marți, 11 iulie 2017

no more far


taci, ca ard in emisfere polare
coarnele marsupiilor australe
cand si renii se-ncovoaie
si din senin ei se revolta
canistrelor de pe saniile arse
trase de mosul care-i ros
de la barba pan' la dos
numai cu ciubotele senile
zapezii luciu ca sa-i dea
fix pe calea de rulare.
nimeni nu-i atat de mare
cat sa fie cat de cat
comparabil cu iepurele cel fugar
din rascoala animalelor natangi
pe care o duce la epuizare
si de prin gliile cu maracini
gheare-n dosul ramelor jilave
pasarici ies cu roua-n pene
la zborul diminetilor cu tril
sinfonie serenadelor nocturne
Romeo sub balcoanele de silicon
duce jerba fericirii
chiar la rang de arta
pe altarul unde focul viata-i da
tot mai aprinsa
Julietei care-l cheama

found lost paradise

coacazele ei cele mai negre
coceau placinta din cuptor
unde multa dragoste si suflet
se puneau de cu seara
la dospit.
nimeni n-are cum sa uite
catifeaua din cartea care
trasa de mirenii fara nume
era aproape de furia cu care
viata se oprea ca la comanda
candva cand istoria se facea
nici sageti si nici juraminte
ori sabii puse pe umeri
nu picioare-n dormitoare
evaporate-n paranteze
deschise ori patrate
sau acolade
matematica-i prea simpla
in razboaiele moderne
unde clicul si butoanele
fac legea
purgatoriu fara persoane
fara chipuri pe icoane
doar saruturile mortii
ce reinvia dragostea
pe veci

vineri, 30 iunie 2017

1/2+1/2=1!

fulgii se pierd in bol
printre linguri adulmecati
in calea laptelui ce-nchide
pofta foamei ce-a sosit
pe nepusa masa
dimineata dupa munci.
doruri duc in spate
ghiozdane cu merinde
de prin turele de noapte
dupa codrii-ndepartati
un soare lacom de lumina
rup vederea prin parbriz.
se opresc prin unde sferice
aburi noi de fierte picurari
de prin cerurile zarii
unde orizontu-l suprima
ca un disc cu mp4
plin de muzici adunate
toate cat sa tina companie
curselor lungi cu curbe multe
prinse-n drum pe un' nu te-astepti
ca hotelul de ziduri pline
usi date-n laturi
strecurau printre fante luminoase
orelor tarzii de soare
cand mireasma picioarelor lunecoase
unduite pe dupa catifeaua
turbanului ce tine pleata
buclata stransa la ceafa
ca sa cada-n cascada dimineata
la serviciu coafura rezista
din prima, ca o boare
de lumini si umbre
printre fluturii abdominali
si carabusii cei din mai
scanteind serile-n neoane
blue si red corner
ca soaptele tarzii
din miez de noapte

prinse-n paturi
ca printre vise
de radarele fara sateliti
semn ca putem gandi la fel
chiar de suntem si diferiti
ne privim in ochi
si vedem cealalta jumatate
din sufletul ce completeaza
prima jumatate
din noi.

piano


inc-o zi prin paradis
se-asterne-n pat de roua
unde florile-n petale roz
coloreaza diminetile
cu tril sinfonic
armonie pentru casti ce dor
cand prind sunetul si-l lasa
doar o data in timpan
nu stereo ca la circa
de caschete si misteri
plina toata, dugheana
si baraca.
craca se tot umple
nu, nu de sus
ca nu tot timpul pica
planoarele ce-ncurca avioane
pe caldura asta o lasa moale
nu pe capote si tricou
nici pe frunze si coroane
de pomisori de alei
pline de blocuri
in degringolada prea organizata
a junglei metropolitane.
musc-o-ncet de s-a topit
ia putin cornet si potopeala
aromelor de e-uri
stinga-ti setea de respiro
cand gradele fierg
in fotolii limuzine
talpile si prelungirea lor
ce-apasa ritmic tot mereu
pedala, dupa pedala.
pfiu, zice canarul
nici papagalul senator
n-are cum tacea vreo clipa
cand stapana face poze
parlamentu-i cica pe bune
maini lasat la amanet
gaj pentru ce-are sa vina.

joi, 29 iunie 2017

locul inimii e-n piept

nici departe
nici aproape
si acolo chiar la fix
e locul de unde emite
unda aia speciala
care simte si resimte
bate si alimenteaza
tot motorul ca sa duca
pasii si tot omul
pe cararea lui
ce cheama sufletul sa-ncete
sa se tot intrebe
cele 4-5 semne-ncovoiate
unde si daca
cand si cum si cine
cand e vorba doar despre iubire
si o lege care-i veche
de cand lumea se-ncepea
cand o inima simtea
si apoi a deschis camera
de simtire si alta i-a raspuns
de acolo pan-acum s-a scris
si-ntai s-a simtit, trait
bucurat si viat-a mers rotocol
ca rolling stones
ori rolling in the deep
gheata-n foc
si fiertura-n pol de ger
cand o forma de sageata rosie
din arcul bebelusului iubit
te-nteapa
si tot pupi in stanga-n dreapta
obraji si buze care cheama
forma intelegerii totale
pentru ce a fost
si ce va fi. puntea e
ce e si se traieste
ferm cu demnitate
si bucurie de-mpartire
in soarta-nchisa-n cerc
digitatia-i problema
intermedierilor prin secretare
satelitul pare sa mearga bine
asa ca inima, doar una
e de-ajuns la 2 k 1
ca sa bata
si sa mearga inainte
drept

roza levantina

merge dinspre piscuri si la vale
o ia iremediabil
stim ca totul va fi bine
doar de cum gandim inainte
fara sa privim in stanga-n dreapta
tot acolo e nisipul
marii-i sta de veghe
vantul brizei care este
si cununa si mister.
e ceva prin care ne-nsusim
ce-a fost dintotdeauna
potrivirea de dincolo de zid
fara ca sa fi stiut cumva
ca ochii ce nu se vad
se vor citi
ca doua maini ce-mpreunate
fac din calea-ndepartata
o poveste-n pasi ritmati
ce n-are cum sa se uite
vreodata.
e scris si-n stele

ceru-i marea noptii de lumina
pentru cand ochii nu se mai casca
si capul pe perna
e cel mai indicat sa lase
tot omul, ca e mic sau mare
si din el sa renasca
vointa de inainte
curajos prin asumare.
t e litera ce-mi place
c-aduna-n ea si drept
si sinceritate
uniunea dreptelor ce face
ca decizia comuna-n toate
sa urmeze pasii drumului
inainte. repere sacre
imi esti si-ti sunt
si tot ajunge-n doi
cand e doar 1


marți, 27 iunie 2017

sus

numai vreo trei zile
s-apoi inca vreo doua
dintre ploi sa scapi
cu fruntea-n roua
si din iarba tunsa
renastere sa-mi aduci
din coconul laptelui
prin calea florilor de mai
pe nisipurile marii
salve de tun sa-mprastii
celebrare iubirii cantand
din toti bojocii odata
sa vina avioane pe sus
si sa vada de-acolo de sus
ca mielu-i pe pajiste fericit
si pianu-i pe scena sub degete
care-l gadila maiestuos
si el toarce-n acorduri ample
de parca toata scena-i un miracol
si o casa, a mea si-a ta
poarta-i neinchisa
soarele-o deschide mereu
cand reapare calm
la orizont sa-mprastie
gandul bun si-o stea
in ochii care nu mai plang

