca din holul receptiei hotelului, toate astea au insotit fiecare ora a dupa-amiezei cand dupa orele 16 clasamentul concursului a-nceput cursa spre locul 1, culminand cu impresiile fiecarui finalist prezent si-n sala, decernarea premiilor si a trofeului, apoi pozele de grup si-ncalzirea pentru party gandita de organizatori si partenerii competitiei printr-o inedita asociere.

Atat prin concept, cat si prin numele campaniei degustarii de branzeturi Delaco si vinuri oltenesti de la cele mai cunoscute podgorii din sudul tarii. Iar pentru ca proustiana aducere aminte a senzatiei din copilarie cand Marcel, personajul principal din Cautarea timpului pierdut, a dus la rang de arta asocierea rememorarii senzatiilor date de gustul madeleinei inmuiate-n ceaiul de dimineata, senzatii care se extind si transcend simplul act de servire a mesei, in seara de 10 decembrie 2016 Branzeturi cum se... cuVin organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro am retrait senzatia similara cu cea descrisa anterior, atunci cand o bucatica triunghiulara de Grana Padano, o branza ce mie mi-a amintit de transhumanta, de frageda copilarie, de Bran, de povestile bacilor trecuti si prin razboi, de stransa comuniune a omului cu un animal de turma, umil, calm si bland, apoi despre bulzul pe care-l mi-l coceau acestia pe foc la stana si de felul in care de fiecare data cand muscam din bulgarele galben de malai incins de foc topind branza de burduf pe limba, ceva inexplicabil mie atunci in cuvinte mi se intampla recurent si mai apoi ori de cate ori acest preparat culinar era servit acasa, in vizita la vreun prieten ce-mi cunostea preferintele in materie de mancare, sau la restaurant: imi ploua mereu in gura si un deliciu solicita o noua portie din papa bun-ul galben-auriu. Furtuna marilor si oceanelor pe care intamplarea face sa se fi ratacit vreun carmaci mai putin iesit dincolo de mal care-mi naucea papilele gustative e-n cateva cuvinte, asemuirea altfel a senzatiei pe care o am cand servesc acest popular preparat culinar traditional romanesc, branduit si recunoscut la targurile internationale de turism unde se prezinta pe filon etnic produsele naturale ale agriculturii locurilor sau roadele prepararii acestor produse in cadrul bucatariei cu specific national fiecarei tari in parte. Deja vu consemnat aici are insemnatatea lui cu atat mai mult cu cat, nedorind a contrazice asocierea produs culinar - soi de vin pentru degustari cum se... cu vinuri oltenesti, pentru ca am combinat Grana Padano  cu un vin alb Dessert de la Corcova,
pentru ca prefer mai mult soiurile albe celor rosii. Branza degustata mi-a adus aminte de copilarie, vinul de prima dragoste, iar combinatia branza-vin alb n-a starnit mariajul, ci m-a transpus instantaneu intr-o calatorie pe mare, spre nou cu gandul aflarii unui mal unde sa ancorez vaporul.



Libertatea asocierii gusturilor si amestecul acestora care au dat senzatia ce a transcens culinarul, amintind de copilarie si de tot ce e emotionant pe fagasul primilor pasi facuti in viata a depasit orice mea culpa asumata de oricat de neinspirata combinare de arome cu care amfitrionii interesantei experiente de gusturi in materie de vinuri si branzeturi, Razvan Stoenescu de la Vin2.ro si Alin Sîntimbrean de la DictionarCulinar.ro au incercat sa ne convinga sa le facem intocmai ca la carte. Uneori, experienta anterioara conteaza mai mult atunci cand de curiozitate incercand sa gusti ceva nou redescoperi mai mult decat un gust, o adevarata varsta fericita a copilariei cu tot ce a fost frumos, autentic si de explorat in ea. Domnilor, sfatul neamestecarii soiurilor in acelasi pahar pe considerentul anularii gustative, aromatice a vinurilor l-am inteles pe deplin si pus in aplicare, vorba aceea gazdele primitoare au umplut mesele cu de toate cele necesare unei bune organizari si de degustare. Iar ca sa-mi atenuez poate din vina nerespectarii intocmai ca la carte a sfaturilor celor doi specialisti in materie de degustari culinare de vinuri asociate branzeturilor, doua-trei pauze de tigara luate calculat intre pauzele prezentarilor noilor soiuri din podgoriile oltenesti au rolul lor in decizia pe care am asumat-o. O experienta privilegiata, adevarata mana binefacatoare trupului si mintii, prin apelul la geografie, viticultura, etnografie, folclor, turism pe fondul globalizant al unei lumi care se niveleaza usor inert. Ceea ce implica o cu atat mai mare apreciere a tot ceea ce locul, pamantul si oamenii lui produc sa fie adus la rang de mare cinste si dincolo de hotarele tarii si ale constiintelor locurilor de unde ele, roadele locurilor provin. Chestiune de branding, marketing turistic si promovare de tara prin locurile care pastreaza vii traditii si obiceiuri vechi de cand lumea. Vorba aceea, oaia si vinul fura buni prieteni cu romanii prin timpuri si tot ce le-a fost dat sa traiasca: razboaie, secete, inundatii si alte cele. La gala, cu vinurile si branzeturile la mijloc, cu totii am fost buni prieteni si cu povestile si istorisirile, iar marele Cinemil cu palaria lui si cu dispozitia narativa apreciabila intocmai ca un Mircea Dinescu, alt oltean celebru-n capitala pentru scris, de povestit o face si gatind si degustand soiuri de vinuri la televizor a facut din Gala o adevarata sarbatoare sa fie mai aproape de noi toti, olteni in deplasare, sau alti romani provinciali veniti in ziua Galei in capitala. Bun prilej de a intra fiecare inapoi la casa lui pe ultima suta de metri cu toate pregatirile pentru sarbatorile ce vin un weekend mai tarziu, Gala Superblog 2016 a reprezentat cu tot cu degustarile de vinuri oltenesti asociate branzeturilor Delaco o reuniune de oameni ce au in comun pasiunea pentru scris, fie ca se raporteaza la el din perspectiva pasionatilor de literatura pe tocuri, sau nu, SF, sau de oricare alt gen, ori chiar din posturi aflate la polul opus, IT, Economie, Inginerie si altele. Frumos a fost si nu mai e ca s-a terminat editia a 13-a a Super Blogului, dar vine ea primavara si odata cu mugurii din pom si florile ce rasar dupa ce zapada s-a topit competitia merge iar, cum altfel decat inainte! Nimic nu piere, totul se transforma, nu? Sau, cum spune mereu, un om drag mie cu un zambet reconfortant pe chipu-i luminat doar de o stare de bine cu care magnetizeaza, decizia-mi apartine-n tot ce ma priveste si orice solicitare de a ma implica-n ceva e analizata atent inainte de a-mi da acordul. Acelasi om mai are o zicere: Enjoy the journey!

luni, 5 decembrie 2016

hapciu

cand se pregatea sa ninga
atunci candva
demult
cozonacii asteptau chititi
in tava
maiaua ca sa iasa
afara din casa
si abia apoi colind
si brad cu cetini-mpodobite
cu beteli si glob si bobi dulci
vor imbraca de tot
decorul plin de sarbatoare
in fiecare por al existentei.
un batran ostenea la cozi
desagii ca sa-i umple
sa-i deverse-n cosul casei
la copiii mici si mari
cumintei nevoie mare
legea firii e iertare
si cu totii-mpreuna
bucura-se cerul de lumina
indata ce ochii-ncep sa curga
pe-afara de-atata bunatate
aratata