miercuri, 22 noiembrie 2017

Cafea si-o pilda vitala


- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da?
- Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinonime, dar nu-mi vin mie acum, ce sa zic?
- Chiar asa, ce sa zici, cum ce sa zici? Cum ma, ce sa zici, pai cand aia vin si-ti dau pe nemerit ce-ti dau, jumatea lu' cinci si tu le dai luna de pe cer, aia cum se  cheama, nu nesimtire?
- Ahhh, deci clar, definitia e lipsa de simtamant, optica diferita, unghi sau pozitie de raportat la un lucru sau actiune din loc sau folosind o maniera alta decat a ta.
- Adica ce-s eu de vina, sau cum?
- Cum ce, eu stiu ce ai facut?
- Cum ma nu stii, ti-am zis doar, le fac, le dreg, ei ia ba de-aici, fix pix, canci, jumatea lu' cinci cum iti ziceam...
- Si de ce anume dai atata importanta unei chestii marunte care pe langa toate celelalte care au sa-ti umple restul zilelor pe care le mai ai de trait pare fix un ciot?
- Tu stii ca ai dreptate?
- Eu da, tu pari ca n-ai vrea sa mi-o dai, desi abordarea e cat se poate de corecta, realista, logica, rationala, nimeni nu e doar ce pare a fi si nimeni si nimic pe lumea asta nu poate in acelasi timp gandi sau face ca tine o actiune ori alta, de unde rezulta diversitate de expresie, opinie, crez, ai prins ideea?
- Ihim. Ba mersi fain ca m-ai facut sa vad si partea cealalta a discului care la orizont acopera cerul cu lumina, la noi era seara, dar in emisfer-ailalta-i ziua fix acum.
- Pai da, Don't worry about happyness, it won't last, right?
- Nu ma, nu era asa, era ceva cu Don't worry, be happy si-atat, uite-aici... 
- Ba tu esti sigur, sau ti-o zic pe-aia lu' Firicel?
- Cine-i ma ala?
- Ala de la filmul cu Bobita si Las Fierbinti, nu-l stii?
- Chiar nu cred sa fi auzit, la tv nu ma uit ca n-am nici aparat, nici cablu, nici timp, lucrez mult, fumez, ascult muzica, ma plimb, urc pe munte, plec cu bicicleta prin tara, mai zbor cand si cand pe-afara cand prind vreo reuniune de prieteni la mijloc sa merite escapada pe alte plaiuri decat cele ale noastre, in rest ma simt bine cu ce am si ce pot face in acest sens pentru a ma simti bine, adica fac ce-mi place ca doar o viata am si ea merita traita, simtita, vazuta doar prin partile ei care ating acele puncte in noi cand rezonam cu ce stim ca suntem, ne place, ne fac sa fim in elementul nostru, celelalte nu, ele sunt moloz, sau balast, pilaf daca vrei in limbaj culinar pentru acei mancaciosi pe care planta asta cerealiera la mare cautare in Asia nu i-a atins nici la nivelul genunchiului broastei, stii ce zic?
- Eu da, prostii, numa' prostii si desi incepusesi sa ma scoti din durerea de cap pe care o resimteam pentru ca permisesem ca un fleac sa ma afecteze pana-ntr-atat incat chiar sa nu mai fiu eu cel care vede frumusetea rouai pe frunza de patlagina dimineata cand ies in talpile goale sa ma conectez la natura dup-un somn rebegit, acum parca-mi vine sa ti-o zic pe-a lu' Celentano!
- Pai ce mai astepti, zi-o!
- Ba esti prost?
- Ba ej' nebun?
- Pai ziceai ca n-o stii! Sau o stii, hotule!?
- Te asigur ca nu-s, dar ca-ntr-o oarecare logica a unui limbaj colocvial de cea mai pur autentica realitate sociala a patriei oriunde ar fi s-ajungi cu pasii tai, asta ar fi continuarea si cu ea m-am obisnuit deja si chiar daca n-o agreez, nici n-o desfid, pricepi? Ea trece prin viata ca si mine de altfel, dar cum suntem pe carari oarecum diferite si cel mult paralele, nu ne prea intersectam deloc, asa ca fie ce-o fi, eu-mi vad de ale mele, limba si cine-o vorbi-o n-are decat sa evolueze cum o putea, eu o folosesc cum stiu si am invatat la scoala ca e corect si basta.
- Eh, uite fix de-asta te iubesc eu pe tine, vezi, ca esti tu cum am fost si eu destul de mereu si chiar daca nu e corect gramaticala formularea, mi-o asum pentru ca ea reda perfect ce vreau sa-ti spun: anume ca sunt discontinuitati intr-o evolutie oarecare a necunoscutului imprevizibil cotidian care ma scot din elementul comun si care uite unde ma aduc, pana in pragul in care am nevoie de oameni ca tine prin preajma ca sa realizez ca nu e bine cum procedam eu, asta desi nici eu nu mai sunt adolescent si nici tu nu ai toanele necesare mereu sa-mi fii nici tutore, nici mentor...
- Dar prieten da si cheia prieteniei e a fi acolo cand altii nu-s, langa omul pe care esti dispus sa-l suporti, ajuti, sprijini, pupi, bati, certi la nevoie, ca sa-i redai calea cea buna. N-o vedea-o el de prima data, nu i-o conveni ce-i spui, dar o-ntelege candva...
- Gata stiu, bei o cafea?
- Pai asta voiam eu sa zic, anume sa fii atent ca-ti da cafeaua boabe in foc si stii si tu continuarea, fum, miros naspa...
- Na, ia uite-aici, monodoze de cafea, mai am vreo doua, c-am o tinerica la cantina la munci care-mi tot da la pranz cand mancam, imi tot pune pe tava ca cine stie cand gat lucrul si na, cica sa am potential bun!
- Ti-o fi facut si cu ochiul?
- Mi-a facut ea si cu altceva, dar pe moment am stat in expectativa sa vad sa nu care cumva sa fie una din alea care umplu foile agendelor cu nume de barbati pe care-i cucereste facandu-le ochi dulci si lasandu-le impresia ca doar ea are ceva unic, stii ce zic?
- Ba eu stiu, eu stiu ca la noi la birou avem ce ne trebuie, cand vrem cafea, sau avem sedinte intre noi boardul companiei, sau si mai si cu negocieri cu echipe trimise ale clientilor inaintea semnarii contractelor imprtante de colaboarare, avem cu ce, avem furnizor de incredere de apa si cafea la birou, firme, angajati, acopera o mare la nivelul sectorului Horesca si pe langa toate astea viata buna si usoara la serviciu ne-o mai facem si fiecare dupa caz, functie de randamentul propriu de care putem fi capabili functie si de ce a dat natura si ce vointa pusa la treaba a adunat in materie de experienta profesionala si specializari, cursuri obiectul unei indreptatite contractuale ale veniturilor atunci cand randamentul nostru depaseste cumva asteptarile sefilor, despre care astteptari tin sa precizez ca sunt si asa mult crescute pentru a scoate chiar cel mai bun din noi!

- Oh, la asa caracterizare nu ma asteptam, acum pe bune, dar si daca modestia ti-a dusa la culcare, sau e tinuta ostatica pe undeva, te inteleg, ai facut un mare efort sa ma tolerezi in starea in care eram, m-ai scos de pe fundul putului unde eram, mi-ai redat starea buna pierduta candva si acum, desi-i cafea, hai sa ciocnim ca si cand am bea ca barbatii o tarie si de bun augur sa fie asta pentru viitor! S-auzim de bine!
- Auzi, sa ma chemi musai la nunta, desi daca stau bine sa ma gandesc, daca nu cumva nu te grabesti cu asta, de-acum in 6 luni n-as putea pentru ca boardul ma tot trimite de mai bine de 3 luni, o data la 2-3 saptamani pe afara si nu stiu daca nu cumva s-o nimeri sa fiu in delegatie cand tu mi-ai trimite instiintarea acasa, sau pe email.
- Ti-am zis doar ca nu ma mai grabesc, a facut ea cu un ochi, cu doi, cu 3, mai multi, dar o luam incet, pas cu pas, sa vedem, iar de va fi cazul sa nu poti tu, nu-mi voi  conditiona alegerea momentului serbarii iubirii de programul tau, no offense, caut si sa tin cont de ce mi-ai spus, dar de vei putea sa fii acolo bine, de nu, mai sunt ocazii cu care ni te poti alatura acasa intr-o perioada in care am avea de sarbatorit ceva fain, iarna, de Pasti, sau excursii afara intr-un concediu si-asa se poate!
- Clar!
...................
peste 1 an
- Alo, salut, ce faci, esti bine?
- Da, uite eram deja la birou, adunarea generala a boardului unitatii doreste sa ma avanseze, sefii ma vor asociat la firma-mama si sunt oarecum coplesit inauntru de aceasta propunere, pe de alta parte nu pot sa nu constat ca nici hainele nu-mi mai vin bine pe mine de cateva luni bune cumpar vestimentatie cu numere mai mici, cauza e stradania tot mai mare cu care caut sa indeplinesc din sarcini, timpul alocat acestor intentii ma face un fel de Sisif pe un munte impingand spre varf ditamai pietroiul care nu-i tocmai rotund, la o adica elanul si fortele sa imi fie ajutate si de natura si roca sa ajunga spre nori, ne unde pe versantul opus sa se pravale si sa-mi dea iar de lucru sa-l urc...
- Ba, parc-ai scrie la Superblog 2017!
- De unde stii?

luni, 20 noiembrie 2017

Triumful Nufarului inainte de sarbatori la tine in casa


Medic de profesie, femeie din nascare, prietena mea Dorina munceste extraordinar de mult. Ea-si dedica 17-18 ore zilnic salvarii vietilor semenilor carora boala, accidentalul, soarta, sau alt factor perturbator le afecteaza sanatatea. Dincolo de profesia aleasa din frageda pruncie unde e doamna doctor care aduce viata si odata cu ea creste sporul demografic in familii pe care le fericeste, acasa e doamna Dorina, sotia si mama, gospodina si atoatestiutoarea, femeie indemanatica ce, in prag de sarbatori mari ale anului stie ca poate conta pe produsele Farmec Cluj-Napoca Nufar si Triumf, care au un raport pret-calitate bun si sunt si acum eficiente fiind partenerii de incredere ai mamei la curatenie in calitatea lor de experti. Dorul lui Dumnezeu cum si-a caracterizat ea insasi numele cand preocupata ce semnifica numele ei, la gradinita doamna spusese ca Stefanut, sarbatoritul zilei e un biruitor prin excelenta fu strans la piept de mama ce-i spuse: Mi-esti darul pe care bunul Dumnezeu mi L-a facut atunci cand tratamentele si incercarile de a fi nascut pareau nule, dar ca prin miracol am nascut fiica pe care mi-am dorit-o dintotdeauna! Foarte bucuroasa i-a replicat serioasa, desi avea 4 ani: Bine mama, atunci voi fi dorul lui Dumnezeu, nu cadoul Lui, bine? 
Jocul cu papusile si bebelusii i-au dezvoltat simtul maternitatii si asta prefigura autenticul salon de neonatologie unde ea aduce astazi zambete pe chipurile mamelor si tatilor ce sarbatoresc marirea familiilor lor. Pentru Dorina menirea ei, aceea de a apara prin propriile puteri, stiinta, cunostinte, eforturi viata oamenilor de langa ea si a aduce prin asta bucurie pe chipurile oamenilor chinuiti de durere, a fost inteleasa de timpuriu. Desi au vrut sa aleaga o profesie mai simpla platita mai bine decat poate sistemul national de sanatate romanesc pentru medici, parintii au sustinut-o indeaproape si sunt foarte mandri de ea, mai ales de cand s-a nascut Petruta, fiica fiicei lor. Se intampla acum 3 ani foarte aproape de Craciun, cand luna in casa au facut Triumf si Nufar scos pete alaturi de mister inginer, sotul Dorinei, care patase, doar el stie cum, minunatie de covor persan.