luni, 26 iunie 2017

mainile marii

jolyn-jolyn canta piesa
si-i faina tare atmosfera
canta pasarile-n codru
si-o aroma de mister razbate
de dincolo de blocuri
statii de autobuz
misuna de colo-colo
toate duc catre un parc
diminetile cu luna plina
lasa locul soarelui ce arde
si sepale cu petale
gargarite si fluturei
albinute, carabusi
multe vieti inaripate
ochi pierduti-n tunel
scapara din trenuri leduri
ce-aprind sperante-n coridoare
ca parcursul continua-va
prajina trece hopul
si gravitatia atrage fulgul
ca magnetul poza-n frigider
ploaia-nghite gropi si lanuri
pe care le trage-n piept
cand opreste robinetul
si iluzia dispare
lapte-n cale sta cu stele
prinse toate-n numar mare
sa ghideze marea de iluzie
din nocturna care-adoarme
cand salata-i pe gatate
si dispozitia-mbuneaza
puiu-asteapta revenirea acasa
inima-i rosie si toata
bate-n ritmul vietii mele
mare adunata-n rauri-lacuri
ce-i acasa si departe
pe nisipul unde talpile
gusta iubirea ce se-nfrupta
din buzele unde-s mereu acasa

miercuri, 21 iunie 2017

chill out smile & no fears

arboreaza-n zarea cea nesumbra
fanta de speranta
lipsita de teama
draga-i mierea din borcane
eticheta curata
treaba o face mai buna.
ziua-i torida si-a doua
din ciclul de hot-hot
basmaua-i absolut necesara
ca si racoarea din bord
pe drumul ce duce
mereu inainte
zi cu zi
care trece
si-apropie jonctiunea
la cald si la rece
cercul vietii-l inchide
pentru vecie-n nadejde
in the end.
don't break the habbit
and no more numb
or crawling in the darkest rain
caci sunshine apare-n zori
si cafeaua aburinda ridica
si simt si responsabilitati
la statutul de firesc
cu lejeritatea unei inspiratii
profund adulmecate
dupa ce roua-i pe cale
sa se trezeasca si sa plece
de pe delicatele petale
frumos colorate
din lanurile cu flori.

duminică, 18 iunie 2017

cer cu ruga-n rod

mi-esti patima si dor
suflul ingerilor
cu aripi deschise tare
transparente cat sa vezi
pe unde trece calea ta
si s-o urmezi
de fiecare data
cu ambitia calma
si asteptata in compot
desfacut alene-n ceas de seara
cu aroma fadei lui dulceti
inabusite-n marea ce-l omoara
fructul iubirii trece-n adancuri
spulberate de mister
analogia clasarii la raft
sub eticheta care scrie
10 decembrie 2016
prima zi de post.
si ca atare de atunci
vor mai fi fost si alte
dati cu care
de prin ianuarie si februarie
cu care apelul la umanitate
facut-a din 2-3 toane
diversiune neanuntata
pan-acolo unde-n mai
ca-ntr-o seara de poveste
cantata de-un anume Stefan
ce vorbea cu tatal lui
in alta piesa
iradia iubire-n versurile lui
incat si mana o cuprinse pe cealalta
si drumul nici ca-i mai dadu de-atunci
si suntem si finalisti
si-am luat si cupa
din care vom bea pururea
apa sfintita din adancuri
ca si cea din compotul
de lamai cu care
cine vrea parada
n-are decat sa faca
atata timp cat i-o placea
sa-i coasa cate-o dunga colorata
pe-un tricou sau alt vestmant
cu manecar de pus la rana
mai incoace de gustar
cand ploaia duce-aroma coacerii
iubirii dintre lanuri
pana pe buzele ce-asteapta dor
de-mpreunare-n saruturi dulci
ca si ploaia ce-are sa razbata
mai apoi de fiecare data
cand din cer se prea coboara
cate-un strop, doua, sau trei...

marți, 13 iunie 2017

gratie

hotare nesfarsite
mintii ochilor deschisi
                 dau confortul cerut                 
cand roua diminetii
cere cu precadere
lacrima vietii
sa duca lumina solara
dincolo de codri verzi
si de lutul rosu
plamadit de vara-ncinsa
prin conurile de brad
dulci si mieroase
dimineata pana seara
cand poate c-o ploaie
ceaiu-l fierbe toropeala
de mai apoi
in crevasa albastruie
a covoarelor ce pasii
ni-i poarta spre zei
calcand ascendent
pe treptele norisori
pufosi sidefii
ca pe banda rulanta
din mall
satul global
unde limba lumii
e firma si banul
iar a noastra-i
privirea si mana
in mana tinand
ca un legamant
sacru, in primul loc
de pe pamant.
illo tempore
e-acolo-n piepturi
si deschidem poarta soarelui
si-a lunii pe timp de noapte
cantand serenada stelelor obscure
sa ne vegheze drumul inainte
mai aproape
in marile ochilor adanci
ce-s pretutindeni aceiasi
iubitori si sinceri
ca o flacara ce-mbuneaza
frigul mainilor ce tremura
si-s dragalite de o alta
ce le tine bine
si de dor
si de cald.

roua-n flori

descinderi de fluturi
diminetile ferestrelor deschise
din tarziul noptii albite
de freamatul sudorii ce-si cere
cu zor apa rece din telefon
sa picure firescul pe piele
pasii sa vina-napoi
in dormitor
pe patul de trandafiri
rosii petale
nu ghimpi si tepi
ci chemari pana-n zori
treci de adormi
ca-i tarziu si se cade
obosita sa lasi stalpul acolo
si ochii  frumosi
pupati de luna si soare
lumina sa afle
cu pasi ghidati bine
de doua picioare

luni, 12 iunie 2017

lant de viata

toate pietrele din ceruri
ce-au cazut de printre stele
ramuri, munti si dealuri chele
ape-n cranguri vitregite
n-au putut ca sa ezite
omu-n mana ca s-apuce
mana ei cu fermitate
si pe raftul cerului
din infinitate
de perceptie rascalculata
un singur rezultat
sa stea-n picioare
ca de la sine inteles
nu-n sprijin sau proptele
ca nu poti sincer sa iubesti
si viu ca sa mai fi vreodata
fara ca-n stransoarea bratelor
inima sa-i bata
lin si cald
sublim de-atata dragoste curata
iar buzele cu foc s-apese
butonu-acela sensibil
care zice pretutindeni
si fara dubiu
niciodata fara tine
n-am cum sa mai fiu

aripi-cruci

apuc-o de bretonul cel lung
ce pare sa-i intre-n ochi
zanei spane
ce pescuieste norocul
din fantanile mirene
unde cantecele despre moarte
invie farmecul iubirii
ce zace molcom
precum bebele in mamele-ndraznete
sa se ia la tranta cu traiul
si societatea buimacita
de atatea forme de diversitate
incat Dumnezeul mintii
nu-i acelasi cu-am perceptiei
impartite-n atatea guri
ce spurca din malitie
si coconul credibilitatii
peste nori de foc
si spume de ape-nvolburate
in noptile cearsafurilor
asudand aromele-ntrepatrunse
de iubire sincera
nemasluita
ca laptele ce-mbraca mamaliga
aurului din ogoare
in seara cinei
farfuria-i goala
de pofta buzelor ce-o sorb
cu nesatul cafelei de cu zori
aromata cu tot ce trebuie
ca sa aprinda iar ochii
sa-ntrevada nepatrunsul mintilor obscene
la orizontul ce-asteapta cu de toate
sa inunde euforia
crezului nestramutat.
eroi inving si chin
si pain pentru ca
ce-i al lor
e pentru ei
desigur, cel mai frumos
cadou al vietii
pe cararea fericirii
dus inainte
in pasi fermi
si molcomi dupa vrere
e supravietuirea plonjarii
dinauntru
facuta cu atata acceptare
incat nimeni nu are vreo idee
ce-i cosmosu-n oglinda
si cat poate de frumos
un chip senin de om
care iubeste cu adevarat