Indemanatic la condus masina si atat, citit desene tehnice si dat comanda sectiei sa produca, gatit cartofi prajiti cu ochi cat Dorina se apropia sa nasca, Sergiu a reusit cumva sa vada ca-i pica pe covor, dar odata cu mirarea, s-a descurcat si cu restul. Si-a sunat soacra, iar femeia i-a recomandat siguranta probata a Triumfului omului si produsului de curatat care fac echipa buna si casa stralucind de curatenie si miros parfumat.

Asa dupa cum ea niciodata nu si-a facut griji in privinta curateniei din casa, ori de cate ori sistematic insista mai mult in perioada apropierii marilor sarbatori din calendar ca fiecare cotlon al casei sa zambeasca si sa miroase parfumat da mai departe din tainele mentinerii curateniei in casa si noilor studenti care cu vigoarea si curiozitatea tineretii lor spera sa schimbe in mai bine lucrurile in jurul lor fata de prezentul in care, in sistemul spitalicesc cel putin, mai sunt o droaie! Auzise saptamanile trecute pe una dintre tinerele care spera sa devina medic ginecolog, care intr-o mica pauza de povestit adaugase ca fusese acasa la parinti in vacanta dintre semestre si acolo curatenia ar fi fost in toi, ea obosita cu multa nestiinta ar fi vrut sa ajute, dar mai mult a bocit, cand a vazut cat de mare e casa parintilor, comparativ cu camera de la camin impartita cu alte 3 colege! Precizarea venise ulterior, caci fata nu dorise a fi lacrimogena in povestea ei, nici sa-si etaleze nestiinta, doar ca prinde bine sa-ti lasi lacrimile sa mai cada, ochii sa straluceasca apoi de curajul acumulat, cand vezi totul in alta lumina! Si atunci daca tot ai Nufar cu Triumf in casa si sarbatorile au farmecul lor cand curatenia-i bine facuta!

Articolul participa la Superblog 2017.

vineri, 17 noiembrie 2017

Party Royal in Poiana Brasov


Dragutul de Radio 1 Brasov si fratiorul lui care inca mai exista, Radio Brasov, acela in jurul caruia s-a format reteaua Mix fm la un moment dat au fost pilonii dezvoltarii unui spirit frumos, tineresc, liber, creativ intr-un Brasov al anilor '90 care venea dupa o perioada in care ciuma rosie-l transformase in oras martir cand natiunea si-a unit vointa si vocea si cu sacrificii umane s-a reusit ce nu parea a fi vreodata posibil, Ceausescu si regimul sau sa nu mai fie realitatea fiecarei zile, ci istorie.
Aparute ambele in anul de gratie 1993 la putin timp diferenta, din initiativa a doi oameni de vaza ai orasului, unul un domn Brutus, altul un domn de profesie inginer, cu nume de filosof antic grec, intrat in politica si facand pana de curand cariera in functiile inalte ale judetului din inima tarii, cele doua posturi de radio au fost rampe de lansare pentru multi dintre tinerii care atunci isi vedeau din posibilitatile pe care deschiderea granitelor spre vest si democratizarea regimului politic la noi le ofereau sanse mari de a-si indeplini visurile mari oriunde in lume. Cum sarbatoarea zilelor orasului, October fest-ul, vreo victorie a stegarilor in fata liderelor primei ligi nationale mai aduna multa lume bucuroasa de reusita la poalele Tampei, de fiecare data cand era pe rand ziua Radio 1 si apoi Radio Brasov era cu muzica, distractie, fest si voie buna in oras si nu numai. La o probabila reunire a redactiilor celor doua posturi pe care o propun acum aici, in articolul prin care mai bifez o proba in Superblog 2017, m-as gandi ca pentru animatorii pupitrelor tehnice care trimiteau in unda informatie de actualitate si multa voie buna la pachet cu dezbateri si povesti si fan-cluburi de emisiuni, intalniri cu ascultatorii si cate si mai cate lucruri faine prin anii aceia de poveste, cand se canta si pe strazi noaptea Ole, ole, Argentina nu mai e!, sau Bravo Gabi Szabo, Elisabeta Lipa, Francisc Vastag, Simion si Marian Dorel, Leonard Doroftei un loc mai bun de organizare evenimente Brasov ca Hotel Regal din Poiana Brasov nu e.

Din mai multe considerente: ia ganditi-va voi bine si mai spuneti-mi cati dintre o medie de 30-40 de insi per fiecare redactie, adica dintr-un total de maximum 80-90, haidem sa punem asa de la noi 100, mai sunt astazi disponibili pentru o reunire? Pentru o reinviere a unui timp ce atunci parea pentru majoritatea dintre ei DJ-ii si prezentatorii si stiri de acolo, dar si pentru noi oamenii de rand, publicul ascultator de radio suspendat si de neatins, capturat parca pentru vesnicie intr-o sfera, glob de cristal din care doar fulgi de zapada mai dau curent iluzia si certitudinea totodata, ca timpul mai trece (stiti si voi ca ce imagine va reda globul ala se mai schiimba, da?) cautati sa vedeti cati mai sunt acum in viata, in primul rand, apoi care dintre ei si ele mai sunt in tara, apoi care pe unde mai sunt si veti vedea ca pe masura ce insirati intrebari, raspunsurile acestora vor restrange semnificativ numarul celor care ar putea, la o adica participa la o revedere colectiva peste ani buni trecuti peste ei si peste jobul lor fenomen, numai buni cat sa-ncapa intr-un salon de evenimente in Poiana Brasov

Fly Project le poate canta, chiar de nu toti mai sunt la prima tinerete pentru stilul imbratisat de Tudor Ionescu (vocea ambelor posturi radio brasovene la cativa ani distanta in trecut) si asta pentru ca daca e sa facem referire doar la mentorul multora dintre ei de-acum, Paul Ichim a adunat totusi niste ani si desi se pastreaza bine, parca mai iute l-as vedea dansand cu sotia pe un Demis Rousos, la fel Mihaela Tatu (de 3 x femeie) nu mai e nici ea o domnisoara cu fundite si cosite, Nora se tine bine, la fel si Onelia, Anca, Bianca, Misu Barb si Roxana. In plus mirajul muntelui nu mai e pentru toti la fel, unii nici nu mai sunt printre noi (daca mult prea devreme unii ne-au parasit accidental, cum e cazul prea recentei disparitii in noapte a lui Gruia), unii s-au obisnuit cu aerul si distanta Americilor (Ladislau si Tedi, Camelia one fm in Canada), Constantin Dragan (francofilul care prezentase stiri ultima oara pe ecran in prime time, acum e in Suedia stabilit), dar chiar si asa, ca pe vremuri cand fiecare dintre radiouri dadea mare petrecere mare in centrul Brasovului, eu spun ca acasa a ramas si pentru suficient de multi dintre ei, inca Brasov si inceputurile lor au fost aici.

Iar acasa nu se defineste ca spatiu locativ unde dormi, mananci si nu curge apa pe pereti de la robineti, ci e un sentiment mai intai de toate care-ti confera autenticitate cand fel de fel de ipostaze, decizii, drumuri, sau alegeri pe care le ai de facut la un moment dat te incearca si atunci Acasa ramane Axis mundi, ancora ta de putere launtrica. Sau cum ar fi anuntat-o Dan pe vremuri, viata e frumoasa prieteni, vineri seara avem mare petrecere in Poiana, da!

miercuri, 15 noiembrie 2017

Pariu cu tine si cu viata! Answear me, yes or not?