ancora

asimptote peste cai nespuse
valuri fade-n nestemate mii
pasi fierbinti si aripi transparente
cercul vietii-nchide falnic
intr-o mana calda-rece
unde-un deget lin pulseaza
asteptarea care-a stat
de veghe
peste timpuri, geografii marete
crezuri, zei, ingeri si demoni
cu fiecare noua zi
tot mai aproape
de mireasma neintamplarii
dragostei ce-si afla rostul
cu argheziana ambitie
a sentimentului cel mai nobil
ce se-nalta-n zari albastre
de dimineata si-n plina zi-nsorita
pana si-ntre pietrele reci
de stanca ascutita
dur, de valurile ce-o izbesc
cu setea patimilor din pocal
ce niciodata n-au cutezat tradarii
ciocul aniversar.
si ca temerarul firicel de iarba
inverzit cu prematura aruncare-n viata
batut de soarta vanturilor indecise
pleaca uneori si capul
ca sa eschiveze cu succes
se ridica falnic si deloc ridicol
cand chemarea norilor si roz
si deschis albastru
sidefiul marii-l arboreaza
catifelata aroma de sarut
de pe buzele femeii care
se apropie necontenit
de ziua aceea-n care
da rosti-va ferm si-mplinit
destinul sa-nsoteasca zeii
muritorilor ce se-nalta
iubind necontenit
doar adevarul pur
si noi scrie cu foc
pe spuma valului
ce-adie-n crang

marți, 6 iunie 2017

cherish

soare apare cu sfere
de roua si nectar
focul noptii-l dezvaluie
ochi-n soapte suferinzi
de somn se rasfata
chinul razbirii-n lumina
tare mai braveaza
campionul Praslea
si-o ileana fara cosite
numai Merele de aur
anima cutia craniana
in desfatarea mintilor suave
pe caldura esplanadei
care da direct in mare
unde apa-i aproape sa-nece
pestii ce-altadata misunau
cu gramada, vii la joaca
nu-nghetati, tiplati 
pe raft in supermarket.
nu poti, chiar nu poti
sa bati cumva
lumina lunii
are ea o forta mare
care te tine departe de tine
cand nu esti pregatit
s-afli cheia inimii
ce bate-n acord
cu dincolo de tine
peste glii si codri
mari s-oceane, lumi-ndepartate
unde ceturi ard cu fala
norii-ngemanati de curcubee
cand lacrimile zeilor coboara
peste zambetele descretite
in fruntile acelora care
nu uita sa respecte
viata-n orice forma
si sa iubeasca fiece secunda
primind la loc sarutul vietii
linistea ce-o da moartea
pe patul de spital
sau buzele iubitei
de fiecare data
cand zambeste
si-mparte armonia
in scantei iradiante
ce nu ciupesc sau zgarie
ci gadila si-alinta

Zale


zestre-mpresurata de amor
peste valurile-nspumate
doruri-n amurg pe trepte
urca-n lifturi cu nesat
camerele-s toate despuiate
do not disturb se vede
cand din inima suspini
din spini mai ies la curti
boboci ce-si apara iubirea
filamentelor inmiresmate
reginele-s la baie
toaleta asorteaza
zilelor hot de vara
cand si flori si fete
is toate-n plina floare.
mainile se armonizeaza
pe clapele ce urca-n ceruri
sinfonia iubirii celei sfinte
rupte ca din joaca
din tabloul ce-atarna
pe holuri la intrare
in bonomul asezamant
din capitala.
si cafeaua abureste
nu la fel ca peretii baii
din care spumele ridica norii
vietii ce se naste
din soptitul dulce-al diminetii
miere de buze-mpreunate
adunand oda iubirii
pentru totdeauna
Zale

sâmbătă, 3 iunie 2017

nothing else matters

dedicatie curenta-n vraja marii
spume dau navala peste iarba
nisipurile tin cu dintii
juraminte greu de dus
fara obida
pana la apus.
si-atunci se face-o buna
dimineata cu foc pe cer
si din taina somnului
cu patul nefacut
zboara aroma certitudinii
ce-mplineste si zi
si destin pe dupa usa
cand ocara se sterge de praf
si de noroi
pe presul dinaintea usii
chiar inainte de-a intra
in casa.
fara fum nu e nici cald
s-atunci nici sa vezi cum ninge
n-ai rabdare ca s-astepti
fulgii naprasnici
cum te-ncalzesc 
pe obraji
cand afara-i frig
si gheata.
nu-ti mai simti picior
si mintea trece pe mute
in acord cu toate
cate s-or vrea
dinainte prea facute
doar sa para
nu sa fie.
s-atunci mana-i cea
care atinge si ia griji
si le-ndeparteaza hau
cat nu prea vezi cu ochii
cand simti ca-i rece
si pulseaza fierbinte
intr-a ta. 
nothing else matters

vineri, 2 iunie 2017

ION

e-n floare mana cerului
din sarutul proaspetei arome
si rug de sange palpaind
teaca boabelor imbraca
pentru viata dinainte
treptele urcand
spre plaja marii
unde scoici in forme colorate
reci si calde-n briza-nsorita
pestii-neaca-n spuma marii
plimbarilor sub clar de luna.
buzunaru-i pregatit alaturi
palma ferm-o tine pe gingasa
ei pereche ce bobul arboreaza
printre adieri nocturne
talpile ce leviteaza
parca sireturile-s imbibate-n granule
de timp minat de ere mii
si lacate-ncornorate
pasarela re-nvie prezentul
continuumului nocturn
din bula magicei petreceri
de pasi sustinuti indeaproape
de maini-mpreunate
ca stelele ce-nsotesc luna
faurul sora cu Soarele
din ziua de apoi in care
amandoi la masa mare
apa marii-ngemanand privirii
premiul cel mare asteapta
pe la ceas duios
de seara
cand inima adoarme-ncet
pe pieptul cu care arde-n acord


joi, 18 mai 2017

candle & chocolate

it's all about your skin escoriation
the thing that bothers me more
perhaps it should be
in a matter of a propper
way the things turned out
if that bird it wouldn't have sang
instead of a flight
which it made around and around
and time goes by
like trumbling wheels
of the cars burned out
the floor of cities streets
in the middle of the day
the very first thing that you
should have probably known
instead of waiting for some more
which it would be seemed
vanity fair among all the plays
and games of sports
and hunger by the very start
of day passing time like wind
on the couch.

marți, 16 mai 2017

junghi

ne mai ramane doar o apa
de-mpartit prin soapte
line
dezlipite de pe buze-n treacat
parca
la voia unei intamplari
ce pare
neindurerata
neagra vaduva slabita
de-ncercarea de mai ieri
cu sacii si cu drobii
sarii adunate de pe frunte
cu sudoarea muncii
de la campul
muncii zilei
care greu uite
cum trece
de parc-ar vrea
tot sa mai stea!
si nu ca rotile-ar fi problema
ori c-ar fi blocate
frana de motor
sau cea de mana
obtureaza deziluzia ce cheama
intr-ajutor de buna seama
si prostia sa vina 
la pachet cu rautatea
sa se tina de mana
ca albina-principesa si regina
langa musca cea-naripata
venita chiar de-acolo...
de unde deja stim

joi, 27 aprilie 2017

queue

today is the 13th day of the month
also call it by the name
of the moon, you know
that kind of special star
from above the sky
where all its sisters
shine some 
nights she's trying to sleep
so she turns her lights off
please do not disturb
stay and look it outside the door
because all she need
is a little bit of rest.
she's been trying so hard
to be in a good statement
try to rearrange it right
and you won't be ashamed
after all. regardless pain
stroke her feelings

ce faci, Cristi, dormi?