Mi-aduc si-acum aminte cum pot fi unii cateodata! Pe principiul aducerii aminte la Creanga, sau acela din bancuri, e cu dus si-ntors partea asta cu adusul aminte asociata cu un suras iscat, tin minte sa fi fost pe la-nceputurile studentiei mele, cand foarte apropiata patania asta de mi-o amintesc eu fu de un meci de fotbal. Pana aici nimic iesit din comun. Vorba lui Creanga (acelasi de dinainte!) holteii si viata de camin, un meci pe seara dupa zi de cursuri, invatat, plimbat de colo-colo prin corpurile universitatii, indeajuns de obosit cat sa ciocnim un pahar de bere si sa ne preocupam colectiv despre cum s-o putea vedea meciul. Nu mai stiu concret despre care din ele ar putea fi vorba, dar cata vreme un culoar intreg se preocupa si cauta, intr-o vreme cand nu exista nici asa mare obisnuinta de a sari toata ziua cu nasu-n smartphone, de acolo pe laptop sau tableta si seara in plasma din sufra', ca nu existau smarturi pe atunci, net era doar prin mufa, dar nu si in camine, cine avea un televizor in camin insemna ca are cu ce! No, gasiram noi pe cine avea cu ce, dar campusul nu avea cablu, doar vecinii cu proprietati private in preajma cladirilor care gazduiau studentii universitatii da. Asa ca, un negot mic de pe geam, cu nene draga, lugu-lugu, bagam noi maine lemnele pe care le-ati taiat, spalam masina, de-astea, numai lasati-ne sa legam si noi firul asta de sarma de cativa metri buni pana la dvs la antena sa vedem si noi meciu... Si, cum poate ca uneori le sta bine barbatilor sa-si masoare ce au, sau cred ei ca detin, e vorba de diferite dimensiuni, posibilitati de exprimare pe care si le vor probate cu ale altora, unii au spus ca vor bate jucatorii uneia dintre echipe, ceilalti baieti de pe palier ca victoriosi in meci vor iesi ceilalti. Nu mai stiu nici cine juca, daramite pe cine am pariat, intrand si eu in acest joc de intuit care va fi scorul final, ideea e ca m-am tinut de cuvant. Culmea e ca nu mi-a iesit prognoza si desi la varsta la care tinerii tin la propria infatisare, mie nu mi-a prea pasat prea mult de ce cred altii daca incaltarile nu sunt din aceeasi pereche si desi era inca iarna afara am incaltat dimineata doua ghete de barbati diferite.
Una neagra si mai bocanc asa, aducea a ceva uzual pentru militarii garnizoanelor de vanatori de munte si cealalta mai soft asa, neagra, mai de walking tour prin oras, casual, office si de ce mai vreti voi, ca na, iarna parca la noi nu te-ntreaba unde te duci si cu cine te-ntalnesti, ca e rece si crivatul sufla al naibii de rau, rece e destul cat sa te-mbraci gros ca la pol.
Iar cand troienele-s destule, ca deh, cine sa le deszapezeasca pe stradute, daca tuturor le e rece, si cei de la salubritate angajati acolo, ai caror patroni primesc contractele de la primarii sa se ocupe de acest lucru fac si ei ce pot, doar oameni suntem. Si cu asta m-am cam scos, ca n-am prea vazut pe nimeni sa se strambe prea mult dupa ce trecea de mine pe strada, ca fiecare era preocupat mai mult de cum sa-si tina mai bine si mai mult echilibrul, nicidecum sa aiba vreunul o problema cu un student nonconformist care se tine de promisiune si cand pierde un pariu, chiar daca mai trebuie sa mearga si la interviu, el tot il respecta pentru ca stie ca onoarea si cuvantul dat se tin cu strasnicie! Ce sa va mai zic, ca pe sub paltonul altfel impecabil si fularul ce-aducea de departe a Florin Piersic statea si una dintre piesele vestimentare dragi mie si care chiar si atunci cand tineretul nu era doar emo, sau oricum nu chiar atat de diversificat in alegerea pieselor vestimentare reprezentative pentru tipul de personalitate a individului purtator ca mai azi, unul din acele sacouri barbatesti pe care le-am iubit dintotdeauna. Inca-mi mai venea, desi la facultate nu mai eram un simplu absolvent de generala care-n ultima saptamana cronologica a anului scolar isi ia colegii de promotie si canta Gaudeamus igitur prin cancelarie si ia la rand fiece clasa si niciun pici din clasele primare nu scapa de orice deviza buna si morala-ti trece prin cap s-o lasi la finele caietelor sale, dar sesiunile nu-s acele perioade in care desi frig afara tu sa stai ca ursul sa hibernezi, adica sa mananci bine si mult si asa sa faci fata frigului de-afara ceva mai lesne, nu, mai stai si-nveti pana noaptea tarziu, alteori legi ca un sirag de pietre rare ce-l porti la gat, sau il citesti in poezii despre limba noastra mai multe nopti la rand petrecute asa, studiind, deh bursele de studiu se pastreaza cu sarg, nu cu pierdut nopti multe in discoteci si cluburi...

Sacouri barbatesti si costume aveam, pentru c-aveam fosti colegi de liceu sau altii de armata care incepusera vizitele pe la biserici si ofiterii starii civile prin tara si vorba Mirabelei Dauer, roata morii se-nvarteste, tac-tac-tac! Atunci l-am luat pe cel mai grosut, casual, gri, sa tina si de cald, sa si dea bine la interviul unde am catadicsit sa dau curs sa ma prezint la ora 12, in fereastra pranzului din ziua ultimei saptamani de cursuri de dinaintea examinarilor de iarna. Ce sa va mai spun C-a fost un real succes alegerea mea de a da curs pariului de cu o seara inainte, ba nu, chiar asta va spun, pe bune! Domnisoara care m-a intampinat a fost placut impresionata de aerul crezului meu care facea din consecventa unul din cuvintele-cheie pe care firma unde ea reprezenta departamentul Hr le avea. De a doua zi dimineata aveam sa-mi complic si placut si util de buna seama existenta, asa dupa cum o medievala printesa iberica, aflam de la un bun prieten care s-a intors dintr-un tur de excursii prin locurile pitoresti si incarcate de istorie, legende, povesti de amor, validat de inchistatele mentalitati sociale sau nu, spunea despre fiii pe care societatea acelor vremuri nu-i recunostea ca fiind succesori de drept ai numelui si intregului sir de privilegii de care se pot bucura copiii unei persoane cu titlu, sau rang superior, aveam si job, aveam si de invatat inca destul pentru a-mi pastra bunele rezultate care-mi mentineau rata veniturilor cu care sa-mi pot achita scumpa viata de om tanar. Aceste frumoase pacate ale tineretii, asa dupa cum vita nobila denumea referindu-se la printisorii dinafara mariajului cu insasi printul, sa spunem ca nu ajunsesera pana-ntr-acolo incat student bursier si cu job, colegii sa ma huiduie pe culoarele caminului Huo, avarule, nu-ti mai ajunge?, asa dupa cum biata femeie a evului mediu era tinta vocilor care o puneau la zid, asa dupa cum istorisirea amicului meu graieste. Problema e una de demnitate: Ce faci cand crezi ca nu stii sa iei cea mai buna decizie in preajma unui moment din viata ta cand chiar trebuie sa iei cea mai buna solutie pentru tine?

Tot timpul cauta in tine solutia si tine minte, important e ca atunci cand cauti raspunsul/answear-ul, intrebarea pe care trebuie s-o pui caut-o pan-o formulezi precis, caci doar answear-ul ii va deschide usa si asa vei scapa de grija si te vei simti invingator! Alegeti intelept!

Articolul participa la Superblog 2017.

luni, 13 noiembrie 2017

Hai să facem schimb, vrei?

Tareeee, îmi place tareeee, dă-o mai tare!!!!

Acum, ce se îmtâmplă, depinde de contextul în care auzi așa ceva! Mai ales că venind din gura unei femei...

Haideți să clarificăm lucrurile!
Când auzi asta perete în perete cu niște tineri ce-au închiriat o garsonieră pentru că nu au avut medie prea mare la admiterea la facultate, ora la care auzi asta e mai mult mâine, decât azi și tu ești un adult cu program regulat de muncă, adică obișnuit, te trezești dimineața, te pregătești să pleci la job, după program îți faci  cumpărăturile pentru câteva zile și cina te prinde în cele mai multe dintre cazuri acasă, nu e deci nimeni ca să-ți facă ție, nu programului acțiunea aia prin care caracterizam programul tău, așa cum poate unii mai grăbiți ar putea înțelege greșit, te gândești că în alte timpuri lumea avea mai multe preocupări ce-i ținea activă mintea și restul timpului și timpul liber fiind mai puțin, noaptea se mai și dormea, nu se obișnuia prea mult să se asculte muzică și asta nici dată prea tare, că na, educația avea baza celor 7 ani de acasă și după asta mai era teama ca să nu intri în vizorul sectoriștilor, apoi al securiștilor, că atunci n-aveai prea multă alegere liberă și trebuia să răspunzi la prea multe întrebări cu ton acuzator, iar în multe dintre cazuri ele nu erau așteptate în liniște, ci sub amenințarea sau punerea în aplicare asupră-ți a întregului arsenal de violență prin care aparatele de opresiune reușeau prin intimidare să țină lucrurile în frâu.
Lăsând agresivitatea manifestă la o parte, când accentul cade în situația de față asupra calității sunetului, nu trebuie să fii Moga, Smilley, sau alt producător muzical, radio-tv ca să-ți spui că sunetul și nu doar muzica se aude meseriaș-meseriaș, cu toată sfătoșenia manifestă-n cântecul în care Dana, pe atunci Nălbaru, de la Hi-q rostea acea porțiune din refrenul melodiei omonime. Absolut deloc! Când a descoperit fata că are și căști unde poate doar ea să asculte no matter cât de tare muzica și să mă lase pe mine să merg mâine la job mai odihnit decât ea, i-am zis Go for it! Enjoy!, mi-am făcut repede cu limba-n gură semnul sfintei cruci și parcă alegerea calmității în locul altei soluții mi-a fost răsplătită cu o porție reconfortantă de somn!

Între timp, chiar dacă Dana nu mai face parte din Hi-q, așa după cum nici băieții nu mai fac muzică, unul cochetând la un moment dat cu politica, celălalt, IT-ist talentat se dezvoltă și pe nișa blogging, literatură de specialitate și ea este soție, mamă și mai apare în clipuri advertoriale tv și-l mai trimite după apă plată pe actorul din Polițist adjectiv care prezintă și-un show tv cu Visuri de case la cheie, calitatea și înalte definiție a aceluiași sunet cu putere și generozitate lăsat să se audă până dincolo de locuința din care se emite el tot acolo a rămas. Pesemne că proprietarul, om cu mult pragmatism și orientare spre nou, tehnologie și luxul de a-ți permite sufletului să se desfete cu ce gen muzical îi place, s-a preocupat și de grija celor ce-i vor umple din timp în timp spațiul delimitat de pereții locuinței proprietate personală pe care el alege s-o înscrie în circuitul chiriilor. Cred că omul e pasionat de muzică și de calitatea pe care o are sunetul redat la volum mai mare decât de obicei, de aceea, atunci când am bătut prima oară-n țeavă și a doua oară-n perete, a treia măsură luată pentru a vedea ce fel de concert au vecinii fără milă pentru oboseala mea a fost să mă prezint cu gânduri nu dintre cele mai bune la adresa cui mi-i deschide ușa. Dar când am văzut o fire melancolică și mignonă, cu codițele parțial desfăcute și arborând mina unei inocențe dintre cele pe care atunci când le ai în fața ochilor știi că așa e, nu minciună, sau joc actoricesc, mi-a pierit gândul justițiar și argumentele îndreptățite de altfel de a face referire la târziul nopții și iminența dimineții când eu aveam plecarea curentă la job, nu eram student care amână frecventarea cursurilor că așa vrea, am înțeles mai bine că omul dinaintea ochilor suferea și pe același principiu kathartic amintit de Aristotel în studiile sale antice, dorea să scape cumva de greul produs de vreo veste, despărțire, accident, pierdere, durere sufleteasca și am luat-o în brațe, când de fapt mergeam doar să încerc cumva, metodic, rațional, sau și altfel dacă deschidea altcineva ușa și se comporta diferit față de cine mi-a deschis mie să aplanez vreun incident încă în faza incipientă. Nu s-a opus, mi-am cerut scuze, am lăudat, din complezență calitatea și aspectul luxos al sistemului Edifier, care pe bune, nu facea obiectul interesului meu imediat atunci când neputându-mă odihni am decis să ajung la ușa sursei acelei muzici date prea tare, dar poftit înăuntru pentru că îmbrățișarea are darul de a vindeca multe fără a deschide gura, încălzește, sprijină nu doar statura, ci și moral și spritual, tânăra mi-a spus de ce trebuia pe bune să facă ce-a făcut, nu pentru a promova nici produs, nici brand, ci pentru a se descărca de greu, acum ce pot să vă zic e că am și eu unul. CUm ce? Sistem de-ăla! Nu pentru că am vrut să sufăr la fel ca tânăra vecină, ci pentru că descrierea tehnică, profilul, designul trimiteau spre luxos și privilegiu al ascultării sunetului, nu a te ascunde pe după gard sau pom ca pică șura din bătătură de la așa vibrație pe care volumul uitat la maximum produce prăpădul, nu!