Cristi s-a dezis deja
nu-i mai e nevoie
de o ea
coasta-i lipsa-i deajuns
nu mai vrea sa piarda
si-altceva.
os mai cere timp prea mult
viata nu-l cedeaza
decat cenusa pe vatrai
sau in cea mai stramta
ultima casa
in care mai si bate
cate-un cui
sa-mparta liniste
ca sa le uneasca totodata
prin firul tras
din foc in teaca
sorbi ceai cald
si-o sa-ti mai treaca
oful
mai Cristi, draga.

luni, 24 aprilie 2017

me, neather

she swear it to be faithful
'til the sun comes up
and plenty night stars
they all died out
into the complete circle
of the life diskus
in fact, there is a sphere
which it looks tremendous
and by the time you'll be dead
it will be shinning a lot.
in your arms she's in flower
all that means to you
is girl super-power
instead of wided legs
she's spreading all the thoughts
like the sky
when it's in tears
and its tear drops falling
the soil feeds the grass
and smells like you're in heaven
loved by the thousands of angels
and all by one time

marți, 18 aprilie 2017

e Super asta, da!!!

absconsa mi-e trairea
printre natii fel de fel
etirarea-i cea cu darea
in primire la un ER
cand prin clovni de peste tot
tot misteru-i chiar sublim.
nici ca se poate mai bine
broasca usii folosite
pana-i cade clantei felul
tot pe scartaitul lemn
ce tine
povara lumilor ce-l calca
in casa impartita
cu tocuri si destine
calcaturilor ce alterneaza
de la greutati aproximate
 gramelor cele putine si pana la
ati auzit-o bine...
elefanti
cu trompa si cu surle-n
urechile care capteaza bine
sunetele de trompete
plus tobele batute bine
fiecare seara inainte de plecare
iara nu chiar de culcare
de cadetii pregatiti chiar peste garduri
viitorul tarilor multiple
sa apere chiar si cu viata
nu doar din butoane.
subseara-i de la timpul cel mai nou
cand se face primaverii sa-i dam crez
Luminii sa-i asternem valurile bratelor
ce nu ocult se misca-n toate cele
ca sa reveleze trup si minte
pastrate ambele unitati de formare
pentru trup si pentru minte
drumul vietii inainte
sa duca pas-cu-pas
mereu
inainte.
fruntea sus 
nedezlipita-i inima de rest
ea bate-n perfect acord
si ritm de dans cu crez
pe DJ Bobo-l pune la piept
si pray si respect yourself
duce rochia miresei
mai aproape peste primaveri
si veri toropitoare
pana-n rodul toamnei
ce ingaduie-n Enjoy
accesul si la rod.
e vorbit si apelu-i chiar inregistrat
cu zeii mari de la mt o
si nu-i ca-n Andra si cu ochisorii
litigiul ca se minte pe fata
arta-i sublimul despre care
viata poate ca sa fie viata
fara ca sa doara
sa mai supere si-ntr-atat sa ofenseze
treaba cand nu-i facuta
ca la carte
destinatia sa deranjeze.
nu, caci etichete 
nu se cade sa lipim
peste clopote cu marca-nregistrata
crezu-i tot la fel
si se pastreaza dincolo
de nasturele crapat al camasii
dinspre care bate-n piept
cu sange cald si de iubire animat
pulsiunea inimii-n acord
cu buze ce soptesc peste tot
siguranta ce uimeste
muscata ce nu s-a clintit din geam
ori de cate ori ploaia
i-a zambit de dupa el
dar nicicand sarutul dulce
al buzelor ce-au umezit cadere
din sticla stropi de viata
sarutati cu dor
antere, filament, stamine
sa imbie si culoare-n petale
cu arome de-ncondeiere
langa pasca ce da viata si aroma ei
bucatariei care fierbe
a nerabdarea marii innoieli
de primavara asta.
din chenar poate lipsi
dezinteresat total, se-ntelege
ochii juramintelor nespuse
la ceas mic si fara cuc
seara cand se da jos de la gat
verde-a farmecului personal
esarfa ce pastreaza pulsul
femeii ce si-a-ngaduit
sa nasca
leaganul umanitatii care
de atunci si pan-acum
tot continua sa uite
programat, voit, sau fara voie
ce importa realmente-n vietuire
sa aduni din piatra seaca
sa le porti la gat cu fala mare
nu-i doar oaia sa-ncete sa graiasca
si din resturile ei
sa facem amestecatura pentru drob
caci farmec vine de la sine
cand toate cele-s la timp facute
si bucuria Invierii sacrale
coboara pe firul de leagan
dinspre zeii cerurilor zambitoare
spre viata care se-nverzeste 
de seninul potopit de vestea care
confirma pruncul cel nascut
atunci cu buna veste de la magi
ce-a trecut de faza bucuriei
leaganului dus de vant
si care gusta cu foame
si cu sete din afabila poveste
care se traieste si nu doar se povesteste
 in conversatii de obisnuinte
si fade. Super asta, da!
ce bulbuci din cand in cand
mai face ca sa fie
lucrul cel de mana buna sigur
de cuvantul bun care-l aproba.

Articolul in care clantele duc spre parteneri ai competitiei participa  in mod clar la Spring superblog 2017, pai cum altfel?!

vineri, 14 aprilie 2017

Ma iubeste, nu-l iubesc, #ptlm


n-are farmec daca nu-i
pe jos cand calci prea tare
nervos nevoie mare
ruginit saracul cui
si tie talpa prea solicitata
de la piciorul ala care
stang fiind apesi mai tare
skateboardul din dotare
cu care faci flitflackul
printre fete, ochi si nasuri
masini si biciclete
toate adunate ca sticletii
din poezia lui Eliott
unde-s mumii multimile de ochi
cascati si singurele lor faclii
ademenesc intunericul

dar si-alunecoasa
ca-n multimea credincioasa
care-asteapta acasa-n noaptea
de-nviere Lumina ca sa ia
sa-mparta Trup si suflet inviat
din moarte si exemplu ca sa dea
la toti necredinciosii
ca se poate face din nimic
sa fie si frumos si bine
si o viata avem cu totii
si ea-i bine sa continue
de la un anumit punct incolo
pe alta carare pe care
ne-am inscris si noi pasii
ceva mai hotarati si fermi
in alegerea asumata
sa nu fie chiar si doar asa
de ochii si urechile lumii cuiva.
c-avem si noi o lume
in care trebuie sa vrem sa fie
bine ca la noi
si nu ca la altii
cand materialu-i asta care e
si care e facut de un dorel si altul
si o lenuta stie doar sa duca
si sa traga pentru ea si-ai ei
nicidecum sa faca si sa fie
toate bune pentru toti ceilalti.
de asta zic pentru toti aceia care
dau inapoi de la a mai crede
ca se poate din lovit
la loc puternic sa revii
si s-au afectat pe ici pe colo
c-o crema-doua sa-ti invie
de la piele, ten si cot si coate
toate cele adunate cat sa fie
puse-n sirul indian
ca cei de-a doua varsta-n coada
la cumparaturi de produse
nu musai necesare.
luati si dati si prinde bine
farmecul pe loc se da-n fata
si chica imediat se da pe spate
de la ochii ce clipesc mai iute
si zambetul iscoditor
sa cerceteze dinainte locul
si raspunsul la-ntrebarea
e liber, se poate?
afla ce-i cu tine si de-i cazul
sa faca ce-o sti si ea mai bine
sa mai urneasca din loc macazul
c-a ruginit locomotiva si
gara noastra mic-asteapta
de hau timp sa mai retreaca
trenul care suiera si canta
calatorii sa-i care si sa-i duca
la tot felul de drumuri
si obiective, scopuri
atinse pe cap si pe spranceana
doar de a omului decizie
liber exprimata.
pentru frumos la noi aici
in tara cu omul in rai
fara frunza ce-a iscat atatea
discutii si aprinse cercetari
tevaturi si bani si milioane
penalizate pe persoane fizice
si pe alte tipuri de autonomii
cand credinta-i la camin
si poseta pe culoar se poarta mandra
ca din ministresa rolu-i acum
de majoreta-sefa
la balul boboacelor
care se roaga.
cine da-i de vina
la o adica, nu cine ia
si duce ca sa aiba mai incolo
un carnat, doua si-o roaba de ceva
sa-ngroape atmosfera taciturna
cu mirajul fantanei ce se face
din comoara pusculita-n cont plin
la banca. afara, nu aici
ca prea se stie
si n-are farmec asta.
stii ce zic? #
Articolul participa la Spring superblog 2017.