La nu mult timp după ce întâmplarea a făcut să ne cunoaștem, am înțeles că muzica unește oameni, povești de viață și destine i se pot dedica ei, artei care -vorba scenetelor din generală- gâdilă plăcut urechea și pentru că spre deosebire de chiriașa care are alegerea de partea ei, casa mea e plătită cu un contract care mi-a adus odată cu cheile și contractul de proprietate, o responsabilitate care mi-a șters zâmbetul de pe față când știu cât am de muncit pentru a acoperi ce-am dorit al meu să fie locul unde trăiesc! Banca m-a ajutat, mi-a dat împrumutul, destinul mai joacă feste, el parcă nu vrea să știe de grijile și preocupările tale, îți mai dă câte-un episod de umanitate de-asta, similar unei Întâniri de gradul 3, dar casa nu e de tot a mea până n-o achit. S-o dau intre timp, să caut alta și îmi iasă un profit mic, dacă scap de muzică de-asta puternică, parcă-parcă mă gândeam așa să procedez, dar uite că nici pașii nu ți-i știi dinainte și-s împăcat că acum la o adică am și eu cu ce, că de avut cu cine aveam, să mă duelez de la butoane în alegeri muzicale date mai tare noaptea ca să asist la insomniile sau episoadele de suferință prin care alt seamăn trece.
Fata e între timp fericită, calmă, iubește la loc, mă rog, atunci nu mai avea pe cine, acum da, i se răspunde la fel cu aceeași măsură și intensitate, de aceea n-a prea fost necesar să ne întrecem în a cui se aude mai tare, boxa mea sau a ei și asta e cel mai bine, chiar dacă, veți râde poate sigur, un aspect al deciziei mele de a cumpăra sistemul audio S2000Pro de la Edifier a fost și să am eu cu ce, că de avut cu cine să mă lupt pentru liniștea odihnei nocturne aveam aproape zilnic atunci!


Și când am mers atunci în magazin să cumpăr, am trecut cu vederea faptul că eu știam ce vreau, așa că faptul că nu am primit o consiliere prea cine știe cum am tolerat-o pe principiul are și omul poate doar câteva zile, trebuie să mănânce și el o pâine, treci peste faptul că crezi că știe sau nu prea bine cum să-și facă treaba, cert era că nu putea ca la carte. Și deși era la modă o reclamă cu Tu știi cine-s eu, sunt cetățean european și am drepturi de a fi tratat așa cum trebuie, am tolerat neștiința omului, pentru că pe de o parte numai cine nu muncește nu greșește făcând ceva, iar pe de altă parte eu aveam în cap bine imprimată imaginea a ce vreau să am acasă, Edifier cu putere pusă lângă știință și cercetare, lux lângă tradiție și natural (în parte carcasa boxelor păstrează lemnul), sonoritate și fidelitate a redării lângă The Corrs, Yiruma, Vangelis, Metallica, Beatles, sau orice alegere muzicală! în toate elementele care fac din micul monstruleț care poate darâma șura, sau lasa casa fără ferestre există măsură și nuanță, alegere și tact, inginerie și echilibru, modern și incitant. 

Articolul participă la Superblog 2017.


vineri, 10 noiembrie 2017

Cnd vacante speciale te fac om mare

Programul multicultural care da posibilitatea studentilor la forma de invatamant zi ai lumii sa studieze si sa aiba si un job in SUA, in aceasta perioada dovedind faptul ca realmente diversitatea multiculturala, etnica, lingvistica face din inglobarea mintilor luminate un sol fertil dincolo de ocean se cheama Work & Travel in USA si tara noastra face parte si ea din aceasta mare de lume de unde America se va bucura de import de creier si idei inovatoare. 
Reconstituind ca un Cristofor Columb, celebrul genovez care descoperea la 12 octombrie 1492 taramul de dincolo de ocean (Atlantic!) pornind in cautarea Indiilor la comanda regilor spanioli cu parte din celebra flota maritima Invincibila Armada, pamantul Lumii Noi ce avea sa primeasca ulterior si in pofida recunoasterii descoperirii facute de genovez, numele altui italian, florentinul contemporan cu Columb, Amerigo Vespucci va denumi continentul unde la 12 octombrie 1492 conducatorul misiunii descoperirii Indiilor, flutura steagul Spaniei.
Timpul recunoaste insemnatatea acestei date cand marea descoperire geografica a facut ca lumea sa fie spre deosebire de cursul ei de atunci o alta, mult mai, Spania, de pilda fiind cea care marcheaza ca zi nationala izbanda celui investit de regii ei din acea vreme sa exploreze lumea. Hispanitatea are ca pondere, intr-o mica paranteza fie spus jumatate de castigat de pe urma acestei reusite, caci Mexicul in partea de nord a continentului, plus partea centrala si sudica a Americii-i revine, cu singura precizare ca Brazilia-fosta colonie portugheza si alte doua state, Guyana franceza si Surinamul (Guyana olandeza) e un vast teritoriu de pe urma caruia Spania s-a bucurat multa vreme. Dar eu pornisem sa va spun acum povestea bunului meu prieten, Beni, un pui de evreu cu care am copilarit o perioada pana cand tendinta vadit antisemita dinainte de '89 asupra familiei sale i-au determinat pe parintii sai sa aleaga o cale mai buna si mai sigura de urmat pentru fiul lor si sa paraseasca R.S.Romania la o luna dupa ce-ncepusem scoala in anul marii schimbari petrecute la Bucuresti. N-au plecat departe, peste ocean, la polul sud cum ar fi vrut-o pe atunci poate cel mai mic membru al familiei, care era pasionat de explorari geografice, de drumetii, natura era mediul lui propice si nici ca se putea simti mai in largul sau decat pe sub aleile de sub Tampa, indiferent de anotimp, au ales ca destinatie Germania federala, care mai apoi s-a unit la scurt timp cu cealalta parte a neamului nemtesc, daramand barierele de perceptie si multe alte mentalitati printr-o vointa comuna a spiritului german, dincolo de decizii luate in birouri de partid politic, sau in cancelarii ministeriale de razboi prin ciocanul care a desprins caramida cu caramida zidul care a separat familii ai uneia si acelasi patrii decenii bune dupa razboiul mondial pierdut de Hitler.
Au revenit in tara pe cand eu terminasem facultatea si predam cursuri viitorului romanesc intr-o parte de lume unde multiculturalismul e inca plin de fel de fel de prejudecati si parca a fi mai inainte de toate om cu umanitate si omenie la un loc costa cat o avere, de aceea e preferabil s-o ascunzi ca sa-ti fie pentru moment bine! Nimic mai fals, e crezul meu si revenind la satul romanesc, cel unde altadata se spunea ca e lacasul nasterii eternitatii intr-o tara in care gasim nu doar o frunza ca emblema de tara pe care dac-o ia vantul, ooopppss, ce sa vezi ni se descopera Marea gradina a Carpatilor unde nici padurile nu mai prea sunt, ca-s mobile si busteni dusi peste hotare in supermarketurile de bricolaj, ursii-s vedete de pelicule si videoclipuri pe internet, dar sa nu deraiez, sa raman pe via mea si sa va mai spun ca si alopecia afecteaza la un moment dat sanatatea bogatiei capilare, asa ca sa nu dramatizam. Revenind apoi la Beni si ai lui, baiatul a studiat in Germania, a venit cu ganduri mari inapoi in tara, unde regimul democratic de la Bucuresti dadea dreptul familiei sale sa-si revendice proprietatile asupra carora aveau acum, ca si atunci cand le-au parasit din cauza politicii comuniste sa-si salveze destinele dincolo de hotare si ocupand la loc casa pe care cu ceva capital adunat in linistea unei noi republici rationale ca motorul economic german, parintii sai au reamenajat-o pastrandu-i farmecul amintirii unei traditii de familie si nu facand obiectul unei alegeri neinspirate de a-i fi modificat structurii de baza toate acele elemente care ar fi facut-o sa arate nava spatiala, ca totusi bunul simt, masura, tactul si flerul, i-au caracterizat mereu pe cei din neamul lui. 

Student la facultatea de drept a Universitatii din localitate, acesta nu a ezitat o clipa sa aplice printre primii la programul WOrk & Travel USA, unde cooptat de corpul profesoral al conducerii facultatii s-a inscris, rezultatele l-au recomandat imediat, iar atunci cand a fost programat la interviul pentru obtinerea vizei la ambasada din Bucuresti, o doamna finuta ce-aducea mult a Whitney Houston i-a zambit incurajator inainte ca sa-l invite in sala unde alaturi de alti colegi ai departamentului serviciului public al corpului diplomatic american de la Bucuresti pentru interviul decisiv. Intalnirea care a fost o fericita farama de timp pentru Beni al meu, pentru ca la capatul interviului, aceeasi doamna i-a strans fericita pentru el, mana spunandu-i I'm happy for you, sonny! Congrats'!
Nu era in tara Beni al meu cand ma suna de acasa, in vacanta de vara a anului 1994, sa-mi spuna ca e teribil de fericit pentru debutul tricolorilor la World cup si ca Raducioiu si cu Hagi-s favoritii lui, dar nu doar pentru c-au marcat, ci pentru ca dovedesc lumii intregi ca talentul ce are sustinerea neconditionata a unei determinari interioare care pune omul mereu la munca sa pastreze si sa dezvolte stiinta si potentialul pe care le are fac din mersul omenirii inainte o idee de preluat pentru toti!