marți, 11 aprilie 2017

Flori


- Have you found joy in your life?
Si de aici filmul s-a-ncheiat pentru Filip, iubitul Cezarei, cel intrebat de maestrul sau pe cand initierea-ntr-ale tainelor lumii se preconiza lunga si anevoioasa, caci fundamentul departarilor curente de idei, lume si persoane iubite face casa buna uneori doar c-o retragere-n sine, pastrandu-i pe toti ceilalti departe si gasind sensul vietii, fantana primordiala intr-un sine care e templu, zid-fortareata, dar si cuget bine antrenat s-absoarba dinafara orice fel de energie negativa.
Cand maestru-i spunea asta, el a-ncercat, dar nu a reusit sa-nteleaga sensul acestei indepartari controlate, sinele de cei dragi si mai ales de cea mai iubita dintre pamanteni, femeia care l-a-mplinit si l-a-nteles, completandu-se reciproc, Florina. Asa ca, din toate relele din lume, asa cum omul pe a carui invatatura o urma pana s-o cunoasca pe ea, el l-a ales pe cel mai mic, renuntand la a-si mai urma chemarea cunoasterii diferite pe care acel om o propunea si, mergand pe calea unui conformism rational care l-a si satisfacut, n-a putut fi altfel decat fericit. Iar starea de fericire n-are nevoie de niciun fel de descriere, sau retetar pentru a fi traita, caci fiecare om are calea sa, destinul sau si functie de alegerile pe care cand timpul i le solicita la momentele cand imperios necesar pentru traiectul oricui, omul are de facut alegeri care-l duc mai departe in actiune, sau care, din contra-l retrag si-i iau din elan si tot asa. Pana sa fi-nteles ca a calatori poate fi, in lipsa unui intemeiat motiv, scop si directie stiuta dinainte o alegere nepotrivita, decizia de a plonja in interiorul fiintei lui a fost de cel mai bun augur din cate i-a fost dat sa traiasca. Ce a gasit acolo e simbolul dragostei ca atitudine specific umana, imaginea unei flori vitregite de mediul ei propice, la fel ca sufletul parasit de vointa abandonat intr-un trup lenes sa se dezvolte. E totodata ambitia unui gand incapatanat sa se inalte chiar si atunci, sau mai ales cand niciun detaliu aparent nefavorabil nu-l crediteaza cu vreo sansa la realizarea sa.  

E speranta unui Arghezi din "... si rasadit in cremeni", e simtamantul unor piese ca "Left outside alone"- Anastacia, sau "Outside"- Staind. Sau imaginea florii intre gratii, care nu accepta ingradirea, foloseste zidul ca pavaza si nu se clinteste din cutezanta cu care asemenea curajosului tanar fir de iarba-si continua ascensiunea spre cer. Pas cu pas.

Asa ca, raspunsul pe care Filip i-l da acum fostului sau maestru e ca da, a aflat Joy si afla zi de zi alaturi de femeia lui iubita cu care doreste sa-mbatraneasca intr-un implacabil optimist, ca-n floarea cea creste si bucura ochii de dincoace, sau dincolo de gratiile gardului ce-o apara sau opreste sa se intinda-nafara de. Ca-n Loredana cu Bug Mafia si Lumea e a mea, momondo!



Articolul participa la Spring superblog 2017.

duminică, 9 aprilie 2017

Aurica si splendoarea

La momentul cand sensul vietii-l descoperea pe Bujorel, Aurica era cea care-i papa fiecare fir de alb ce tuns periuta omul nostru, abia se mai tinea pe scalpul obisnuit mereu sa fie acoperit, ba de fes pe timp rece, ori de sapca si basca pentru celalalte ocazii cu care vremea era mai ok. la 5 luni de cand se cunoscusera cei doi, Aurica avea deja dosarul depus la agentie pentru munca in strainatate si lui Bujorel ii cam picase fata cand pe zi ce trecea, femeia ce-i intrase in gratii si fata de care incepuse a simti cele mai fierbinti doruri si ofuri-i strabateau imperturbabil fiinta ori de cate ori nu era ea langa el, se apropia tot mai aleert de momentul cand agentia-i dadea unda verde finala pentru contractul cu strainatatea la care a sperat de mult timp sa-l obtina si pentru care a irosit timp, bani, nervi si draci, rabdare si iubire, caci saracul burete de acasa a-ncercat el sa le absoarba pe toate si sa-i dea oarecum mintile inapoi c-o decizie capitala pentru destinul lor impreuna, dar n-a reusit! Asa ca data cand cu doua saptamani inainte de confirmarea datei cand va decola de pe aeroport, partida lor de iubire a fost una inlantuind la capatul orelor trecute bine de pragul acela temporal cand media celor mai multi dintre vecini ii califica prin orice sondare de opinie drept oameni care se odihnesc devreme pentru ca-s foarte matinali si cu metabolismul si cu serviciul, si-mbratisari, si dezmierdari si prolog dat pe repeat de ceva ori, extaz prelungit si camuflat totusi pentru ochii si urechile celor mai curiosi si sensibili dintr-odata in toiul noptii ce-si cauta perechea matinala pentru a desavarsi completitudinea timpului si a reda vietii activitatea uitata pesemne odata cu apasarea clantei dormitoarelor...
Aurica, ce mai femeie, matura in gandire, a stiut ce vrea, a ales in consecinta!