Astea erau cuvintele unui pici, care avea atunci nici 10 ani si care cu 4 ani jumatate era nevoit sa fie transportat intr-un rucsac mare de catre tatal sau, noaptea tarziu pe strazile pe care sectoristul militiei facea tot felul de rapoarte pana si despre lungimea firului de par purtat de om, d'apoi despre umblat noaptea pe strada...
A avut un mare noroc, ca fusese nu stiu ce aniversare la sectia respectiva si-s si ei oameni intr-un final, au ciocnit, s-au bucurat la sectie, au patrulat mai putin vigilent, sau nu cum obisnuiau s-o faca in mod curent, nu atunci, cand Beni si-a tinut ceva timp respiratia si cand au ajuns peste hotare n-a prins dor de casa pentru c-a-nteles ca de-ar fi ramas acasa alor lui nu le-ar mai fi fost bine deloc. Asa ca frica de teroare face acomodarea mai usoara indiferent de raceala timpului, sau a comportamentelor umane in locul in care tragi cand te opresti sa mai fugi din calea a ceva care nu ti-e prielnic. 

Revenind la momentele sale de bucurie atunci cand imi povestea cu cata bucurie in suflet urmarise la ora tarzie meciul baietilor nostri peste ocean in 1994, trebuie sa va mai spun ca aceasta bucurie a avut-o etalon atunci cand profesorii de  la facultate i-au sugerat c-ar fi de bun augur pentru toata lumea dac-ar alege sa le faca onoarea de a reprezenta Brasovul in primul lot de studenti admisi in Work and Travel in America. Si-a zis, gata, merg pe urmele lui Hagi, Raducioiu, Dumitrescu, atunci eram prea mic, ai mei erau prea de curand mutati in Germania de teama insecuritatii noastre data fiind politica represionista de la Bucuresti, iar acum trec sa vad de unde a dat cel mai frumos gol al mondialului cand Romania a iesit pe 5 in ierarhia finala finala a turneului mondial. Tvr si Irina Pacurariu, l-au cuprins intr-unul dintre reportajele sale care promovau reteta succesului oamenilor bine pregatiti pe bancile scolii romanesti, cea inca ponegrita ca ar face si ar drege, cea cu ministri agramati si subfinantata si care in pofida oricarei logicii scotea la fel cum o face si acum pe banda rulanta minti si creiere luminate care fac cu ochiul investitorilor de capital ce-si doresc pastrarea bunului mers in afacerile pe care le detin, indiderent de aria de activitate. Silicon Valley, la scurt timp dupa ce Beni al meu fugea cu ai lui de opresiunea lui Ceausescu incepea sa devina tot mai cunoscuta pe harta lumii www-ului caci importul de creiere intr-ale ciberneticii se orienta tot mai mult inspre batranul continent unde ai nostri liceeni erau curtati de universitati prestigioase americane, iar studentii la informatici, automatisti deveneau IT-isti cu acte-n regula la companiile cu sedii acolo ce-si dezvoltau expansiunea asupra intregii lumi de date. Google, Facebook, idei indraznete de oameni temerari au prins contur dintr-o joaca a copilariei in care s-a crezut mereu ca se poate. 

Si astazi cine nu tanjeste la visul american ala nu-i om intreg la minte, caci fara a folosi astazi lumea electronica, internationalizata si globalizanta lume a satului universal pamantean, lumea internatilor de oriunde s-ar loga ei cam echivaleaza cu a nu te face nici cunoscut, mai ceva ca un strut care-si ascunde pe cat e de mare si fuge de repede, doar capul in nisip, asa ar sta lucrurile nedorind apelul la era informatiei care face totul accesibil, dincolo de orice fel de frontiere, fizice, statale, sau de mentalitate. Sa va mai spun ca desi poate ca nu suna a poveste ce va redau eu, asta e si din cauza timpului prea scurt pe care-l am la dispozitie pana sa incarc fara penalizare articolul in platforma organizatorilor competitiei Superblog 2017 unde articolul va participa, Beni al meu si-a-nceput visul american care a prins contur de indata ce CND Vacante Speciale i-a procurat biletele si concret dupa ce el a aterizat pe sol american, crezand in sine si lasand scopurile pentru care a ales sa faca parte din contingentul de studenti Work & Travel sa-i ghideze pe mai departe pasii, iar nu sa uite de ce a ajuns acolo,  avand doar insuficienta perceptie asupra intregului program limitata la ideea de vacante speciale pentru studenti. S-a bucurat de traseul acelor pasi care au dus nationala romana de fotbal pe locul 5 in lume in editia World cup 1994, adica celebrul Rose bowl din Los Angeles, unde intr-o noapte frumoasa de vara, Hagi & co invingeau si eliminau finalista turneului precedent mondial, Argentina unor Goicoycea, Batistuta, Redondo, Simeone, Maraadona in faza optimilor competitiei si determinand multimi de oameni peste tot in lumea asta mare imprastiati pe glob sa iasa si sa-si manifeste bucuria pe strazi, de nefoame si nesomn, alaturi de echipa de suflet a lor. Pentru cine astazi mai tanjeste la performantele tricolorilor cand fotbalul era si afacere si talent, dar si pasiune si determinare a ceva mai mult decat un strop de licar de umezire in coltul ochiului cand ti se intoneaza imnul national inainte de meci, iar nu doar sume fabuloase ce bat matematica oricarui elementar bun simt pentru cei mai laici dintre noi care la capitolul cifre si matematici nu stau prea bine, avand poate alt orizont de orientare in ceea ce priveste jobul sau preocuparile de timp liber. Pururea cucerit de faima unui nou Romeo rocker sentimental, non-conformist, poetic si deosebit de expresiv in versuri si interpretare, asa ca John bon Jovi cu ale lui Blaze of glory, Always, It's my life, Beni al meu si-a continuat periplul american vizitand pe cat i-a permis-o timpul scurt ramas intre job si frecventarea cursurilor, fel de fel de destinatii speciale, facand excursii multiculturale si extinzandu-si cercul de prieteni, bifand inspirat ca Bono de la U2 care a cumparat o droaie de actiuni pe cand compania facebook era inca la inceputuri si a avut o decizie buna pe care  timpul i-a confirmat-o sediile Google, Yahoo, Facebook, Microsoft, printre multe alte obiective cultural-turistice care au facut din Beni al meu un nepot cu responsabilitat si un evreu cu suflet mare pentru comunitatea larg reprezentata peste ocean de urmasi si fostilor tineri si batrani persecutati de antisemitismul international din secolul trecut odata cu cele doua conflagratii mondiale si cu tendinta belicoasa ce a planat mult timp dupa ele. Cand mi-a spus Ce-am mai fi noi, oamenii, de-am uita sa mai radem, decat niste simpli cautatori de timp?- mi-a dat serioase semne de intrebare in privinta sigurantei cu care-si urmeaza cursul sau in viata si-n alegerile sale. Aveam sa ma insel in ceea ce priveste temerea mea si am realizat ca prea bine ca temerea nu mi-a fost confirmata, ca nu tineam musai sa primesc validare in presupunerea mea, cand parcursul sau si in viata privata si in cea profesionala a fost unul fara cusur. A avut Work and Travel rolul sau la timpul potrivit in parcursul tanarului ce-si forma cadenta.

miercuri, 8 noiembrie 2017

Francizele si traiul bun, sau cum e conceptul de piata frate cu romanul

- Totul a pornit cu french fries si de-acolo s-a dus naibii bucataria traditionala, c-a venit omul flamand si-n pauza de masa si-a zis Ba mi-e foame, da-mi ceva repedesa pot sa ma satur fuga, ca-ncep munca-n 20 minute, vorba vine-n 20 minute, ca 20 erau cand am luat pauza, adica acum 7 minute, c-am asteptat la semafor, pana am venit, trecut strada, da, deci 13 minute acum cand dau comanda, pana se face dureaza 2-3 minute, raman de toate 10, din care 7 imi iau ca sa ma-ntorc, sa-ncep jobul la timp, fara  vreo penalizare, sau taiere de ora, ori nevoia de a ramane extra-time, toti pleaca si eu mai stau sa lucrez, ca ce sa vezi, nu m-am putut incadra-n timpul alocat pauzei de masa! Nu vezi, fast-food, lant, ala, ala, ala, franciza, Mc Donald's, plus restul care vin sa-l concureze oriunde pe glob, nu stiu frate, e o problema cred eu de mentalitate...
- La ce te referi?
- Ma rog, la ce-as putea, la altceva decat la actul simplu de a manca si despre care eu cred ca nu ar trebui nimeni sa se impiedice de el, nici omul care trebuie sa se alimenteze, nu dupa traditionalele ore de masa, ci cand i-e foame, ca e la scoala, acasa, la serviciu, excursie, sau altundeva, dar nici in alta circumstanta, cum ar fi de pilda, cea de la serviciu, unde cineva sa spuna angajatului, ba nu manca mai mult de 10-20 minute, ca te ard la bani, e stupid! 1 la mana, ca atunci cand omului i-e foame nu are randament daca nu-si astampara stomacul, 2, toata lumea trebuie sa manance la un moment dat si deci nu scrie nicaieri ca un sef poate manca, sau lua pauza de mai multe ori decat simplul angajat, doar daca e cel mai mare-n grad, sau face ore suplimentare, in orice caz in timpul normal de lucru toti au dreptul la pauza de masa, pe care o iau dupa cum e cazul, adica, nu poti incepe la 7 programul si sa mananci la 12, c-asa vrea seful, cand mai ai un pic si-ajungi acasa, mananci la 10-11, sa poti sa si lucrezi, nu doar sa te tari pe tine pana gati programul de activitate.
- Angajatorul are dreptul de a formula un regulament de ordine interioara, care poate include, oricat de mercantil ar putea sa para si chestia asta pe care tu nu o agreezi defel, care masoara timpul pauzei alocate servirii mesei. Ce vreau sa spun e ca un angajat mai ia si alte pauze, de toaleta, de o tigara, ba i-e rau, ba nu se simte bine care-i totuna cu cealalta, dar pentru el a trage uneori de timp e ceva absolut innascut, pentru cei mai multi, nu vreau sa generalizez, dar psihologia celui pus sa munceasca
asta spune, omul cauta sa eschiveze responsabilitatea, timpul, seful, controlul, tocmai din ratiunea de a se opune la ceva prescris, fixat, el vrea bunaoara sa nu aiba sef, sa ia si bani si daca se poata sa nici nu faca nimic pentru ei, doar sa ia cardul sa-l bage-n bancomat si sa scoata banii cand are nevoie de cash de s-ar putea ar fi ideal pentru el, nu-mi spune mie, c-am facut studii de piata pe tematica asta si am cules o droaie de material cat pentru 5 teze de doctorat in mentalitatea colectiva referitoare la masurarea timpului.
- Frate, dincolo de discutia argumentata din mai multe directii, luand partea cand pe de-a-ntregul a celui care da de lucru altora, cand omul care se simte intr-un fel sau altul nedreptatit cu privire la unele aspecte ale derularii programului efectiv de lucru, tin sa te anunt solemn ca voi fi unul dintre acei antreprenori curajosi, care va dori nu un start up, ci direct o franciza, lucru cu cap merge mai bine ca hard work si cine stie daca-s rezultate de pe urma ei, daca mai prind si-o criza cum a fost aia economica mondiala, o pun de mamaliga!
- Deci ai gatat cu firma, gata a iesit?