Cu toate astea, femeia si-a vazut de drumul ei, i-a explicat ca n-are nicio legatura cu el, decizia ei era deja luata inainte de a-l fi cunoscut, asa ca ea nu poate si nu are cum ca nu vrea sa dea inapoi, nu e un test al ei, al lor, ea cu el, acesta cu incercarea relatiei cata vreme unul e-ntr-o parte si ea-ntr-alta a globului, ci o cale care pentru ea e mai bine s-o mentina continua. Nu e perfida, lasa, ori alte atribute prin care in relatie fiind are deja o decizie de a merge inainte si care nu-l contine pe iubitul ei, care pentru ea conteaza la fel de mult, dar data fiind nepotrivirea asta temporala de si el sa vina acum cu plecatul odata cu ea in alt colt de lume, ea nu poate da inapoi, merge ea prima, el poate veni pe urma, timpul va decide.
Bujorel nu s-a simtit atunci ca-n Skyfall-ul lui Adele, dar nici ca-n Hello al lui Lionel Richie, a doua cel putin, una din piesele de referinta ce-i reprezentau pe amandoi atunci cand erau impreuna, dar pana ca sa inteleaga ca anume asa se intampla uneori vietii sa-i aduci pe contrasens obiectii si reprosuri care n-au nicio noima, caci ei nu-i pasa ca atunci cand un om pe care-l acuzi de ceva, tot iti mai raspunde fie si-n raspar, dar iti raspunde, pe cand ea, nu, ca fie are altele pe cap mai bune de facut si merita mai multa atentie decat tu si atunci n-ai ce sa faci, fie, alt motiv, pe care oricat de mult te-ai strofoca sa-l descoperi, nu-l intrevezi la orizont, a-ncercat sa batatoreasca si el cu pasii lui pana sa inteleaga ca realitatea asta care-l tinea fara de ea n-o putea schimba decat actionand cumva. A-nteles ca poate ea nu l-a folosit ca trapa de lansare pentru libertatea pe care i-o oferea strainatatea, ci ca si fiind singura intr-o tara straina, daca nu stii sa administrezi bine asta, te simti Lonely ca-n piesa lui Nana si-atunci poate ca nu e tocmai rau sa nu se dea lovit in aripa de faptul ca ea a plecat acolo si el e singur, ci ca respectand principiile prieteniei, sa respecte decalajul de fus orar si in masura timpului scurt avut de femeie acolo sa se auda pe net sa stie fiecare ce mai e cu viata celuilalt si tot asa. Pana sa afle ca e ok si el ca sa vina acolo unde ea lucreaza deja si e bine, chiria o pot schimba dintr-o camera, intr-o garsoniera, fapt ce-l bucura, el incepuse deja cautarile, sedintele de psiho-terapie in care cauta raspunsul la intrebarea cum fac s-o am pe ea inapoi, aici la noi, sau acolo unde e? Simplu, raspunsul putea fi dedus imediat: spune-i ca vii dupa ea si aveti de gand sa ramaneti acolo, sau veniti amandoi aici pe urma, dar du-te si arata-i ca-ti pasa mult de ea, femeile apreciaza mult asta, iar daca in peisaj mai tii si niste flori in mana si-o cutiuta de bijuterii intr-unul din buzunarele accesibile tie c-o mana ocupata deja cu flori pentru ea, atunci sa tii bine, va fi a ta, trup si suflet, nu incape loc de-ndoiala!
A-nceput el sa tot caute in stanga si-n dreapta, sfaturi si povete si cand a-nteles ca femeia din viata lui e comoara cea mai pret, atunci s-a gandit c-o bijuterie pe langa o comoara asigura bogatia cu care orice barbat n-are cum sa fie mai mult decat super multumit de asta, mai ales cand ea consimte, cum s-a si-ntamplat deja asta, cand el a regasit-o, cu bratul plin de flori pe care i-a cerut putin sa i le tina cat timp el si-a cautat inelul pretios de cerut un Da in masura acordului pe o solicitare de facut planuri de viata in tandem pe o perioada nelimitata. Bijuterii, inele, cercei, SPlendor intr-un cuvant viata la superlativ, atunci cand e-n doi K 1, asemanator acronimul, da, cu cel ales de Radu sa dea viata primelor trupe de dance romanesti la finele anilor '90, din repertoriul careia amintim hiturile Fata verde si Te voi iubi mereu. 

Asa s-a intamplat, sunt cam nedormit la ora cand va scriu asta, asa ca doar asta poate afecta dispozitia cu care poate sa para vazuta povestea dinafara ei c-ar fi scrisa cu mai putin entuziasm. Va asigur ca nu e asa si ca planurile au si plecat deja sa le construiasca bucurosi de regasire si pasul facut de el.
Articolul participa la Spring superblog 2017.

vineri, 7 aprilie 2017

#fieK

- Ba Dorele, stii tu de ce mi-e mie dor acum sa bag in gura, ma?
- Coa', nem tu dom, ca-n zilele bune de studentie, as avea asa vrea cateva posibilitati, da' ma bufneste asa o cantitate mare de ras de-ala ironico-sarcastic, de nici dracu' nu mai stie ce sa creada, care Doamne fere' o fi mai sanatos dintre noi 3, eu tu si ala de-ar fi pe-aici sa-si dea cu parerea, nu ca ne-ar interesa pe noi prea mult asta, cu parerea lui, vreau sa zic!
- Pai bine, ma, eu te intreb si tu eviti ca Gheorghe tot raspunsul si-o dai pe dupa pom si gard, ca-n final sa-mi spui ca oricum ce-ai zis tu nu conteaza? Atunci la ce mama dracu' te-am intrebat, hhhm, ia zi, daca eu stiam ca nici pe un simplu cuvant drept raspuns la ce te-am intrebat nu puteam conta, o mai faceam, crezi tu oare?
- Adica eu pentru tine insemn chiar-chiar ceva?
- Pai nu, esti om, ai pomenit de studentie, de pe vremea cand imparteam ce e omeneste de impartit, adica la partea cu bune, tot, de la mancare, la imbracaminte si incaltaminte, timp de mers la cursuri, tu in locul meu (mai rar), eu intr-al tau (oho, de-atatea multe alte ori, dar nu e repros, e doar purul adevar si-l stii doar bine!), examene nu, ca ne cam stiau profesorii si atunci fizionomiile au facut obiectul unor cercetari mai ample din punct de vedere antropologic decat am fi putut-o noi vreodata anticipa, dar asta a stat in avantajul nostru pentru ca tot de prin acele vremuri stii doar bine ca era coada la fiecare dintre noi in materie de pretendente. Iar prin asta nu am avut nici motive, nici ocazii sa ne confundam standul si tu sa te ocupi de coada mea si invers, fetele ce te placeau sa ma faca pe mine curios sa zic ca tu nu poti veni azi si sunt legitimat de tine sa fac asta in locul tau si bla-bla...
- Bine, frate, am inteles, am facut noi de toate amandoi, acum ne e foame, unde merem sa mancam, iute ca mi-e un dor de papa, de nu-ti poti imagina! Si stii de ce mi-e dor?
- N-am idee, fidea cu lapte, bulz ca la Bran, friptane ca pe la noi la gratar, nu stiu!
- Nu, vai. Gustul unturii de casa intinse pe felia de pita, luata de mine dupa ce-am stat o noapte-ntreaga-n frig si ploaie, gunoaie de oameni asteptand acelasi lucru ca si mine, tirul cu pita sa-l descarcam, inceputurile democratiei romanesti, postrevolutionare, blocuri gri si fara de caldura sau apa calda, uite peisajul ce m-anima pe mine uite-acus-acus!
- Esti zdravan la cap?
- Cat se poate de, da!
- Nu stiu, o spui parca cu mult prea multa seninatate si fermitate totodata in glas, dar continutul caruia-i dai tu viata spune ceva despre un trecut care e mai degraba mort, decat viu si asa de revitalizat de gandurile tale, uite de-asta te-am intrebat de esti tu bine acum-acum, ori ba!
- Bai, da' uite c-aici langa ditamai stadionul, unde pe vremuri tata si mama cand erau ei doar copii si visau cum va fi vremea cand vor fi parinti, obisnuiau sa se mai vada la-nceputurile lor si la cate-un meci din ala memorabil, de pilda cum Dino Zoff o lua printre picioare de la nu mai stiu care, Sabau parca i-o vara si bateam multipla campioana a Europei si a lumii, sau pe cate alte echipe mari aici la Bucuresti, unde vechiul National, uite c-a prins iarasi viata dupa ce buldozerele au ajutat daramarea lui si proiectul noului ditamai stadionul dotat cu de toate, malluri, parcari si super-parcari si alte cele au dat o noua viata importanta fotbalului nostru, asa incat sub ultimele zile ale mandatului fostului prezident de la fotbal, Mircea Sandu, uite ca Bucurestiul a ajuns si el pe harta fotbalului international sa conteze mai bine, am avut finala ultimei cupe Uefa aici la Bucuresti, stii doar... Ce voiam sa zic, c-am pornit de la foame si mancare si-am ajuns ca nerodul la fotbal si stadioane, e ca acilisea e mancare chinezeasca, uite-te si tu, Wu XIng...
- Asa, si?
- Cum asa si? CUm draci o fi sa stai la coada pana-ti vine randul si in loc de comanda de pe meniul lor tu sa le ceri, stiti ce, nu va suparat' vreau untura pe pita si stai si le explici ca untura se poate face si daca pun sa prajeasca ei ceva-n tigaie si lasa uleiul ala sa se raceasca, intarindu-se devine untura si apoi tu nu vrei decat acea untura culeasa din tigaie si cateva felii de pita facuta toast la cuptorul de prajit pita si apoi gata, asta e, ti-ai facut pofta!
- Nu stiu, incearca, sa vedem de te-or intelege, da-te si tu student din Afganistan, fiu de taran de munte, tatal are turma de oi, le paste printre roci si ierburi inalte si rare la inaltimea unde misuna avioanele americane care inspecteaza frontiera orientului mijlociu pentru a desavarsi nivelarea democratiei peste tot pe glob, shituri de-astea, ce pana corbului, vorba mioritei de baza la adolescenti, dar si pentru noi ca tara, doar vezi bine cat de centrati sunt atatia pe atitudinea baciului moldoveam in fata pretinsei viitoare morti, nu?
- Ba, hai ca incerc, stai tu in fata mea, tu esti roman, coleg cu mine la aceeasi facultate, tu n-ai mofturi, ia de-aici meniul si alege-ti odata ce vrei ca sa-ti gate astia fuga comanda si apoi cu cutia de mancare de-a lor in mana, pana dai tu sa te retragi la masa mai poposesti putin in coada si intervii peste mine, cand incerc in limba noastra, care o fi aia, ca eu incep in chineza si le zic, Ni hao, wo shi de shueseng, doctor I want to become, surgeon, I want to command something that reminds me of home, right now a tremendous missing my home statement is trying me hard, you have no idea, guys si dupa introducerea asta, te bagi si tu, nu ca strampul in partea dorsala a fizionomiei feminine, ci ca prietenul care inainte sa iasa din coada ajuta prietenul sau strain sa fie inteles de vanzatori, ne-am inteles?
- Ok, bro, stai chill! Eu mi-am luat deja, uite o share box de-asta mai mare ca au promotie acum cu apropierea Pastilor, cu Fie ca... ei zic ca altii daca tot e  Sa fim mai buni, mai darnici, mai... exploateaza asa in reclame si uite ca vand bine, asa ca din cutioiul meu iti dau si tie o data, de doua ori sa iei din preparatele picantei bucatarii venite din orientul bine indepartat de locul in care noi suntem geo-localizati aici in Bucurestiul zilelor noastre care cine stie daca vor mai fi la fel peste cativa ani, cine poate sti, la o adica, cu o mare precizie, eu cred ca nici macar un doctor chirurg, asa cum tu te dai drept, n-ar putea-o face, desi, actul preciziei e o rutina la el, de vreme ce asta e munca lui, precizie, lungime, latime, localizarea durerii, operatia, timpul efectiv al ei, totul e de precizie... Au si discount de 15% pentru fiecare comanda lansata prin noua aplicatie pe smart phone Wu Xing. si care e valabil pâna la 30 aprilie 2017