- Da si pun deoparte capitalul sa preiau franciza Tucano Coffee, locatia e perfecta, eu aduc aerul tanarului antreprenor dornic de afirmare cu ceva deja probat si reusit, vreau sa ma bucur de succes si Gabi, avocatul care ma ajuta cu tot ce-nseamna documente, clauze, contracte mi-a recomandat francize.ro site specializat unde oameni dornici sa-si imparta timpul si activitatile ajuta mediul antreprenorial intr-o piata inca virgina intr-o Romanie din Uniunea europeana a mileniului 3 unde exista o rata slaba, undeva doar la cateva, 10, poate 20 microintreprinderi, orientare, afacere, independenta profesionala la 1000 locuitori, asta intr-o statistica avizata a cercetatorilor cu nume si renume.
Mediul inovator, poate criza de idei, sau lipsa de curaj sustinut pragmatic si de altceva decat un surprinzator avant cu sorginte latina, vorba lu' Lacatus la Sevilla, trag eu dom' Emi, ca daca nu-i frig una, de ati vazut si voi, Barcelona-Steaua Bucuresti 0-1 dupa ce trasese Marius al nostru, pentru ca eu nu cred ca suntem ca natie slabuti in a ne masura cu altii, nu? Plus ca starea natiei, alta decat emisiunea lui Dragos ala de la tv nu e dintre cele mai putin vii, noi cream, ridicam, facem sa fie ceva si din nimic, la modul constructiv, pozitiv, nu la modul telenovelistic, da?
- Da, am si eu fel de fel de colegi in fabrica pe care-i vad in pauza de pipa la fumoar, cum deapana ei amintiri de-acum ceva ani cand trageau pe santiere prin Italia,  Spania, Danemarca, sau pe unde i-a mai dus firul alegerilor vietii, toate, dar absolut toate relatarile astea au un lait motiv, anume, dincolo de Romanul s-a nascut poet, asa cum pasoptistul Vasile Alecsandri o sustinea la vremea lui, eu concluzionez, Da, domnule, romanul creeaza, face si pe dracu-n patru daca trebuie sa razbata si sa strabata orice fel de drum, cu suis, curbe, denivelari, pentru a ajunge unde-si propune, sau sa o luam cu inceputul, sa depaseasca impasul, hopul, pragul greu peste care o situatie nefavorabila, interpusa la un moment dat pe traiectul evolutiei sale a venit si i-a dat socotelile peste cap.
- Deci, da, dincolo de date nu foarte incurajatoare, te afli si tu in batalia cu morile de vant, dar nu in celebrul roman cervantesian, nu vrei si tu sa ai biroul tau, subalterni, rapoarte de controlat, statistici de prezentat tot prin cei de sub tine cand vin maharii ai mari in audit neanuntat, vrei sa te zbati si vorba parintilor nostri, vrei sa-ti castigi tu pe munca si pe banii tai obtinuti ca urmare a prestarii ei pita cea de toate zilele!
- Fix asa, da!
- Well, good luck!
- Mersi, ai din partea casei, invitatia de a face prima comanda la mine la Tucano Coffee, Love, Peace, Coffee! Seamana cu Eat, pray, love, doar ca aici viata ti-o faci tu mai buna intrand in cafeanea la mine, unde te-ntalnesti cu cine vrei tu, simti si crezi ce vrei tu, nu te-astepta sa o gasesti pe Julia din film, ca sigur nu toarna vreo pelicula pe la noi, ca sa fiu eu pe faza si sa rog un travel-guide blogger sa mi-o aduca pe terasa! Tu vii, te faci comod, citesti ziarul, te intalnesti cu mine, sau cu cine vrei tu, ai muzica aleasa in fundal, terasa cu priveliste brici, zona de amplasare linistita, neaglomerata de trafic auto-moto, deci nu e poluare respiratorie, nici auditiva prea mare, ai liniste la suc, ceai, cafea, bere, vinulet, discretie pentru intrevederi private, interes de serviciu, timp liber, tot ce vrei! Unde mai pui ca, peste toate cele cate sunt acolo, eu mi-s creierul inspirat!
- Inseamna ca si-au facut bine treaba ceilalti mentori care au preluat afacerea inaintea ta, ti-au dat si tie niste know-how! Hai sa mergem! Acum, taiem panglica?
- Ia foarfeca si hai sa vedem!
- Ah, pai tu spuneai doar ca ai capitalul si ca-l vei dirija la sfatul avizat al avocatului tau sa preiei si tu franciza cafenelei Tucano, iar ca pentru asta din catalogul francizelor din Romania unde am intrat eu acum, mie-mi surade deja o idee, pentru fiu-miu, stii, e pustan acum, abia-ntr-a 9-a, dar cu informatica si cu disciplina si rigurozitatea pe care ti le confera, cel putin la mine asa a functionat educatia pe directia asta reala, l-as vedea administrand o afacere unde eu incep sa ma informez din timp si-i dau drumul, o transform in ceva de sine statator, iar el la vremea lui, majoratul sa-l prinda patron de afacere cu franciza europeana, parca nu e ceva de loc comun, ce zici?

- Pai da, nu-ti zice el, poate nici nu-i place ideea in fond, ia-mi, sau da-mi un Ferrari rosu, s-agat tipe, sau ia-mi Bmw sa plec la mare-n Baleare, dar un cadou de
care povestesti tu, la majorat nu e ceva de neglijat! Pe bune!
- Deci mergem la mine, da? Ia sa vad daca mai stii si unde!
- Tucano Coffee, am retinut!
- Bun! Tu despre ce ai zis ca ti-a facut cu ochiul pentru majoratul lui Florin, sa-i predai afacerea francizata la cheie?
- Ceva mai mic ca amploare, investitii initiale, timp devotat supravegherii afacerii si asta pentru ca eu le am pe ale mele la fabrica, el nu stie nimic din ce-l va astepta pentru cand se va face mare, iar eu nu vreau sa-l indepartez de pe drumul pe care asumat si responsabil 100% il va alege, ci doar sa-l ajut cumva, nu sa-l incurc, nu sa-i ingreunez parcursul!
- Totusi, zi-mi un nume, o directie, din catalogul ala cu francize!
- Bai, locatia n-ar fi greu de-ntretinut, discret sa o inchiriez pentru 30-49 ani, s-o cumpar, s-o amenajez si s-o pun in circuit, capital este, timp nu prea e cat sa fie evident pentru vecinii de pe scara ca vine patronul acasa, nu dom' inginer de la 2! Un amanet used products, sau jewelry, ceva mai mic care sa creasca odata cu el si care la inceput de drum al sau autonom in viata sa-l ajute si sa-i dezvolte spiritul antreprenorial pentru mai tarziu!
- Te stiu om serios, tu ai treaba cu ce crede taica de sub tine despre tine, ce esti pe vremea impuscatului sa-ti fi scris pe usa fam. ing. Dumitru Sergiu? Nu!
- Nu, evident ca nu, doar ca ce vreau sa scot aici si acum in evidenta e faptul ca un om foarte ocupat nu mai prea are timp liber, diplomatul plin mai mereu in cursul saptamanii, acte, ochelari, fumat, chip preocupat de incasari, marfa, livrari, comenzi, alea-alea, stii, termeni comerciali, ca deh, acum daca nisa e pe comercial, nu pe servicii de alimentatie publica asa ca la tine, iar eu nu asta vreau sa las impresia pentru a se crede despre mine fel de fel de povesti!
- Pana la urma daca s-or crede, te-o opri el careva sa te intrebe, auzi, dom' inginer, dar ce te framanta, bre asa, atata, de te tot vad ingandurat? Si apoi tu-i spui ceva, omul se lamureste, daca te crede sau nu pe cuvant si aia e, daca nu scorneste ceva legat de mariaj, ca cine stie-n ce te-ai bagat si tu toata ziua plecat de-acasa ajungi inapoi rupt in gura de somn si de nervi, cum poate ca da chipul tau obosit cateodata impresia, sotia la fel, va vedeti putin spre deloc acasa, baiatul nu mai e mic sa va uneasca intr-ale convietuirii, mai are putin si-si va avea propriul drum, doar cine stie ce avere veti fi avut voi, de va plafonati in a nu va lasa reciproc liniste si a va separa  destinele?!!!
- Lasa-ma ca scenariile, dom' patron, hai sa taiem panglica la tine!
- Haidem!

Articolul participa la Superblog 2017.

duminică, 5 noiembrie 2017

Cartea face lumea mai generoasa

ia cu tine infernul

si gandacul cu ciuma

rautatea si spiritul de turma
si pune-le pe toate
intre copertele de carte

Rao, nu e rea lumea cu ea
e ero, de la eros
sau ora de la timp
pierdut odata prin infern
din care doar un zambet
de copila si-o memorie deplina
invinge si razboi in culori
si sabii si sange varsat
salveaza de la ruinare
viata-i frumoasa 
chiar de-i chin
si razbit in munca
iar dute-vino asta
pare fara de-nteles
e-un cerc si joc al vietii
ce merita urcat cu fiecare
treapta care duce
in final spre lumina
ce izbaveste si adevereste
presimtiri si crez
ce-s pure ele singure
inauntru. fluturi i-ai cu tine
cand plange sangele-n campii
si ploile iau casele pe sus
fulgerele nu platesc cerberii
sa lase vamele deschise
din infern sa poti accede
dincolo de nori si ceruri mii
acolo unde iubire este
legea ferm-a vietuirii
care misca spre sori si stele
si puntea cea prea greu de atins
cand te zbati prea mult
in ploile din lanurile unde veghezi
la prea nimicul de azi pe maine.
viata-i mult mai mult decat atat
si ea arta, cartea si literele
dinauntru adunate cu sudoare
si-ntr-o permanenta slefuire
nazuiesc spre eternitate
unde n-ai nevoie sa ajungi
cu fular si cu clapari
cand sufletu-i pregatit
de calatoria dintre lumi
unde tot ce pare imposibil
mai curand, acolo-i de atins
caci meritat, taramul auctorial
cititorilor fideli si temerari
rao le ofera lumea posibilitatilor
accesibila direct de pe site
cu precomanda si-o plansa
de unde-ai si ce alege
pentru studiu, placere,
timp liber, sau calatorii 
editura-i mereu pe faza
si atunci iesi si tu
la lumina la fel ca Dante
vezi divina-i comedia umana
cea de toate zilele
care se bate pentru paine
si nu stie cum s-aleaga
cand i se da posibilitatea
o face prea lata
si-apoi isi plange eroarea
in strada si pe feisbuc
lumea #rezista
iar pisicile de la butoane
se joaca cu soriceii
peste tot, in parte sau colectiv
ca niste gargarite sau paianjeni
usor de strivit
sunt ei cand vulnerabilitate
nu stiu s-ascunda
ca cheile de lectura
bine ancorate-n realitate
intre pagini adunate
dar nu si prea vizibile
de orisicine
c-asa-i arta
ea face viata mai usor de acceptat
cata vreme-n ea gasesti si alinare
si justificare, dincolo de miezul painii
de la masa care acasa
la job sau in deplasare
contine ea ce-astupa foamea
dar o liniste ofera cartea cu povestea
dincolo de sinfonia matelor
ce ia sfarsit cand se aude
sa ne fie de bine dupa masa
si cand citesti stii pentru ca simti
ca totu-i altfel
dupa ce-nchizi coperta
lumea capata contur diferit
si-ti da si posibilitatea
sa gasesti solutii
aplicabile curent
zi de zi cand te confrunti
cu impas la orice cotitura
pe care o intampini
pe drumul tau
mereu inainte.
ai invatat sa calci sigur
si la pas mergi mana-n mana
cu umanitatea din cultura
pentru ca fara spiritualitate
doar o ganganie mananca o alta
si la asta se rezuma
viziunea lantului trofic
al sensului vietii
pe care prea destui
obisnuiesc sa-l vada
dis de dimineata.
invitam atunci pe fiecare
incercare mare-n viata
printr-o simpla lectura
sa-ncepem cu Robinson Crusoe
adevarata parabola a adaptarii
dincolo de necunoscut
si domesticirea salbaticiunii
in pustietatea-n care descoperi
ca poti imblanzi cu felul de a fi
si natura si jungla
oameni si necunoscut
ti se vor infatisa toate
misiuni indeplinite
si liniste si pace
in suflet vor salaslui
de fiecare data cand 
seara, inainte de culcare
constiinta ta curata va fi
la fel ca atunci cand
ce tie nu-ti place
nu faci nici altcuiva
dar cand cineva-ti cere mila
paine sau acoperis de-o noapte
faci posibil sa ajuti
c-asa-i firesc printre oameni.

Articolul participa la Superblog 2017.

vineri, 3 noiembrie 2017

Enjoy the Answear when is Love


Alex si Gigi sunt doi foarte buni amici pe care jobul i-a adus acum 7 ani impreuna. Baieti simpli, modesti si muncitori, cu viziune si bagareti, la modul pus mana si osul la treaba intr-o fabrica unde si-au inceput activitatea ca simpli muncitori. Firi robuste si tenace, nu sunt genul de oameni care atunci cand isi iau masini spun despre ele ca au 4 roti pe care vor merge daca ai cheia la tine si peco in rezervor, sau sa le spuna culoarea ori poate doar brandul, ci cunosc si ce-i sub capota, dar mai ales pot remedia fel de fel de situatii cand masinile ce sa vezi, nu vor sau nu mai pot functiona pentru o cauza ori alta. Si de la a fi bagaciosi cu nasul tot pe sub capote,  capace si alte acoperaminte, care prezinta o realitate frumoasa atunci cand totul pare roz si toti se bucura ca lucrurile merg bine, au ajuns sa conduca departamentul de mentenanta, unul pe un schimb, altul pe tura urmatoare si nici atunci cand sefia le-ar fi dat altora pozitia si alegerea de a fi cu nasul pe sus, ei au ramas la fel, sfatuiesc si ajuta indeaproape cu toata expertiza lor colegii din echipele de interventie ori de cate ori apare cate-o hiba care da putin peste cap planurile manageriale.
In weekend cand se pot vedea si ei si deapana fel de fel de amintiri, povesti, sau aleg sa se urce-n masini si mari impatimiti ai naturii, cu permise de pescari si vanatori vizate aleg fie o balta, fie o padure unde se refugiaza cu noaptea-n cap sa redevina exploratorii locurilor unde se simt conectati la fel ca in copilarie la febra aceea de atunci cand joaca insemna tot. Si poate mai putin jucariile, caci nu forma, numarul, nici culorile acestora nu dadeau farmecul unei varste a fericirii, asa cum jocul si joaca, ceilalti si povestea din fiecare episod zilnic al jocului pe ulite, sau prin parc, fata blocului, dupa caz o faceau din plin!  Ba cateodata, cand timpul le permite si-nafara acestor curente evadari in natura ca sa-si incarce mereu bateriile cu vitalitate adunata-n vanatoare si pescuit iar vreunul mai are cate-o lucrare de amenajare a locuintei vreunui vecin ori cunoscut si la care volumul de munca necesita o buna conlucrare pentru ca treaba sa iasa si bine si repejor, fie Alex il cheama pe Gigi, fie invers si echipa se aduna ca pe vremuri la datorie. Zilele trecute m-am intalnit cu unul din ei si-mi povestea despre asta: mancau la pranz si intra Gigi de pe mobil pe net si alege o melodie sa le tina companie. Pana aici nimic surprinzator. Ce veti auzi dupa asta, mie asa mi-a sunat, pe ei i-a cocosit la  propriu, nu in sensul ca au facut si oua, dar le-a luat ceva pana sa poata fi atenti si la treaba, dupa asa portie de ras ce-au tras. Cand clipurile rulau pe youtube din piesa-n piesa, cum-necum s-a ajuns la asta: Zumba®Twinz - Bang La Decks - Aide, doua fete dansau, topaiau, dupa ele se luau multi si multe, ca era un fel de Magister dixit si publicul face, Bine am mancat/ Rau ne-am saturat/ Daca mai era, mai mancam/ Cum nu mai e, nu ne mai trebuie!- deviza baietilor de pe vremea interventiilor de la fabrica, era putin trasa de par aici si nu ca atunci cand hazul facea casa buna cu tot felul de situatii unde o anume stare de spirit antrena idei si mobiliza colegi sa poata avea si randament daca langa ei e buna dispozitie, piesa asta le-a atras intr-un fel aparte atentia. Suna a altceva, iar cand au lasat blidele ca sa vada si cine si ce canta, ce sa vezi, doua surori blonde, gemene pe deasupra, fac zumba si muzica e antrenanta pentru tipul asta de activitate. 
Alex a gasit solutia sa-si vada sotia fericita: - Sigur va slabi de la zumbele astea doua, fii atent cum le provoaca pe toate, ritmu-i ok, nu e prea alert, iar in audienta nu te inhibi, dai ce ai mai bun ca sa faci si tu ca ele, plus ca vrei sa arati candva ca ele, deci da, merge Carina la Zumba! 
Gigi: -  Eu nu ma bag in casnicia voastra, e femeie, las-o sa decida ea, Maria a mea nu stiu de are timp pentru gym! 
Ambii au cazut de acord ca fetele stiu ce fac acolo, dar despre melodie, care are ceva special in ea e si faptul ca la un moment dat pare a se auzi ceva romanesc pe fundal, vocea preaputininaltului Minunat din manelele de la noi, cel cu Of, viata mea, asa ca auzindu-i graiul, poate ca realizezi ca vrei sa slabesti ca lumea si sa arati si sa poti face si tu ca fetele alea doua gemene, ma gandesc, nu?
- Decat sa te Of, of, of, vai si valeu, ce ma fac cu viata mea, ca atitudine atunci cand nu-ti ies pasii intr-o cadenta pe care ti-ai dori-o s-o ai pe drumul tau inainte, mai bine rupi o haina-doua ca sa-ti fie iarasi buna si vii si le urmezi, extatic, parca pe surorile zumba, ia uite-aici, pac, o fata de masa, pac o pelerina ceva si o faci echipament de zumba, unde toata lumea este zuzuzu si miscarea prinde bine, nu serios acum! Ia zi, Alex inc-o data si-o trompeta! Aide-aide-aide-lele-lelelele si rupem hainelelelelele...