Acum sa te vad pe tine cu cata precizie le si explici, anume te faci de ei inteles cu ce vrei sa mananci...
....................................
- Ba, Jackie CHan ala a-nteles frate, doar ca initial mi-a transmis ca dureaza pana sa se uste uleiul... I-am replicat sa-l bage in frige, a-nteles ochi inchisi si lati asta si zambitor poate de context, ca n-a cica n-a mai avut neconformisti clienti asa ca mine sa-i ceara ceva asa de simplu, dar care de la digestie sa completez ganduri si amintiri ce pot face bine corpului omenesc, era la fel de incantat de ideea care-i amintea atunci in timp ce-mi prelua comanda, spunand ca-i aduc aminte prin ce tip de asocieri fac de bunicul sau, un om trecut saracul in nefiinta, dar de la care pustiul asta care m-a servit mi-a spus c-a avut o gramada de invatat de principiu in viata, iar multe din reusitele sale, printre care una ar fi si c-a ajuns liber, independent si cu mari sanse sa mai evolueze profesional si nu numai, odata ce e deja aici la noi in tara...
- Vrei si tu sa Share my box cu chinezarii?
- De ce nu, ca untura, na, a fost ceva simbolic, din partea casei, ca tinerelul si-a adus aminte cate greutati a-ntampinat si pe drum si odata cu acomodarea aici, iar pentru ca si eu din ce i-am spus is tot asiatic, cel putin pentru el, ne-am imprietenit asa instantaneu, iar omul a zis ca pe bani comanda din meniu imi ia, asta e un ajutor pentru un frate pe care tatal cerurilor i l-a adus azi aici.
- Tatal cerurilor...
- Da, ma, the heaven's father, asa a zis tanarul, ce vrei, e cam poetic, dar na... daca mai au si aplicatie pe smart phone, Wu Xing cu noua idee de Share your box, papa la comun, mai vorbim, mai socializam, impartim spatiu intim, povesti, mai na si o musca de la mine, mai da-mi si mie o data de la tine, uite-asa solidaritatea umana ajuta oamenii sa, doua lucruri: 1. depaseasca mai usor inevitabilele impasuri care afecteaza pe acelasi traiect spatio-temporal mai multe identitati de sine statoare si 2. ajuta la cunoastere si pe acelasi principiu cu care azi imparti odata cu Share my food box, maine poti imparti cuvinte, idei, planuri, vise, asteptari, doruri, de ce nu, casa-masa-pat si familie, why not, vezi ce simplu ar fi si de fain?
- Deci, Pastile-s de vina, sau oricand putem fi mai buni, deschisi spre ajutor, interactiune gentila si aducatoare de profit impartit la cel putin 2?
- Eu zic ca normal si moral e oricand, raspunsul!! Ca om fiind, n-ai de ce fi perfid si doar functie de context sa faci pe omul bun, ca nu stii mai apoi cum ti se-nvarte roata si ti-o iei de nu te vezi deloc bine!

Articolul participa la Spring Superblog 2017.

marți, 4 aprilie 2017

Do not disturb

- Ba, frate, faina tara avem, Gheo', pacat ma, ca-i cam locuita de cine ce face de ras oriunde, ma!
- Unde dracu' sa te mai duci ma, nu vezi ca aici in Dacia vietii de mureau toti de ciuda pe vremurile cand nu stiau altceva decat sa-si dea-n cap si sa se certe din orice, ca azi, ce dracu', nimic nu s-o schimbat, Ioane, asculta 'ci la mine, toti-s o apa si-un pamant, vorba desteptului distrus de hoti si fanfaronari, gazetar mai tare ca piticania aia de pare prea dubios asa, omule de le da numai el, de parca numai el ar sti asa, cu anchetele si adevarurile, vezi Doamne devoalate, dezgolite pe a mama ma-sii de treaba, tu nu vezi ce fura astia mereu ca-n codru? Zi, ma cum ii zice, ala de scria sport, asa cum cica-i vorba urbana pe la prostovanii aia ce face, fetele, joaca sport?- tot asa-i si cu ciudatul asta piticot de le da el asa ca pe banda, rezultate, chipurile din anchete jurnalistice si alea-alea, tolo.ro, blog personal, cu trafic mama-mama, ca no, acum credibilitate si-a castigat in sporturi, de-acolo publicul masculin a migrat sa-si arunce un ochi-doi, sau mai multi, daca are cumva, pe net, unde ce sa vezi, acelasi Catalin parca-i asa un mic zeut asa, de le stie el pe toate...
- Da, ba a scris despre hotia din spitale, hop ancheta cu mascati si procurori, pac, bossul furaciosilor inscenare de moarte, prefigurare de gest suicidal cu antecedente in manareala care-l descria cel mai bine pe ala de nu se prindea prea bine carnea pe el, de-al dracu' ce era! Asigurare de viata pac, ma-ntelegi, zbang, masina facuta sa para zob, desi contradictorii detalii s-au tot spus o luna dupa accidentul in urma caruia se anunta ca ametitul ala de-si luase alta sotie cica n-ar mai fi, iar de cand procurorii ar fi fost pe urmele sale si cu interceptari si cu alte dovezi iesite din partea aparatului de control statal, prin pana lui tolo.ro, ce si-o fi zis omul, ba, frate, acum e de mine, pac, fac o romaneasca si-o dau pe recuperare de polita de asigurare de viata, fain frumos asa, aferent, pe persoana fizica, dar cine dracu' merge sa ridice banii, ca eu alta identitate n-am reusit sa-mi fabric pana acum, desi-s ditamai banditul de escroc ce sunt, de-i cumpar pe toti si le dau sa se spele cu apa cu putin dero... ha-ha-haaaaa
- Ba, tu mai stii pe unde-o fi ala, ma, sau cum o arata, sau eeeeeste el oare-n viata, asa cum prea multa lume n-a pus botu' la ce s-a aratat la televizor?
- Nu, n-oi mai sti, dar si-o fi tras el alta farma de-aia de-a avut aici, pe undeva prin alte parti, unde e raiul financiar, sau vorba altui carturar peste noapte la penitenciar, unde banii-s mai scumpi acum, decat au fost mai demult ceva mai ieftini...
- Alta infatisare, vorba aia, doar o trecut, sau nici n-a venit, da' tre' sa vie ea si schimbarea la fata si el a luat-o s-o aplice ad literam, o fata mai lata, cu par, mai caucazian asa, scalp indesat iar de implant de gazon tinerel sa curga efluvii de vitalitate...
- Da', un' sa se fi dus, ma, tu unde ai asa o idee, asta-n caz ca ai?
- Ba, pot sa nu ma antepronunt?
- Ma, ca du-te, oi fi si tu vreunul cu fata schimbata, ai masca de vorbesti cu mine, si tu cine dracu' te mai stie unde lucrezi si ce si mai ales pentru cine faci?
- Unde s-o fi dus, chiar nu stiu, nu avea apartenenta la asociatia unde-s si eu membru, dar colaborator extern, poate c-o fi... Anyway, ce vreau sa zic, e ca-ntr-o lume unde oamenii cu pila-n mana, tine bine cont de ce zic si tu si cu urechile dumneavoastra, domnule Fante si anume ca sculerii-matriterii ce odata executau ce se punea-n practica la nivel de tara, anume prostirea omenirii pe kilometri patrati, nu importa cine si ce face la nivel inalt, important era sa tii ocupat omul cu mintea pe care fara prea multe cunostinte si interese afisate la vedere, si-o cam odihnea de felul lui asa, apoi mai pune-te cu el cand toti erau cu preponderenta asa, ia sa vezi tu, mai puteai?
- Pot sa nu raspund la intrebare, deci varianta trei: suna dracu' si tu un prieten, ce pana corbului ma-ntrebi pe mine, ce, tu faceai cumva parte din alte categorii, ma nazbatie de om, ai uitat ca erai mereu julit in genunchi de la cat de treaz erai?
- Beam, ba, beam, da' asta pentru ca realitatea exterioara mi se contrazicea cu asteptarile din cap...
- Geniul lu' mama, unde-ai fost pana acum, in coma alcoolica???
- Am fost plecat, ba, da' ce stii tu, ca ti-am mai zis, tara frumoasa avem, oameni buni, asa in genere, cu porniri cel putin sincere si ospitaliere asa, desi tot mai multi copiaza obiceiuri inafara legii, care si asta pentru unii care se cred si preseaza pe cei care aplica pastrarea legii asa cum e, de multe ori facuta cu capul altuia, sau al vreunui organ, doua, dar nu capul ala de pe umeri, de-s ei si finantisti pentru senatori asa sa iasa legea si cumparatori de dreptate in tribunale, de saracu' om obisnuit, cu sau fara prea multa carte la el, dar cu scoala vietii si cu puterea invatata acasa la parinti, bunici sau pe strada unde-a apucat conjunctura vietii sa-l creasca, zau de mai stie pe cine sau in ce si cine sa mai creada! E prea multa iluzie si deceptie de te raportezi intr-o parte sau alta a baricadei, e ca la mare cand ajungi, sau daca n-ajungi, tot auzi pe careva spunand la un moment dat ca e periculos pe plaja sa treci de geamandura, no, iar asta asa e, aia marcheaza zona de risc, dincolo de ea e cam prapad, pana la ea, se mai poate care-cumva sa nu fie... Am fost si pe luna, acum am vint, sa-mi fac pasaportul ca mi-au gresit nu stiu ce capitala, asa au zis la Londra cand eram la intoarcere... ca some of your capitals don't match, so you must change it!
- Oho, deci scopul si durEata vizitei, asta era, sa stai la cozi sa faci pasaportul cu capitale noi, ma ce ne-am dat noi dracu', lumea plange de foame ca rezista-n strada pe frig-frig iarna sa protesteze in fata hotilor ce-i conduc si altii-s si mai rau ca ei, ca saracii, n-au timp de televizoare si de net sa stie de toate astea, ca grijile-i abat pana-ntr-acolo-ncat n-au nici adapost si nici siguranta unei coji de pita cu care sa-si potoleasca vintrele, iar altii cica se roaga zeului din ceruri si poarta haine cu fir de aur si masini de lux, dar ce spui tu, si-a tras unu' de-asta de-a tot fost chemat pe la judecati si protejat de toti popii carora le-a cerut spaga sa-i unga-n functii, de ziceai ca-i mai tare stafful popii-hot-sef decat al unui campion mondial la profesionisti, da, din aia ce dau bine cu pumnul in ring!- ce sa vezi, ma, ca eu m-am crucit cand am auzit, noul clopot al unei biserici de-asta mari unde si statul cu hotii ce-l conduc da bani semnificativi din fondurile adunate de la toti are chipul astuia pe el incrustat, ma, daca-ti poate vine a crede!
- Ba, ma duc la baie, ca-mi bubuie rinichii!
- Aha, pofta mare!
- Nu, ba, se zice mica, ca e de-o ciorba asa, nu de musaca!
- Ne gasim mai tarziu?
- Ba, nu ca vreau sa fiu smecher, dar ti-o spun pe sleau-direct asa: mor, mai am putin si ma curat. de-aia plec din lumea asta!
- Pai cum asa?
- Uite-asa, lumea asta nu e pentru mine: ma doare aia, merg la spital mi se zice luati-va aia, pai cum dracu' sa-mi iau, din ce, dupa ce voi de aici sunteti platiti din salariile tuturor, din bugetul unde se aduna taxele retrase de la noi, fara sa fim intrebati de cineva, vreti domnule sa cotizati la sistemul public de sanatate, unde ramaneti fara bani din prima, fara sa aveti nevoie de el, de sistem, iar daca aveti nevoie si mergeti in spital, e ca si cand v-ati f*** norocul???!!!! Pai da, muncesti o viata, ai si tu nevoie o data la cine stie cati ani si-ti vine o pitigoiata de-asta sau vreun nimeni de-asta cu halat alb de nu se leaga nici acum bine la sireturi, desi i-a trecut varsta de majorat de cateva luni, mergeti la farmacie sa va luati aia, pai cum sa-mi iau, ati luat bani de la mine o droaie de timp, faceti bine si aratati-mi respect si preocupare pentru sanatatea mea! Nu asa, programare la consultatie, programare la urgenta, ba, auzi tu, e valabila si aia la moarte! Acolo m-am programat ieri si mi s-a aprobat pe loc, fara prea multa birocratie, stampule si semnaturi, doar o vorb-am adresat si m-au crezut toti din prima!
- Si deci pleci acum cu pasaportul nou-facut la loc cu verdeata, unde nu e grija mica sau mare!
- Niciuna, asa mi s-a tot zis pe aici, merg sa verific si la timpul aferent te anunt si pe tine cum e, daca vrei sa vii, ai acces liber, urci in lift si apesi butonul care trebuie...
- Unde mai concret, te duci, in Bucovina, Maramu', Dobrogea, sejur, concediu, munte, mare?

- Nu, ma, nu ti-am zis, permanent!
- M-au terminat coane, m-au ciuruit, vei zice!
- Nu mai zic c-asa e, de ce sa...
- Ba, ce sa zic, have fun si drum bun!
-# rom#

Articolul participa la Spring superblog 2017.