- O-ho, ce fain, scap si eu cu ceva mai mult loc in dulap, daca incepe operatiunea rupt haine si deci, n-o sa le mai stea locul rupte langa altele nerupte, corect?
- Premisa validabila, dar, unde ai vazut tu femeie care-si rupe Toate hainele, ca e imposibil! Ea oricum are mult mai multe si ca numar si ca ce vrei tu ca tine, asa ca daca rupe cateva sa faca zumba, tot ramane o cantitate impresionanta pe care inca mai conteaza cat inca femeia e la inceput! Odata ce programul sportiv-social isi face efectul capata formele dorite, clar ca nu mai e cazul sa pastreze hainele care vor sta ca pe gard acum, asa ca trebuie actualizata garderoba! Or, tu, in toata aceasta ecuatie tot acolo ramai, in coltul tau din dulap! Mai bine faci ca fii-mea, pui #WeAreTheAnswear pe net pe undeva si cu titlul asta castigi destule, ce anume, vezi tu, ca eu n-am fost curios, eu doar am surprins acasa momentul cand proiectul fetei la scoala sa facea. La masa de seara unde ce sa vezi, adolescenta n-a mai intarziat asa cum face de obicei, a venit sa ne anunte mandra de faptul ca proiectul ei de la scoala purtand acest nume a primit recunoasterea si marele premiu european de educatie pe tema deselor lectii pe care noi ca cetateni europeni le primim de la diversitatea greu de inteles a tuturor. Ne-a spus doar ca a implicat in derularea acestei idei de proiect-propunere pentru care premiata fiind, a fost si invitata la Dublin sa ia premiul si sa inceapa alaturi de organizatori implementarea ideii ei castigatoare care sa speram ca ne va scoate pe toti traitorii europeni cu fata curata pe viitor.
- Implementare de ce?
- Bai pomenea asta mica, a mea...
- Mica e acum, dar nu e mica, doar prin comparatie cu mama ei poate, nu vreau sa fiu rautacios!
- Lasa ca nu esti, si-asa daca rupe din haine sau fete de masa, flanele si-si modeleaza fizicul e un aspect de care sunt interesat in mod direct, stii ce zic?
- Como, pero, eu nu-s Raducioiu sa plec la Milan miercuri si sambata sa vin la meciul Romaniei si sa fac pe neznaiul Como se dice la voi aicea? 
- Nu?
- Clar, nu!
- Bine!  Apoi voiam doar sa-ti zic c-am cautat eu pe net seara, deviza fie-mii o mai are cineva promovata, ca nu mai stiam de unde-o stiu, o vazusem chiar si eu la clip tv in pauza de meci aseara, Answear, un site care promoveaza marci de haine si incaltaminte si care chiar acum are un concurs unde daca-ti faci poze, sau te inregistrezi si postezi clipul pe net in competitia Challenge Answear si ai si premii de castigat! 
- Pe bune?
- Pai tu ce crezi?
- N-as prea crede, ca o fi ca la pariuri, rateaza Messi, sau Benzema in ultima faza a meciului si ti-a stricat tot biletul unde toate celelalte meciuri erau bine intuite de tine, mai asteptau si meciul in care favoritii expertilor sportivi sa dovedeasca superioritatea, dar ce sa vezi?- buturuga mica mai rastoarna ditamai caru', daca nu-i pusa unde trebuie in el, nu?
- Pai...intra pe site si vezi tu, te convingi acolo despre ce si cum, bine?
- No, deci, acum, daca tot te gandesti ca ai si tu ceva mai retro sau mai mari, sau mai mici printre bulendrele din dressing, pune pe tine ca te filmez eu, impartim castigul la concurs, ce zici, te bagi? Sau, mergi si tu la zumba, dar n-ai fete gemene, ai uite-aici ca m-am informat Cristina Joy, blogger constantean, om, autentic, roman, om, da, creativ, activ, plimbator din ce vad si cred ca si tolerabil cu cei care nu-s prea-n forma la primele sedinte de dansuri de-astea!
- Ba, merg, la Joy, merg, vii si tu?
- Pai ce, numai nevasta-mea sa mearga, io ce-am, am si eu burta, dar am si-un colt de dulap cu haine, la care, la unele pot renunta pentru ca sa devina echipament de amorul atmosferei de zumba-bumba!
- Pe un tricou misto am scris chiar asta: Love is the Answer! Enjoy!


Articolul participa la Superblog 2017.

luni, 30 octombrie 2017

Dincolo de cer e lumea mea

- Oare ce-ar fi daca ai realiza, mai Ionelule mai, ca nu orice nu-ti suna tie potrivit nu exista? Si aici nu e doar faptul ca dintr-un egocentrism exacerbat care m-a atras la tine de la bun inceput, eu privindu-l doar ca pe o siguranta de sine debordanta de unde-mi iradiau fel de fel de filme cu tine alaturi, la brat, noi doi pe calul tau alb, in trasura de la nunta, sau chestiuni vazute doar in roz, eu la bratul tau vazandu-ma ca atare imbatabila pentru orice viata impreuna ne-ar fi scos imediat in cale, nu!  Dincolo de orizont nu e decat o lumina pe care tii cumva sa o aiba altii s-o arunce asupra-ti in felul in care te percep, cand de fapt nu prea faci ceva constructiv in sprijinul unei bune perceptii constante prin timp...

- Cam ce vrei tu sa spui, iubito?
- Fii, pentru tine, mai mandrule caracter, daca nu pentru mine sau pentru umanitatea din jurul tau, mai bun, mai aplecat inspre ceilalti, nu musai atent la detaliu infim in felul in care altii te-ar putea percepe, dar sa nu conteze chiar deloc felul in care despre tine ar putea sa creada mai putin decat le-ai aratat-o prima data, toti  ceilalti? Adica bun, le arati ca esti bine imbracat, in paranteza fie spus, de asta am eu grija, tu doar iesi si porti ce ingrijesc eu sa ai mereu noi, curate, calcate si tot arsenalul, pe cand tu parca te pierzi intr-un miraj din care nu stiu cat de greu o fi sa iesi, dar macar te rog eu, fii bun si incearca, dar nu doar discursiv pe fond de justificare, ceva in genul, uite, iubito, n-a mers, straduieste-te omule, cand ne-am luat, nu ni l-a bagat nimeni pe gat pe celalalt, noi ne-am ales si ne-am asumat o viata impreuna la bine si la greu, remember? Or partea cu greul vine din accidental, adica acolo unde puterea de vointa a omului excede scenariul, nu tocmai el, omul isi face, nu doar siesi ci si persoanei viata mai grea, doar ca sa justifice o ce, o concluzie cu care pare-se ca-i e mai simplu, sau mai usor de trait?
- Terapie am facut, m-ai ajutat sa-mi redescopar partile mele esentiale bune si neatinse de coruptia profesionala din care ies la capat de zi ca stors si abia palpaind viata in mine si-n tot acest context cu care moral nu sunt de acord ca trebuie sa asum sa fac lucruri ce nu-mi plac si pe care le dezaprob, doar ca sa-mi pot achita costurile vietii, sa fac si eu ce face toata lumea, sa fiu un actoras de ultima speta pe scena vietii unde altii chiar stiu, sau doar o cred ei cum sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca, bucurandu-se si dand totusi un aspect de frumos, calm si dezirabil unui cotidian supraincarcat cu evenimential teribil de obositor si tern pana la urma...
- Filosoful lu' mama, nu uita c-ai facut o droaie de sport, ai calm in tine cand vrei de ma scoti la pensie de-acum cand inca nici n-am depasit varsta tineretii, dupa toate definitiile CE unde tanar inseamna adult pana in 35 ani, ori eu, mandra si frumoasa cu asa barbat supra-pregatit pentru mine si viata, sunt tanara si vreau sa imi dai realmente motive de bucurie si sa redescopar alaturi de tine sensul acela al vietii pe care fel de fel de discursuri mediatice-l aduc in prim-plan dar parca nu fac, oricat de multe sugestii de umplere a timpului liber pentru individ in cadru colectiv, alaturi de altii, care pot simti, avea pasiuni comune si deci pot intari aspectul acesta al impartasirii lucrurilor definitorii pentru ambele tabere, daca nu lasi loc iubirii sa existe manifest in viata ta, al carei tu singur stapan esti, caci dispui cum vrei de alegerile tale in timpul cand constati ca dimineata trezindu-te realizezi asta, incearca sa te bucuri mai mult de lucrurile simple asa cum mereu ai facut-o si nu pentru altii fa asta, ci pentru tine si pentru noi! Te iubesc si hai sa-ti mai zic ceva, ce m-a mai cucerit iremediabil si am stiut ca atunci dupa ce ne-am trezit in bratele tale la cateva zile dupa ce am decis sa fim impreuna, a fost ce mi-ai spus tu despre familia ta si adancul pret pe care aceasta-l pune pe seriozitate. Istoria cu bunul tau, tatal mamei tale-i spusese acesteia si cand ea plecase-n lume la internat la liceu si apoi pe patul de moarte, cand suferind deja, ea i-a fost sprijin pana s-a  stins: Fa orice lucru in viata asta fara sa crezi ca te urmareste sa te verifice cineva, ci chiar de-ar face-o, tie sa nu-ti fie rusine de ce ai facut, nici de lucrul in sine si nici de asocierea pe care omul respectiv ar avea-o automat cu tine si caracterul tau! Asa mi-ai spus ca te-a educat si mama ta si de aici, eu am stiut ca tu esti omul langa care vreau sa imbatranesc, traind bucuroasa alaturi de el, fiindu-i mereu aproape, la bine sa ne bucuram de ce avem, iar la greu sa ne fim unul altuia reazam si scut ca sa depasim mai usor asa orice napasta va fi sa ne fie data de viitor.
- Femeie, tu nu-ntelegi ca eu actionez asa mai reticent la tot ce ma-nconjoara pentru ca-s nesigur pe mine, orice ma deranjeaza, mi-e teama din orice, dar nu sa ma bat cu Van Dame, sau c-un bat in mana sa ma apar de-un caine sau unicorn, e vorba despre o anxietate de-asta urata, extraterestri, ce cautam noi aici? si daca se tot vorbeste de ei, cum de nu interactionam, doar am vazut si Et si Intalnire de gradul 3, or nu pot fi doar rodul unor minti care vor sa exploreze comercial imaginatia umana si sa faca acest lucru pe seama katharsisului de care stim inca de la Aristotel ca are rolul de a invinge temerea tocmai prin punerea la curent, racordarea la acele cauze care au ca obiect efectul produs de temere. Adica daca acum as vedea niste extraterestri care vin sa ne cotropeasca nu as fi mai prejos ca Will Smith, sau Bruce Willis si normal c-as fi greu de terminat, ma anima dinauntru o forta teribila din Zombie a irlandezilor de la The Cranberries, am asa o revolta in mine!

- Tu stii mi-ai mai vorbit despre asta si alaltaieri dimineata la cafea cand eu te intrebasem despre cosmarul tau care cam persista de ceva vreme, fix versiunea asta mi-ai zis-o, ca de-ar fi sa te bati cu cineva, ti-ai mai consuma din energiile negative pe care le-ai tot strans de-a lungul timpului!
- Asa ca, eu zic altceva! Ca tot vine ziua ta pe 1, bun, petrecem, cadouri, dar pentru 3 noiembrie 2017 am luat bilete la cinema, e un film kathartic, iti face bine.  Se cheama „Dincolo de orizont” / „Beyond Skyline” si are premiera pe marile ecrane, thriller asa cum iti place tie si daca tot ai pomenit de anxietati despre space and universe, sa stii ca e SF, deci te va prinde el pe tine bine de tot asa incat sa te regasesti mai curajos in fata necunoscutului si sa vezi ca dincolo de negurile unor asteptari ale noastre in legatura cu cine stie ce mari destinatii sau realizari, una dintre cele mai importante e regasirea de sine si pastrarea starii de Zen, pricepi?

- Nu, nu, nu-mi raspunde, lasa-ma doar sa-ti mai spun ca filmul in cauza e cu Frank Grillo si Bojana Novakovic!
- Ai dreptate, draga mea!


Articolul participa la Superblog 2017.

Cafea si-o pilda vitala

- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da? - Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinon...